Argus, ianuarie 1939 (Anul 29, nr. 7719-7741)

1939-01-01 / nr. 7719

ANUL XXVIII No. 7719 12 PAGINI 3 LEI !»iHUÍMÍIííííMMénttll NOUL MODEL I 10rCj 8 CILINDRI R­afs^n, Bucureşti, PALATUL CICLOP Telefon 209.64. 217.« ABONAMENTE In ţară Un an 1000 Lei 6 luni 550 „ 3 luni 300 „ * In străinătate Tariful în funcţiune de convenţiile poştale internationale 3 lei In ţară—6 lei In străinătate ORGAN ZILNIC AL COMERŢULUI Fondatori : S. PAUKER şi H. F. VALENTIN BIROURILE: Bucureşti, Str. Constantin Miile No. 15 INDUSTRIEI Şl FINANŢEI Telefon 3.05.44 Duminică 1 ianuarie 19. Ordine, succes si fericirii GRAŢIOSA PUBLICITATEA se primeşte la administraţia ziarului şi la toate agenţiile de publicitate Proprietar: „ARGUS" S. A. înscris sub No­sos Trib­unfor Redactor responsabil: AL. PETROVICI Aceste două cuvinte luate de o­­bicei în acelaş înţeles, cuprind, totuşi, noţiuni deosebitoare ,u atât prin conţinut, cât mai ales prin ra­za lor de acţiune, învăţând lucruri noi, îmbogăţin­­du-şi mintea cu cunoştinţe pe care nu le avea mai înainte, copilul pri­meşte de la învăţătorul lui, odată cu aceste cunoştinţe, şi o îndru­mare de viaţă, o educaţie propriu zisă■ Mai ales când aceste cuno­ştinţe noi vor fi folositoare în via­ţa, prin valoarea lor practică şi fiindcă au menirea să-i folosească şcolarului pe drumurile nesfârşite ale vieţii. Dar educaţia, în înţelesul ei larg, înseamnă ceva mai mult decât o simplă însuşire de cunoştinţe sau de învăţături, decât o îngrămădire de informaţii, deseori memorizate cu ajutorul sau de teama profeso­rului, care le trece elevilor, fără altă preocupare etică sau practică Educaţia se înfăţişează, astfel, ca un cerc mult mai larg, în cuprinsul căruia se află şi altceva decât în­văţătura propriu zisă. Discuţiile pe tema „ce este edu­caţia?“ par nesfârşite, iar încer­cările repetate de nenumăraţi au­tori de a da un răspuns larg cu­prinzător şi perfect mulţumitor, sunt foarte departe de a lua sfâr­şit. Cea mai vestită şi mai caracte­ristică dintre toate a rămas, fără îndoială, încercarea lui John Stuart Mill, în cuvântarea lui rectorială la Universitatea Sf. Andrew, când a căutat să lămurească adevăratul înţeles al cuvântului „educaţie". f)vrv­v? *4W • ,r : lesul cel larg ar cuprinde nu nu­mai învăţământul, ci şi „efectele indirecte asupra caracterului şi a însuşirilor omului a lucrurilor care au un scop direct cu desăvârşire strein sau in­dferent faţă de scopul sau metodele educaţiei propriu zi­să.“ In acest înţeles, legile, forma de guvernare, artele şi felul de via­ţă socială cu rol educativ şi chiar factorii fizici naturali, cu desăvâr­şire independenţi de voinţa ome­nească, precum sunt clima, pămân­tul, aşezarea locală, etc■, exercită o asemenea influenţă la formarea oamenilor, adică la opera care pa­re încredinţată în chip exclusiv e­­ducaţiei. Influenţarea omului şi transfor­marea lui potrivit unui scop urmă­rit, aceasta este în definitiv, mi­siunea educaţiei, care apare, inde­pendent de ţintă, ca mijlocul sau procedura pentru atingerea ei. Şcoala, adică învăţământul de toa­te gradele, constitue fără îndoială unul dintre mijloacele, dar nu sin­gurul, prin care cetăţenii unei ţări, începând din copilărie, sunt trans­formaţi, pregătiţi, educaţi în vede­rea unui anumit scop şi într-o anu­mită direcţie. Fireşte, dacă ţinem seamă de maleabilitatea mai mare sau mai mică a materialului omenesc, po­trivit cu vârsta şi cu starea