Argus, iulie 1925 (Anul 16, nr. 3656-3682)

1925-07-01 / nr. 3656

fete! Anul XVI Mo. 3656 4 PAGINI Miercuri 1 Mie 1925 ABONAMENTE: IN TARA Un an 800 lei 6 luni 450­0 3 luni 250 IN STREIN­AT­ATE Un an 1800 lei 6 luni 1000 3 luni 600 n­e 3 lei în țară. 6 lei în străinătate BIROURILE: Bucureşti, Str. Sărindar 14 TELEFON: 6/93 şi 23/69 ORGAN ZILNIC al COMERŢULUI Fondatori­: S. Pauker şi H. F. Valentin INDUSTRIEI şi FINANŢEI Director: Grigore Gafencu PUBLICITATEA: Concesiunea Exclusivă a Societăţe Generale de Publicitate Directori: Carol Schulder fi S. Berger StP. Erwin Mt (fosta taMMil 9) reision \\\n BARBU DELAVRANCEA Aurul nu poate face sgomotul părerea mea ar fi să ne retragem ce-i face arama, zice un proverb cu armata şi să ne luptăm până indian. Discret, fără surle şi fără trâmbiţe­ fără banchete şi fără discursuri, aşa cum se cade să fie făptuit orice act pios, d. dr. Costi­­nescu, preşedintele Comisiei inter­­imare, a luat o delicată hotărâre, pentru care îi suntem adânc recu­noscători . De acum încolo, un colţ al Bucureştilor va purta, pentru totdeauna, numele marelui Barbu Delavrancea. Amintirea lui Barbu Delavrancea ne e scumpă, nu numai fiindcă evocă pe autorul unor mărgăritare ca „Sultănica“, „Hagi-Tudose“ ori ,„Apus de Soare“- Ne e scumpă fiindcă în sbuciumul său sufletesc din timpul răsboiului se oglindea sbuciumul unui neam întreg, care se lupta, fără cruţare, pentru fiinţa şi întregirea lui. Şi cât de frământat era, în acele vremi, sufletul lui Delavrancea se poate vedea din următoarele rân­duri, coprinse într’o scrisoare ce mi-a trimes, la 19 Decemabrie 1917: _* „Crez că ştii halul în care ne aflăm. Ca un câine în pat, în jos apa în care se va îneca, în sus lumina şi albastrul cerului.... dar ce sforţare uriaşe îi s’ar cere pâ­nă să ajungă la colacul de piatră, la aer, la viaţă! Cu nemţii în faţă, cu ruşii în coaste şi în spate Duşmani şi duşmani. Unii reci şi însetaţi de sânge, ceilalţi cuprinşi de nebunie ,capabilă de orice.... şi cine ştie de ce? Departe de aflaţii noştri singurii izolaţi, nefericiţii­la unul. Să trecem Prutul, — să trecem Nistrul cu o parte din ar­mată. Pace să nu facem. Pacea nu o văd posibilă, — afară dacă nu ne-ar opri aliaţii noştri să mai luptăm, văzând imposibilitatea în care ne găsim şi declarându-ne, ca­tegoric, că ei se fin legaţi de o­­bligafiile lor faţă de noi... Mi s’a răspuns: „Vrei un Misolonghi ?” Da- am replicat, un Misolonghi Grecia dacă’ există astăzi e gra­ţie acelui Misolonghi eroic. Dar cred că nimeni nu se gândeşte la pace separată. In orice caz noi, conservatorii, am hotărât că în­dată ce vom simţi că barca e câr­mită într’acolo, vom părăsi minis­terul. Oh! Pisani, Pisani, ce neno­rocit am fost în aceste două mi­nistere (!) ale mele. Cu Carp? Un bătrân inteligent, foarte inteligent, dar fără pic de minte. Cu Brătia­­nu tânăr şi inteligent, inteligent şi şiret, — un mare punct de între­bare.... E o situaţie teribilă”. Această „situaţie teribilă” să fi fi sculat zilele? Că făptura lui a­tât de robustă a fost roasă de su­ferinţe, nu de ale lui, ci de sufe­rinţele neamului său, nu încape în­doială. Şi Delavrancea a murit fă­ră să-şi fi văzut visul împlinit, în vremea cea mai tristă, după pacea de la Buftea, când toţi cei cari lua­seră parte la pornirea războiului erau huliţi pe stradele