Biserica şi Şcoala, 1939 (Anul 63, nr. 6-52)

1939-06-11 / nr. 24

Anul LXIII Arad, 11 Iunie 1939 Nr. 24 BISERICA şi ŞCOALA REVISTA OFICIALA A EPISCOPIEI ARADULUI Redacţia şi Administrata: APARE DUMINECA ABONAMENTE: ARAD, STRADA EMINESCU 18 Redactor: Pr. Hai Ion V. Felea Pentru 1 an 300 Lei: 6 luni 150 Lei idealul în unitate Cuvânt la deschiderea adunării generale a Secţiei Arad din asociaţia clerului „Andrei Şaguna“, 6 Iunie 1939. Cucernici Părinţi şi Fraţi• Spuneam, anul trecut, la deschiderea adunării noastre, că suntem cei dintâi chemaţi să lucrăm pen­tru unitatea neamului. De atunci încoaci am avut în­tâmplări, cari au pus la încercare unitatea altora şi a noastră. Căderea altora la acest examen şi trecerea acestui examen al unităţii de către neamul nostru cu bine, au scos la iveală trebuinţa idealului în unitate. Sunt unităţi întemeiate la un fel de mecanism şi peste tot pe materie. Acestea sunt sortite să se spargă la cea dintâi lovitură di'l’TariT1 Unîfa't­ea *îrTmruftmm ideal însă se împotrivește loviturilor din afară. In ce constă acest ideal? Voiu încerca să-l lă­muresc prin două pilde luate din întâmplările lunilor trecute. Una din Cehoslovacia, alta dela noi. Cancela­rul Germaniei, Adolf Hitler, văzând linia de întărituri ale Cehoslovaciei şi armamentul din ţara luată sub protectorat, a spus, că ar fi fost greu s’o ia cu răz­boi. Pricina adevărată că Germania a putut să ia sub protectorat Cehoslovacia, a fost faptul că Cehii într’un prea mare procent n’au răspuns la mobilizare. Le lipsia idealul atât de trebuincios şi fără de el au fost zadarnice şi întăriturile şi armele atât de perfecţio­nate. La noi Maiestatea Sa Regele a vizitat trupele concentrate la frontieră. Intr’un loc, după ce a vorbit cu ofiţerii, s’a apropiat de un concentraş, i-a pus de­getul pe piept şi l-a întrebat: „De cine te temi: de nemţi sau de unguri ?“ Concentraşul a aruncat arma din mână, a scrâşnit şi ofiţerul care spunea întâmplarea sublinia, că aşa scrâşnire n’a mai văzut. „Cu dinţii, a răspuns concentraşul, cu dinţii îi rup, Maiestate“. Pen­tru a încheia aceste două pilde mai amintesc consta­tarea, că Cehii au răspuns cam 60 la sută când au fost mobilizaţi, iar la noi au răspuns cam 120 la sută, căci s’au prezentat la concentrare şi cami nu erau chemaţi. Fără îndoială, singuraticul are în primul rân­d instinctul de conservare. Pot să fie părinţi, cari îşi lasă copiii flămânzi, ca ei să se poată sătura, sau co­pii cari nu se îngr­jesc de părinţii ajunşi la neputinţă. E o stare de dobitocie, ca a sălbaticilor cari la anu­mită vârstă omoară şi mănâncă pe bătrânii tribului. Instinctul însă e o parte care aseamănă pe om cu animalul. Aş îndrăzni să spun, că Dumnezeu su­­flând în faţa omului i-a dat deodată cu sufletul şi prin suflet, idealul. Vieaţă a dat animalelor. Omului i-a dat şi suflet şi cu sufletul şi idealul. Idealul acesta în unitatea neamului este: istoria, Chemarea şi conştiiri­­i istoriei şi a 'chemării'. Istoria e o ştiinţă. Legată strâns de geografie, de câmpiile, de munţii, văile, apele şi mai ales de graniţele ţării şi de cei din ţară, din ştiinţă se preface în conştiinţă. Dacă e primejduită istoria, chemarea şi peste tot con­ştiinţa neamului, adecă idealul său, atunci singuraticul se însufleţeşte nu numai din sufletul său, ci din su­fletele milioanelor. Sentimentul acesta al aspiraţiilor din milioane de suflete, precum spunea cineva, răs­coleşte sufletele singuraticilor, le mână la fapte, le face suflete de eroi. Peste măruntele datorii ale sin­guraticului se pune marea chemare a neamului, pune în umbră orice gând egoist şi singuraticul se uită pe sine şi e gata să se jertfească. Lumea de azi tot mai mult năzueşte să aibă o generaţie pătrunsă de idealul naţional. Fiecare stat vrea să-şi renască naţiunea. In chinurile acestei re­naşteri, lumea s’a frământat şi se mai frământă deo­parte pentru găsirea idealului, de alta parte pentru mijloacele de sădire a idealului. Ca ideal s’a aliat, ceea ce creştinismul avea de­mult: familia, comuna şi apoi marea comunitate a naţiunii. A fost greu să se găsească scara aceasta a idealului, fiindcă unii o aşezaseră oarecum în muzeu, ca pe un lucru vechiu, iar alţii au vrut s’o distrugă şi din muzeu. Intr’un roman întitulat aşa de sugestiv „Pământ nou“ scriitorul comunist tratează tragica teză a idealului cosmopolit fără familie. Se închiagă, la a­

Next