Biseric'a şi Şcól'a, 1882 (Anul 6, nr. 7-52)
1882-09-19 / nr. 38
390 oameniloru — se-si vedia oper’a venduta. In locu de cârti morali, vedi pe mes’a unei tinere fetitie romanuri amusante, din cari fia-care pagina e o sageata infipta in inim’a ei jingasia, o dasa de venini pentru sufletulu ei nevinovatu. Si părinții in mijloculu torentului nici nu observa acéstea. — In locuia cuvinteloru si convorbiriloru evlavioase se introduseră vorbe, cari intre alte împrejurări aru vatema bunulu gustu; teneri neesperti atingu cu cuvinte vatematorie pre barbatii cei mai destinsi. Regalele de eticheta suntu nisce formalități desierte fara vre-o raţiune, fara macaru unu temeiu ce s’ar potea deriva dintr’altu locu de cât din desiertatiune. Si sciti unde am ajunsu si Ddieu soe unde avemu se mai ajungemu pe langa o astfeliu de crescere gresita ? ! — Am ajunsu acolo, de astadi multe familii de odinioara avute, au datu napoi, seracescu. Seracescu pentru lucsulu celu mare, ce nu-lu potu suportă, deci i cadu jertfa; am ajunsu acolo, de multe familii se stingu, pieru si se nimicescu in urmarea esceseloru contra reguleloru impuse de natura, pentruca omenii de astadi socotescu se faca opositiune si chiar naturei facendu din nópte di si din di nópte, dar totu spre a loru stricare. Astadi in butulu crescerei superióre s’au sporitu proletarii, s’au immultiti de fraudatorii de bani publici, in statistica s’a deschisu o rubrica permanenta pentru casuri de sinucidere. Si are se sacrifica ei pentru vre-unu bine de comunu ca si Curtius papanulu? ori suntu ei martirii unui principiu maretiu ca si sântii, a caror’a pomenire o seversimu in biserici, seu barem se jertfescu pre sine ca se faca altor’a vre-unu bine? Nu, si era nu! Moartea loru e rusinata ca insasi vieti’a loru. S’au sinucisu pentruca au spesatu pe lucru din averea altor’a, s’au sinucisu pentruca nu li s’a implito cutareva ilusiune sburdata! — In urm’a crescerei gresite de astadi s’au sporitu si ucigătorii, odicule! numerulu mameloru ucigasie cresce pe di ce merge fara a se trage la respundere pentru perderea atâtora suflete nevinovate! Era unde am ajunsu si unde vomu se mai ajungemu deca nu vom dă crescerei prunciloru nostri altu indreptariu, deca vomu moimi numai pre altii si vomu primi dela popoarele culte numai datinele cele de amusare, de stricatiune, si totodată nu ii vomu indireptă atenţiunea spre a paralisa mijloacele ce ducu la cutropire si perire. — Pentru aceea dice Apostolului „Cresceti-ve pruncii vostri in invetiatura, sfatuindu-ii in cuvinte dumnedieesci.“ Ca si candu ar dice — adauge amvonulu: — Păziţi, ca pruncii voştri se se cresea in o astfeliu de invetiatura, din carea se nu lipseasca fric’a lui Ddieu; ca si când ar dice: nu negligati pruncii vostri in invetiatura, dar cautati, ca invetiatur’a ce o capeta, se nu fia periculoasa pentru sine si pentru societate! Na, se nu credeţi, ca biseric’a ar impedică civilisatiunea; din contra ea doresce promovarea ei, inse pe base solide si morali; biseric’a nu e dusmana teatrului, dar afla ca teatrulu de astadia degenerata intr’o institutiune, carea in locu d’a prémari virtutea, represinta scandalulu intr’unu spectacolu, ce indirecte te indemna se lu imitedi. Biseric’a doresce, ca in scóla si in societate se invetie baiatulu nu multe ci multu, ca se nu se pota dice despre elu: „acestu teneru a terminatu studiele“ — in locu de : „acestu teneru se cunosce ca a invetiatu;“ doresce, ca crescerea feteloru se nu se abata dela scopulu, spre care e creata femeea; cu alte cuvinte: feteloru se se dee unu astfeliu de indreptariu, ca se devină nu dame sburdalnice fara de nici o valoare, ci femei intrelepte si mame bune. Acolo tinde biseric’a, acést’a invétia amvonulu. II. Urméaza ca acuma in partea adoua se vedeau dorintiele noastre facia de invetiamentu. — Negresitu mare bunetate face omulu, carele pre deaproapele seu ’lu scoate din primejdi’a morții; dar eu socotescu, ca a scote pe cineva din intunerecu la lumina si a-i arată calea, pe carea inaintandu va fi in stare nu numai a se sustiené insusi pre sine, ci prin lumin’a lui se fia in stare a deșteptă si pre alții, — socotescu câ acestu faptu cu nemica nu sta napoia celui d’antâiu; dar inca când constatamu despre cineva, câ sub decursulu vieții sale a insuitu la toate ocasiunile cu cuventulu si cu fapt’a a lumină, a deșteptă pre cei ce facu sub povara intunerecului — câta mângâiere póte se semtie in sine unulu ca acest’a ! cu câta recunoscintia i suntemu detori! Poporulu nostru — câci aci ne dóré, aci trebue se legâmu — e situatu dela Ddieu in locuri binecuventate si e donatu cu inteligintia si insusiri trupesei si sufletesci ca si pucine alte popore din lume, totusi a remasu inderetrulu altora si deci compatimimu starea lui; impregiurari durerose au causatu inapoiarea lui, si celu ce a scrisu si i va scrie istori’a — a simtitu si va simti in sine unu afectu alu mirarei, cum de elu a mai remasu viiu intre alte popoare, cum de e in stare astadi a mai dă semne de viétia — si acesta este ce ne face se credemu in vitalitatea lui, se admiramu geniulu conservatoriu alu gintei noastre, care deca nu ne-a paresitu peste atâtea vicisitudini ale timpuriloru fortunóse, nu ne va paresi nici in viitoriu. Acéstea este ce nu insufla curagiu ca se navalimu impreuna si se alungamu dela noi pre celu mai mare dusmanu alu nostru, carele este intunereculu, se radicamu