socia­lă, şcoala de diferite grade şi în feluritele situaţiuni unde are să lu­creze, exercită o influenţă educati­vă mai mare ori mai mică, după împrejurări. În acest înţeles, dacă pornim de la şcoala primară, va trebui să constatăm că rolul ei educativ e mai mare decât al şcolilor supe­rioare (secundare, speciale, univer­sitare) pentru că materialul ome­nesc care i­ se încredinţează este cel mai maleabil atât prin vârsta lui fragedă, cât şi prin lipsa de pre­gătire prealabilă în cei „7 ani de a­­casă“. S-ar putea chiar spune că rolul educativ al şcolii primare, într-o ţară cu majoritatea populaţiei ru­rală, este covârşitor de mare faţă de rolul didactic propriu zis, dacă o comparăm cu rolul educativ al celorlalte şcoli de grad superior. De altfel, rolul educativ al şcolii primare se impune şi prin însăşi natura împrejurărilor şi a mediului unde este pusă să lucreze în chip aproape exclusiv, de­oarece foarte puţini dintre elevii rurali mai au pu­tinţa să-şi desăvârşească educaţia şi cultura in alte şcoli superioare. Din acest punct de vedere, şcoala rurală se înfăţişează cu un rol edu­cativ unic şi exclusiv pentru lumea satelor,­­ de unde şi interesul de a se acorda corpului didactic res­pectiv o atenţie deosebită pentru pregătirea lui educativă. Pe măsură ce trecem la şcoala primară d­in oraş şi, mai ales, la şcolile superioare ce urmează învă­ţământului primar, rolul educativ scade spre a lăsa un loc tot mai larg pregătirii culturale propriu zisă şi îngrămădirii cunoştinţe­lor de specialitate. Desigur, către vârful învăţământului, la şcolile care scot specialiştii şi oamenii ga­ta formaţi pentru lupta vieţii, rolul educativ reapare alături de învăţă­mântul propriu zis, pe măsură ce studenţii se deprind să cerceteze şi să lucreze singuri, liberăndu-se treptat sub influenţa profesorilor şi afirmându-se ca presonalităţi gata formate. In acest stadiu mai înalt al învă­ţământului, rolul îndoit de profesori şi educatori al membrilor corpului didactic, se vădeşte pe măsură ce tineretul, trecut prin şcolile supe­rioare, vădeşte un spirit de iniţia­tivă cât şi ambiţia de a duce mai departe forţa de lumină primită din mâna generaţiei precedente. La cele două extreme ale marei coloane în marş, pe care o înfăţi­şează marea armată a corpului di­dactic de toate gradele, s'ar putea spune că se află factorii educativi cu rol covârşitor în formarea şi transformarea naţiei noastre, în vederea unui viitor mai bun şi mai strălucitor. În acest înțeles, grija de bună desvoltare a Universităţilor şi a şcolilor de învăţământ superior va trebui să meargă aproape în ace­laş pas cu grija de funcţionarea re­gulată şi sănătoasă, fără rătăcirile din trecut, a şcolii primare rurală. N. Dascovici învăţământ şi educaţiei lAgricultura ÎI1 î 938 ►-o-*-*­Un an de bogate recolte dar de preţuri slabe. ] Suprafeţele cultivate cu grâu. Situația celorlalte­­ plante. Acţiunea ministerului de agricultură de Nicolae Cornăţeanu I Anul 1938 înseamnă pentru agri­cultura mondială, un an de bogată recoltă, dar şi un an de însemnată depresiune a preţului. Pentru comerţul mondial, grâul rămâne încă pentru mult timp, ce­reala cea mai importantă. Ori, toc­mai la acest produs, dacă anul 1938 a însemnat o fericită îmbinare a condiţiunilor naturale, din punct de vedere economic, piaţa mon­dială, a înregistrat scăderi atât de mari, încât îngrijorarea cercurilor mondiale asupra viitorului, se