Argus, ianuarie 1939 (Anul 29, nr. 7719-7741)
1939-01-01 / nr. 7719
ANUL XXVIII No. 7719 12 PAGINI 3 LEI !»iHUÍMÍIííííMMénttll NOUL MODEL I 10rCj 8 CILINDRI Rafs^n, Bucureşti, PALATUL CICLOP Telefon 209.64. 217.« ABONAMENTE In ţară Un an 1000 Lei 6 luni 550 „ 3 luni 300 „ * In străinătate Tariful în funcţiune de convenţiile poştale internationale 3 lei In ţară—6 lei In străinătate ORGAN ZILNIC AL COMERŢULUI Fondatori : S. PAUKER şi H. F. VALENTIN BIROURILE: Bucureşti, Str. Constantin Miile No. 15 INDUSTRIEI Şl FINANŢEI Telefon 3.05.44 Duminică 1 ianuarie 19. Ordine, succes si fericirii GRAŢIOSA PUBLICITATEA se primeşte la administraţia ziarului şi la toate agenţiile de publicitate Proprietar: „ARGUS" S. A. înscris sub Nosos Tribunfor Redactor responsabil: AL. PETROVICI Aceste două cuvinte luate de obicei în acelaş înţeles, cuprind, totuşi, noţiuni deosebitoare ,u atât prin conţinut, cât mai ales prin raza lor de acţiune, învăţând lucruri noi, îmbogăţindu-şi mintea cu cunoştinţe pe care nu le avea mai înainte, copilul primeşte de la învăţătorul lui, odată cu aceste cunoştinţe, şi o îndrumare de viaţă, o educaţie propriu zisă■ Mai ales când aceste cunoştinţe noi vor fi folositoare în viaţa, prin valoarea lor practică şi fiindcă au menirea să-i folosească şcolarului pe drumurile nesfârşite ale vieţii. Dar educaţia, în înţelesul ei larg, înseamnă ceva mai mult decât o simplă însuşire de cunoştinţe sau de învăţături, decât o îngrămădire de informaţii, deseori memorizate cu ajutorul sau de teama profesorului, care le trece elevilor, fără altă preocupare etică sau practică Educaţia se înfăţişează, astfel, ca un cerc mult mai larg, în cuprinsul căruia se află şi altceva decât învăţătura propriu zisă. Discuţiile pe tema „ce este educaţia?“ par nesfârşite, iar încercările repetate de nenumăraţi autori de a da un răspuns larg cuprinzător şi perfect mulţumitor, sunt foarte departe de a lua sfârşit. Cea mai vestită şi mai caracteristică dintre toate a rămas, fără îndoială, încercarea lui John Stuart Mill, în cuvântarea lui rectorială la Universitatea Sf. Andrew, când a căutat să lămurească adevăratul înţeles al cuvântului „educaţie". f)vrvv? *4W • ,r : lesul cel larg ar cuprinde nu numai învăţământul, ci şi „efectele indirecte asupra caracterului şi a însuşirilor omului a lucrurilor care au un scop direct cu desăvârşire strein sau indferent faţă de scopul sau metodele educaţiei propriu zisă.“ In acest înţeles, legile, forma de guvernare, artele şi felul de viaţă socială cu rol educativ şi chiar factorii fizici naturali, cu desăvârşire independenţi de voinţa omenească, precum sunt clima, pământul, aşezarea locală, etc■, exercită o asemenea influenţă la formarea oamenilor, adică la opera care pare încredinţată în chip exclusiv educaţiei. Influenţarea omului şi transformarea lui potrivit unui scop urmărit, aceasta este în definitiv, misiunea educaţiei, care apare, independent de ţintă, ca mijlocul sau procedura pentru atingerea ei. Şcoala, adică învăţământul de toate gradele, constitue fără îndoială unul dintre mijloacele, dar nu singurul, prin care cetăţenii unei ţări, începând din copilărie, sunt transformaţi, pregătiţi, educaţi în vederea unui anumit scop şi într-o anumită direcţie. Fireşte, dacă ţinem seamă de maleabilitatea mai mare sau mai mică a materialului omenesc, potrivit cu vârsta şi cu starea