Iaşilor. A murit-­Dar cine poate spune de ce a murit Delavrancea ? T. PISANI úr. ..ARGUS“ IN BASARABIA Ce ne spune d. Cardaş, profesor uni­versi­tar şi comisar general al Expoziţiei După cum am relatat la timp, la 15­ August 1925 se va deschide ire­vocabil la Chişinău, Expoziţia Ge­nerală a Basarabiei, urm­ată de T­igul de Mostre. Dorind să cunoaştem cum se prezintă lucrurile, ne-am adresat d-lui Cardaş, profesor universitar al Iaşului, şi fost Director al Ca­sei Noastre­, comisarul general al Expoziţiei, care ne-a declarat ur­mătoarele : AVONURI TENDENŢIOASE Aşa­ cum s-a stabilit de acord cu factorii guvernului, Expoziţia se va deschide irevocabil la 15 August. Toate svonurile cari circulă în diverse cercuri nu corespund ade­vărului In ultima şedinţă a Comitetului, care a avut loc în prezenta d-lor I. Inculefi ministru al. Basarabiei si G. Cipăianu, subsecretar al Mi­nisterului de Domenii, s’a hotărât ca această manifestare naţională a Basarabiei să nu fie amânată, fiind­că nu este nici un motiv pentru a o amâna. Seceta din unele centre ale Ba­sarabiei­ nu îndritueşte ca o orga­nizare a expoziţiei să sufere mo­dificări. E drept că situaţia agricolă a Basarabiei lasă de dorit. Dar guvernul a luat măsurile necesare. Populaţia a fost ajutată şi măsuri noui se iau mereu. Lipsurile vor fi acoperite din belşugul de aiurea. STRAINATATEA LA EXPOZIŢIA BASARABIEI Prin vecinătatea sa cu Rusia So­vietică, Basarabia e mereu la or­dinea zilei. Ştirile cele mai curioase apar nu odată în publicaţiile de aiurea. De aceea salutăm participarea Franţei şi a Cehoslovaciei ca şi a Poloniei, la Expoziţia noastră. Şi e bine să vină toate statele din Europa ca să se convingă de progresele româneşti realizate de la 1918 până în prezent, să se con­vingă că Basarabia a fost şi este a Românilor, că merită să aib£ concursul tuturor pentru a se des­­volta. CHIŞINAUL ŞI EXPOZIŢIA Din lucrările cari se fac acuma, o mare parte vor rămâne institu­­țiunilor culturale locale, ca: Liceu­lui, Sfatului Ţării, Parcului Carol, Orfelinatului „Regina Maria“, ur­mând ca materialul ce va rămânea să se dea Universităţii din Iaşi şi Muzeului Naţional din Chişinău, încât, sumele alocate de guvern nu vor fi pierdute. PARTICIPĂRI NUMEROASE De altfel zilnic vin fabrici mari din toate ţinuturile româneşti con­truindu-şi pavilioane, în care ur­mează să-şi expună produsele lor. Toată marea industrie din Tran­silvania va participa, la acestă ma­nifestare, care este nu numai a Ba­sarabiei, ci şi a ţarei întregi.Deasemenea vor participa cu produsele lor mari comercianţi şi industriaşi, din toate regiunile Ba­sarabiei, inclusiv Chişinăul. Fraţii noştri de aiurea vor avea putinţa să cunoască nevoile Basa­­rabiei, bogăţiile ce le are şi astfel ne vor aprecia mai bine. De pe acum s'au anunţat nume­roşi industriaşi, reţinând locuri pen­tru pavilioane. Am credinţa, termină d. Car­daş declaraţiunile sale că aceas­tă manifestare, prima a Basarabiei româneşti de la 1918 până în pre­zent va avea nu numai concursul larg al cercurilor interesate econo­mice, ci şi al tuturor acelora cari iu­besc provincia noastră, care se o­­cupă de problemele desvoltărei Ba­sarabiei şi cari desigur ne vor da tot concursul, ca astfel Expoziţia, să se înfăţişeze sub cele mai fru­moase auspicii, dovedind duşmani­lor neamului