Bilete de Papagal, 1928 (Anul 1, nr. 1-232)

1928-07-22 / nr. 142

Duminică 22 Iulie 1 bilele Director No.142 apar zilnic 2 lei 1. ARGHEZI LE STYLE C’EST L’HEURE Toți câinii sunt prevăzuți de natură, cu o coadă, dar, pe când unii o poarta subsuoară, ca țăranul dinaintea boa­rului căciula, alții, mai bine mrăniți, o duc ridicată ca o trompetă, ca boarul intrând în casa țăranului cu pă­lăria pe cap. Iată două stiluri și în ambele intră câte stiluri toate, ale cozii’n sus și între picioare. Coada’n jos merge până la Werther și coada pe spate până la Buffon — și mai jos și mai sus. Cuvintele capătă când un ifos, gradat până dincolo de rezistența învelișului, care le cuprinde întinderea și sensul, când o uscăciune de piele cu mătreață. In sus, plesnesc de obezități variate și’n jos cad anemiate, unul poartă cuvintele pe tobă, altul in prafuri (la oră un vârf de cuțit). Cele mai nenorocite sorți sunt ale cuvintelor goale în sus și’n jos, care se scarpină. Buffon a zis „Le style c est l'homme“ și toată lu­mea crede de o sută de ani, cu admirație, că Buffon a spus ceva foarte important și că ar fi spus chiar mai mult de­cât a spus. De cum cazi în generalizare orice cuvânt transportă orice sens. Dacă aș zice „Stilul e omul“, aș putea zice „Cum e Turcul și pistolul“ și „Unde dai și unde capră“, fără să ies din cugetarea lui Buffon. Marele Buffon n’a spus nimic. Tocmai îi era mintea foarte goală în ajunul recepțiunii lui la Academia fran­ceză și el a dat drumul bășicii. A pus pe pupitrul Aca­demiei un om de cauciuc scos din buzunar. De o sută de ani păpușa goală trece din universitate în univer­sitate și toți învățații în înțelesuri nepricepute o sună la ureche și spun: înăuntru e ceva; în acest obiect mic este un încăput mai mare ca el. Mă rog, dumitale, pot pune 700 de grame într’un flacon de 20 cm cubi? In nicio sticlă nu se poate petrece acest fenomen; în sticla verbală și literară totul e cu perfectă putință. Prin prestidigitație intră Mediterana întrun bulin — și câteodată interiorul cu ga­leriile și ecourile lui ramificate e cu atât mai sonor cu cât e mai absent. Păpușa lui Buffon e un dop și’n dopuri nu e nimic. Buffon a spus în realitate că omul are două picioare. Dacă picioarele au și câte cinci degete și tot atâtea unghii nu e vina lui Buffon. Orișicum, stilul e mai repede împrejurarea decât omul. Să vă povestesc o împrejurare trivială. Sunt un om cât se poate de bine crescut și în con­vorbirile mele cu doamnele îmi aleg cuvintele care evocă albul, pasărea ibis, umbra violetă, cerul albastru, nu­fărul și toate articolele de toaletă ale unui stil care circulă între Chateaubriand (celălalt) și Scribe. Cu toate că Doamnelor distinse, de câte ori se găsesc în bună societate știu că la plac anecdotele puturoase, mie mi­­este cu neputință să trec dincolo de myosotis și din­coace de heliantă. Mai mult, nici în singurătatea mea, acolo unde sunt stăpân să mă pot purta cum îmi place, nu îndrăsnesc să schimb culorile și să înlocuiesc parfumele. In societatea doamnelor mi se modifică și liniile surâsului, personalitatea mea psihică obține as­cuțiș, catifelare și transparență. Zic „mersi“ în loc de „mulțumesc“ pentru că e mai pur și, ascultând, gura mea devine guriță, se strânge în stil și lasă o scăpărare ivonie de dinte gentil aparent, înăbușesc și zic că transpir. Mi-e foame și în loc de poftă de mân­care zic apetit. Acasă mi-aș sufla nasul, golindu-1 com­plect: în societate mi-1 șterg frumos și conserv. Aceeaș atitudine o păstrez și atunci când mă găsesc în societate, în pielea goală. Da. Am fost odată în cea mai bună societate în pielea goală (pe țărmul mării, pe nisip). Eram singurul bărbat într-un cerc de tinere doamne, vă rog să credeți, chinuitor pentru buna ți­nută a tricoului meu, îngrozitor de ispitit să se defor­

Next