Biserica şi Şcoala, 1932 (Anul 56, nr. 1-52)

1932-01-01 / nr. 1-2

Nn. 1—2 Pag. 3 BISERICĂ ŞI ŞCOALA sunt legate de popi decât de ori­care clasă de oameni sub soare, că doar de aceea zice Epistolia că popii sunt talpa iadului. Dacă o astel de clasă de oameni nu este periculoasă, apoi cine.“ Aceste nesocotinţe le­­ spune dl Socaciu din cuvânt în cuvânt în foaia Creştinul din A­­merica (Detroit) Nr. 3 din Febr. 1921 pe pa­gina 40 şi 41. Dl. Socaciu deci priveşte cu ură pe preoţi, dar în acelaş timp uită de bătăile cari se în­tâmplă în casele de rugăciune din pricina pre­dicatorilor baptişti cari cer leafă! Dânsul ar face un lucru mai cuminte să cerceteze faptele fraţilor săi de o lege din Sintar, Bonţeşti, Pleş­­cuţa, Pecica, Şomoscheş, Iermata, Iratoş şi alte sate . Bătăile se ţin lanţ în adunările baptiste şi totuşi ei mai vorbesc de Evanghelie. Sfânta Evanghelie­­nu învaţă ura. Nu ştiu de unde au luat baptiştii veninul urei, dar ştim atâta că ei se deosebesc de ortodocşi, însă fac ca şarpele care se încolăceşte ca apoi să i se vadă limbile pline cu venin!!! Precum ae­rul umple toate lucrurile firii aşa ura umple inimile baptiştilor! Vreţi poate pilde mai multe? Iată aici o ştire pe care o luăm din cu­vânt în cuvânt din ziarul „Universul“ de la 30 Decembrie 1931, Constanţa, 27. Acum 3 ani s-au stabilit în comuna Da­rabani, acest judeţ, Dumitru Guingioglu, Gh. Petrovici şi Ion Ceacâru, originari din Basa­rabia, angajându-se ca servitori în sat. Toţi aceştia fiind propagandişti baptişti, au reuşit să organizeze în sat un nucleu baptist. Cei convertiţi au prins cu timpul ura pe preotul comunei şi asupra bisericei. Cum era tot aşa firesc preotul a sesizat autorităţile comunale. Agitatorii fiind citaţi la primărie, spre a lămuri pornirea lor, au tăbărît asupra preotului Creţu care se găsea acolo, lovindu-l şi mal­­tratându-l. Deasemeni au lovit şi pe primarul comunei. Cazul a fost raportat prefecturei judeţului şi parchetului Constanţa.­­o— Deci de la un capăt până la celalalt al ţării baptiştii poartă ură asupra noastră!!. La Congresul baptist din Buteni, in August 1931, baptiştii umblau de braţ cu pre­dicatorul evreu Moise Richter, iar pe preoţi îi batjocoreau! Dar aceasta nu este rezultat al credinţei creştine, ci al unei credinţe false! Sfântul Pavel spune să ne ferim de cei ce au numai chipul bunei credinţe. (II. Tim. 3 v 5) Acelaş apostol zice: „Unii se vor depărta de la credinţă luând aminte la duhurile cele înşelă­toare, la învăţăturile demonilor“ (Tim. 4 v 1). Sf. Petru zice: , Mulţi se vor lua după învă­ţăturile proorocilor mincinoşi şi din pricina lor calea adevărului va fi hulită“ (II. Petru 2 , 2). Dealtcum este o lege obştească în pri­vinţa adevărului. Ca să luăm hrană din pă­mânt ne trebue trudă şi sudori multe şi tot astfel ca să apărăm adevărul ne trebue muncă multă. Pălăm­ia şi scaiul cresc fără nici o îngrijire ca şi scaiul baptist, căci bine ştiţi că oameni fără şcoală îl lăţesc. * * sft II. Un secret necunoscut de baptişti. In oraşul Delphi (Grecia) era o capişte păgână a zeului Apollon. Deasupra capiştei era scris : ,,Cunoaşte-te pe tine însuţi “. Oricine venea la ghicitorul din Delphi să-i spună viitorul, i se spunea mai întâi: „Cum voeşti să ştii viitorul tău şi tu nu ştii cine eşti acum“ — O mare înţelepciune cuprindeau cuvintele acelea. Cineva a zis:n’ar fi fost mai bine să se scrie: „Iubeşte pe aproapele tău“ sau „stăpâneşte-te pe tine în­suţi“. Noi zicem că înţelept era scris: cu­­noaşte-te pe tine însuţi, căci cine nu se cunoaşte pe sine şi nu-şi vede păcatele lui, se ocupă numai de păcatele altuia şi crede că el nu are nici un păcat, Din baptist tăiase o brazdă din locul vecinului şi când vecinul l-a luat la răs­pundere, baptistul zise: eu sunt pocăit, cum crezi tu că un pocăit ia ceea ce este al altuia. Un alt baptist, mândru şi fudul lucru mare, avea o voce plină de sumeţie şi mândrie şi tot el se făcea de către pădure, când altul vorbea cu el pe un ton mai înalt. Aşa se întâmplă apoi că baptiştii văd nu­mai paiul din ochiul vecinului, dar bârna din ochii lor nu o văd. Aşa se face că noi, când ne apărăm de atacurile lor, ne împlinim o da­torie sfântă, iar ei — cari numai la sine nu privesc, — spun că apărarea noastră e atac la adresa lor. Iată aici e secretul necunoscut de baptişti. Ei nu se cunosc pe sine. Noi voim a le veni în ajutor amintindu-le să citească broşura: ,,Icoane din viaţa făţarnică a bap­tiştilor“ şi vor avea prilejul să se cunoască unii pe alţii. III. O recomandaţie preţioasă pentru baptişti. Baptiştii strigă în gura mare împotriva noastră, făcând ca şi copilul care striga în pă­

Next