nostru că Basarabia sub stăpânirea românească a pro­gresat şi că progresează continuu în toate direcţiunile. «sg* -da»« DECLARAŢIILE PREŞEDIN­TELUI DOUMERGUE — Cu prilejul prezentării scrisorilor de acreditare de către d. Gruen­­berger, noul ambasador al Austriei la Paris, d. Doumergue, preşedin­tele republicei franceze, a ţinut un discurs cu deosebire semnificatv. D. Doumergue a arătat că des­­voltarea paşnică a Europei depinde în mare măsură de readucerea Austriei la o existenţă economică normală. D. Doumergue a asigurat că Franţa este gata să sprijine această acţiune, şi în acest scop va interveni pentru intensificarea schimbului de mărfuri intre Aus­tria şi statele dunărene. Dar această ţintă, declară d. Doumergue, va putea fi atinsă numai dacă Austria este decisă să păşească pe calea nouă, indicată de tratate, şi îşi va menţine com­plecta independentă şi libertate. Cu alte cuvinte, dacă va renunţa la ideea alipirei de Germania. Noua politică vamală a Angliei Situaţia politica Anglia se îndreaptă tot mai mult spre protectionism Tendința de protej­are a industriei nationale se manifestă în toate țările din Europa De câţiva ani se observă un revi­riment în politica vamală de pe con­tinentul european. Aproape toate ţă­rile, abandonând vechile teorii libe­rale, încearcă prin toate mijloacele să realizeze o cât mai eficace pro­tecţie a industriilor naţionale respec­tive. Lucrul nu este surprinzător, date fiind împrejurările economice spe­ciale şi înverşunarea concurenţii în­tre diferitele state. Cea ce constitue însă un fenomen semnificativ, este tendinţa tot mai puternică manifes­tată în Anglia, ţara tradiţionalului über-schimbism, — de a adopta sis­temul protecţionist. Evenimente şi manifestări recen­te, întâmplate în lumea industrială şi politică engleză, nu mai lasă nici o îndoială asupra acestei radicale schimbări de concepţie în favoarea principiilor de ocrotire vamală a pro­duselor industriale indigene. Mai mult decât semnificativ în a­­ceastă privinţă este acest pasagiu din discursul marelui industriaş en­glez d. DOUGLAS VICKERS, pro­nunţat cu prilejul adunărei generale a puternicei societăţi metalurgice cu acelaş nume, discurs publicat în­tr’un supliment al ziarului „The Ti­mes“ din 16 Aprilie 1925. Iată ce spune d. Vickers cu privire la protecţia târgului intern englez: „Din pricina inconve­nie­nţei vis­­­ternului noctru fisca când trebuie să faci-rr faţă unei concurenţe în­verşunate, toţi fabricanţii, — afară de cei cari se bucură de­­protecţia brevetelor sau de avantagii (condi­­ţiuni) speciale — sunt de acord că multe articole simt nevoia de o pro­tecţie vamală pe piaţa internă, pen­tru a putea fi produse cu un preţ de cost cât mai scăzut, căci fără a­­ceastă protecţiune este imposibil să se poată obţine comenzi suficiente pentru a asigura o producţie uni­formă şi continuă, atât de esenţială pentru obţinerea preţurilor joase de producţie. Până acum în Marea Britanie nu am­ obţinut această proteguire, li­nele din Dominion-urile noastre e­­rau dispuse să ne-o dea, impunând taxe vamale preferenţiale, dar gu­vernul trecut, acum 9 luni, a tratat cam uşor această chestiune, refu­zând să le acorde în schimb micul avantagiu al unei preferinţe pentru unele din produsele lor alimentare, cari ar putea fi considerate ca fiind aproape in categoria