a­­rată pe deplin justificată. Extinderea suprafeţelor cu grâu, a continuat în ultimii ani graţie pre­ţului ridicat, preţul ridicat se dato­­reşte pe de o parte, recoltei slabe, care a descongestionat astfel piaţa mondială în perioada 1932-1935, dar şi politicii agrare din multe tari, în care s-a creiat un preţ artifi­cial. Cercul vicios continuă şi ne apropiem astfel, din nou, de supra oferta de grâu. Ceia ce e semnifi­cativ, e întinderea suprafeţei cu grâu, în America, unde guvernele au luptat pentru restrângerea su­prafeţelor. Desigur că fără inter­venţia guvernului, cursa ar fi fost şi mai repede şi am fi ajuns, azi, la o înrăutăţire mai mare a situa­ţiei. In Statele­ Unite, suprafaţa cul­tivată cu grâu, în 1938, a fost de 28.700.000 ha. faţă de 26 mii. în 1937 şi 20 mii. în perioada 1932- 37-O extindere destul de însemnată. Producţia anului 1938, s’a ridicat la 2.550.000 vagoane, faţă de 2 mi­lion 680.000 vag. în 1932-37 şi 2 mi­lioane 370.000 vag. în 1937. In Canada, patria grâului de pri­măvară, suprafeţele nu au crescut menţincindu-se la 10,4 mii. ha, in *, ... I ’ ■,! 10,2 mii. media anuală în perioada 1932-37. Producţia însă a crescut Ea a fost de 925.000 vagoane? 1938, faţă de 490.000 vagoane 1937 Şi 810.000 vagoane media a­nuală în perioada 1932-37. In Rusia Sovietică, suprafaţa destinată grâului, a crescut de la 36,8 mii. media în 1932-37, la 40,8 mii. în 1937 şi 40,7 mii■ în 1938. Ultimii doi ani, înseamnă prin urmare o importantă extindere a suprafeţei şi desemnarea Rusiei, ca un concurent de temut. Suprafaţa mondială cu grâu, în 1938, s-a ridicat la 86.500.00 hecta­re, faţă de 83 mii. în 1937 şi 77 mii. media anuală a ultimilor cinci ani, iar producţia mondială a fost de 9,6 mii. vagoane, faţă de 8,2 mii. vagoane în 1937 şi 7,6 media ultimilor cinci ani. In lumina acestor cifre, depre­siunea de pe piaţa mondială e foar­te explicabilă şi dacă cursa grâu­lui continuă, atunci nu suntem de­parte de perioada interminabilelor comisiuni internaţionale, întrunite pentru a reda speranţă agricultori­lor. n România In România, suprafaţa cultivată cu grâu, a fost în uşoară creştere. Dela 3,1 mii. ia anuală a perl­.1 s r^*1. 1918. Anul record în pro­­cord atât din 1 cantităţii cât cţia anului 1938 ,00 vagoane, fată de 37(TJB^oane ‘n ^37 s* lată 260.0nîr vagoane media perioadei 1932-37. Fără intervenţia statului, cu o producţie atât de mare şi cu un preţ mondial slab şi variabil, agri­cultorul român, ar fi avut o nouă dezamăgire. Prin fixarea preţului minimal, la 40.000 lei vagonul (scă­zut mai târziu la 38.000) preţ mi­nimal ce depăşea cu mult preţul mondial şi acoperea preţul de cost intern al grâului, cum şi prin acor­darea primei de export, ridicată de la 10.000 la 13.000 lei de vagon, Statul a dat posibilitatea agricul­torilor,­­ să realizeze un venit net mare, la hectarul cultivat cu grâu. Opera d-lui Ionescu-Siseşti, mi­nistrul agriculturii, în domeniul technic, a fost astfel fericit între­buinţată de d. Mitiţă Constanti­­nescu, ministrul Economiei Naţio­nale, care nu a precupeţit nimic, pentru a reda agricultorului încre­derea, iar ţării liniştea necesară. Căci oricât de mari şi frumoase vor fi planurile de sus, fără pros­peritate, fără putere de cumpărare în straturile de jos, nimic nu se poate clădi sănătos. Preţul mon­dial al grâului, ajunsese în lunile de mare export, când agricultorii au dat pieţii, cantităţi uriaşe de grâu, la 