Argus, iunie 1926 (Anul 17, nr. 3930-3954)

1926-06-02 / nr. 3930

Citifi Almanachul „Argus" 1926 Anul XVII No. 3930 tinuncibri­­; Bi ORi « m IN TOATE ZIARELE PRIN JOIIETATE GENERALĂ il PiJBLICIIAII CAROL SCHULDER }i 5.BERGER 5TR. KARAGEORGEVICI 9­6 PAGINI BIROURILE: București, Strada Sărindar IO — TELEFON: 0/03 sl 33/69 ABONAMRUTE In Tari In Striii Un an 800 lei 9 luni 450 „ 3 luni 250 „ In Străinătate Un an 1800 lei 6 luni 1000 M 3 luni 600 .• 3 lei în țară. 6 lei In str&inatate ORGAN ZILNIC al COMERŢULUI Fondatori : S. Pauker şl H. F. Valentin INDUSTRIEI ?i FINANTEI Director: Grigore Gafencu Miercuri 2 Im» 1919 •v­ol um il IIL IN TOATE ZIARELE ■ • " prin iOClETfltFA GENERALĂ i f PUBLICITATE CAROL SCHULDER ji S.BERGER MR. KA°AC> £-»RGEVICI 3 Ti I, ii s* PUBLICITATEa s Concesiunea Exclusivă a Societătel Generale de Publicitate Directori i Carol Schulder «I 8. Berger Cercul vitios Problema stabilizărei monedei ră­mâne principala problemă a econo­miei noastre nationale. In darea de seamă a consiliului Băncii Nationale, pentru anul 1924, se spunea că lent e stabilizat In ju­rul cifrei de 800 lei lira sterlină. In expunerea de motive a bugete­lor, dela 1923 încoace, ca şi în diferi­tele memorii şi rapoarte, făcute de ministerul de finanţe, în acest răs­timp, se vorbeşte ,de asemenea, de stabilizarea monedei, ca de un fapt Îndeplinit. Totuşi, stabilizare nu am avut. Nu avem nici azi. Nici măcar la cursul de 1200 lei lira sterlină, necum la cursul de 800, dat de Banca Naţio­nală, acum doi ani. Oprirea emisiunilor pentru nevoile Statului, precum şi acoperirea chel­tuielilor publice din impozite, a im­­piedecat, fără îndoială, deprecierea letală a lenini şi a operat o oarecare stabilizare. Dar această stabilizare a­vând oscilaţii de 20, 30 la sută, cu tendinţă constantă spre scădere, nu îndeplineşte, nici pe departe, calită­ţile unei bune monede. Ca dovadă avem ultima scădere a lenini, care luase, la un moment dat, o iuţeala alarmantă, deşi nu se făceau noui omisiuni şi cu toate că Statul nu cerea bani Băncii Naţionale. Greşeala Băncii Naţionale şi a mi­n­isterului de Franţe, de acum doi ani şi până azi, este credinţa nejus­tificată in teoria cantitativă a mo­nedei. Banul nostru neavând valoa­­re intrinseacă, el nu poate creşte prin simplul fapt că nu se mai în­mulţeşte şi fiindcă JStatul îşi acoperă cheltuielile din impozite. Ba, el poa­ta chiar să scadă, cum s'a şi întâm­­plat In ultimul timp, dacă avem de făcut in streinătate plăţi ce covâr­şesc încasările. Experienţa ne învaţă, deci, că cele două condiţii de stabilizare: echili­brarea­ bugetului şi oprirea inflaţiei, nu sunt de ajuns. Ele trebuesc com­­plectate cu măsuri care să ducă la o balanţă echilibrată de plăţi asu­pra străinătăţii. Această condiţie nu se poate, însă, îndeplini fără reîn­vierea producţiei şi a comerţului prin credit. S’ar părea că cercul­ e vicios. Ca să ai monedă stabilă trebuie producţie şi comerţ viguros. Ca să ai poducţie şi comerţ vigu­ros îţi trebuie monedă stabilă. De fapt ne şi învârtim, acum. In acest cerc vicios. Suspendăm activi­tatea normală a Băncii Naţionale pentru a opri emisiunile şi a provo­ca urcarea leului. Această suspen­dare duce la suprimarea creditului, la stânjenirea producţiei şi a co­merţului. Dar leul nu se poate ri­dica decât cu o producţie activă şi un comerţ activ. Defectul