Biserica şi Şcoala, 1928 (Anul 52, nr. 1-52)
1928-01-01 / nr. 1
Nr. 1 BISERICA ŞI ŞCOALA de fond nu aduc nici o atingere libertăţii cultului, pe care membrii acelei societăţi îl profesează, dar au făcut o simplă constatare de fapt cum că această asociaţiune urmărind scopuri de propagandă relgioasă, nu este lealmente constituită şi recunoscută ca persoană juridică, şi până atunci nu poate dobândi legalmente un patrimoniu. Că tot atât de neîntemeiat este cel de al treilea motiv de casare, care atribue Tribunalului că a făcut o eroare gravă de fapt afirmând că secta adventită căreia aparţin membrii numitei societăţi, n'ar fi fost recunoscută, deoarece Tribunalul nu se ocupă de a ști dacă acea sectă a fost sau nu recunoscută, dar constată că societatea „Cuvântul Evangheliei“, nefiind o societate cu scop lucrativ, cu toată forma comercială ce a îmbrăcat, este o persoană juridică nerecunoscut, dat fiind scopul religios pur ce urmăreşte deducând de aci că ea nu are capacitate juridică de a avea patrimoniu propriu. Aşa că nu se poate imputa Tribunalului că soluţiunea la care a ajuns ar decurge din eroare gravă de fapt şi nici din un exces de putere. Şi, prin urmare, nici unul din motivele de casare nefiind întemeiate, recursel urmează a fi respins. Pentru aceste motive respinge recursul. Pag. 3 11 Dr. Sever Barbura Primul preşedinte a! Tribunalului din Arad Dr. Sever Barbura, nu mai este între cei vii Ne doare şi-l jelim pe răposatul, căci ne-a părăsit pe neaşteptate şi prea curând, la etatea abia de 49 ani. A avut sărmanul Dr. Sever Barbura o moarte fulgeroare; s’a păvălit cu o stâncă mare, acest om sobru şi de omenie care a întruchipat prototipul magistratului, căruia vecinie îi flutura înaintea ochlor balansa dreptăţii şi adevărului. Toţi oamenii intelectuali şi ţărani îl stimau ca pe o persoană care făcea dreptate tuturor indivizilor. Dr. Sever Barbura a trecut în lumea veciniciei Luni a doua zi de Crăciun, la care 42, când sosise la locuinţa sa de la prânzul dat de P. S. S. părintele Episcop Grigore, unde luase parte împreună cu alţi fruntaşi ai vieţii noastre publice. Marţi corpul defunctului a fost depus în sala mare de la Tribunal, unde s-au părândut să rostească câte-o rugăciune pentru sufletul său, toţii colegii şi reprezentanţii diferitelor autorităţi, înmormântarea regretatului s’a făcut cu mare jale Miercuri în 28 Decemvrie 1927. A asistat un public select şi foarte număros. La vederea celor doi orfani rămaşi după roposatul, cari n’au nici mamă, toţi plângeau. Prohodul a fost săvârşit de protopopul Aradului Trăian Vătian, protopopul Şiiei, Mihai Lucuţa, preoţii din Arad: A. Popovici, C. Turic, F. Codrean şi diaconul V. Guleş. Panegiricul !’a rostit părintele protopop Văţian. In numele Tribunalul a rostit cuvântul de adio judecătorul Orezan. Adv. Dr. C. Iancu a vorbit în numele baroului advocaţial, iar rectorul Academiei Teologice Dr. T. Botiş a vorbit în numele „Astres" şi a Casinei din Arad. Apoi între acordurile cântecelor funebrale executate de corul „Armonia" şi regretat de toţi cei ce l-au cunoscut, corpul neînsufleţit al fostului prim preşedinte la Tribunalul din Arad, Dr. Sever Barbara, a fost dus şi aşezat spre odihnă vecinică în cimitirul de sus. Banul dumnezeu să-l facă părtaş de împărăţia cerească, iar orfanilor să le ajute să se facă vrednici de fericiri, şi de numele bun al tatălui lor. Corpul magistraţilor din Arad ne-a trimis următorul anunţ funebral. Cu inima înfrântă de durere anunţă încetarea din viaţă a valorosului şi distinsului lor Prim-Preşedinte şi Coleg. Dr. Sever Barbura prim-preşedinte al Tribunalului Arad decorat cu Ordinul Coroana României în gradul de Ofiţer, întâmplată în ziua de 26 Decemvrie 1927, ora 5 p. m. în mod subit în al 49 lea an de viaţă. Fie ţărâna uşoară şi memoria binecuvântată. Arad, la 27 Decemvrie 1927. f Protopopul Dr. Gheorghe Popovici. Din Ligoj ne-a sosit vestea dureroasă că, protopopul Dr. Gheorghe Popovici a încetat din viaţă Luni noaptea în 26 Decemvrie 1927. Defunctul fusese vreme de 40 ani, un vajnic fruntaş al neamului românesc din Ardeal, şi unul dintre cei mai de seamă protopopi ai eparhiei Caranseleşcului. A fost membru al Academiei române şi în mai multe sesiuni parlamentare a ocupat scaunul de senator unde a reprezentat cu demnitate Banatul. In era ungurească a fost deputat alături de regretatul Brădiceanu şi alţi corifei ai vieţii noastre naţionale. A scris Istoria Banatului, istoria Unirei adecă defecţiunea unor români la 1700 şi a fost un publicist de valoare, colaborând la mai multe ziare și reviste.