27-28.000 lei vagonul. A­­cesta ar fi fost preţul ce l-ar fi în­casat, la Constanţa, agricultorul român, fără intervenţia statului. Rolul Oficiului Naţional al Cooperaţiei Dar această intervenţie a Statu­lui nu ar fi putut da rezultatele dorite, fără valorificarea grâului prin Institutul National al Coopera­ţiei. In special, în lunile de mare ex­port, din Iulie până în Noembrie, cumpărările de grâu prin organele cooperative au fost foarte mari iar într’un timp singurul cumpărător rămăsese cooperaţia. S’au cumpă­rat­­inul QO'sta vagoane, L­elati.: i/Ly*. ATlvi- O CU i'U iCCOV.J si cea mai intensă participare a Sta­tului, până acum, în domeniul pre­ţului. Tot acest stoc de cereale a pu­tut fi plasat în străinătate. Acţiunea guvernului s-a dovedit astfel salvatoare, iar cooperaţia în­registrează la activul ei, încă o o­­peră practică şi pozitivă. Experienţa anului trecut va fi fo­losită în campania anului viitor, pentru a se evita unele nemulţu­miri, inerente unei opere atât de mari. Nu trebue uitat în fine, că a­­nul trecut, mandatul Statului, a­­ fost perfectat la începutul lui Iu­lie, după instalarea noului Consiliu şi Comitetului de direcţie. Anul ace­sta, problema valorificării va fi studiată din timp, iar mandatul tre­bue perfectat cu mult înainte de­­Continuare în part 2­ a) Suprafețele cultivate cu grâu Citifi în pag. 3-a­­naltele Ordine de zi ALE M.S. REGELUI CAROL II Către Oştire şi Străjeri Citifi în pagina XI*a Depunerea tablourilor de personalul folosit în întreprin­deri Declaraţiile de impunere pe exerciţiul viitor DUPĂ EXPOZEUL D-LUI GRIGORE GAFENCU LONDRA, 30 — Ziarele din Londra reproduc pe larg expunerea făcută aseară la radio de d. Grigore Gafencu, ministrul de externe al Ro­mâniei. Ziarul „Daily Telegraph“ consacră două coloane acestui expozeu. BUDAPESTA, 30. (De la cores­pondentul nostru). — Toate ziarele publică la loc de frunte expozeul d-lui Grigore Gafencu, ministrul de externe al României. In comentariile sale, ziarul „Nem­zeti Ujsag“ subliniază pasagiile privi­toare la problema minoritare. PARIS, 30 (Rador). — „LE TEMPS” şi „JOURNAL DES DE­DAT­S’’ publică o substanţială ana­liză a expozeului făcut joi seara de d. Gr. Gafencu, ministrul de afa­ceri străine al României, la postul de radio Bucureşti. ” formarea ^ng'iei JOXim­­ 30 LUnd­or) Ziarele britanice de ani dimineață anunță că Angli­a va dispune în 1912 de veste lOOOO piloți militari. COSTUL VIEŢII IN ANUL 1938 !Din an de aşteptare pentru consumatori Anul 1938 s’a sfârşit. Un an bo­gat în evenimente economice. Nu e locul să re examinăm. Totuşi, un as­pect trebue să înfăţişem, atunci când examinăm tendinţa preţurilor în a­­nul expirat. Din nefericire, nu dispunem de un indice al preţurilor de engros la zi. Trebue deci să arătăm fără de ci­fre, că preţurile de engros şi-au continuat tendinţa de urcare, ur­mând preţurile materiilor prime din târgul internaţional, începutul anu­lui curent, materiile prime au în­­ciune. Apoi, după o uşoară perioa­dă de urcări, prin luna Mai a anu­­lui c­urent, materiile prime au în­ceput să slăbească, creiând greu­tăţi producătorilor. La un moment dat, s-a pus problema unor nori reglementări internaţionale pentru susţinerea preţurilor. Cercurile e­­conomice americane se preocupau, îndeosebi, de această chestiune. Spre sfârşitul verii, însă, situa­ţia s-a schimbat. Din cauza cumpă­rărilor mari făcute de Statele Uni­te, Anglia şi