Biseric'a şi Şcól'a, 1882 (Anul 6, nr. 7-52)

1882-10-24 / nr. 43

ANULU VI. ARADU, °ctomTrB 1082. _________________________________________________________________7 5. Noem vre_____________________________ » .. •, jum­­a»u 2 „ 50 „ \ Pentru Romani’a si strainetate pe anu 7 ,, — „ _ _________12____12_____12_____•, j. a. o ,, 50 ,, ( ISTr. 43. BISERICA si SCOL’A. SToia Toisericésca, scolastica, literaria si economica. Ese o data in septemana : Duminec'a. Prettulii abonamentului : Pentru Austro-Ungari’a pe anu . . 5 fl.—cr. : I'rofiulu insertiunUorn : Pentru publicatiunile de trei ori ce contieru cam 150 cuvinte 3 ti., pana la 200 cuvinte I 4 ti. si mai sus 5 fl. v. a. Corespondintiele se se adreseze la Redac­­tiunea dela „BISERIC’A si SCOL’A“ si banii de prenumeratiune la „TIPOGRAFIA DIE CHS­AN­A IN ARAD.“ Sântulu Sinodu. Sântulu sinodu alu bisericei autocefale or­todoxe române s’a intrunitu in sesiunea de tomna pentru diu’a de 15. Octomre a. c. Cu aceasta ocasiune, Inaltu Pr. S. S. Metropolitulu-Primate Calinic a rostin urmatoriulu interesantu discursu de deschidere: Prea Santiti Frați Episcopi ! Cu dragoste si bucurie salutandu bun’a venire a fratieloru vóastre la acést’a sesiune a Sântului Sinodu, me rogu Celui de Susu, ca întrunirea nostra si asta-data se fie bine roditoare pentru Biseric’a nóastra. Cea mai de căpetenie cestiune, Prea Sântu­i, de care vom ave a ne ocupa in acéasta sessi­­une este fara îndoiala începerea revisuirei car­­tiloru bisericesci. Revisuirea cartiloru bisericesci este unu actu mare in toate privirile, si face onóare atât corpului nostru care a luatu acest’a g^X^hotarâre, cât si onorabilului guvernu, care a datu m­ijloacele pentru realisarea ei. Comisiunea aleasa JoO nob pentru acestu scopu, ne va presenta in­­jtaiele sale lucrări, si vom avea dar dificila inse I ; /' multu meritoria lucrare de a cercetă schimbările propuse de comisiunea noastra, ca se se poata face, cât mai curandu, inceputulu tiparirei cartilor. Asemenea vom avea a ne ocupa si de alte cestiuni cari, de­si n’au aceasi importantia, totusi nu sunt lipsite de interesu. Sântulu Sinodu se Va ocupa si de ele, dând deslegarea ceruta de spi­­ritulu si folosulu Bisericei. In fine, permiteti-mi, Prea Santiti si prea iubiti fraţi, a atinge aci si o cestiune dureroasa care ni se va presenta. Fratia voastra cunósceti încordarea ce exista de unu timpu incoace in re­­latiunile noastre cu Prea Santitulu Patriarchu de Constantinopole, si sciți căușele cari au provocatu acéstea. Fara ca intre biseric­a noastra si toate cele­alte Biserici ortodoxe se existe cea mai mica umbra de divergintia, fie dogmatica, fie canonica, si fara ca Biserica noastra se înceteze una sin­gura momentu de a manifesta dragostea sa si respectulu seu catra Biserica din Constantinopole, Prea Santitii Patriarch» cauta a slabi aceste le­gaturi sânte ce trebue se unesca diferitele Bise­rici ortodoxe. Pe de-o­ parte, interese materiale, precum este asia numita cestiune monastireasca; pe de alta parte, interese nationale, precum este desceptarea simttului nationalu in frații nostri din Epir, Tesalia, Macedonia, cari cauta a înlo­cui scóalele grecesci cu scóale romanesci, ieca căușele pentru cari Prea Santitulu Patriarch a inceputu de unu timpu incoace a nu mai avea dragostea cuvenita catre Biserica noastra si staru­­esce a aduce o încordare intre ambele Biserici. In celu din urma timpu am primitu o epistola patriarchicesca-sinodicesca, care se va comunica fratiei-voastre, in care veti vedea si veti constata, cu aceasi durere ca si mine, acea tendintia regre­tabila. Prea Santitulu Patriarch împreuna cu san­­tulu seu sinodu, bazandu-se pe un seim cari informatiuni de gazete, si nevoindu a tiene in seama faptele gloriose petrecute in tier’a nóstra si schimbările naturale provocate prin ele, si mergandu chiar pana a ne contesta dreptulu san­­tirei sântului mir, a credintu de cuviintia a ne adresa o epistola lipsita cu desaversire de spi­­ritulu dragostei, cu care trebue se se adreseze bisericile omodoxe una catra alta, lipsita chiar — e durerosu se o spunu — de respectulu datoritu unei biserici omodoxe, unei biserici autocefale, datoritu mai alesu bisericei unei tieri, care atâtea secole a versatu cu abondentia bogatiele ei asupra aceloru mănăstiri si acelei naţiuni, ale carora in­terese le apera astadi P. S. Patriarchu cu atâta zelu. Noi intielegemu pana la unu punctu oare­care acestu zelu, de­si pareui-se noua cu Prea Santia Sa, ca unu sietu spiritualu alu unoru provincii.

Next