socială, şcoala de diferite grade şi în feluritele situaţiuni unde are să lucreze, exercită o influenţă educativă mai mare ori mai mică, după împrejurări. În acest înţeles, dacă pornim de la şcoala primară, va trebui să constatăm că rolul ei educativ e mai mare decât al şcolilor superioare (secundare, speciale, universitare) pentru că materialul omenesc care i se încredinţează este cel mai maleabil atât prin vârsta lui fragedă, cât şi prin lipsa de pregătire prealabilă în cei „7 ani de acasă“. S-ar putea chiar spune că rolul educativ al şcolii primare, într-o ţară cu majoritatea populaţiei rurală, este covârşitor de mare faţă de rolul didactic propriu zis, dacă o comparăm cu rolul educativ al celorlalte şcoli de grad superior. De altfel, rolul educativ al şcolii primare se impune şi prin însăşi natura împrejurărilor şi a mediului unde este pusă să lucreze în chip aproape exclusiv, deoarece foarte puţini dintre elevii rurali mai au putinţa să-şi desăvârşească educaţia şi cultura in alte şcoli superioare. Din acest punct de vedere, şcoala rurală se înfăţişează cu un rol educativ unic şi exclusiv pentru lumea satelor, de unde şi interesul de a se acorda corpului didactic respectiv o atenţie deosebită pentru pregătirea lui educativă. Pe măsură ce trecem la şcoala primară din oraş şi, mai ales, la şcolile superioare ce urmează învăţământului primar, rolul educativ scade spre a lăsa un loc tot mai larg pregătirii culturale propriu zisă şi îngrămădirii cunoştinţelor de specialitate. Desigur, către vârful învăţământului, la şcolile care scot specialiştii şi oamenii gata formaţi pentru lupta vieţii, rolul educativ reapare alături de învăţământul propriu zis, pe măsură ce studenţii se deprind să cerceteze şi să lucreze singuri, liberăndu-se treptat sub influenţa profesorilor şi afirmându-se ca presonalităţi gata formate. In acest stadiu mai înalt al învăţământului, rolul îndoit de profesori şi educatori al membrilor corpului didactic, se vădeşte pe măsură ce tineretul, trecut prin şcolile superioare, vădeşte un spirit de iniţiativă cât şi ambiţia de a duce mai departe forţa de lumină primită din mâna generaţiei precedente. La cele două extreme ale marei coloane în marş, pe care o înfăţişează marea armată a corpului didactic de toate gradele, s'ar putea spune că se află factorii educativi cu rol covârşitor în formarea şi transformarea naţiei noastre, în vederea unui viitor mai bun şi mai strălucitor. În acest înțeles, grija de bună desvoltare a Universităţilor şi a şcolilor de învăţământ superior va trebui să meargă aproape în acelaş pas cu grija de funcţionarea regulată şi sănătoasă, fără rătăcirile din trecut, a şcolii primare rurală. N. Dascovici învăţământ şi educaţiei lAgricultura ÎI1 î 938 ►-o-*-*Un an de bogate recolte dar de preţuri slabe. ] Suprafeţele cultivate cu grâu. Situația celorlalte plante. Acţiunea ministerului de agricultură de Nicolae Cornăţeanu I Anul 1938 înseamnă pentru agricultura mondială, un an de bogată recoltă, dar şi un an de însemnată depresiune a preţului. Pentru comerţul mondial, grâul rămâne încă pentru mult timp, cereala cea mai importantă. Ori, tocmai la acest produs, dacă anul 1938 a însemnat o fericită îmbinare a condiţiunilor naturale, din punct de vedere economic, piaţa mondială, a înregistrat scăderi atât de mari, încât îngrijorarea cercurilor mondiale asupra