Germania, piaţa ma­teriilor prime a început să se îm­bunătăţească. Iar, după încheerea acordului de la Muenchen, odată cu grăbirea aprovizionărilor, o parte din materiile prime au făcut salturi neobişnuite. Mai ales la aramă şi la bumbac au fost urcări de pre­ţuri neatinse de multă vreme. Urcările de preţuri au stăruit, cu mici fluctuaţii, până la sfârşitul a­­nului, cu toate că la unele articole a venit un reviriment, de altfel pre­văzut în unele cercuri economice. Prin urmare, în măsura în care preţurile de engros mai ţin seama la noi de costul materiei prime pe piaţa internaţională, acestea au ur­mat tendinţa lor. La preţurile de detaliu însă, tendinţa a fost de ur­care, începând cu prima zi de a­Spre deosebire de anii precedenţi, urcarea a fost aproape uniformă la diferitele grupuri prevăzute de in­dicele nostru. Totuşi, mai nume­roase au fost fluctuaţiile în grupul articolelor alimentare. In preajma acordului de la Muen­chen, piaţa românească a trecut un frumos examen de rezistenţă. Când un conflict armat părea de neînlă­turat, iar aspectul economiei inter­naţionale luase aspectul unei eco­nomii de război, pe multe pieţe străine începuse confusiunea şi plicare­a bugetului anului pe care-l sfârşim, când s’au înfiinţat şi s’au majorat unele taxe şi impozite, pre­ţurile, la unele articole, s’au tot scumpit. Proporţia e, însă, mai mi­că decât aceea a anilor trecuţi şi in special a anului 1937, goana dupe „bunuri certe”. Deşi şi la noi unii începuseră să se „a­­provizioneze”, piaţa comercială a dovedit atunci o linişte şi o serio­zitate care o cinsteşte. In ce priveşte tendinţa preţurilor, ea n’a suferit nici o fluctuaţie, — ceea ce a constituit încă o dovadă a rezistenţii pieţii noastre. E o experienţă care nu trebue ui­tată într’o vreme de frământări in­ternaţionale ca acelea prin care trecem. INDICELE COSTULUI VIEȚII IN ANUL 1938, COMPARATIV CU ANUL 1937 Med­a ge­nerală 1937 Ianuarie 3750 4426 3677 3951 3633 Februarie 3717 4426 3677 3951 3667 Martie 3740 4426 3951 3956 3684 Aprilie 3763 4453 , 3727 3980 3695 Mai 3763 4453 3727 3980 3771 Iunie 3782 4453 3727 3987 3794 Iulie 3715 4453 3752 3973 3827 August 3663 4453 3777 3964 3866 Septembrie 3663 4453 3802 3971 3891 Octombrie 3691 4453 3777 3982 3923 Noembrie 3719 4453 3777 3983 3931 Decembrie 3733 4453 3777 3987 3949 NOUL COD DE COMERȚ de STELIAN IONESCUj doctor in drept ] V­aloarea națională a acestei opere. Valoarea ei intrinsecă. Propuneri și metode Pentru a emite o judecată de va­loare asupra unei opere legislative de importanţa noului Cod de co­merţ, este desigur necesar să ne desfacem de orice element perso­nal care ar putea să întunece dreapta judecată. Se impune deci să-i apreciem calităţile şi să-i sub­liniem imperfecţiunile cu toată o­­biectivitatea, având ca singură preocupare adevărul ştiinţific şi in­teresul de ordin cu totul superior pe care-l implică o astfel de operă. Trebuie, prin urmare, să înlătu­răm din judecata noastră tristul o­­biceiu, ce predomină în ţara noa­stră, de a critica cu orice preţ, ani­maţi uneori numai de spiritul de negaţiune. Promulgarea neaşteptată a noului cod Cu toate îndelungatele lucrări preparatorii — de ordin în special teoretic — apariţia noului cod de comerţ s’a produs aproape pe nea­şteptate. S'ar putea spune că pro­mulgarea lui s’a făcut atât de ne­aşteptat încât numeroase cercuri economice şi chiar foruri constitui­te, cele cu adevărat