sistemului de azi se ve­de deci clar din cele de mai sus. Stăm în mod greşit pe baza teoriei cantitative a monedei. Am oprit, o­­dată cu inflama, şi creditul, ceea ce nu e permis. Banca Naţională are datoria să e­­mită hârtie contra aur, sau pe marfă gata, reprezentând aur. Dacă pentru a evita emisiuni în folosul tezau­rului, Banca Naţională îşi părăseş­te rolul ei normal de emitentă contra aui, ea ne aruncă In cercul vicios, care, de data aceasta, nu e numai un defect de logică, ci e o cauză de ruină generală pentru fără și de depreciere a hârtiei emise până cum. A. Problema combustiunei Este Încă una din marile probleme, de care depinde progresul industriei naţionale şi propăşirea normală a Industriei noastre de cărbuni In legătură cu o politică raţională a combustibilului în România, ce pune mai ales la noi, o grea proble­mă : aceia a combustiunei. Cercurile industriale și technice cele mai inițiate, sunt de acord că nicăeri în Europa nu se face o mai mare risipă de combustibil, ca la­­rol. Un technician, reprezentantul u­­nui grup financiar străin, cu strân­se legături în industria noastră mi­nieră, a fost surprins la sosirea sa în ţară, văzând cum pe coşurile fa­bricilor noastre, ţâşnesc nouri ne­grii şi groşi de fum, fapt care evi­denţiază că materiile volatile din composite combustibililor noştri solizi trec prin focarele cazanelor industriale incomplect arse, risipind astfel în vânt elemntele calorice ce­­le mai preţioase combustiunei. In străinătate problema aceasta nu există. TECHNICA COMBUSTIUNEI IN STRĂINĂTATE In accidentul industrial, technica s-a adaptat necesităţilor combustiu­nei, astfel că combustibilii între­buinţaţi sunt arşi în focare amena­jate cu grătare potrivite, de aşa na­tură ca arderea combustibilului să se facă complect, dând maximum de rendement ce se poate obţine. însăşi modul de manipulare a combustibilului în focare a fost stu­­diat cu atenţiune, pentru fiecare ca­­tegorie, realizându-se şi pe această cale a cunoştinţelor şi rutinei perso­nalului, economii însemnate de com­bustibil şi deci un spor serios de ren­­dement. NOI ARDEM FARA SISTEMA La noi situaţia e alta. Majoritatea instalaţiilor de focare şi cazane ale industriilor particula­re sunt de provenienţă străină şi montfite la noi in vederea arderei cărbunilor de Silezia, Cardiff etc. combustibili pe cari il importau al­­tădată când nu aveam incă o produc­ție proprie de cărbuni. Astăzi, când întrebuinţăm in aces­­te focare cărbunii nostril, ba tindem să dăm utilizare in industrie, chiar lignitilor nostril, in locul huilei ce importam In trecut—grătarele si fo­carele existente refuză de a mai pro­voca acea ardere complectă, care o­feră maximul paterei de vaporiza,­fii­ie, deci maximum de rendement. Cărbun­i nostril, având in compo­ziţia lor, o mare cantitate de materii volatile, cari sei degajează repede au nevoie de grătare speciale, şi de o anumită mărime şi aşezare a ca­­merilor de foc pentru ca aceste ma­terii să nu fugă pe coşurile uzinelor şi fabricelor, înainte de a fi fost ar­­ee, adică înainte de a-şi fi dat prin ardere puternica lor contribuţie ca­lorică. In condiţiunile actuale, aceste ma­terii es­te coşuri, sub formă de fum, fără a-şi fi îndeplinit menirea lor indispensabilă In acest inconvenient constă risi­­pa noastră de combustibil, rende­­mentul slab, redus abia la 30 la sută