Ateneu, 1971 (Anul 8, nr. 1-12)
1971-01-01 / nr. 1
% REVISTĂ DE CULTURĂ Nr. II(78), anul VIII, ianuarie 1971, 20 pag.^3 lei Setuoare In burgul tău cu gotică tăcere, te vizitez la orele de frig, acum cinci florile s-au stins în miere iar fructele-n licori. Deci mă instig la lungi petreceri ca-n picturi flamande, cind iarna-şi prevesteşte mari nobleţi. Prin hanuri anonime, in ofrande, să ne-nfruptăm dintru vînat de preţ. Vei sta şi tu, la margine de masă, cum sorţii stau la margine de timp, purtîndu-ţi pălăria de mătasă ca pentru uzurparea unui nimb, şi-n compania celorlalte doamne ce ne cinstesc petrecerea de cincinta-vei „Dacă-n douăzeci de toamne...“ cu singele-nrădăcinat în vin. Vom căuta motive de tristeţe (că-i frig, e brumă sau că e tîrziu) în burgul tău cu gotică stricteţe şi cu moravuri lutherane, — ştiu. Insă spre zori, prin oaze de plăcere, cuprinsă-n tine însăţi ca-ntr-un fald, pe pietrele rănite de tăcere tu vei visa, afabilă, că- i cald. atît de cald că o să-ţi fie foame de-o vară-plus, avînd solare roţi cu toate sevele-i în flori şi-n poame şi-n care oamenii-s, de aur, toţi. Al. ANDRIŢOIU MIHAI MĂDESCU : »Atelierul meşterului popular" (detaliu). (continuare în pag. 12) EDITORIAL Din nou despre literatura veche O specie ziaristică aproape ignorată de presa literară şi culturală (excepţie face Contemporanul şi făcea, cu un an în urmă, Luceafărul) , editorialul, fapt cu totul surprinzător şi nefiresc. Editorialul, aşa cum îl înţelegem noi, trebuie să exprime — adăugîndu-i mereu noi elemente — programul unei publicaţii la un moment dat, să prezinte atitudinea unui colectiv redacţional intr-o chestiune, selectată dintre atîtea altele, pe care el o consideră de actualitate, esenţială. In acelaşi timp, prin editorial o revistă oferă cititorilor săi un breviar al principalelor aspecte ale numărului respectiv. Absenţa editorialului creează impresia unei ezitări in susţinerea ideii axă a numărului de revistă, în încercarea ei de a-şi evidenţia propriile puncte de vedere şi chiar a unei structurări oarecum întîmplătoare a coloanelor sale. Absenţa editorialului limitează, de asemenea, posibilitatea unei diferenţieri explicite a programului unei publicaţii în raport cu al celorlalte de acelaşi gen, sugerînd o falsă şi neutralizantă unanimitate şi în alte chestiuni decât cele ideologice, politice, în care solidaritatea noastră e o incontestabilă realitate. Ar fi nepotrivit, prezentând această situaţie aproape generală, să eludăm faptul că şi în revista noastră prezenţa editorialului a fost sporadică. Reintroducerea şi susţinerea lui, ulterior, cum ne propunem, într-un mod sistematic, vine din nevoia unei angajări deschise faţă de problemele importante pe care redacţia intenţionează să le abordeze. Prima dintre acestea o constituie exegeza contemporană a literaturii române vechi, sub diversele ei aspecte. Se ştie, tema a constituit şi în trecut o preocupare a Ateneului. Necesitatea reluării ei, altminteri decât am făcut-o, ni s-a impus o dată cu apariţia noii ediţii a învăţăturilor lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie (Text ales şi stabilit de Florida Moisil şi Dan Zamfirescu / Cu o nouă traducere a originalului slavon de G. Mihăilă / Studiu introductiv şi note de Dan Zamfirescu şi G. Mihăilă), excelentă operă istoriografică, unică, la noi, în ultima vreme. Ea situează într-o lumină extrem de favorabilă „primul monument al literaturii române", îi demonstrează convingător şi definitiv caracterul autentic românesc şi elimină mai vechi păreri minimalizatoare cit şi ipotezele fanteziste în legătură cu paternitatea lui, cum ar fi, de pildă, cea, recentă, a cercetătorului grec Leandros Vranussis. Acesta, într-o comunicare (Les Conseils attribuées au Prince Neagoe (1512-1521) et le manuscrit autographe de leur auteur grecou la question homerique de la littérature slavo-roumaine entin résolue), ținută la al II-lea Congres international de studii balcanice (Atena, mai 1970), susţine că Învăţăturile sunt opera lui Manual din