Biserica şi Şcoala, 1926 (Anul 50, nr. 1-52)

1926-01-01 / nr. 1

Nr. 1 BISERICA ŞI ŞCOALA Pag. 3 dare de mână avem. Ce bine ar fi să şi-o cumpere toţi. O altă carte alcătuită de I. P. Sf. Arhi­episcop Gurie al Chişinăului despre „Slujirea lui Dumnezeu a unui preot bun, a părintelui Ioan Serghiev din Cronstadt". Se poate co­manda de la Tipografia Eparhială din Chişinău pe preţul neînsemnat de 5 Lei. Cu atât mai mare va fi folosul cari o vor ceti şi o vor şti aprecia. Această broşură de 76 pagini va fi dată spre a se face despre dânsa dare de seamă în scris de către fiecare preot la con­ferinţele preoţeşti din 1926. De mult nu am cetit o carte ca şi aceasta, care să-mi procure atâtea îndemnuri spre îndeplinirea conştientă a datoriei mele. Dar pe lângă acestea aş dori, Prea Cu­cernici Fraţi să vă atrag binevoitoarea luare aminte, asupra necesităţii organizării tinerimii. Numai o tinerime organizată iar nu lăsată de capul ei, va putea forma Societatea de mâine. De aceea î­mi permit a vă ruga stăruitor să daţi toată atenţiunea înfiinţării cercului tine­rimii „Sf. Gheorghe“. Statutele cercului sunt publicate în cadrul Statutelor Asociaţiei Cle­rului din Mitropolia ortodoxă a Ardealului. Cu cea mai mare bucurie vom aprecia stră­dania Frăţiilor Voastre în această privinţă. Anunţ de pe acum că venind în mijlocul po­porului î­mi voi exprima dorinţa de­ a merge la cercul tinerimii şi a vedea cum funcţionează De aceea Preacucernicii preoţi sunt rugaţi a înfăptui cercurile cerând de la misionarul epar­hial orice lămuriri trebuitoare. Desigur aş avea multe a Vă spune, dar am făcut numai acest început, dorind a Vă grăi gură către gură prin convenirile ce do­resc a­ le avea cu toţi preoţii, în ordinea pro­topopiatelor. Şi până atunci am crezut că e bine să Vă rog a medita asupra materiilor ce ar urma să fie desbătute în acele întruniri pe protopopiate. Găsesc că e necesar să cimen­tăm cât mai mult legăturile noastre. Zice Mân­tuitorul: „Intru aceasta va cunoaşte lumea că sunteţi ucenici ai mei, de veţi avea dragoste întru voi“. Dragostea dintre noi să o arătăm prin muncă nepregetată depusă spre acelaş scop. Şi mai presus de toate să nu uităm că lumea priveşte spre noi în diferite feluri, cu ochi buni, dar sunt şi ochi răi. Despre regele Midas spune povestea că cu degetele sale pre­făcea totul în aur. Noi facem un lucru cu mult mai însemnat: prefacem pâinea simplă în tru­pul Domnului. Şi dacă un sfânt ca Efrem Si­nul a zis, că nu se simte vrednic a atinge cu mâinile sale trupul Domnului, să nu uităm a ne atinge cu vrednicie de sfintele daruri. Să nu uităm că slujim unei biserici care î­şi are tăria sa în origina ei de instituţie divină şi că poporul ne dă numele de părinte, având con­vingerea că dăm sufletelor călăuzire părintească. Vă sunt cel mai recunoscător dacă pri­miţi cuvintele mele cu inima curată şi primţi asigurarea că neîncetată aducere aminte am şi voiu avea de Frăţiile Voastre în rugăciunile mele ziua şi noaptea. „Precum este preotul aşa este şi satul“, doresc să fie o zicală de bucurie pentru biserica noastră şi rog pe bu­nul Dumnezeu ca în rugăciunile mele să nu am o dorinţă mai mare decât preoţii buni pe seama neamului meu românesc. Cu aceasta Vă doresc tuturora An nou fericit împreună cu binecuvântarea mea arhiereiască. Arad, ziua Anului Nou 1926. Dr. Grigorie Gh. Comşa, Episcopul Aradului. Cuvântarea P. Sf. Episcop Grigorie al Aradului în sfinţirea bisericii din Comloşul­ Bănatului în 27 Decemvrie 1925. „Oile mele glasul meu ascultă şi eu le cunosc pe dânsele şi vin după mine şi eu le dau lor viaţă vecinică“ (Ioan 10 v. 27—28). Preaiubiţi şi Cucernici Preoţi, Iubiţii mei fii duhovniceşti!! Evanghelia de la încunjurarea sf. bisericii acesteia ne aduce aminte de cuvintele rostite de Mântuitorul în vreme de iarnă când se afla odată în biserica din Ierusalim. Atunci a zis Mântuitorul că adevăratul cre­dincios trebue să-i urmeze Lui şi va avea viaţă vecinică. Văzându-vă pe voi adunaţi în număr atât de mare, am o bucurie nemărginită. Pare că aud cum zice Mântuitorul despre voi: Văd că ascultaţi de glasul meu şi veniţi după mine, vă voiu da deci vouă viaţă vecinică! Căci voi faceţi parte din adevărata biserică a lui Hristos, fără de care nu poate să fie mântuire. Nu toate râurile au apă bună. Dar râul învăţăturilor bisericii noastre e cel mai minunat. Voi beţi din el şi încă în viaţa aceasta simţiţi o oare­care fericire, pe care o pot avea numai adevăraţii credincioşi. Voi ştiţi că în predica sa de pe munte Mântuitorul a arătat calea adevăratei fericiri. Plâns-am destul în trecut, ca să ne zică Mântuitorul: Fericiţi cei ce plâng; fost-am blânzi şi suntem fericiţi că ara moştenit pământul dorit; am însetat după dreptate şi fericiţi suntem că a venit; fost-am curaţi la inimă şi astfel suntem fericiţi; fost-am isgoniţi pentru dreptate, dar iată zice Domnul: fericiţi

Next