din ceiace ar putea da arderea cdr. bunilor nostri d in instalatiuni raţio­nale, cu repercusiuni fatale atât asu­pra calităţii produselor noastre in­­dustriale cât mai ales asupra pre­ţului lor de revenire în raport cu al industriei străine. experienţe favorabile Problema pare că în ultimul timp a intrat în faza ei de deslegare. Alar­ma a fost dată de asociaţiu­­nea proprietarilor de cazane, prin directorul ei general, d. inginer Ba­­can, conferenţiar la şcoala politech­­nică din Capitală, care este partiza­­nul adaptării instalaţiilor noastre industriale, după zonele de influen­ţă ale diferiţilor combustibi din ţa­ra noastră. Astfel, acolo unde lemnul este mai apropiat de o industrie oarecare şi se găseşte în cantităţi suficiente, in­dustriile trebuie să-şi modifice foca­rele şi grătarele pentru acest com­­bustibil. Experienţele făcute cu a­­ceste grătare speciale la câteva fa­­brici mari din ţară, au dat rezultate foarte interesante. Tot astfel acolo unde domină pă­cura, instalaţiile se pot adapta aces­tui combustibil, prin focare speciale. UTILIZAREA CĂRBUNILOR IN­DIGENI Cum însă, din punctul de vede­re economic, atât lemnul cât şi pă­cura, pot avea utilizări mai nobile prin prelucrări industriale decât ca simplu material de ars, problema principală care se pune şi a cărei soluţie s’a găsit, este utilizarea cărbunilor, de orice calitate din ţa­ră, prin nouile metode technice. A­­ceste metode, constau în instala­rea unor camere de foc speciale, în măsură să smulgă ligniţilor noştri maximul puterii lor calorice, ast­fel ca rendementul obţinut prin ar­derea lor raţională şi complectă, să echivaleze cel puţin cu acel pe care îl obţineam altă dată prin arderea cărbunilor superiori de Si­lezia sau englezeşti. Chestiunea aceasta a eşit din fa­za ei de stadiu, pentru a intra în aceia a experienţei. Investițiunile necesare modifică (Citiți continuarea în pagina II-a) TARA FERICE In 192b, am importat 7000 tone au­tomobile. In 1925 am importat 26.000 tone. Sporul e de bOO la sută! In 1925, am importat automobile pentru lei 600 milioane. In 1925, valoarea automobilelor importate e de lei două miliarde ! Halal să ne fie. Niciodată risipa, la noi — in toate privințele — n'a atins splendoarea de astăzi. Peste tot, o goană nebună de a fi cel dintâi la curent cu ultima modă. Acesta e, desigur, indiciul cla­sic al stărei economice celei mai ne­­norocite N'avem pantaloni, în schimb avem­ cele mai frumoase au­­tomobile. Dacă guvernul nu intervine cu ul­tima energie pentru oprirea cu desă­vârșire a importului articolelor de prisos, la anul vom importa automo­bile pentru Cinci miliarde. Cum, însă, guvernele intervin, totdauna, după ce ne-am spart capetele, ar tre­bui ca publicul să ajute guvernul, procedând cam astfel! — Doamnă (nouăzeci la sută din automobilele pe cari le întâlnim pe stradă, sunt ocupate de doamne sau bone cu copii) unde mergeți cu auto­mobilul? — Mă duc la croitoreasă, unde am să încerc rochia cea nouă (a cățea?) Pe urmă, mă duc pe la maga­zine să mai cumpăr g­arnituri și să mai văd modele noi, în care scop automobilul mă va urma din pră­­vălie în prăvălie. După aceia voi in­tra la Zaharia, căci am auzit că ru­lează un film nou. Automobilul mă va aştepta, afară, cu celelalte zeci de automobile, căci strada Lips­cani este destul de largă. Apoi voi merge puţin la Mme Popescu si