Corint, cărturar contemporan cu voievodul român, care i-ar fi solicitat lucrarea (v. Studiul introductiv, ed. cit., p. 17) .N-a lipsit (cum relata într-o dare de seamă mai nuanţată, asupra dezbaterilor, făcută în România literară, nr. 3/1971, de către Virgil Cândea), „fie şi in petto“, acordul unor participanţi cu „teza Vranussis". Constantin CĂLIN SPIRIT NOVATOR SI * RECEPTIVITATE Ceea ce caracterizează societatea românească contemporană este indisolubila unitate dintre partid şi popor, exprimată într-o multitudine de manifestări care atestă adeziunea deplină a tuturor cetăţenilor ţării la politica internă şi externă a partidului şi statului nostru. Aceasta trăsătură definitorie a noii noastre orînduiri sociale îşi găseşte explicaţia în faptul că politica partidului este în deplină concordanţă cu interesele fundamentale ale poporului, ale socialismului, ale colaborării şi prieteniei între popoare. Ea a fost pregnant afirmată în vastul program elaborat de Congresul al X-lea al P.C.R., forum suprem al comuniştilor din România, care a trasat liniile directoare ale edificării societăţii socialiste multilateral dezvoltate şi a creat o largă perspectivă pentru activitatea creatoare a tuturor oamenilor muncii, indiferent de naţionalitate, în vederea asigurării progresului şi prosperităţii patriei. Unul din izvoarele viabilităţii, caracterului profund ştiinţific, dinamic şi realist al politicii partidului rezida în atitudinea receptivă şi în spiritul novator cu care sînt abordate şi rezolvate, pe temeiul marxismleninismului, complexele probleme ale construcţiei socialiste în România. Este un merit incontestabil al partidului că a sesizat din timp realităţile şi cerinţele dezvoltării noastre socialiste, ceea ce a permis ca anumite fenomene negative apărute pe parcursul procesului construcţiei socialiste să fie criticate şi înlăturate cu curaj şi hotărîre, pentru a pune în valoare cit mai deplin avantajele pe care le oferă noua orînduire socială. Experienţa noastră atestă faptul că dialectica dezvoltării sociale este de aşa natură încît ceea ce la un moment dat corespunde ca formă de organizare şi metodă de activitate, poate în alte condiţii să constituie o piedică în mersul ascendent al societăţii. Dezvoltarea forţelor de producţie, cu toate implicaţiile sale de ordin cantitativ şi calitativ, determină în mod obiectiv cerinţe pe planul perfecţionării relaţiilor de producţie, a dezvoltării şi perfecţionării suprastructurii sociale. Este vorba în mod practic de un întreg sistem organizatoric, instituţional, legislativ în cadrul căruia are loc procesul de dezvoltare a forţelor de producţie şi prin care se manifestă baza economică şi suprastructura societăţii. Se înţelege că atîta timp cît acest sistem instituţional corespunde nevoilor dezvoltării sociale, poate juca un rol activ, de forţă motrice a progresului; dimpotrivă, orice tendinţe de anchilozare în forme şi tipare depăşite nu pot să aducă decit prejudicii cauzei socialismului. (continuare în pag. 15) Dr. Ion IUGA îl G Ci \\ s s \ \ \ \ \ \ \ MARIN PREDA întîlnire cu publicul băcăuan ARGUMENT LITERATURA ROMÂNA VECHE Semnează : Dan Simonescu, Traian Filip, Dragoş Sebastian Neamţu, Dan Zamfirescu, G. Istrate, C. Ciuchindei. Premiile literare de Radu Cârneci şiLeac TRAITI IF ŞI ACTUALITATE Programul critic al lui Ibrăileanu CRONICA LITERARA de Vlad Sorianu RADU CÂRNECI ŞI AL. IVASIUC CRONICA IDEILOR Ontic şi ontologic în gîndirea marxistă Piese româneşti la Brăila, Galaţi, Piatra Neamţ ROGER CAILLOIS „Moştenirea Pythiei“ Giuseppe Villaroel Şi Luigi Fiorentino POL LE ROY PRETI CONTEMPORANI FLASH — o rubrică despre vedete de Silvia Kerim MODA 71 de Gabriela Nazarie Ilustraţia de carte veche românească ne-a fost comunicată de Livia Bacâru, Dalila Lucia Aramă și Dan Zamfirescu CROTII CA STIITITITICA de Mihail Grădinaru Geografia frigului de Mircea Pădureleanu CFCIUCA XFAMĂTICĂ Ung&rupnv . s s s I\ i \ I t * \ \ * * * \ \ \ \ \ \ s \ \ I I I \ \ \ \ \ \ I \ I s\ s s \ s s 1) I s s \ ] I s s \ s \ \ \ \ \ i