interesate, ca şi lumea celor cari în mod zilnic participă la viaţa juridică naţiona­lă, au fost par’că surprinse de a­­cest eveniment, din care cauză au început să se agite şi să formuleze ''"VA' V- ‘V-r * ■■'A,1 In ic, i t Ul C / 11 lit, U a vi / t* •• t iz. L' (It ±VW b U manifestă cu o astfel de intensi­tate încât par a pune la îndoială însăși valoarea și deci posibilitatea de punere în aplicare a acestei o­­pere legislative■ In deosebi unele cercuri și foruri economice lucrea­ză cu o deosebită febrilitate la pro­puneri de reformă — în sensuri di­ferite — tocmai pentru ca nu cum■ la ziua de 1 Maiu 1939, data in­trării în vigoare a noului cod, să le pună în faţa faptului împlinit. Activitate care nu poate fi decât folositoare economiei juridice na­ţionale în primul rând pentru că este legitim ca asemenea forma­ţiuni să-şi spună neapărat cuvân­tul lor, pentru bunul motiv că ele fiind direct interesate, este just şi util să se ţină seama de interesele lor ca şi de competenţa pe care le-o dă experienţa; iar în al doilea rând pentru că este suficient timp ca imperfecţiunile, inerente unei a­­semenea lucrări, să fie îndreptate. Vina nu este a acestor cercuri sau foruri economice. Cât timp proectul codului de comerţ, elabo­rat de Consiliul Legislativ şi revă­zut în Comisiunea Legislativă a Senatului, din care au făcut parte şi specialişti din afară, a fost fă­cut cunoscut în mod public încă din 1933, nici una din aceste orga­­nizaţiuni nu s’a grăbit să prezinte observaţiuni serioase, sugerate din viaţa practică, în legătură cu a­­ceastă reformă. Pasiunea critică s’a deslănţuit numai când s’a vă­zut că această lucrare, devenind lege, ameninţă să lezeze diferite şi multiple interese; dar oricât de pu­ternice vor fi aceste acţiuni şi re­­acţiuni in contra noului cod, ele nu vor putea împiedica desăvârşirea acestui patriotic postulat: unifica­rea legislaţiei comerciale române, care s’a şi înfăptuit. ‘ Evident, ca orice lucrare ome­nească, nici această importantă o­­peră legislativă nu a putut fi feri­tă de imperfecţiuni. Cu toate ace­stea valoarea ei intrinsecă nu lasă loc la nici o îndoială, iar pe plan naţional însemnătatea ei se impune cu o necesitate logică inexorabilă. Valoarea naţională a uni­ficării legislaţiei comer­ciale Pe lângă incertitudinea şi difi­cultăţile în afaceri pe care diversi­tatea de legiuiri comerciale în ace­iaşi ţară le prezenta pentru econo­mia naţională, din primele zile du­pă Unire s-a simţit nevoia unifică­rii nu numai a legislaţiei de drept public, dar şi a legislaţiei de drept privat, în cadrul şi atmosfera că­reia se desvoltă zi de zi relaţiuni­­le juridice de orice fel între cetă­ţenii şi locuitorii ţării noastre. A­­semenea diversitate a făcut să ia fiinţă, între frontierele aceleiaşi ţări, un drept hibrid, acela al con­flictelor de drept inter provincial,, ale cărui norme au fost împrumu­tate prin analogie din drent’d­in* Ui.- fylChill pi­ V­ ici * DlVc.