Mme Ionescu, cari au azi zi de pri­mire. Pe seară, voi face „un tour“ la șosea si voi rămânea la Minovici vre­o oră să respir aer curat şi., să mă vază lumea. — Doamnă, vă rugăm foarte fru­­mos să vă dau jos din automobil. — De ce domnule? E al meu. — Știm. Dar vedeţi, este In inte­­resul d-voastră, căci, altfel, vă veţi îmbolnăvi de artritism, gută, spleen şi celelate boli, cari decurg dintr'o viaţă sedentară, încercaţi să mer­geţi câteva zile pe jos pela prăvălii sau la şosea, şi veţi vedea dife­renţa. — Dar autombilul? — 11 vom duce la prefectură, v­­prindu­ se în folosul plăţilor ce a­­vem de făcut In străinătate. I. C. LUCACI !!d­!i un pas !!!'R Un mare împrumut al Primăriei Capitalei I Numere indicii (index numbers) Preţurile pe luna Maiu 1926 O nouă scumpire de 2 şi fi la sută in Hai, după aceia de 7 la sută in Aprilie. Zece la sută scumpirea traiu­lui în două luni, când, pentru i­­mensa majoritate a populaţiei veni­turile au rămas aceleaşi, e o coasta tare destul de îngrijitoare. Marele val de scumpete din Aprilie, a fost o consecinţă directă a noului tarif vamal; preţul mărfurilor importate, in special îmbrăcămintea, a sporit cu 25 la sută in medie. In Mai a­­vem în schimb urcarea preţurilor la un număr de produse naţionale, ar­ticole de primă necesitate. In pri­mul rând pâinea şi carnea. Deşi in­dexul este de astădată, în creştere numai cu 2 şi 11 la sută, faptul dă foarte mult de gâdit din două punc­te de vedere. Iată: Sporul indexului alimentar este mai greu resimţit de nevoiaşi, întrucât principala lor chel­tuială este aceia făcută cu de ale mâncăre­. Se fac, la rigoare, econo­mii in orice altă direcţie, dar gura cere porţia zilnică. In al doilea rând indexul nostru nu evidenţiază nn în treimea sa adevărata scumpire, în­­trucât nu conţine complexitatea ar­ticolelor cari constituie, tocmai în sezonul de faţă, o parte importantă a alimentărei poporului şi anume zarzavaturile. Fieful acestora s-a scumpit peste măsură, în afară de orice proporţie, am putea zice în mod sălbatec. Or, ceea ce voim să reţinem din aceste două constatări, este tocmai această observaţie profund îngriji­toare, relativă la preţurile veşnic crescânde ale producătorului ţăran. Nu-şi mai impune nici un frâu, exa­gerările sale sunt perfect conştien­te şi, din nenorocire, în prea multe căznii, formulate de el ca o protes­tare Împotriva „leneşului orăşean care nu ştie cu câtă trudă se face pâinea". Refrenul acesta îl auzim foarte des, şi la drept vorbind, nu sună bine. Ori­cât de mare ar fi partea ce o preia comerţul intermediar în mate­rie alimentară, rămâne incontesta­­bil că ţăranul preia o dijmă din ce în ce mai urcată de la orăşean, o dij­mă care a depăşit cu mult proporţia valutară, care se urcă fabulos când leul scade şi rămâne neclintită când leul îşi revine in fire. Media gene­rală a indexului e de aproape 53, iar la alimente, începând cu pâi­nea, avem o serie de articole al că­ror preț e sporit de aproape una su­tă ori. Când ne aflăm în faţa unui desechilibru atât de grav intre cos­­tul traiului şi posibilităţile de câş­tig, este în afară de orice discuţie că faptul se traduce printr-o rabin­­treţinere a straturilor întinse ale po­porului. In ceea ce priveşte alimen­tele de prima necesitate — şi vom cita faptele în primul rând, alimen­tul copiilor, însă devenit o mixhnă respingătoare debitată