Biserica şi Şcoala, 1928 (Anul 52, nr. 1-52)

1928-01-01 / nr. 1

Nr. 1 BISERICA ŞI ŞCOALA de fond nu aduc nici o atingere libertăţii cultului, pe care membrii acelei societăţi îl profesează, dar au fă­cut o simplă constatare de fapt cum că această aso­­ciaţiune urmărind scopuri de propagandă rel­gioasă, nu este l­ealmente constituită şi recunoscută ca per­soană juridică, şi până atunci nu poate dobândi le­galmente un patrimoniu. Că tot atât de neîntemeiat este cel de al treilea motiv de casare,­­ care atribue Tribunalului că a făcut o eroare gravă de fapt afirmând că secta ad­vent­ită căreia aparţin membrii numitei societăţi, n'ar fi fost recunoscută, deoarece Tribunalul nu se ocupă de a ști dacă acea sectă a fost sau nu recunoscută, dar constată că societatea „Cuvântul Evangheliei“, nefiind o societate cu scop lucrativ, cu toată forma comercială ce a îmbrăcat, este o persoană juridică nerecunoscu­t, dat fiind scopul religios pur ce urmă­reşte deducând de aci că ea nu are capacitate juri­dică de a avea patrimoniu propriu. Aşa că nu se poate imputa Tribunalului că so­­luţiunea la care a ajuns ar decurge din eroare gravă de fapt şi nici din un exces de putere. Şi, prin urmare, nici unul din motivele de casare nefiind întemeiate, recursel urmează a fi respins. Pentru aceste motive respinge recursul. Pag. 3 11 Dr. Sever Barbura­­ Primul preşedinte a! Tribunalului din Arad Dr. Sever Barbura, nu mai este între cei vii Ne doare şi-l jelim pe răposatul, căci ne-a pă­răsit pe neaşteptate şi prea curând, la etatea abia de 49 ani. A avut sărmanul Dr. Sever Barbura o moarte fulgeroare; s’a păvălit cu o stâncă mare, acest om sobru şi de omenie care a întruchipat prototipul magistratului, căruia ve­cinie îi flutura înaintea och­lor balansa drep­tăţii şi adevărului. Toţi oamenii intelectuali şi ţărani îl stimau ca pe o persoană care făcea dreptate tuturor indivizilor. Dr. Sever Barbura a trecut în lumea veci­­niciei Luni a doua zi de Crăciun, la care 4­2, când sosise la locuinţa sa de la prânzul dat de P. S. S. părintele Episcop Grigore, unde luase parte împreună cu alţi fruntaşi ai vieţii noastre publice. Marţi corpul defunctului a fost depus în sala mare de la Tribunal, unde s-au părândut să rostească câte-o rugăciune pentru sufletul său, toţii colegii şi reprezentanţii diferitelor autorităţi, înmormântarea regretatului s’a făcut cu mare jale Miercuri în 28 Decemvrie 1927. A asistat un public select şi foarte număros. La vederea celor doi orfani rămaşi după roposa­­tul, cari n’au nici mamă, toţi plângeau. Prohodul a fost săvârşit de protopopul Aradului Trăian Vătian, protopopul Ş­iiei, Mi­­hai Lucuţa, preoţii din Arad: A. Popovici, C. Turic, F. Codrean şi diaconul V. Guleş. Panegiricul !’a rostit părintele protopop Văţian. In numele Tribunalul a rostit cuvântul de adio judecătorul Orezan. Adv. Dr. C. Iancu a vorbit în numele baroului adv­ocaţial, iar rectorul Academiei Teologice Dr. T. Botiş a vorbit în numele „Astres" şi a Casinei din Arad. Apoi între acordurile cântecelor funeb­­rale executate de corul „Armonia" şi regretat de toţi cei ce l-au cunoscut, corpul neînsufle­ţit al fostului prim preşedinte la Tribunalul din Arad, Dr. Sever Barbara, a fost dus şi aşezat spre odihnă vecinică în cimitirul de sus. Banul dumnezeu să-l facă părtaş de îm­părăţia cerească, iar orfanilor să le ajute să se facă vrednici de fericiri, şi de numele bun al tatălui lor. Cor­pul magistraţilor din Arad ne-a trimis următorul anunţ funebral. Cu inima înfrântă de durere anunţă încetarea din viaţă a valorosului şi distinsului lor Prim-Preşedinte şi Coleg. Dr. Sever Barbura prim-preşedinte al Tribunalului Arad decorat cu Ordinul Coroana României în gradul de Ofiţer, întâmplată în ziua de 26 De­cemvrie 1927, ora 5 p. m. în mod subit în al 49 lea an de viaţă. Fie­­ ţărâna uşoară şi memoria binecu­vântată. Arad, la 27 Decemvrie 1927. f Protopopul Dr. Gheorghe Popovici. Din Li­goj ne-a sosit vestea dureroasă că, pro­topopul Dr. Gheorghe Popovici a încetat din viaţă Luni noaptea în 26 Decemvrie 1927. Defunctul fusese vreme de 40 ani, un vajnic fruntaş al neamului ro­mânesc din Ardeal, şi unul dintre cei mai de seamă protopopi ai eparhiei Caranseleşcului. A fost membru al Academiei române şi în mai multe sesiuni parlamentare a ocupat scaunul de se­nator unde a reprezentat cu demnitate Banatul. In era­ ungurească a fost deputat alături de regretatul Brădiceanu şi alţi corifei ai vieţii noastre naţionale. A scris Istoria Banatului, istoria Unirei adecă defec­ţiunea unor români la 1700 şi a fost un publicist de valoare, colaborând la mai multe ziare și reviste.

Next