Biserica şi Şcoala, 1923 (Anul 47, nr. 1-52)

1923-06-11 / nr. 24

Anul XLVII. Arad, 11-24 Iunie 1923. ABONAMENTUL: Pe un an .................. ... __ Pe Jumătate de an . _ ... ._ 40 Lei. 20 Lei. Apare odată în săptămână. DUMINECA. Nr. 24. REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA» Arad, Strada EMINESCU Nr. 35. Telefon pentru oraş şi județ Nr. 266. BISERICA ŞI ŞCOALA REVISTĂ BISERICEASCA, ŞCOLARĂ, LITERARĂ ŞI ECONOMICĂ. Centenarul institutului teologic ort. român din Arad. Eparhia ortodox română a Aradului a îmbrăcat astăzi haină de sărbătoare. Prilejul ni-i dă faptul, că s’au împlinit o sută de ani dela întemeierea celui mai înalt aşezemânt de educaţie al eparhiei, institutul teologic. S’a scurs un secol, vreme destul de îndelungată chiar şi în viaţa unei eparhii, de când episco­pul Iosif Putnic vestea credincioşilor săi din eparhia Aradului: „că pentru tinerimea româ­nească, care s’ar găti spre sfânta treaptă a preoţiei cu începutul lunei lui Noemvrie anu­lui acestuia curgătoriu 1822 se va deschide în Arad şcoală clericească ... ca să stră­lucească şi în eparhia aceasta soarele dreptăţii şi ca să se cunoască calea adevărului...“1) Prilej de mare bucurie va fi fost pentru înaintaşii noştrii de pe vremuri cuvântul acesta al episcopului de alt neam, prin care li­ se vestea, că de aci înainte vor putea scăpa din întunerecul veacurilor trecute. Prin înfiinţarea „şcoalei clericale“ anul 1822/23 ne-a dat pe cel mai luminos izvor de cultură bisericească al eparhiei noastre având menirea de a scoate clerul din starea culturală înapoiată, în care se găsea şi de a-i da pregătirea corespunză­toare misiunii sale importante în viaţa noastră bisericească. Căci pe când clerul celorlalte popoare şi confesiuni conlocuitoare avea po­sibilitatea de a-şi câştiga o cultură aleasă, stăpânitorii de pe vremuri au purtat de grijă, ca preoţii noştrii nu cumva să se desveţe de coarnele plugului şi astfel stăpânii pământului să piardă braţele de muncă ale preoţilor-iobagi lipiţi de glte veacuri dearândul. Era deci foarte simţită trebuinţa unui aşezemânt de educaţie preoţească, dar mai vârtos aici la marginea românismului, unde atât legea stră­­moşască cât şi naţionalitatea noastră, pe la începutul secolului al XIX-lea erau ameninţate chiar în fiinţa lor de două focuri, ambele deo­potrivă de periculoase. Ierarhia sârbească la început, după pasul nenorocit al mitropolitului Atanasie Anghel, ne ia sub ocrotirea bisericii sârbeşti, privilegiată de stăpânire, dar cu timpul aripile ocrotitoare şi de apărare a ortodoxiei se prefac în jug asupritor cu tendinţe de desnaţionalizare. De altă parte catolicismul, mai ales prin episcopia prăzii-mari, înfiinţată pe la mijlocul secolului al XVIII-lea şi înzestrată cu bogate mijloace materiale, îşi înteţeşte propaganda de prose­­litism în părţile noastre. Numai pe timpul episcopului unit Samuil Vulcan au fost silite să treacă la unire 15 comune din Bihor şi alte 19 din judeţele arădane.“­ In faţa acestor tendinţe duşmănoase fiinţei noastre naţionale şi credinţei ortodoxe stră­bune se porneşte curentul de redeşteptare na­ţională şi de desrobire de sub ierarhia sâr­bească susţinut cu însufleţire de luminaţii das­căli ai neamului Constantin Diaconovici Loga, Moise Nicoară şi Dimitrie Ţichindeal. Activi­tatea lor este încoronată de succes, aducând la 1812 primul rod prin înfiinţarea şcoalei normale din Arad şi care fu menită să înlo­cuiască cursurile primitive pentru pregătirea învăţătorilor, ce au existat până atunci. Şcoa­­lele poporale deci, cari începuseră a se îmulţi încă din veacul precedent, aveau izvorul lor de lumină, dela care se răspândeau razele binefăcătoare ale culturii prin vrednicii dascăli, cari au fost Dimitrie Ţichindeal, Constantin Diaconovici Loga şi urmaşii lor. Cu un deceniu mai târziu, tot în vremuri *) Din circulara episcopului I. Putnic din 20 Oct. 1822. V. Dr. T. Botiş, 1st şcoalei norm. şi a inst. teol. p. 520. s) V. Papism şi ortodoxism de un om al bisericii p. 27.

Next