Ateneu, 1996 (Anul 33, nr. 1-12)

1996-01-01 / nr. 1

IN ACEST NUMĂR: Eminescu şi "utopiile" criticii Un veritabil eveniment în eminescologie l-a constituit, în anul centenar, apariţia în seria “Românii în istoria universală” (datorată Universităţii ‘Al.I. Cuza” din Iaşi) a volumului Eminescu. Sens, timp şi devenire istorică, îngrijit de Gh. Buzatu, Ştefan Lemny şi I.Saizu (Iaşi, 1988 - anul de pe copertă), în cele 1076 de pagini, se cuprind două secţiuni masive: o antologie a textelor eminesciene privind istoria şi studii eminescologice, parte dintre ele retipăriri ale unor texte clasice, parte contribuţii inedite, majoritatea remarcabile şi ilustrând nivelul actual la care a ajuns exegeza operei acestui “uome universale” al culturii româneşti. Oarecum distonant cu ansamblul volumului mi s-a părut a fi studiul lui Sorin Antohi Utopia lui Eminescu. Nu în sensul că ar fi lipsit de interes, dimpotrivă, autorul este înzestrat cu o inteligenţă critică percutantă, susţinută de o temeinică profesionalitate şi animat de intenţia de a trata subiectul cu “obiectivitate”, “demitizând” opinii mai vechi sau mai noi relative la gândirea eminesciană. Din atari considerente, contribuţia devine incitantă şi merită a se intra în dialog cu ea. Să încep cu primul semn de mirare: pretinsa “obiectivitate” (rece) se dovedeşte, în cele din urmă, de un subiectivism derutant care nu face altceva decât să revehiculeze stereotipii mai vechi ale eminescologiei, pe care le credeam depăşite. Ironia este că Sorin Antohi intenţionează tocmai să surmonteze clişeele tradiţionale, într-o perspectivă modernă. Şi un necunoscător al vastităţii şi profunzimii gândirii eminesciene mai-mai că-l va aplauda pentru “severitatea” demersului său. Să precizez de la început că autorul nu pretinde originalitatea metodei alese. El se vrea un discipol al mitanalizei în varianta Ioan Petru Culianu. In consecinţă, îşi propune să identifice în opera lui Eminescu câteva idei utopice care au marcat cultura europeană: insula, paradisul, vârsta de aur, utopia regresivităţii şi tendinţelor ucronice, organicismul şi fiziocratismul. Fireşte, dacă Sorin Antohi s-ar fi limitat la un act de critică arhetipală sau cum o numeşte într-o frază mai nouă a ei­­ mitanaliză, atunci rezultatele ar fi fost pe măsura puterii sale de investigaţie. Ne amintim, în acest sens, de excepţionalul eseu al lui Mircea Eliade, din 1939, Insula lui Euthanasius. Dar autorul de azi pretinde să meargă mult mai departe deoarece ştie că a relua ceea ce au întreprins alţii foarte bine e treabă zadarnică. Arhetipul insulei, prin urmare, îl va interesa în modul cum acesta s-a insinuat în ansamblul gândirii eminesciene, dar, mai cu seamă, în doctrina politică. Procedeul este cât se poate de promiţător. De fapt, ne amintim, profunzimea observaţiilor lui Mircea Eliade se datorează evidenţei că marele istoric al religiilor nu s-a oprit la un inventar al mitului insulei, ci a sesizat fondul său ontologic. De altfel, aceasta e şi teza fundamentală a ştiinţei miturilor la Mircea Eliade, opusă, prin excelenţă, pozitivismului ştiinţific modern care ignoră de plano gândirea arhaică, presupunând că n-ar fi decât o formă de evaziune din real. Meritul lui Mircea Eliade este tocmai de a fi restituit umanităţii contemporane dimensiunea existenţială de care aceasta încerca să se lepede, spre propriul ei dezastru. în atare punct, Sorin Antohi se desparte decisiv de înaintaşul său şi asta într-o vreme când asistăm la o veritabilă resurecţie a “ontologiilor arhaice în actualitate”, ca să invocăm titlul cărţii lui Vasile Tonoiu. “Mitanaliza” pe care o practică se dovedeşte a fi una “pozitivistă”, menită să pună ordine rapidă între ceea ce i se înfăţişează a fi utopie şi realitate. E vorba că şi Sorin Antohi trece de o simplă critică tematic-descriptivă, noutatea strădaniilor constând în extinderea cercetării de la imaginarul poetic la mecanismul intern al gândirii politice eminesciene. De aceea, el este înclinat - dacă l-am înțeles bine - să discrediteze temeiurile realiste ale filosofiei practice ‘ jg. .ian (Urmare în pag. 2) I­V REVISTĂ DE CULTURĂ Anul 33 Nr.1 (314) IANUARIE 1996 300 LEI d Jj --------- • 7 . cronica literară • Mesajul . Mircea Dinescu: "Suntem ^oluat^de^ohU^. ^ de - insemnan aVaa9aie'S.mltntinUS°lvltru ACtorul, cariatida templului * §«a ^d'“'e. Literatura universală - Jun­o Cortazar • DESEN DE SPIRU VERGULESCU MIHAI EMINESCU ..."nematuritateci economică e totdeauna însoțită de cea politică și pentru a ajunge la maturitate se cere educaţie." MIHAI EMIN

Next