Biseric'a şi Şcól'a, 1882 (Anul 6, nr. 7-52)
1882-10-24 / nr. 43
ANULU VI. ARADU, °ctomTrB 1082. _________________________________________________________________7 5. Noem vre_____________________________ » .. •, juma»u 2 „ 50 „ \ Pentru Romani’a si strainetate pe anu 7 ,, — „ _ _________12____12_____12_____•, j. a. o ,, 50 ,, ( ISTr. 43. BISERICA si SCOL’A. SToia Toisericésca, scolastica, literaria si economica. Ese o data in septemana : Duminec'a. Prettulii abonamentului : Pentru Austro-Ungari’a pe anu . . 5 fl.—cr. : I'rofiulu insertiunUorn : Pentru publicatiunile de trei ori ce contieru cam 150 cuvinte 3 ti., pana la 200 cuvinte I 4 ti. si mai sus 5 fl. v. a. Corespondintiele se se adreseze la Redactiunea dela „BISERIC’A si SCOL’A“ si banii de prenumeratiune la „TIPOGRAFIA DIE CHSANA IN ARAD.“ Sântulu Sinodu. Sântulu sinodu alu bisericei autocefale ortodoxe române s’a intrunitu in sesiunea de tomna pentru diu’a de 15. Octomre a. c. Cu aceasta ocasiune, Inaltu Pr. S. S. Metropolitulu-Primate Calinic a rostin urmatoriulu interesantu discursu de deschidere: Prea Santiti Frați Episcopi ! Cu dragoste si bucurie salutandu bun’a venire a fratieloru vóastre la acést’a sesiune a Sântului Sinodu, me rogu Celui de Susu, ca întrunirea nostra si asta-data se fie bine roditoare pentru Biseric’a nóastra. Cea mai de căpetenie cestiune, Prea Sântui, de care vom ave a ne ocupa in acéasta sessiune este fara îndoiala începerea revisuirei cartiloru bisericesci. Revisuirea cartiloru bisericesci este unu actu mare in toate privirile, si face onóare atât corpului nostru care a luatu acest’a g^X^hotarâre, cât si onorabilului guvernu, care a datu mijloacele pentru realisarea ei. Comisiunea aleasa JoO nob pentru acestu scopu, ne va presenta injtaiele sale lucrări, si vom avea dar dificila inse I ; /' multu meritoria lucrare de a cercetă schimbările propuse de comisiunea noastra, ca se se poata face, cât mai curandu, inceputulu tiparirei cartilor. Asemenea vom avea a ne ocupa si de alte cestiuni cari, desi n’au aceasi importantia, totusi nu sunt lipsite de interesu. Sântulu Sinodu se Va ocupa si de ele, dând deslegarea ceruta de spiritulu si folosulu Bisericei. In fine, permiteti-mi, Prea Santiti si prea iubiti fraţi, a atinge aci si o cestiune dureroasa care ni se va presenta. Fratia voastra cunósceti încordarea ce exista de unu timpu incoace in relatiunile noastre cu Prea Santitulu Patriarchu de Constantinopole, si sciți căușele cari au provocatu acéstea. Fara ca intre biserica noastra si toate celealte Biserici ortodoxe se existe cea mai mica umbra de divergintia, fie dogmatica, fie canonica, si fara ca Biserica noastra se înceteze una singura momentu de a manifesta dragostea sa si respectulu seu catra Biserica din Constantinopole, Prea Santitii Patriarch» cauta a slabi aceste legaturi sânte ce trebue se unesca diferitele Biserici ortodoxe. Pe de-o parte, interese materiale, precum este asia numita cestiune monastireasca; pe de alta parte, interese nationale, precum este desceptarea simttului nationalu in frații nostri din Epir, Tesalia, Macedonia, cari cauta a înlocui scóalele grecesci cu scóale romanesci, ieca căușele pentru cari Prea Santitulu Patriarch a inceputu de unu timpu incoace a nu mai avea dragostea cuvenita catre Biserica noastra si staruesce a aduce o încordare intre ambele Biserici. In celu din urma timpu am primitu o epistola patriarchicesca-sinodicesca, care se va comunica fratiei-voastre, in care veti vedea si veti constata, cu aceasi durere ca si mine, acea tendintia regretabila. Prea Santitulu Patriarch împreuna cu santulu seu sinodu, bazandu-se pe un seim cari informatiuni de gazete, si nevoindu a tiene in seama faptele gloriose petrecute in tier’a nóstra si schimbările naturale provocate prin ele, si mergandu chiar pana a ne contesta dreptulu santirei sântului mir, a credintu de cuviintia a ne adresa o epistola lipsita cu desaversire de spiritulu dragostei, cu care trebue se se adreseze bisericile omodoxe una catra alta, lipsita chiar — e durerosu se o spunu — de respectulu datoritu unei biserici omodoxe, unei biserici autocefale, datoritu mai alesu bisericei unei tieri, care atâtea secole a versatu cu abondentia bogatiele ei asupra aceloru mănăstiri si acelei naţiuni, ale carora interese le apera astadi P. S. Patriarchu cu atâta zelu. Noi intielegemu pana la unu punctu oarecare acestu zelu, desi pareui-se noua cu Prea Santia Sa, ca unu sietu spiritualu alu unoru provincii.