articolelor de lux. Ar fi bine pentru această tară, ca să impună oarecari taxe, dând pre­ferinţă produselor coloniale, dacă Dominion-urile ar conveni să facă acelăt lucru faţă de industriile noa­stre şi dacă ar înfrâna construcţiu­­nile de uzine pentru fabricaţiunea de oţel brut şi produse de oţel — când acestea nu pot fi produse nici pe departe atăt de eftine acolo, ca la noi”. * CEREREA INDUSTRIAŞILOR EN­GLEZI DE FIER ŞI OŢEL In legătură cu cele de mai sus, „Neue Freie Presse" din 17 iunie, a publicat un interesant articol întitu­lat : „Taxele vamale de protecţiune pentru industria de aer şi oţel en­gleză". Acest articol arată stadiul înain­tat la care a ajuns problema viitoa­rei politici vamale a Angliei. „Marea industrie engleză de fier şi oţel a adresat ministerului de co­merţ (Board of Trade) o cerere prin care solicită ca şi această industrie să fie considerată ca industrie care intră în rândul acelora, care se bu­cură de protecţie vamală şi prin ur­mare de a se impune importul pro­duselor de fier și otel cu taxe vama­le de protecțiune. Această chestiune va fi cât de cu­rând obiectul unei interpelări la Ca­mera Comunelor,­­ se presupune însă că ministrul va face o scurtă expunere. Ministrul de comerț va urma pro­babil calea obicinuită de a numi o comisiune, care va trebui să exa­mineze situaţia industriei de fier şi oţel. Introducerea de taxe vamale asu­pra fierului In Anglia va fi pentru această ţară unul din evenimentele cel mai importante pe tărâmul po­liticei economice din ultimul tim­p şi prin introducerea acestor taxe va­male Anglia va fi făcut cel mai ma­re pas de la liber schimbism, la pro­tecţionismul vamal. Cererea industriei de fier şi oţel din Anglia, se întemeiază pe decre­tul guvernului englez din 3 Februa­rie 1925, aşa numitul „Safeguarding of Industries Act“ (lege pentru salv­gardarea industriei), care prevede în­globarea unei întregi serii de indus­trii la sistemul de protectiune va­mală­ Până acum, numai putine indus­trii au beneficiat de această protec­tie. Industria de fier și oțel a reven­dicat de mai mult timp introducerea taxelor vamale de protectiune, in baza acestui decret, de­oarece si­tuaţia ei s-a înrăutăţit din an în an. Pe când în 1907, exportul Angliei era de 5,1 milioane, iar importul de 09 mii.; — aceste cifre pentru a­­nul 1924 sunt: export 3,9, import 2,4. Pe când media lunară de produc­­ţiune pe anul 1913 era în Anglia de 855.000 tone fier brut şi 639­ 000 to­ne oţel, această producţie a scăzut în 1924 la 583.000 tone şi 674 mii tone. In 1913 în Anglia au fost în func­ţiune 338 furnale înalte, în 1924 nu au fost de­cât 173, adică numai jumătate. La aceste cifre trebuie considerat încă şi faptul că comerţul exterior cu Germania a fost în proporţie ne­însemnată, de­oarece importurile germane din Anglia nu au cifrat în 1924 de­cât 30 la sută din totalul importurilor antebelice. In momentul când Germania va putea spori exportul ei în Anglia, a­­tunci silua­ția industriei de fier en­gleze trebuie să devină şi mai pre­cară și este de aceia explicabil că industria de fier de acolo reclamă introducerea unei politici vamale proteefioniste. Guvernele conservatoare s-au de­clarat în Anglia de mai mult timp de acord cu principiul taxelor vama­le proteefioniste, astfel că dezidera­tul industriei mari engleze