cu 14 lei li­trul — este cert că lăcomia produ­cătorilor şi vânzătorilor a întrecut orice margine şi că tocmai aici au­toritatea publică chemată să apere pe cei umiliţi şi economiceşte slabi, a abdicat aproape complect dela mi­siunea ei. Când obiecte cari reprezin­tă baza nutriţiunei au ajuns la una sută ori preţul din 1916, având to­tuşi tendinţa de a mai spori, şi câr­muirea nu mai are nici un cuvân-t de spus, lăsând mulţimea pradă un­nei exploatări nemiloase, se sapă un abis din ce In ce mai adânc, o adevărată duşmănie intre sate şi oraşe. Mult ni-e teamă că acest an­tagonism va fâirşi pi la a domina înteaga noastră viaţă publică dacă nu se va produce acel reviriment economic pe care guvernul actual l-a înscris in programul său. Astăzi ştim perfect că depeşa din Londra, anunțând că lira sterlină s'a urcat, se traduce instantaneu printrio scumpire a coșnifei. Iată un alt exemplu care arată cum o va­lută care se îndreaptă, determină șe­derea preturilor. Pilda Danemarcei e­­va mai drastică, întrucât acolo va­luta s'a urcat, in cursul unui singur an, cu peste b0 la sută.­­ Or, după statistica oficială, indexul mărfurilor en gros care fusese in Martie 1925 la 236, a fost in Martie 1926 la 158, In regres cu 78 puncte. Concluzia: să ni se dea o monedă ca să scăpăm odată de chinurile li­nei scumpiri care omoară ori­ce au vânt, până și gustul de a trăi. Iartă tabelul: Rezultă din cit­­ele de mai sus că: ALIMENTELE s'au scumpit de 54.20 ori în Mai 1926 faţă de 51.90 în Aprilie 1926. ÎMBRĂCĂMINTEA s'a scumpit de 67.87 ori în Mai 1926 faţă de 65.98 in Aprilie 1926. DIVERSELE s*au scumpit de 36.68 ori în Mai 1926 faţă de, 36.29 in Aprilie 1926. Dar media generală a prețurilor tuturor mărfurilor a fost In Mai 1928 de : 52.91 ORI mai mare ca in August 1926, sau en 2.54 la sută mai urcată ca în A­­prilie 1926. de Viator Sfiul EEQHDHICI SOFIA. — „Kreditbank“ o crea­­ţiune a grupului „Diskonto Ges“ a realizat în 1925 un beneficiu net de 22 milioane leva, acordând un di­­vident de 9 la sută Polonia LONDRA. — Agenţia Reuter e informată că tratativele între Po­lonia şî Germania pentru încheia­­rea unui tratat de comerţ între Po­lonia şî Germania au fost reluate la Berlin. ,­­VARŞOVIA. — Datele publicate de Ministerul de industrie şi co­merţ al Poloniei, pe luna Aprilie, arată la import 119.000.00­l zloţi şî la export 163.000.000 zloţi, ceea ce însemnează un surplus al exporta­­ţiunilor asupra importaţiunilor de 44.000.000 zloţi. Se crede că rezul­tatele pe Mai vor fi tot favora­bile, deoarece evenimentele din ul­timul timp survenite la Varşovia nu au întrerupt în niciun chip activi­tatea normală a ţării. Ungaria BUDAPESTA. — Rezultă din raportul făcut de Uniunea Naţiona­lă Ungară pentru Agricultură cu privire la producţia tutunului că în 1925 s’a plantat în Ungaria 29.904 hectare (709 mai mult decât în 1924) şi s’a cumpărat 153.172 chin­tale (42.000 chintale mai puţin de­cât în 1924). In mediu, hectarul a dat 515 ki­lograme de tutun faţă de 669 în 1924 î­­i » Cifre relative ­ Campania de refacere a drumurilor ŞOSELE NOUI IN TRANSIL­VANIA. — CIRCUITUL AUTO­MOBIL CLUBULUI Deşi resursele financiare de cari dispune direcţiunea generală de po­duri şi şosele sunt extrem de mici, în raport cu nevoile drumurilor, to­­tuşi ministerul lucrărilor publice şi în special de ministru P. Groza, a urmărit