viitorului, se arată pe deplin justificată. Extinderea suprafeţelor cu grâu, a continuat în ultimii ani graţie preţului ridicat, preţul ridicat se datoreşte pe de o parte, recoltei slabe, care a descongestionat astfel piaţa mondială în perioada 1932-1935, dar şi politicii agrare din multe tari, în care s-a creiat un preţ artificial. Cercul vicios continuă şi ne apropiem astfel, din nou, de supra oferta de grâu. Ceia ce e semnificativ, e întinderea suprafeţei cu grâu, în America, unde guvernele au luptat pentru restrângerea suprafeţelor. Desigur că fără intervenţia guvernului, cursa ar fi fost şi mai repede şi am fi ajuns, azi, la o înrăutăţire mai mare a situaţiei. In Statele Unite, suprafaţa cultivată cu grâu, în 1938, a fost de 28.700.000 ha. faţă de 26 mii. în 1937 şi 20 mii. în perioada 1932- 37-O extindere destul de însemnată. Producţia anului 1938, s’a ridicat la 2.550.000 vagoane, faţă de 2 milion 680.000 vag. în 1932-37 şi 2 milioane 370.000 vag. în 1937. In Canada, patria grâului de primăvară, suprafeţele nu au crescut menţincindu-se la 10,4 mii. ha, in *, ... I ’ ■,! 10,2 mii. media anuală în perioada 1932-37. Producţia însă a crescut Ea a fost de 925.000 vagoane? 1938, faţă de 490.000 vagoane 1937 Şi 810.000 vagoane media anuală în perioada 1932-37. In Rusia Sovietică, suprafaţa destinată grâului, a crescut de la 36,8 mii. media în 1932-37, la 40,8 mii. în 1937 şi 40,7 mii■ în 1938. Ultimii doi ani, înseamnă prin urmare o importantă extindere a suprafeţei şi desemnarea Rusiei, ca un concurent de temut. Suprafaţa mondială cu grâu, în 1938, s-a ridicat la 86.500.00 hectare, faţă de 83 mii. în 1937 şi 77 mii. media anuală a ultimilor cinci ani, iar producţia mondială a fost de 9,6 mii. vagoane, faţă de 8,2 mii. vagoane în 1937 şi 7,6 media ultimilor cinci ani. In lumina acestor cifre, depresiunea de pe piaţa mondială e foarte explicabilă şi dacă cursa grâului continuă, atunci nu suntem departe de perioada interminabilelor comisiuni internaţionale, întrunite pentru a reda speranţă agricultorilor. n România In România, suprafaţa cultivată cu grâu, a fost în uşoară creştere. Dela 3,1 mii. ia anuală a perl.1 s r^*1. 1918. Anul record în procord atât din 1 cantităţii cât cţia anului 1938 ,00 vagoane, fată de 37(TJB^oane ‘n ^37 s* lată 260.0nîr vagoane media perioadei 1932-37. Fără intervenţia statului, cu o producţie atât de mare şi cu un preţ mondial slab şi variabil, agricultorul român, ar fi avut o nouă dezamăgire. Prin fixarea preţului minimal, la 40.000 lei vagonul (scăzut mai târziu la 38.000) preţ minimal ce depăşea cu mult preţul mondial şi acoperea preţul de cost intern al grâului, cum şi prin acordarea primei de export, ridicată de la 10.000 la 13.000 lei de vagon, Statul a dat posibilitatea agricultorilor, să realizeze un venit net mare, la hectarul cultivat cu grâu. Opera d-lui Ionescu-Siseşti, ministrul agriculturii, în domeniul technic, a fost astfel fericit întrebuinţată de d. Mitiţă Constantinescu, ministrul Economiei Naţionale, care nu a precupeţit nimic, pentru a reda agricultorului încrederea, iar ţării liniştea necesară. Căci oricât de mari şi frumoase vor fi planurile de sus, fără prosperitate, fără putere de cumpărare în straturile de jos, nimic nu se poate clădi sănătos. Preţul mondial al grâului, ajunsese în lunile de mare export, când agricultorii au dat pieţii, cantităţi