are mai mult ca sigur şanse de realizare. Astfel Anglia rupe cu tradiţiile sale vechi, cu vechea credinţă în principiile liber schimbiste şi acest lucru este tocmai acela care dă in­troducerei de taxe protecţioniste pen­tru industria fierului, o importanţă atât de covârşitoare pentru politica economică mondială". REPERCUSIUNEA NOUEI POLITICI VAMALE ENGLEZE IN GERMANIA. In Germania ştirile despre nouile tendinţe ale politicei vamale engle­ze, au produs in toate cercurile ma­rei industrii o mare Îngrijorare. Asupra repercusiunei, ce are acum în Germania trecerea Angliei de la liberul schimb la sistemul protec­tionist, acelaș număr din „Neue Freie Presse", rezervă acestei ches­tiuni de o mare importantă econo­mică mondială, primul său articol, în următorul cuprins: „Pare că protecția fi îngrădirea vamală triu­pifală iarăși. Senzația zilei este astăzi ftirea din Londra, că industriile de fier fi ofel pretind introducerea unor taxe vamale pentru fier. Nu trebue să insistăm prea mult, ce semnificare ar avea acest fapt. De la politica vamală a lui Mac­Kenna.. am păfit către politica va­mală a lui Baldwin, spre acel arti­col de lege, care oferă posibilitatea permanentă de a se extinde siste­mul prohibitiv asupra unor noui ca­tegorii de mărfuri. Dacă de acum intră în vigoare a­cest regim vamal pentru fier fi oțel, atunci avem triumful desăvârșit al ideii, pe care poporul englez a res­pins-o cu atâta vehemenţă încă a­­cum un an şi jumătate, pentru a re­veni asupra ei, un an mai târziu, cu prilejul ultimelor alegeri, prin reabilitarea conservatorilor. Aceste ştiri din Anglia au evident repercusiunea lor pe continent. La congresul industriei şi comer­ţului german, ţinut zilele trecute la Camera de comerţ din Frankfurt pe Main, unul din argumente a fost a­­cela că introducerea taxelor vamale de­ import în Anglia, constituie o grea sarcină pentru Germania şi că industria germană, va trebui să ceară şi ea cu atât mai mult o justă ocrotire. POLITICA VAMALA A ROMÂNIEI Aşa­dar, din cele mai relevate, se constată că pe când însăşi puternica industrie a Angliei, a inceput să se teamă de ravagiile concurenţei strei­ne, din care cauză guvernul englez este gata a institui taxe vamale de import protectoare, noi am rămas şi rămânem tot sub regimul vamal in­suficient de astăzi, care periclitea­ză cele mai vitale interese ale econo­miei şi industriei naţionale. Germania, după cum am văzut de asemenea, vine cu un proect de pro­­tecţiune vamală pentru industria grea, iar după informaţiunile ce de­ţinem, chiar mica Grecie, care nu dispune de nici un fel de industrie metalurgică, sporeşte anul acesta ta­xele deja destul de urcate ce a avut până la 1924, pentru produsele de fier. Politica urmărită de Grecia cu ase­menea taxe urcate de import, este a­­cela de a putea obţine în schimbul reducerei lor, cu prilejul convenţiu­­nilor comerciale, cele mai favorabile condiţiuni şi avantagii pentru pro­dusele ei agricole. O asemenea politică este de cea mai mare actualitate mai ales pen­tru noi, cari suntem in ajun de a încheia convenţioni comerciale cu diferte state ale Europei, unde tre­buie să obţinem avantagii şi condi­ţii favorabile pentru produsele noas­tre agricole-In schimbul reducere! moderate a taxelor vamale de import, putem do­bândi condiţiuni speciale, ceia ce im­plică