întreţinerea în bună stare de circulaţie a cât mai multe din principalele şosele căutând a satis­face cât mai multe nevoile pnhl. In primul rând s'a dat o atenţiune deosebită reparării stricăciunilor cauzate de inundaţiuni, reconstruim­du-se şoselele Deva-Brad-Abrud, Al­ba Iulia-Câmpeni, Cluj-Reghin, Tul­gheş şi Braşov-Cluj ,Oradia Mare. Printre podurile reconstituite pu­tem cita pe cel de peste Prut, în Bucovina, poduri de pe şoseaua Cernăuţi-Dorohoi, cele pe de şoseaua Botoşani-Ştefăneşti spre Basarabia, podurile de pe valea Izei, în Maramu­reş cum şi cele de pe şoseaua Sighet Baia Mare-Dej. In afară de aceste lucrări, minis­­terul a intervenit direct ajutând ad­ministraţiile judeţelor pentru repa­rarea şoselelor şi podurilor din cele­lalte categorii. O atenţiune deosebită s-a dat şo­selei Bucureşti,Braşov, pe care s'a dispus să se refacă podul peste Ialo­miţa, la Ţigăneşti, precum şi con­tinuarea podurilor definitive de be­­ton armate, în regiunea Comarnic- Predeal, începându-se şi refacerea platformei cu piatră dusă in regiu­nea Ploeşti,Câmpina. CIRCUITUL AUTOMOBIL CLU­­BULUI De asemeni s-a dispus repararea platformei. Şi a podurilor de pe par­­cursul concursului de turism din a­­cest an, a cărui lungime este de pes­te 2000 kilometri. Acest circuit al automobil clubului regal român va parcurge majorita­­tatea şoselelor importante din ţară, aşa că revizuirea lor era necesară din multiple puncte de vedere. ŞOSELE NOUI IN TRANSILVANIA Avându-se în vedere că in general regiunile româneşti din Transilva­nia au fost neglijate sub regimul ve­chei monarhii habsburgice, ministe­rul de lucrări publice a întreprins întocmirea unui program de ansam­blu pentru studierea şi începerea construcţiei şoselelor necesare. Dintru început s-a dispus anga­jarea primelor lucrări pe şoseaua Teniş-Mogoş-Abrud, care va permite accesul din munţi a numeroaselor sate româneşti. Pentru legarea reţelei de şosele din vechiul regat cu cele ale no­i­­lor provincii, s’a dispus activarea şi terminarea şoselei Predeal-Braşov studiul şoselei Bicaz-Ghîurghiu, pre­cum şi a celor patru noduri Ca pes­te Prut, din nordul Moldovei. G. Mt. Coolidge pentru limitarea armamentelor WASHINGTON, 31 (Rador).­­ Pre­şedintele Coolidge cu prilejul serbă­rii zilei comemorative americane a pronunţat un discurs in care intre altele a spus că celelalte naţiuni ar trebui să se unească cu Am­ica, să lase de­oparte urile între ele şi ■ă se învoiască reciproc pentru s-şi limita armamentele lor maritime şi terestre. Preşedintele Coolidge a mai declarat că este convins că "na­ţiunile europene au mare nevoie d­e a-şi micşora armamentele POLITICA MAREŞALULUI PILSUDSKI In lipsa unei lovituri de teatru— asemenea lovituri sunt dese in Re­­publica Polonă — Mareşalul Pisuds­ki este azi preşedintele statului ve­­cin, prieten şi aliat. Până in ultima clipă, „dreapta"* a tăinuit numele candidatului ei. Dis­creţie de ordin tactic? Sau nehotă­­râre asupra uneia şi aceleiaş persoa­ne? Dreapta polonă ne dă de câfiva ani. In şir, spectacolul unor frămân­­tări politice fără rezultat. In schimb „stânga" ştie ce vrea. Ea aşteaptă de la Mareşalul Pilsudski, ridicarea prestigiului democriţiei.Acest presti­giu va fi ridicat cu atât mai uşor, cu cât el stau la dispoziţie toate regi­mentele din garnizoana Varşoviei. Candidatul stângei cere de la Aduna­rea Naţională