Biserica şi Şcoala, 1936 (Anul 60, nr. 1-52)

1936-01-12 / nr. 1-2

No. 1­2 BISERICA $i ŞCOALA Pag 3 Dumnezeu, a Părintelui nostru cel milostiv, şi că şi rostul lumii şi al vieţii tot în iubire stă. El, care s’a coborât în lume ca să o mântuias­că, arată drumul popoarelor şi ne descopere ţinta vieţii. El este capul Bisericii, pe care o însufleţeşte şi o conduce ca pe trupul Său. Printr’ânsul s’au făcut toate şi către Dânsul trebue să tindă toate. El este Fiul cel unul născut, singur fiind strălucirea măririi şi singur purtând chipul Tatălui, întreg şi sfânt. Dela Tatăl a venit între noi, ca şi pe noi să ne întoarcă, ca pe fiul cel rătăcit, în casa Pă­rintelui nostru­ ,Iară câţi l-au primit pe Dân­sul, le-a dat lor putere ca să fie fiii lui Dum­nezeu, celor ce cred întru numele Lui­ (Ioan 1, 12). Din mijlocul praznicului de astăzi, Domnul ne chiamă la sine, pe fiecare aşa cum este, cu greşala lui, cu vina şi cu păcatele lui, cu suferinţa şi cu năcazurile lui, cu povara vieţii lui. El nu te întreabă, iubite creştine, de eşti bogat ori eşti sărac, de eşti cu rang ori trăieşti la foc smerit în lume, de eşti plin de noroc ori eşti lovit de soarte, de eşti tulburat în su­fletul tău şi nu găseşti pace în inima ta, ci te primeşte aşa cum eşti. Căci Dumnezeu voieşte ca şi tu să te mântuieşti şi la cunoştinţa adevărului să vii. Nu pe slabele şi neputincioasele tale puteri se ra­­zimă mântuirea ta, ci pe stânca nebiruită a vo­­inţii lui Dumnezeu. Şi fiindcă Dumnezeu voieş­te ca şi tu să te mântuieşti, prinde te de mâna izbăvitoare care ţi-o întinde cu iubire prin U­nul născut Fiul Său. El astăzi bate din nou la uşa sufletului tău. Deschide-o larg şi-l primeş­te acolo. Iar a primi pe Hristos Domnul înlă­­untrul tău, ca să nu mai trăieşti tu, cu păca­tele tale, ci a lăsa ca Hristos să trăiască întru tine, aceasta înseamnă a umbla în lumina cu­noştinţei celei din credinţă, a-ţi potrivi gându­rile tale, vorbele tale, faptele tale cu voia Ce­lui de sus şi toată viaţa ta lui Hristos-Dumnezeu să o dai şi lui să i-o închini. Cu mare bucurie observ, iubiţii mei, cum de-o vreme încoace s’a trezit setea după cele sfinte în sufletul poporului nostru. Credinţa par­că e mai vie, rugăciunea mai caldă, sfintele slujbe mai cercetate şi inimile mai întoarse că­tre Dumnezeu. Un duh de înoire suflă astăzi peste câmpiile însetate ale sufletului românesc. Domnul să te binecuvinteze cu darul său cel sfinţitor şi să te facă să rodească roade ale vieţii creştineşti spre bucuria Bisericii, spre fe­ricirea neamului şi spre slava lui Dumnezeu. Căci numai adăpându-se din izvoarele cele sfin­te ale evangheliei, va fi în stare sufletul nea­mului românesc să se întărească cu puterea cea de sus şi să-şi împlinească chemarea pe care i-a hărăzit o Dumnezeu, în purtarea lui de grijă, pe acest pământ. Cu aceste nădejdi mă îndrept şi către Voi, iubiţii mei fii duhovniceşti din eparhia de Dumnezeu păzită a Aradului. Vă îndemn să Vă aduceţi aminte, în rugăciunile Voastre, de fos­tul Vostru părinte sufletesc, Prea Sfinţitul E­­piscop Grigorie, care până ce l-a chemat Dumnezeu la sine V’a luminat cu poveţele lui şi V’a păstorit cu iubirea lui, îndată după sfin­tele sărbători se va urca pe scaunul de păs­torire al Eparhiei Voastre, mirele cel dorit de întreg poporul, Prea Sfinţia Sa Arhiereul Andrei, care se pregăteşte să vie la Voi, ca trimisul lui Dumnezeu, cu toată dragostea su­fletului său. Impărtăşindu-Vă această veste bună şi în­­soţindu-o cu arhiereasca Noastră binecuvânta­re, pentru Voi toţi, Vă urez ca aceste sfinte sărbători ale Naşterii Domnului şi cele ce vor urma, ale Anului nou şi Bobotezii, să Ie petre­­ceţi cu mulţumire, cu frăţească iubire unul că­tre altul şi să Vă învredniciţi a le ajunge întru mulţi fericiţi ani. Dar în reşedinţa Noastră arhiepiscopească­­mitropolitană din Sibiu, la sărbătorile Naşterii Domnului din anul 1935. (ss) NICOLAE arhiepiscop şi mitropolit. Investirea P. S. Sale Episco­pului nostru Andrei. Precum am spus în N-rul de Crăciun al revistei noastre, învestirea P. S. Sale Episco­pului nostru Andrei, s’a făcut de către M. S. Regele Carol al II-lea, Sâmbătă în 21 Decem­vrie 1935, în cadrul unor ceremonii pline de pompă şi fast. Tot la aceasta dată s’a făcut şi învestirea P. S. Sale Episcopului Tir, pen­tru eparhia Hotinului. Ceremonia învestirei, a avut loc în sala Tronului dela Palatul Regal. Coiterul cu înalţii prelaţi a plecat de la sf. Patriarhie la ora 11.45, în ordinea urmă­toare. Prefectul Poliţiei din capitală în mare ţinută, într-o trăsură de gală, în altă trăsură protoiereii capitalei, două plutoane de cavale­rie Trăsura regală cu I. P. S. Sa Patriarhul Miron şi P. S. Sa Episcopul Andrei al Ara­dului, trăsura cu I. P. S. Sa Mitropolitul Nico­­lae şi P. S. Sa Episcopul Tit al Hotinului. Trăsurile cari duceau pe înalţii ierarhi erau

Next