urcarea tarifelor de import cu un adaos peste cifra cerută de pro­ducătorii interni interesaţi. La noi insă, lucrurile se petrec pe dos, căci taxele insuficiente mai ales pentru produsele de fier, nu ne mai permit nici un fel de reduceri in ve­derea onor compensation­. I. Radu D. Ionescu-Quintus e poet. Rar e ţi bărbat politic. In această a sa calitate e vice-preşedinte al Camerei ţi ţeful liberalilor din fosta Repu­­­blică a lui Candiano-Popescu. Şi fiindcă suntem în seria ban­­­chetelor de tot felul, d. Ionescu- Quintus a ţinut ca nici Ploieştii să nu rămână mai prejos întru servi­rea ţuicii cu măsline, a nisetrului cu sos maioneză, a mititeilor şi a fasolii verde cu smântână. A orga­­­niza­t clar un banchet la care au luat parte multe Excelenţe, alături de reprezentanţii cei mai autorizaţi ai marei democraţii prahovene. Când au început toasturile a vorbit, fireşte ţi d. Ionescu-Quintus, care a rostit aceste cuvinte : „Trăim intr'o vre­me de pripă lacomă, de fraze ame­ţitoare, de mari prefaceri ţi de mari nedumeririi”—cuvinte pline de inţelej­­ciune, de ai fi crezut că vorbeşte Solon, Unda sau Zaratrusta.­­Dar suflul acesta divin n’a ţinut mult. Repede-repede, oratorul ţi-a re­venit în fire, a părăsit înălţimei D. Passici, gloriosul moşneag din capul guvernului iugoslav, nu vrea să moară. Ştiri alarmante ne-au sosit din Pa­ris şi Londra despre starea sănătă­ţei sale. Dar Belgrad risipeşte orice îngrijorare: d. Passici sfidează moartea, cum a­ sfidat, o viaţă în­treagă, duşmanii săi cei mai crunţi. Sănătatea sa merge spre bine. Rămâne de văzut dacă această în­dreptare va fi destul de grabnică şi de desăvârşită pentru a îngădui des­­legarea tuturor problemelor politice, naţionale şi internaţionale, ridicate de boala primului ministru sârb. D. Passici este simbolul politicei naţionaliste, pan sârbeşti. El are prestigiul necesar şi autoritatea cerută, pentru a urmări această po­litică şi pentru a­ o impune. Cu o e­­nergie neînfrântă, el a dus cauza sârbească din victorie în victorie şi după ce a îndurat cele mai grele încercări, a avut fericirea să-şi vadă împlinite visurile cele mai îndrăz­neţe. O asemenea fericire nu obişnueşte P£ om cu simţul exact al valorilor, al realităţilor şi al posibilităţilor. D. Passici este un triumfător: totul ii pare posibil. De aceia şi-a încer­cat neînfrânta­ta energie, împotriva aliaţilor săi, a vecinilor, ba chiar a noilor săi concetăţeni, de altă cre­dinţă politică decât dânsul. Lupta pe care a dat-o împotriva cerinţelor elementului croat din mo­narhia vecină, arată cât de fidel rămas bătrânul om de stat dela Belgrad idealului său pan sârbesc. Victoria, şi de această dată, a fost cu dânsul. Ea nu va putea folosi însă Iugoslaviei decât dacă va salva sem­ne şi a grăit ca un vrednic ce­tăţean al fostei republice. — Cine a făcut cerul şi pământul ? — Cine altul, decât d. 1. I. C. Brătianu, ţe­ful partidului naţional-liberal ! — Cine a făcut exproprierea ? Cine a dat votul universal ? — Cine, cine altul, decât tot d. 1. I. C. Brătianu, ţeful partidului naţional-lberal ! — Şi cine s'a opus să dea pământ ţăra­nilor ţi drept de vot poporului ? — Cine, de cât infama reacţiune, — partidul conservator, pe care d. Io­­nescu-Quintus ca să rămâie in tra­diţia marei Erbe a Libertăţei, nici mort nu vrea să-l ierte. Noroc