consfinţirea unei si­tuaţiuni de fapt; puterea e a lui, ei rămâne doar de primit, dreptul ofi­­cial, de a o exercita. De aceea cuvintele rostite de Ma­reşal in ajunul alegerilor, au o in­­semnătate covârşitoare. Ele ne 10­­muresc asupra cauzelor adevărate ale revoluţii militare, şi precizează programul de viitor al dictatorului „democrat"* Maresplid Pilsudski are un trecut de stânga, II plac cuvinte ca legali*­tate, constituţie, libertate. Dar tn gura acestui om de acţiune, energie şi autoritar, cmidntul ..libertate** ră­­sună ca acel de „imperialism" rostit de d. Mussolini, Ori care i-ar fi doc­­trina, teoriile şi principiile, un oră de stat care a cucerit puterea prin acţiune directă, e duşmanul discu­­fiilor şi sprijinitorul prestigiului ptf terei executive „Politica de intrigi şi de culoare a dus Polonia in halul în care «. Sun, lem absolut liberi să faceţi ce voiţi, Dar vai de voi, dacă continuaţi a. ’-t ceastă politică'*. Aşa s'a rostit Mare­­şalul către reprezentanţii Naţiunei. Ap­oi, pentru a se feri de ispita vechi­­lor deprinderi, le-a spus că nu va mai tolera ca puterea executivă să rămâie la direcţia intrigilor parla­mentare, îngrădirea influenţei puterei legis­­lative, ridicarea autorităţii guvernu­­lui, d­e programul obișnuit, cu care toți reformatorii politici din timpu­rile din urmă, au încercat să lo­­cuiască cumplita vină a regimului parlamentar. Parlamentarismul care dă rezul­tate frumoase sau rele, după ţara unde dăinueşte, trebuia să dea loc la­ excese în Polonia, unde, veacuri de a rândul, discuţii şi certuri în in­­nalte Consilii, au mistuit rezervele de energie şi de patriotism ale popo­­rului. Hotărârea lui Pilsudski de a pune capăt politicianismului de rând, şi certurilor naţionale, punte avea un rezultat cu atât mai bun cu cât puternica personalitate a Mare­şalului e In stare să dea vieţii poli­­tice poloneze, nu numai o disciplina dar şi ţin avânt spre ţeluri ideale. Prietenia viitorului Preşedinte pen­­tru Franţa şi pentru sistemul de a­­lianţe ale Poloniei,e o chezăşie că rein­tregirea puterilor poloneze va sluji cauza comună pe care o urmărim in Europa răsăriteană. ~—0­0T I­ni———. După capitularea lui Abd­el-Krim PARIS, 31. (Rador). —i Intervî© vât de corespondentul lui „Jour­­nal" Adb-el-Kriro a revendicat in­treaga responsabilitate a eveni­mentelor din Riff și a recunoscut că s’a înșelat crezând că va putea rezista la infinit Franţei. * PARIS, 31. (Rador). — „Jour­­nal‘‘ anunţă apropiata sosire a neralului spaniol Jordana la Pa­­ris spre a trata problemele puse prin predarea lui Abd-el-Krim. Ziarul observă că chestiunea inter­nărei lui Abd-el-Krim este destul de complicată, de­oarece Abd-el Krim este şeful unor triburi rebele față de Sultan, aceste triburi lo­­cuesc în zona spaniolă, iar Abd­­el Krim era supus generozităţi Franţei. Va trebui să se găsească o soluţie care să împace aceşti trei factori şi totodată să dea garan­ţiile indispensabile tuturor părţi­lor. Deasemenea va trebui să se facă o nouă delimitare precisă a zonelor franceză şi spaniolă, ches­­tiune care de altfel interesează nu­mai Franţa şi Spania. In sfârşit va trebui să se cunoa­scă soarta prizonierilor spanioli neeliberaţi până acum. Dacă se va dovedi că aceşti prizonieri au fost masacraţi din ordinul lui Abd-el- Krim, situaţia acestuia se va mo­difica considerabil

Next