Biserica şi Şcoala, 1924 (Anul 48, nr. 2-50)

1924-09-15 / nr. 38

Anul XLVIII Arad, 15-28 Septemvrie 1924, BISERICA ŞI ŞCOALA REVISTĂ BISERICEASCA, ŞCOLARĂ, LITERARĂ ŞI ECONOMICĂ. ABONAMENTUL: Pe un an 40 Lei. Apare odată la săptămână. REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA: Arad, Strada EMINESCU Nr. 35. Pe jumătate de an 20 Lei. DUMINECA. Telefon pentru oraş şi Judeţ Nr. 266. Nr. 3. Discurs rostit în parlament de dl. VASILE GOLDIŞ, la proectul învăţământului primar. (Urmare.) Să se încerce toate celelalte mijloace mai înna­­inte şi după aceia, să vină legea cu constrângerea când s’ar dovedi, că românul e atât de înrăutăţit şi iubitor de întuneric. Eu unul nu cred să fie aşa. Cu­nosc poporul nostru de la sate şi ştiu, că în Ardeal acest popor a adus jertfe enorme pentru şcoala sa şi pentru luminarea copiilor săi. Nici săteanul din Ve­chiul Regat nu poate fi altfel; a dovedit-o acum de curând prin incomparabila însufleţire, cu care cu ba­nul său şi cu munca sa a zidit mii de şcoale într’un singur an. Nu merită poporul românesc să i se dea tristul atestat de acea lipsă a interesului pentru şcoală pe care i-o dă proiectul d-tale de lege, d-le ministru. Nu aflu absolut, nici un motiv serios pentru pedepsi­rea cu închisoare a părinţilor, cari nu-şi trimit copiii la şcoală şi aş dori foarte mult, ca d. ministru să re­vină şi să chibzuiască, dacă nu ar fi indicat să se elimineze din proiect această oribilă pedeapsă. D. Andrei Pora: Dar cum aţi fi înlocuit-o d-voastră? D. V. Goldiş: Ajunge amenda cu bani, deo­camdată. Trec la al doilea principiu, pe care iarăşi toată lumea trebuie să-l aprobe: gratuitatea. Este un prin­cipiu absolut corect: învăţământul pentru popor tre­buie să se dea gratuit, pentru că instrucţiunea po­porului este un interes de Stat, e interesul nostru al tuturor, este interesul cu deosebire al neamului nos­tru românesc, ca poporul de la ţară, masele largi po­pulare, acest rezervor nesăcat al tuturor energiilor naţionale, în sfârşit să ajungă la lumina aceea, care este izvorul adevărat al tuturor bunătăţilor şi atunci este corect şi bine ca învăţământul să fie gratuit. Or, d-lor, cu regret trebuie să vă spun, că con­form acestei legi gratuitatea învăţământului este o tristă iluzie. Gratuit este învăţământul atunci, când părinţii şcolarilor nu trebuie să contribuie în mod di­rect absolut cu nimic la spesele necesare instruirii copiilor lor. Şi atunci va întreb, d-lor deputaţi, dacă este gratuit învăţământul, când părinţii sun obligaţi a cumpăra copiilor lor, cari cercetează şcoala, toate mijloacele de învăţământ, cărţi, hârtie, cerneală, şi se­ria întreagă de rechizite şcolare? Toate aceste lucru­ri s’au scumpit oribil. A cumpăra azi o carte, înse­­nează a fi om bogat. Când legea de faţă obligă pe părinţi să cumpere ei toate aceste lucruri, cari pentru omul sărac constituie o avere, atunci într’adevăr nu se poate vorbi de gratuitatea învăţământului. Dacă noi vrem, ca în adevăr învăţământul popu­lar să fie gratuit atunci trebuie să ne îngrijim ca toţi să aibă gratuit la îndemână toate cărţile şi toate rechizitele, ca nimeni să nu poată spune, că de aceea nu-şi trimite copilul la şcoală, fiindcă nu are cărţi şi alte urenzilii şcolare. (Aplause pe băncile opoziţiei). D. Pistiner a făcut o observaţie foarte justă: că nu este destul să sileşti pe om să-şi trimeată copilul la şcoală, trebuie să-i dai posibilitatea, pentru aceasta. Dar mai ales în cătunele unde sunt satele mai îm­prăştiate, în timp de iarnă, copiii celor săraci n’au haine n’au cism­e, n’au opinci; cum să-şi trimeată acel om copilul la şcoală? D. Dr. C. Angelescu, ministrul instrucţiunii: Se îngrijesc „Comitetele Şcolare“. D. V. Goldiş: D. ministru trăieşte în iluzii­. Nu e nici o îngrijire „Comitetele Şcolare“ se îngrijesc dacă pot, cum pot şi unde pot şi nu putem lăsa la discreţia „Comitetelor Şcolare“ această chestiune de capitală importantă. Eu cunosc „Comitetele Şcolare“ şi vă pot asi­gura că în cele mai multe cazuri „Comitetele Şcolare“ există numai pe hârtie şi activitatea lor este nulă „Comitetele Şcolare“ le alege obştea satelor şi acum a început să se vâre şi aici politica ticăloasă. Se dau lupte crâncene, ca la alegerea deputaţilor şi se fac sforţări mizerabile să fie aleşi numai liberali cari vor ajutora apoi iarăşi numai pe părinţii liberali. Şi atunci, în această pestilentă atmosferă poli­tică, să laşi la dispoziţia „Comitetelor Şcolare“ che­stia de a da ajutor părinţilor săraci? Vă pot asigura că „Comitetele Şcolare“ vor îmbrăca şi vor ajutora numai pe copiii alegătorilor liberali! (Aplause pe­ băncile opoziţiei, protestări din partea majorităţii). Voci din majoritate: Exageraţie. D. V. Goldiş: Să mă credeţi, că din adâncul sufletului aşi dori să fie exageraţie; aşi dori ca odată

Next