Biseric'a şi Şcól'a, 1882 (Anul 6, nr. 7-52)
1882-05-16 / nr. 20
ANULU VL ARADU, 16/28 MAIU 1882. 2*rr_ 20. BISERICA si SCOL'A. IF1 ói a, Toisericésca, scolastica, literaria si economica. Ese o data; in septemana : Duminec’a. Prelitilu abonamenlului : Pretiulu iiiNci-liuiut Ioi-ii s Pentru Auatro-Ungari’a pe ann . . 5 fl.—cr. s Pentru publicatiunile de trei ori ce contienu s _ ■' _ » ... .» . si jumanu ^ „ 60.„ .. cam iso cuvinte 3 fl., pana la 200 cuvinte . Pentru Koraania si strametate pe anul „ _ „ ■ m ’ ( 4 n. si mai sus o fl. v. a. ____îî___*1___*î____• ’ a' ^ s .. S Corespondintiele se se adreseze la Redactiunea dela „BISERICA si SCOL’A“ Ei banii de prenumeratiune la „TIPOGRAFIA DIECEBANA IN ARAD.“ Cestiunea fonduriloru comune in sinodele eparchiaie si in Congresu. (Continuare.) Daca vom petrece cu atentiune procesulu acestei afaceri in congresul din 1874, celu d’antaiu congresu care se ocupa cu densa, aflamu ca principialii indivisibilitatii fonduriloru nu este accentuatu din nici o parte, si congresulu o tracteza in toata libertatea fara cea mai mica restrictiune ! In adeveru, noi nici nu intielegemu pentru ce adversarii impartirei fonduriloru comune ceru in sinodulu aradanu din 1874, ca cestiunea se se supună congresului pentru a o pertracta si delibera, daca odata fondurile sunt indivisibile ? Mie mi se pare consequentia, ca daca congresulu s’a aflatu odata ca corapetintea decide in cestiunea fonduriloru comune, apoi competinti’a sa nu putea fi limitata la unu premedidatu planu ori hotarire, ci cineva trebuia se scie cu congresulu in competinti’a sa recunoscuta, este liberu a decide cestiunea fonduriloru comune precum in sensulu neimpartirei asia si in cel’a alu impartirei loru. Astfeliu stand lucrulu, nimeni n’a contestatu competinti’a congresului de-a decide impartirea fonduriloru comune, nici in congresulu din 1874 dar nici in celu din 1878. Si când in congresulu din 1874, comisiunea pentru fondurile comune, alu cărei raportorii era D. Babesiu face propunerea ca fondurile se se administreze si de aci nainte in comuniune, propunerea fu aspru combătută din mai multe parti si mai cu seama de catra deputatulu Mircea B. Stanescu, care presenta congresului urmatoarea contra-propunere: „Considerând necesitatea complanarei intre sinodele eparchiale din Aradu si Caransebesiu in cestiunea fonduriloru comune, spre a se pute decide aceeasi finalminte, maritulu congresu binevoiesca a lua unu concusu: „1. Ca fondurile romane gr. orientatele comune ale eparchieloru Aradu si Caransebesiu se se imparta intre disele amendaue eparchie. „2. Destinatiunea fondurilor se remana si pe viitoriu cea genuina. „3. Aceleaşi fonduri despărţite odata se se administreze prin respectivele epitropii diecesane, insa separata de alte fonduri pe langa o seceta speciala, carea va fi de a se submite regulata la censurarea sinodului diecesaru“ x) Propunerea acesta relativu la trapartirea fonduriloru comune era o urmare naturala a condusului adusu de sinodulu diecesei Aradului, in sesiunea din 1874, si deputăfii congresuali, cari mai nainte ca deputaţii sinodului din Aradu au datu votulu loru pentru împărţire, aveau unu obligamentu moralu, ca se-o sustiena acuma atâtu pentru a fi consequenti câtu si pentru a salva prestigiulu sinodului eparchialu! Dar ce se vedi? Acei aradani, cari pururea au fostu si sunt acusati din partea celoru mai contenti, ca omeni conspiratori si antagonistii „intereseloru banatienesci“, tocmai ei sunt, carii in momentulu când cestiunea se putea decide conformu condusului adusu de sinodulu aradanu, cerura ca ea se se relege la sinodele eparchiale spre a incerca o noua complanare si resolvire a cestiunei pe calea bunei intielegeri intre ambele diecese. Propunerea in sensulu acest’a s’a facutu de catra deputatulu congresualu Ioanu Popoviciu Desseanu, care cu unu adausu alu deputatului Vasiliu Paguba se enuncia ca decisu din partea congresului, ce suna astfelu: „Dupa ce pertractarea si încercarea unei complanari amice intre sinodele eparchiale de Aradu si Caransebesiu nu este exhausta, caus’a * lega la numitele sinode eparchiale pentrur per-^ tractare si încercare noua de complanare IOT y&ű® tindere asupra tuturora partiloru cestiunei si chntf 1) Protocolulu Congresului ordinariu ex 1874. Nr. 66.*