Biserica şi Şcoala, 1945 (Anul 69, nr. 4-29)
1945-06-10 / nr. 23-24
Anul LXIX Arad 10 Iunie 1945 Nr. 23-24 BISERICA şi ŞCOALA REVISTA OFICIALA A EPISCOPIEI ARADULUI Redacţia şi Administraţia APARE DUMINECA ABONAMENTUL: ARAD, STR. EMINESCU 18 Redactor: Pr. Demian Tudor Pentru particulari pe an icoanei. CUVÂNTAREA P. S. EPISCOP Dr. ANDREI MAGIERU rostită la Adunarea Eparhială din 1945. Hristos a înviat! Onorată Adunare Eparhială. Deoarece Biserica îşi desfăşoară activitatea în mijlocul vârtejului acestei lumi, asupra căreia proiectează lumina unei lumi mai înalte, este firesc ca, atunci când facem bilanţul unui an, să trecem şi noi, pe scurt, în revistă cele petrecute pe arena istoriei, spre a trage concluzii pentru rolul şi misiunea Bisericii. Timpul ce s'a scurs dela ultima noastră întrunire, până azi, poate fi socotit, cu drept cuvânt, ca răscrucea războiului mondial. Marea conflagraţie, deslănţuită la 1 Septemvrie 1939 de către Germania cotropitoare de ţări şi popoare, a trecut, ca un tăvălug, în lung şi lat peste Europa, lăsând în urma ei ruine şi râuri de sânge şi lacrimi, cum nu s’a mai văzut vreodată. Cu drept cuvânt se poate spune, — cu Dostoievschi — că Europa de astăzi este un uriaş cimitir. După patru ani grei de războiu, prin care a trecut şi ţara noastră, sesiunea actuală a Adunării Eparhiale se ţine în epoca binefăcătoare a păcii, care în ziua de 9 Mai, a. c. a pus capăt războiului pe continentul nostru. Ochiul Bisericii, care priveşte din perspectiva veşniciei valul celor trecătoare, vede împlinindu-se şi de astă dată cuvintele biblice că ,tot cel ce scoate sabia, de sabie va pieri“ (Matei 26, 52). Socoteala omenească, bazată pe încrederea în forţa armelor, a dat greş şi de astă dată. Trufia, ura şi minciuna, — unelte menite a justifica violenţa, au fost date de gol. Ideologiile seducătoare, în care dictatorii au încercat să îmbrace planurile lor de cotropire universală, s’au prăbuşit şi libertatea popoarelor a oşit biruitoare. Armele cele mai rafinate zac doborîte la pământ în faţa ideii de dreptate. Deşi acest războiu a fost pornit pentru cucerirea de „spaţii vitale" totuş biruinţa este a ideilor de libertate şi dreptate. Ca o casă zidită pe nisip, forţa brutală s’a prăbuşit în faţa spiritului. Ideia s’a dovedit mai puternică de cât fierul şi oţelul, şi în aceasta stă progresul istoriei.* Jumătatea II-a a anului 1944 marchează şi pentru ţara noastră o întorsătură în politica externă, şi ca urmare, şi în cumpăna războiului, înţelepciunea M. Sale Regelui Mihaiu I. a desfăcut ţara, la 23 August 1944, din alianţa nefirească cu Germania şi a alăturat-o la vechii aliaţi, cu ajutorul cărora ne-am închegat Ţara, după primul războiu mondial. Mulţumită acestei înţelepciuni politice, Ţara noastră a trecut, relativ cruţată, prin focul pustiitor al acestui crunt războiu. Numai partea de Vest din Eparhia noastră a devenit câmp de războiu în luna Septemvrie 1944, din pricina năvălirii armatei maghiare. Când între 13—21 Septemvrie oraşul Arad şi jumătate din acest judeţ au fost în stăpânirea ungurească, singură Biserica a reprezentat aici ideea Statului român. In acel scurt, dar aprig timp de năvală, acest colţ de ţară a cunoscut toată urgia războiului, împreunată cu biserici arse şi devastate, preoţi refugiaţi, case parohiale prădate, ca să nu amintim decât ceea ce au suferit slujitorii altarelor. In ziua de 22 Septemvrie 1944 Aradul a fost apoi eliberat de armata roşie, în colaborare cu trupele române. * Ceea ce a constituit factorul principal la doborîrea Germaniei imperialiste, şi va figura ca un miracol în istoria primei jumătăţi a acestui secol, poate fi numit pe scurt: fenomenul rusesc. Faptul că Uniunea celor 16 Republici, Socialiste Sovietice, după revoluția din Octom-