Biserica şi Şcoala, 1923 (Anul 47, nr. 1-52)

1923-01-29 / nr. 5

Anul XL Vit. Arad, 29 Ian. (11 Febr.) 1923. Nr. 5. BISERICA ŞI ŞCOALA ABONAMENTUL: Pe un an de jumitate de an _ _ _ _ _ 40 Lei 20 Lei. Apari linii In săptămână. DUMINECA. REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA: Arad, Strada EMINESCU Nr. 35. Telefon pentru ora? şi Judeţ Nr. 266. REVISTĂ BISERICEASCĂ, ŞCOLARĂ, LITERARĂ ŞI ECONOMICĂ. Douăzeci de ani de Arhiereiie. — Un jubireu. — Aduceţi-Vă aminte de mai marii voştri, cari V-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu. Apostol Pavel. La praznicul trei Ierarhi, din anul Domnului 1923, se împlinesc douăzeci de ani, de când Prea Sfinţia Sa bunul nostru Episcop loan I. Papp, a urcat tronul Episcopesc al diecezei Aradului. P. S. S. părintele Episcop loan, a luat în mâini, frânele diecezei noastre între nişte împrejurări şi timpuri extrem de grele, când în urma frământărilor grele şi agitate de la cele două alegeri de Episcop, spiritele erau într'o surescitare foarte încordată. Credincios chemării Sale sublime, noul Episcop, vine în fruntea diecezei noastre, cu ramura de măslin, pentru a pacifica toate vrăjmăşiile, a curma neînţelegerile şi a pune sfârşit tuturor veleităţilor, ca astfel să poată conduce naia bisericei lui Hristos, cu puteri unite şi închegate, spre scopul şi ţelul ei bine precizat. Căci piedeci şi obstacole era multe şi în abundenţă, în alte părţi şi de altă natură. Trebuia să conducă o dieceză căreia îi lipseau nu numai tradiţiile de viaţă bise­­ricească­ naţională, înrădăcinate mai adânc în trecut, ci şi izvoarele şi temeiurile mai solide ale unei organizaţii, capabile a faccilita şi duce la izbândă, tendinţele spre un progres mai repentiv. Unde sunt atâtea lacune şi unde trebue făcut totul fără să dispui de mijloace, omul doritor de progres, este forţat de împrejurări mastere, să-şi resfire puterile de muncă pe toate terenele activităţii publice. Dar mai cu seamă să progresezi într'un stat, unde biserica dominantă era cea papistase, şi unde toleranţa religioasă faţă de biserica ortodoxă română, — cu caracter pronunţat naţional, — era o noţiune neluată în seamă! Când dieceza noastră trecea prin împrejurări şi vremuri aşa de grele şi atât de vitrege, Providenţa Divină a îndreptat cumpăna vieţii noastre bisericeşti astfel, ca în scau­nul Arhiereesc, să ajungă omul muncei, omul faptelor, vrednic în tot momentul a cârmui barca bisericei noastre, cu mâini destoinice, peste valurile furtunoase ale vieţii, spre lima­nul sfintei sale misiuni. A venit Prea Sfinţia Sa părintele Episcop Ioan, ca să aline durerile, mult încer­catei noastre dieceze, şi să aducă mângiere şi bucurie credincioşilor, şi pace şi dor de muncă între oameni. Şi a adus cu sine, o convingere adâncă şi o voinţă tare, că biserica lui Hristos şi fiica ei şcoala confesională, au să-şi urmeze cursul înainte spre mântuirea şi luminarea

Next