uriaşe de grâu, la 27-28.000 lei vagonul. Acesta ar fi fost preţul ce l-ar fi încasat, la Constanţa, agricultorul român, fără intervenţia statului. Rolul Oficiului Naţional al Cooperaţiei Dar această intervenţie a Statului nu ar fi putut da rezultatele dorite, fără valorificarea grâului prin Institutul National al Cooperaţiei. In special, în lunile de mare export, din Iulie până în Noembrie, cumpărările de grâu prin organele cooperative au fost foarte mari iar într’un timp singurul cumpărător rămăsese cooperaţia. S’au cumpăratinul QO'sta vagoane, Lelati.: i/Ly*. ATlvi- O CU i'U iCCOV.J si cea mai intensă participare a Statului, până acum, în domeniul preţului. Tot acest stoc de cereale a putut fi plasat în străinătate. Acţiunea guvernului s-a dovedit astfel salvatoare, iar cooperaţia înregistrează la activul ei, încă o operă practică şi pozitivă. Experienţa anului trecut va fi folosită în campania anului viitor, pentru a se evita unele nemulţumiri, inerente unei opere atât de mari. Nu trebue uitat în fine, că anul trecut, mandatul Statului, a fost perfectat la începutul lui Iulie, după instalarea noului Consiliu şi Comitetului de direcţie. Anul acesta, problema valorificării va fi studiată din timp, iar mandatul trebue perfectat cu mult înainte deContinuare în part 2 a) Suprafețele cultivate cu grâu Citifi în pag. 3-analtele Ordine de zi ALE M.S. REGELUI CAROL II Către Oştire şi Străjeri Citifi în pagina XI*a Depunerea tablourilor de personalul folosit în întreprinderi Declaraţiile de impunere pe exerciţiul viitor DUPĂ EXPOZEUL D-LUI GRIGORE GAFENCU LONDRA, 30 — Ziarele din Londra reproduc pe larg expunerea făcută aseară la radio de d. Grigore Gafencu, ministrul de externe al României. Ziarul „Daily Telegraph“ consacră două coloane acestui expozeu. BUDAPESTA, 30. (De la corespondentul nostru). — Toate ziarele publică la loc de frunte expozeul d-lui Grigore Gafencu, ministrul de externe al României. In comentariile sale, ziarul „Nemzeti Ujsag“ subliniază pasagiile privitoare la problema minoritare. PARIS, 30 (Rador). — „LE TEMPS” şi „JOURNAL DES DEDATS’’ publică o substanţială analiză a expozeului făcut joi seara de d. Gr. Gafencu, ministrul de afaceri străine al României, la postul de radio Bucureşti. ” formarea ^ng'iei JOXim 30 LUndor) Ziarele britanice de ani dimineață anunță că Anglia va dispune în 1912 de veste lOOOO piloți militari. COSTUL VIEŢII IN ANUL 1938 !Din an de aşteptare pentru consumatori Anul 1938 s’a sfârşit. Un an bogat în evenimente economice. Nu e locul să re examinăm. Totuşi, un aspect trebue să înfăţişem, atunci când examinăm tendinţa preţurilor în anul expirat. Din nefericire, nu dispunem de un indice al preţurilor de engros la zi. Trebue deci să arătăm fără de cifre, că preţurile de engros şi-au continuat tendinţa de urcare, urmând preţurile materiilor prime din târgul internaţional, începutul anului curent, materiile prime au înciune. Apoi, după o uşoară perioadă de urcări, prin luna Mai a anului curent, materiile prime au început să slăbească, creiând greutăţi producătorilor. La un moment dat, s-a pus problema unor nori reglementări internaţionale pentru susţinerea preţurilor. Cercurile economice americane se preocupau, îndeosebi, de această chestiune. Spre sfârşitul verii, însă, situaţia s-a schimbat. Din cauza cumpărărilor mari făcute de Statele Unite, Anglia şi