- SU legislaţie a cărei prelungire este, de natură să întreţină mai departe, în viaţa zilnică juridică, acel spirit regional de separaţiune, dăunător, însăşi unităţii şi consolidării naţio­nale a Statului. Căci nimic nu poa­te constitui o acţiune mai puterni­că de sfărâmare a autorităţii şi unităţii Statului ca această activi­tate zilnică juridică minată de ten­dinţe centrifugale în ce priveşte o­­rigina legilor de aplicaţiune. In asemenea situaţiune şi mai a­­res după arbitrajul dela Viena, nu poate scăpa nimănui interesul ce-l prezintă pentru consolidarea ace­stui Stat grăbirea acţiunei de uni­ficare legislativă pe toate tărâmu­rile, chiar dacă se vor face greşeli. Acestea vor putea fi îndreptate fie prin modificări şi complectări ul­terioare, cum s’a procedat şi cu legislaţia penală, fie mai cu seamă Pe calea jurisprudentă Căci, dacă se urmăreşte cu atenţiune jurispru­­denţa Înaltei Curţi de Casaţie din Ultimii 30 de ani — perioada cea mai frământată a dreptului româ­nesc — ca şi jurisprudenţa instan­ţelor de fond, se poate spune fără nici o rezervă că jurisprudenţa română, operă vie a dreptului na­ţional, a dat dovadă de puternice resorturi de înţelepciune şi de pri­cepere, cu toate imperfecţiunile de­dalului de legi intervenite de la răs­­boi încoace. Şi nimic nu ne îndrep­tăţeşte să ne îndoim că acţiunea creiatoare şi unificatoare a juris­­prudenţei române nu va mai fi la aceiaşi înălţime şi în ce priveşte aplicarea noiui cod. Valoarea intrinsecă a noului cod Ceea ce constitue forţa cre­atoare a dreptului pozitiv al unei naţiuni este inerţia tradiţiei (conservatis­mul juridic) şi spiritul de justiţie ce-l animă. Stabilitatea normelor destinate să reglementeze rapor­turile juridice dintre oameni asi­gură certitudinea şi încrederea în desvoltarea acestor relaţiuni, iar spiritul de justiţie în aplicarea ace­stor norme asigură deodată înfăp­tuirea acelui sentiment general şi superior de dreptate ca şi realiza­rea ideii de progres. Ori noul cod de comerţ nu se îndepărtează de la aceste postulate. Deşi economia naţională — ca­re nu se poate sustrage contingen­telor economiei mondiale — se des­voltă azi într’un ritm de economie contingentată, de compensaţiuni şi tarife preferenţiale, de dirijare a e­­conomiei monetare, de organizare a producţiei industriale și chiar de desfacere a elementelor principale de mare consum sub forma asocia­tivă a Sindicatelor și cartelurilor, etc., fenomene care nu sunt noui în viața popoarelor (v. G. I. Bră­­tianu, Etudes bizantines d’histoire économique et sociale, ed. 1938, în special capitolul Vers le bas-em­­pire, pag. 15 şi urm.), dar care fac ca doctrina economiei liberale, ce a prezidat la făurirea mai tuturor codurilor de comerţ existente, să se găsească în orice caz într’un pro­ces de profundă transformare, au­torii noului cod de comerţ nu s’au lăsat influenţaţi de aceste stări tran­zitorii şi excepţionale. Dimpotrivă, această valoroasă lucrare — operă îndelung meditată a Consiliului Le­gislativ, în rândurile şi printre rân­durile căreia se simte în deosebi spiritul de albină al d-lui Mihail Măgureanu, fost Consilier şi actual Preşedinte chiar la secţia Il-a a Consiliului, unde s’a elaborat noul cod — menţinând în acelaş res­pect ideia de libertate juridică, fe­nomen creiator în toate timpurile, a oferit totuşi acestei noţiuni unn cadru legal mai potrivit cu exigen­ţele impuse de asemenea tendinţe, fără discontinuităţi şi fără spirit de noutate cu orice preţ. Cu alte cu­vinte, reprezentând uri progres incontestabil faţă de codul încă în vigoare, rezultat al con­ceptelor economice şi sociale ale secolului trec­ut, se poate spune că noul cod s’a născut chiar bătrân faţă de intensitatea tendinţelor şi orientarea încă neprecisă a econo­miei sociale contimporane. Dealtfel spiritul de continuitate in această materie apare evident. (Continuarea In pag. 2-a)

Next