Ceahlăul, aprilie-iunie 1973 (Anul 6, nr. 1585-1662)
1973-06-10 / nr. 1645
Pag. 2 Mereu la datorie îndeplinindu-și cu cinste și abnegație, cu credință nestrămutată față de patrie, partid și popor, sarcina de a sluji avuția tot mai bogată a națiunii, de a veghea la neștirbita aplicare a legii, de a apăra ordinea în stat și liniștea publică, oamenii în uniformă albastră se bucură astăzi de prețuirea tuturor celor ce muncesc, în slujba cărora se află și față de care ei s-au legat prin jurămînt să le apere, ca lumina ochilor, toate aceste valori. Oamenii județului nostru au fost uneori martorii unor fărădelegi (unele ieșite din comun), săvîrșite de indivizi certați cu legile eticii și omeniei și care au pus la încercare devotamentul, spiritul de sacrificiu, pregătirea profesională a ofițerilor și subofițerilor inspectoratului nostru. Edificatoare în acest sens, sînt cîteva exemple care vin să ilustreze frumusețea a lucrătorilor de miliție morală Unii dintre cei care citesc aceste rînduri poate că au luat cunoștință din paginile ziarului „Ceahlăul" și a revistei „Pentru Patrie", despre munca neobosită dusă de lucrătorii inspectoratului nostru pentru descoperirea unui omor săvîrșit cu aproape 15 ani în urmă, asupra unei tinere din satul Nisiporești, comuna Botești. Ofițerii de miliție care au anchetat cazul timp de aproape două luni de zile au dus o adevărată luptă pentru ca adevărul să triumfe. Zile și nopți, cu migală și acea tenacitate caracteristică adevăraților luptători, au administrat majoritatea probelor care îl acuzau pe criminalul ce pînă atunci stătuse în umbra. Dosarul a fost înaintat organelor de procuratură care, pe probatoriilor administrate, baza au dispus trimiterea în fața Justiției unde, judecîndu-l după legile noastre drepte, i s-a aplicat pedeapsa pe măsura faptelor comise. Nu de mult,au fost depistați un grup de 11 infractori care au sustras din cadrul șantierului de construcții de pe platforma industrială Săvinești, cantitatea de 3712 kg tablă galvanizată în valoare de 34.262 lei. Lucrătorii noștri au pus capăt afacerilor lor necinstite într-un timp cînd, reușind să valorifice tabla unor pași pe căpătuială, au indivizi crezut că în felul acesta sînt la adăpost și că nimeni nu i-ar mai putea bănui de fărădelegile comise. Dînd dovadă de o bună pregătire profesională, un deosebit spirit de observație și vigilență, un Miliția agent de circulație de la municipiului Piatra Neamț, în ziua de 27 mai 1973, în timp ce se afla în serviciul de circulație, a descoperit pe infractorul Andrei Popa, din comuna Doljești, care furase un autoturism de pe litoral. Părăsind orașul Constanța, a venit în orașul rînd că aici Piatra Neamț, evenimeni nu-i va bănui că este hoț. Iată, însă că 24 de ani de la crearea miliției „omul de la intersecție" pus să dirijeze nu numai circulația, a citit pe chipul și mișcările stîngace ale acestui vis, cu alură de aventurier, necinste. Uneori sîntem puși în situația sa dezlegăm adevărate taine sau nelegiuiri, care au adus grave prejudicii cetățenilor. Intr-o asemenea postură au fost puși lucrătorii Miliției municipiului Roman. În noaptea de 15/16 mai 1973, numitul Sava Jenică, în vîrstă de 40 ani, de loc din Comănești, venise în Roman, avînd asupra sa o sumă de bani. Trecuse de cumpăna nopții cînd, îndreptîndu-se spre gară, de unde urma să plece acasă, drumul i-a fost curmat de 3 indivizi care, simțindu-i că are bani, l-au lovit tîlhărește și după ce l-au buzunărit lăsîndu-l în nesimțire, și-au luat tălpășița. Cu cîteva seri mai tîrziu, a căzut victimă unei fapte asemănătoare un cetățean din comuna Dagîța, lovit de un individ tot din municipiul Roman, care i-a luat