Germania, piaţa materiilor prime a început să se îmbunătăţească. Iar, după încheerea acordului de la Muenchen, odată cu grăbirea aprovizionărilor, o parte din materiile prime au făcut salturi neobişnuite. Mai ales la aramă şi la bumbac au fost urcări de preţuri neatinse de multă vreme. Urcările de preţuri au stăruit, cu mici fluctuaţii, până la sfârşitul anului, cu toate că la unele articole a venit un reviriment, de altfel prevăzut în unele cercuri economice. Prin urmare, în măsura în care preţurile de engros mai ţin seama la noi de costul materiei prime pe piaţa internaţională, acestea au urmat tendinţa lor. La preţurile de detaliu însă, tendinţa a fost de urcare, începând cu prima zi de aSpre deosebire de anii precedenţi, urcarea a fost aproape uniformă la diferitele grupuri prevăzute de indicele nostru. Totuşi, mai numeroase au fost fluctuaţiile în grupul articolelor alimentare. In preajma acordului de la Muenchen, piaţa românească a trecut un frumos examen de rezistenţă. Când un conflict armat părea de neînlăturat, iar aspectul economiei internaţionale luase aspectul unei economii de război, pe multe pieţe străine începuse confusiunea şi plicarea bugetului anului pe care-l sfârşim, când s’au înfiinţat şi s’au majorat unele taxe şi impozite, preţurile, la unele articole, s’au tot scumpit. Proporţia e, însă, mai mică decât aceea a anilor trecuţi şi in special a anului 1937, goana dupe „bunuri certe”. Deşi şi la noi unii începuseră să se „aprovizioneze”, piaţa comercială a dovedit atunci o linişte şi o seriozitate care o cinsteşte. In ce priveşte tendinţa preţurilor, ea n’a suferit nici o fluctuaţie, — ceea ce a constituit încă o dovadă a rezistenţii pieţii noastre. E o experienţă care nu trebue uitată într’o vreme de frământări internaţionale ca acelea prin care trecem. INDICELE COSTULUI VIEȚII IN ANUL 1938, COMPARATIV CU ANUL 1937 Meda generală 1937 Ianuarie 3750 4426 3677 3951 3633 Februarie 3717 4426 3677 3951 3667 Martie 3740 4426 3951 3956 3684 Aprilie 3763 4453 , 3727 3980 3695 Mai 3763 4453 3727 3980 3771 Iunie 3782 4453 3727 3987 3794 Iulie 3715 4453 3752 3973 3827 August 3663 4453 3777 3964 3866 Septembrie 3663 4453 3802 3971 3891 Octombrie 3691 4453 3777 3982 3923 Noembrie 3719 4453 3777 3983 3931 Decembrie 3733 4453 3777 3987 3949 NOUL COD DE COMERȚ de STELIAN IONESCUj doctor in drept ] Valoarea națională a acestei opere. Valoarea ei intrinsecă. Propuneri și metode Pentru a emite o judecată de valoare asupra unei opere legislative de importanţa noului Cod de comerţ, este desigur necesar să ne desfacem de orice element personal care ar putea să întunece dreapta judecată. Se impune deci să-i apreciem calităţile şi să-i subliniem imperfecţiunile cu toată obiectivitatea, având ca singură preocupare adevărul ştiinţific şi interesul de ordin cu totul superior pe care-l implică o astfel de operă. Trebuie, prin urmare, să înlăturăm din judecata noastră tristul obiceiu, ce predomină în ţara noastră, de a critica cu orice preţ, animaţi uneori numai de spiritul de negaţiune. Promulgarea neaşteptată a noului cod Cu toate îndelungatele lucrări preparatorii — de ordin în special teoretic — apariţia noului cod de comerţ s’a produs aproape pe neaşteptate. S'ar putea spune că promulgarea lui s’a făcut atât de neaşteptat încât numeroase cercuri economice şi chiar foruri constituite, cele cu adevărat