că la toate aceste ban­chete se serveşte un fel de şampa­nie subţirică şi dulceagă. Ce ne-ar mai fi auzit urechile dacă s'ar fi ser­vit ţi acum spumoasa şampanie triplu sec, de altă dată ? Vorba d-lui lonescu Quntus : „Trăim Intr'o vre­me de fraze ameţitoare ţi de mari nedumeriri !", unitatea noului stat fără a impune civilizaţii atât de înaintate a croa­ţilor, domnia arbitrară a moravu­rilor balcanice. Nu vom mai aminti micile şi ma­rile greutăţi pe care guvernul no­stru le-a întâmpinat la prietenii şi aliaţii noştri din Belgrad. E sufi­cient, azi, să medităm asupra cau­zelor diferendului greco-sârbesc. Grecii au vrut să se apropie de alianţele continentale, ţi în primul rând de Mica Antantă, în rândul căreia se află numai prieteni ai re­­publicii eline. Dar drumul Greciei spre Mica Antantă trece prin Bel­grad, după cum drumul Poloniei spre noi trece prin Praga. D. Pas­siei nu este însă un mijlocitor atât de abil şi de binevoitor ca d. Beneţ. Condiţiile puse Greciei de către, gu­vernul sârbesc sunt în adevărat ui­mitoare: exploatarea directă a dru­mului de fer Gherghely-Salonic al al cărui acţiuni au fost rescumpărata de sârbi, lărgirea zonei sdrbeţti din portul Salonic,­­ adică stabilirea influenţei sdrbeţti asupra unui pretţ, pe care Grecii, cu drept cuvânt tl consideră ca cel mai bun port al O­­rientului, ţi unde prin imigrările din Asia Mică ţi din Turcia, ele­mentul grecesc s'a înmulţit ţi s'a consolidat. Aliaţii cei mari, ţi apoi România, au încercat să concilieze punctele de vedere opuse. Aceste sforţări nu­ vor avea succes decât atunci când în Balcani ca pretutindeni, perioada războinică a ambiţiilor naţionaliste va fi înlocuită prin o muncă civili­zatoare. G. G. ŞTIRI EXTERNE PARIS. — D. Callaux, în ziua de 23 iunie a declarat lui „Exchan­ge Telegraph“ că băncile engleze ar fi propus Franţei un împrumut de 20 milioane lire sterline. NEW-YORK. — Oraşul Berlin e în negocieri cu un grup de bănci din New-York în frunte cu firma Spe­yer et Co. pentru contractarea unui împrumut de ÎS milioane dolari. * LONDRA. — „Financial News” anunţă că dintr'un schimb de scri - sori între d. Rakovschi şi preşedin­tele Asociaţiei creditorilor brita -' nici ai Rusiei rezultă că guvernul rus a desfiinţat sechestrul asupra proprietăţilor particulare şi că e probabil ca guvernul sovietic să mo­difice noua sa politică economică bazată pe colaborarea iniţiativei par­ticulare cu capitalurile străine. Pe de altă parte proprietarii de Între­prinderi rechiziţionate de Stat vor primi o recompensaţie. „Financial News” relevă totuşi că d. Rakowski nu spune dacă noua le­gislaţie care desfiinţează sechestrul pe proprietăţile particulare are e­­fect retroactiv şi nici nu se specifică ce garanţii vor fi acordate prin noua legislaţie, LONDRA. . ..Financial News" a­­nunţă că delegaţia comercială nnsă din Italia a făcut mari cumpărături ele trumbăcărie, de autobuze şi de maşini agricole. Plăţile sunt efectuate prin poliţe pe zece ani şi un grup de bănci în­frunte cu „Banca Nazionale di Cre­­dito" s-au angajat să sconteze astfel de poliţe pănă la o sumă de 300 mi­lioane livre. CONSTANTINOPOL. — Ziarele anunţă că guvernul turcesc plănue­­şte să facă­ o nouă emisiune de banc­note in sumă de 100 milioane lire, prin intermediul celor 4 bănci recent întemeiate, sumă care va fi