Biserica şi Şcoala, 1947 (Anul 71, nr. 1-53)

1947-01-01 / nr. 1-2

Nr. 1-2 — 1­5 Ianuarie 1947 BISERICA ŞI ŞCOALA noua recoltă? Câte cantine funcţionează în Epar­hie? Ce fel de alimente şi în ce cantităţi s'ar recere pentru funcţionarea acestora? Vă rugăm (înalt) Prea Sfinţite, să Ne aju­taţi prin materialul informativ ce Ni-l veţi da, să putem porni la acţiunea de ajutorare, — care totuşi va fi foarte limitată în puteri, — pe care dorim din tot sufletul s'o aducem la bun sfârşit, ca slujitor al Bisericii. Cu frăţească dragoste Vă rugăm (Inat) Prea Sfinţite să Ne răspundeţi cu cea mai mare grabă, atât la această adresă, cât şi la altele pe care vom mai fi nevoiţi a Vi le trimite. Primiţi... Arad în 22 octomvrie 1946.­­ Andrei Episcopul Aradului. (In numărul viitor vom publica răspunsurile) Pag. 5 Immanuel Profetul Isaia, voind să dea regelui iudeu, Ahaz­ un semn ca sâ nu-şi piardă curajul în faţa primejdiei ce-l ameninţa, a rostit memorabilele cuvinte profetice: „Iată fe­cioara a luat în pântece şi va naşte fiu şi va chema nu­mele lui Immanuel“ (Îs. 7, 14). Dumnezeu, credincios căilor ce urmase de a da semne mai apropiate sau mai depărtate, că nu lasă pradă pierii pe poporul său, le-a vestit şi acum prin gura lui Isaia că El va face minuni pentru ca să scape pe Iuda. Luat in sens etimologic, cuvântul înseamnă: „Cu noi (este) Dumnezeu“ (Mt. 1, 23). După leronim, numele Immanuel are cuprins profe­tic, conţine ideea convertirii neamurilor, gentium vocationem, iar Teodorei vede încadrată aici întreaga operă de mân­tuire. „Se numeşte Immanuel pentru câ Dumnezeu va fi cu noi, Dumnezeu se va face om ca noi şi astfel chipul dum­­nezeirii şi al robului se va cunoaşte in persoana Fiului. „Vei chema numele lui Immanuel, adecă vei mărturisi pe Dumnezeu arătat in chip omenesc“, zice Ciril Alexandri­nul. Şi tot aşa, după Eusebie al Cezareei, numele acesta e un semn al nădejdii că Dumnezeu va fi cândva cu oa­menii. Sf. Ciril al Ierusalimului scrie: „Tatăl a născut pe Fiul, Dumnezeu adevărat. Numele lui este Immanuel, iar Immanuel se tălmăceşte: „cu noi este Dumnezeu“. Immanuel este un nume dat de prooroc Mântuitoru­lui în legătură cu felul cum Dumnezeu îşi va arăta pu­terea şi voia Lui de a scăpa poporul său, prin naşterea Fiului său divin din o fecioară, după cum mărturiseşte Lactanţiu: „Propheta declaravii hoc nomino Immanuelis, quod Deus ad homines in carne venturus esset. Immanuel enim significat nobiscum Deus, scllticet quia Ulis per vir­­ginem nato confiteri hominae oportebat Deum secum esse in terra et carne mortali.“. El este incorporarea voinţei divine de a mântui po­porul său, mântuire ce nu so fe&ece J.ecăt atunci când Dom­nul voeşte. 'hiAiU fld (? Ii i? Dar acest nume mai exprimă şi întreaga operă de mântuire a omenirii şi arată şi calea pe care se face: „Primăria significatis­­ Immanuelis — est: Deus nobis­­cum. Secundariae vero esse possunt: Pro nobis Deus, in no­bis Deus, apud nos Deus“. Deşi este unul dintre cele mai clare texte mesianice ale Vechiului Testament, totuşi, în decursul timpurilor, s-au găsit o seamă de interpreţi şi comentatori la acest loc care, începând cu vechii rabini evrei şi terminând cu criticii pro­testanţi ai şcoalei negativiste, au dat felurite interpretări acestui text, negăndu-i întru totul valoarea mesianică. Vechii evrei voiau cu tot dinadinsul să dea cuvântului Almah, napolevog, virgo, fecioară, înţelesul de femeie tâ­nără şi astfel semnul dat lui Ahaz, să nu mai aibă nici o însemnătate, deoarece nu se poate considera drept semn, naşterea unui copil dintr'o femeie măritată, fie ea oricât de tânără, după cum arată şi Sf. loan Hrisostom in co­­mentarul său la acest text sau Sf. Iustin Martirul şi Fi­losoful. Tot dintre evrei (Aben Ezra, Iarchi şi mai nou Curdy şi Maspero), susţin că această profeţie se referă la Abi, soţia regelui Ahaz şi la fiul acesteia, Ezechia, Gesenius şi cu el Hilzig, Riehm, Meinheld, aed că Immanuel este fiul lui Isaia. Unii (Wer, Hofmann, etc.) zic : Immanuel înfăţişează generaţia cea nouă, poporul renăscut, care va striga : „Dum­nezeu, cu noi“. Alţii (Reuss, M., Kuenen, W. R. Smith Duhm, s. a.) zic: Immanuel nu este în mintea proorocului o persoană nouă anume, ci ca probă că poporul va fi scăpat de vrăj­maşii ce-l apasă acum, este că toate femeile, cari vor naşte peste câteva luni, vor putea numi copilul, ce vor avea, Im­manuel , Dumnezeu cu noi. Prilej pentru a numi astfel copiii va fi retragerea armatelor vrăjmaşe. Toţi aceşti copii, cu acest nume, vor aminti necredinţa lui Ahaz şi adevărul cuvintelor lui Isaia. O altă serie susţin că Isaia s’ar fi gândit la o fe­cioară care ar fi trăit pe acele vremi şi care ar fi conceput şi ar fi născut un fiu, in condiţii extraordinare. Un altul, Gressmann, contestă chiar autenticitatea acestui vers pe motiv că se vorbeşte în el­­ la persoana a treia. Acestora le răspundem că nu poate fi vorba de soţia lui Ahaz care se ştie că a născut în condiţii normale pe Ezechia, care atunci când vorbea Isaia, avea vârsta de 9 ani. Nici soţia lui Isaia nu poate fi fecioara din text. Nicăeri nu se spune despre ea că ar fi născut pe cale ex­traordinară şi în momentul profeţiei, alături de Isaia, se afla şi fiul său Iasuf şi nu putea să-şi numească pe pro­priul său fiu : „ Dumnezeu şi Domn al păcii“ (Is. 9, 5), după cum arată păr. prof. Dr. N. Neaga. In ceea ce priveşte celelalte trei ipoteze, ele cad de la sine dacă se studiază şi celelalte texte profetice din cartea lui Isaia (Îs. 2, 2-4; 7, 14; 9, 1-5-6; 11, 1-6-9-10; 12, 2-6; 25, 9; 32; 40, 3-11; 42, 1-6; 55, 1-10; 60, 1-5; 61, 1; 62, 1 -11), de unde se poate vedea precis că *

Next