interesate, ca şi lumea celor cari în mod zilnic participă la viaţa juridică naţională, au fost par’că surprinse de acest eveniment, din care cauză au început să se agite şi să formuleze ''"VA' V- ‘V-r * ■■'A,1 In ic, i t Ul C / 11 lit, U a vi / t* •• t iz. L' (It ±VW b U manifestă cu o astfel de intensitate încât par a pune la îndoială însăși valoarea și deci posibilitatea de punere în aplicare a acestei opere legislative■ In deosebi unele cercuri și foruri economice lucrează cu o deosebită febrilitate la propuneri de reformă — în sensuri diferite — tocmai pentru ca nu cum■ la ziua de 1 Maiu 1939, data intrării în vigoare a noului cod, să le pună în faţa faptului împlinit. Activitate care nu poate fi decât folositoare economiei juridice naţionale în primul rând pentru că este legitim ca asemenea formaţiuni să-şi spună neapărat cuvântul lor, pentru bunul motiv că ele fiind direct interesate, este just şi util să se ţină seama de interesele lor ca şi de competenţa pe care le-o dă experienţa; iar în al doilea rând pentru că este suficient timp ca imperfecţiunile, inerente unei asemenea lucrări, să fie îndreptate. Vina nu este a acestor cercuri sau foruri economice. Cât timp proectul codului de comerţ, elaborat de Consiliul Legislativ şi revăzut în Comisiunea Legislativă a Senatului, din care au făcut parte şi specialişti din afară, a fost făcut cunoscut în mod public încă din 1933, nici una din aceste organizaţiuni nu s’a grăbit să prezinte observaţiuni serioase, sugerate din viaţa practică, în legătură cu această reformă. Pasiunea critică s’a deslănţuit numai când s’a văzut că această lucrare, devenind lege, ameninţă să lezeze diferite şi multiple interese; dar oricât de puternice vor fi aceste acţiuni şi reacţiuni in contra noului cod, ele nu vor putea împiedica desăvârşirea acestui patriotic postulat: unificarea legislaţiei comerciale române, care s’a şi înfăptuit. ‘ Evident, ca orice lucrare omenească, nici această importantă operă legislativă nu a putut fi ferită de imperfecţiuni. Cu toate acestea valoarea ei intrinsecă nu lasă loc la nici o îndoială, iar pe plan naţional însemnătatea ei se impune cu o necesitate logică inexorabilă. Valoarea naţională a unificării legislaţiei comerciale Pe lângă incertitudinea şi dificultăţile în afaceri pe care diversitatea de legiuiri comerciale în aceiaşi ţară le prezenta pentru economia naţională, din primele zile după Unire s-a simţit nevoia unificării nu numai a legislaţiei de drept public, dar şi a legislaţiei de drept privat, în cadrul şi atmosfera căreia se desvoltă zi de zi relaţiunile juridice de orice fel între cetăţenii şi locuitorii ţării noastre. Asemenea diversitate a făcut să ia fiinţă, între frontierele aceleiaşi ţări, un drept hibrid, acela al conflictelor de drept inter provincial,, ale cărui norme au fost împrumutate prin analogie din drent’din* Ui.- fylChill pi V ici * DlVc.