Biserica şi Şcoala, 1932 (Anul 56, nr. 1-52)

1932-01-24 / nr. 4

Ura baptiştilor împotriva noastră. De: Dr. GRIGORIE GH. COMŞA EPISCOPUL ARADULUI. (Urmare) IV. Baptiştii una zic dar alta fac. Până acum de curând Ioan Popa era pre­şedintele Uniunei baptiste, iar secretar general a fost şi este dl. Ion Ungureanu, fost credincios al bisericei unite, a cărui mamă și azi e unită. Acum însă ce s’a întâmplat? Domnul Ioan Popa a trecut contabil la Banca baptistă agri­colă din Oravița. Zece ani de zile dl. Popa a condus ca un paşă în uniunea baptistă, iar azi este coşcogiamite contabili Din președinte con­tabil. Noi am dori să-l auzim grăind pe dl. Popa asupra pricinilor cari l-au făcut să nu mai fie preşedinte peste toţi baptiştii din ţară? Aş dori să ştiu din gura lui, este el cu aceleaşi drepturi ca oricare alt baptist? De ce nu lasă atunci altuia locul de contabil gras plătit? Dl. secretar general al baptiştilor, cetă­ţeanul Ungureanu, a recunoscut negru pe alb că are leafă mai mare decât oricare predica­tor? Unde sunt aceleaşi drepturi??! D-nii Socaciu, Popa şi Ungureanu şi alţi corifei, în frunte cu dl. Nicolae Novac, au înfiinţat banca din Oraviţa. Am dori să ştim cu cât e mai mică leafa lor decât a altor fraţi baptişti, egali în drepturi? Am dori să ştim cum a ajuns dl. Ni­colae Novac în America, cum a umblat mai ales prin Cleveland şi ce leafă are? Dânsul mai înainte a fost angajat la Casa Cercuală din Oraviţa. Am dori să ştim de la dânsul, l-a părut cineva în timpul cât a stat angajat acolo? Am dori să ştim tot dela dânsul, care s’a america­nizat, dece Radu Taşcă, fost predicator în Curtici, azi nu mai predică de loc. Mai pe urmă predicase în Detroit (America). Se svoneşte că un predicator, Ioan Cristea, nu şi-ar fi făcut stagiul militar şi predică azi în America? Poate ştie dl. Socaciu ceva despre el, sau despre elevul Teleagă, care a fost scos afară din seminarul baptist?? In Sept. 1931 am întâlnit în comuna Roşia pe predicatorul baptist Mircea Tudor. Acesta spunea că el e mai mare peste toţi baptiştii din Roşia şi jur, căci este trimis de Uniune. Atunci de ce spun baptiştii că ei sunt una în drepturi ? Aces­t Tudor, om îmbrăcat nemţeşte, dar cu nici o pregătire, şi-a bătut joc de tatăl său în modul cel mai necuviincios. Când eu, perso­nal, în biserica din Roşia, am botezat şapte bap­tişti, dânsul a venit ca să spioneze. El, care nu poate vedea cu ochi buni biserica ortodoxă, a intrat în biserică, făcând pe spionul. La ieşire l-am întrebat: cine eşti? El răspunde: „pocăit“. Dar tatăl D-tale ? La întrebarea aceasta el zise: „Tatăl meu a fost hoţ de codru“. Am rămas mirat de răspunsul lui pocăită şi l-am mai în­trebat: De ce zici aşa despre tatăl D-tale?. El a răspuns: „Fiindcă a fost ortodox“. Dacă nu aş fi oprit eu poporul, domnul pocăit de bună seamă ar fi fost pipăit pe la fălci de ţăranii scandalizaţi III Nu-i târziu să se oprească vagabondajul acestor „pocăiţi primejdioşi“. Apele vindecătoare clocotesc în adâncul munţilor şi trec chiar prin piatră ca să iasă afară. Ura baptiştilor e mai mare faţă de noi, este mai puternică decât clocotul cel mai nă­vălitor. Recunoaştem că mulţi fii de baptişti, chiar fii de predicatori baptişti, au început să se mai domolească. Şi noi nu vedem departe vremea când ura baptiştilor se va sfărâma ca o bucată de sticlă. Pacea şi bună înţelegerea se vor sălăşlui iar între noi şi acest crez al nostru se întemeiază pe munca ce o desfă­

Next