garan­tată cu veniturile provenind din ex­ploatarea tuturor pădurilor din Tur­cia. VARŞOVIA. — Biletele de ban­că în circulaţie ale Poloniei, la 25 iunie erau de 1.626.612.783 zlofi. •­ LONDRA. — Preşedintele aso­ciaţiei fabricilor de locomotive a declarat că situația fabricilor de locomotive în Anglia e desperată din pricina preţului de cost prea mare şi a lipsei de debuşeuri. $ LONDRA. — In 1925, Marea Britanie va plăti Statelor Unite, în comptul datoriei sale o sumă de circa 160 milioane dolari și anume dobânzi 135.620.000 dolari și din capete 24 milioane dolari. Vor mai plăti: Polonia 6.260.750 dolari; Finlan­da 314.300 dolari; Lituania 210 mii 450 dolari şi Ungaria 67.682 do­lari. Numai aceste cinci ţări şi-au consolidat până acum datoriile lor în Statele Unite. * **• la el PARIS 29 (RADOR) — Din China se comunică, că în Shan­ghai liniștea s'a restabilit; prăvă­liile și băncile s’au redeschis. Congresul internaţional de Chim­e Ce ne spun d-nii W. Pope, C. Fernandez, Charles Moureau şi V. Amoretti Cu prilejul desbaterilor confe­rinţei internaţionale de chimie pură şi aplicată, şi după excursiu­­nile făcute de chimiştii streini în ţară, am crezut interesant să cer iluştrilor oaspeţi câteva impresiuni asupra timpului petrecut în ţara noastră. D. WILIAM POPE , Wiliam Pope, preşedintele con­ferinţei e unul din cei mai emi­nenţi profesori ai Univers­ităţei din Cambridge. —„Vizita făcută în România cu pri­lejul conferinţei de chimie a fost pentru mine o surpriză din cele mai agreabile. Mi am dat seama că aveţi bogă­ţii cari nu aşteaptă decât să fie valorificate. Primirea făcută de comitetul de organizare ne va lăsa impresii neuitate" îmi spune d. Wiliam Pope. D. O. FERNANDEZ D. O FERNANDEZ este profe­sor de cnimie la universitatea din Madrid şi preşedintele comisiunei spaniole- O fire extrem de comu­nicativă şi apropiată de spiritul latin. — „Deşi ţările noastre sunt atât de depărtate, îmi spune d-sa, ches­tiunile româneşti au fost privite tot­deauna cu simpatie la noi. Ceea ce am constatat cu prilejul acestei vizite e că influenţa fran­ceză la d-stră e prea mult înrădă­cinată. Din vizitele făcute în Ardeal se remarcă o stare industrială înflori­toare şi plină de perspective venim viitor . CHARLES MOUREAU Una din cele mai simpatice fi­guri ale conferinţei e fără îndo­ială d. Charles Moureau, profesor la universitatea din Paris. „Vizita făcută în ţara ci-tră n'a făcut de­cât să-mi confirme pă­rerile că România e o ţară de ma­re viitor, şi că are deplină încre­dere în destinele sale. Şi că e per­fect conştientă de misiunea ei de port drapel al civilizaţiei occiden­tale la porţile Orientului. România va trebui să devină in curând o ţară materialmente bo­gată prin exploatarea resurselor solului". D. INGINER V- AMORETTI D. inginer Amoretti, unul din reprezentanţii comisiunei italiene îmi mărturiseşte că cunoaşte de multă vreme ţara noastră. —„încă dinainte de război am fost in România. Diferite chestiuni, în legătură cu industria petroliferă, m’au făcut să revin destul de des în România. Urmăresc cu o deosebită plăcere şi simpatie progresele pe cari te , realizaţi atât pe cale industrială cât şi pe cale ştiinţifică. Pricep destul de bine limba ro­mână si sunt un vechili cititor al „Argus"-ului" sfârseste d- Amoretti declarațiile sale. AL. P.

Next