- SU legislaţie a cărei prelungire este, de natură să întreţină mai departe, în viaţa zilnică juridică, acel spirit regional de separaţiune, dăunător, însăşi unităţii şi consolidării naţionale a Statului. Căci nimic nu poate constitui o acţiune mai puternică de sfărâmare a autorităţii şi unităţii Statului ca această activitate zilnică juridică minată de tendinţe centrifugale în ce priveşte origina legilor de aplicaţiune. In asemenea situaţiune şi mai ares după arbitrajul dela Viena, nu poate scăpa nimănui interesul ce-l prezintă pentru consolidarea acestui Stat grăbirea acţiunei de unificare legislativă pe toate tărâmurile, chiar dacă se vor face greşeli. Acestea vor putea fi îndreptate fie prin modificări şi complectări ulterioare, cum s’a procedat şi cu legislaţia penală, fie mai cu seamă Pe calea jurisprudentă Căci, dacă se urmăreşte cu atenţiune jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie din Ultimii 30 de ani — perioada cea mai frământată a dreptului românesc — ca şi jurisprudenţa instanţelor de fond, se poate spune fără nici o rezervă că jurisprudenţa română, operă vie a dreptului naţional, a dat dovadă de puternice resorturi de înţelepciune şi de pricepere, cu toate imperfecţiunile dedalului de legi intervenite de la răsboi încoace. Şi nimic nu ne îndreptăţeşte să ne îndoim că acţiunea creiatoare şi unificatoare a jurisprudenţei române nu va mai fi la aceiaşi înălţime şi în ce priveşte aplicarea noiui cod. Valoarea intrinsecă a noului cod Ceea ce constitue forţa creatoare a dreptului pozitiv al unei naţiuni este inerţia tradiţiei (conservatismul juridic) şi spiritul de justiţie ce-l animă. Stabilitatea normelor destinate să reglementeze raporturile juridice dintre oameni asigură certitudinea şi încrederea în desvoltarea acestor relaţiuni, iar spiritul de justiţie în aplicarea acestor norme asigură deodată înfăptuirea acelui sentiment general şi superior de dreptate ca şi realizarea ideii de progres. Ori noul cod de comerţ nu se îndepărtează de la aceste postulate. Deşi economia naţională — care nu se poate sustrage contingentelor economiei mondiale — se desvoltă azi într’un ritm de economie contingentată, de compensaţiuni şi tarife preferenţiale, de dirijare a economiei monetare, de organizare a producţiei industriale și chiar de desfacere a elementelor principale de mare consum sub forma asociativă a Sindicatelor și cartelurilor, etc., fenomene care nu sunt noui în viața popoarelor (v. G. I. Brătianu, Etudes bizantines d’histoire économique et sociale, ed. 1938, în special capitolul Vers le bas-empire, pag. 15 şi urm.), dar care fac ca doctrina economiei liberale, ce a prezidat la făurirea mai tuturor codurilor de comerţ existente, să se găsească în orice caz într’un proces de profundă transformare, autorii noului cod de comerţ nu s’au lăsat influenţaţi de aceste stări tranzitorii şi excepţionale. Dimpotrivă, această valoroasă lucrare — operă îndelung meditată a Consiliului Legislativ, în rândurile şi printre rândurile căreia se simte în deosebi spiritul de albină al d-lui Mihail Măgureanu, fost Consilier şi actual Preşedinte chiar la secţia Il-a a Consiliului, unde s’a elaborat noul cod — menţinând în acelaş respect ideia de libertate juridică, fenomen creiator în toate timpurile, a oferit totuşi acestei noţiuni unn cadru legal mai potrivit cu exigenţele impuse de asemenea tendinţe, fără discontinuităţi şi fără spirit de noutate cu orice preţ. Cu alte cuvinte, reprezentând uri progres incontestabil faţă de codul încă în vigoare, rezultat al conceptelor economice şi sociale ale secolului trecut, se poate spune că noul cod s’a născut chiar bătrân faţă de intensitatea tendinţelor şi orientarea încă neprecisă a economiei sociale contimporane. Dealtfel spiritul de continuitate in această materie apare evident. (Continuarea In pag. 2-a)