din buzunar portmoneul cu acte și bani. Zile și nopți, de la subofițer pînă la ofițer, întreg efectivul miliției municipiului, într-o adevărată alerta, au fost depunînd eforturi cu prețul multor ceasuri de neodihnă, pînă cînd în cele din urmă au reușit să pună mina pe răufăcători. Pedeapsa pe care o vor primi acești răufăcători, constituie o dovadă că fiecărui om cinstit îi este apărată viața, integritatea corporală, bunurile sale de către acest organism, pus în slujba poporului — miliția populară. Anul acesta, lucrătorii noștri au descoperit o serie de inși care, ocupînd diferite funcții în rețeaua unităților alimentației publice, au delapidat bani și valori prejudiciind interesele cetățenilor și țării. Cînd afirm acest lucru mă gîndesc la frauda comisă la un centru de carne din județ, de unde a fost sustrasă suma de peste 46.000 lei (cazul se află încă în cercetare). Poate de aceea toți oamenii cinstiți din Județ îi prețuiesc pe lucrătorii de miliție și-și exprimă sentimentele lor prin numeroasele scrisori de mulțumire pe care le primim pe adresa noastră. De altfel, un factor esențial în lupta împotriva infracționismului, îl constituie sprijinul larg, deosebit de eficient, pe care îl primesc organele de miliție de la oamenii muncii, fie prin numeroasele sesizări, propuneri, fie prin participarea la activitatea de prevenire ori descoperire a faptelor antisociale, la identificarea și demascarea autorilor acestora sau la acțiunile de combatere a parazitismului. Mă folosesc de acest prilej pentru ca, în numele colectivului nostru, să aduc mulțumiri tuturor oamenilor muncii din Județul Neamț, care ne-au sprijinit în „activitatea de prevenire și descoperire a infracțiunilor. lt. col. Vasile IONICI, șeful Miliției județului Neamț CEAHLĂUL Duminică, 10 iunie 1973 FESTIVALUL SPECTACOLELOR DE TEATRU PENTRU TINERET ȘI COPII Parafrază pentru sceptici Unul din cele mai neplăcute aspecte ale discuției despre „teatrul pentru copii și tineret" este falsa stimă pe care o afectează unii (din fericire, puțini!) oameni de teatru față de genul în cauză. „Obiectul“ este tratat — nu de puține ori — cu o ușoară superioritate, cu înțelegere de „om mare“, care tolerează capriciile cam aiurite ale odraslelor. Pe alt plan, aceiași inși — în tot felul de reuniuni oficiale — vorbesc cu afișată autoritate, cu emfază, despre „marca importantă“, „amploarea", „scopul“ spectacolelor „utilitatea“, dedicate in special vîrstelor tinere. Respectivii, de fapt, consideră categoria drept minoră, eficienta ei o gîndesc doar conjuncturist și interesat, fără nici un gînd de înțelegere mai adine. Mă deprimă această dispoziție magnanimă, superioară și indulgentă, mai ales pentru că de multe ori am întilnit-o la oameni pe care, altfel, îi respect cu toată sinceritatea. Actorul X, excelent interpret de roluri cenu coboară decit cu condescență la nivelul teatrului pentru tineret , ii consideră un infantilism al profesiunii, o „etapă" depășită pentru el. Regizorul Y, unul din spiritele cele mai inventive, mai subtile totodată, în mizanscena noastră, își comentează amuzant colegii (de obicei, mai tinerii care se ocupă de un astfel de teatru. $i— de ce să n-o recunosc — chiar cițiva din confrații mei de breaslă. Iernați și intransigenți critici dramatici, se „incoerentizează“ brusc la ideea unei deplasări la un Festival al teatrelor pentru copii și tineretele ce — întreabă ei van plictisiți — „atîta oboseală ?“ „ce mai poate fi și-acolo E trist, căci bănuiesc că o fac, chiar fără rele intenții, într-o superbă și neutră necunoștință de cauză, aceștia — altfel! — foarte iubiți și stimați concetățeni. Și nu e rolul meu aici (nici nu l-aș vrea), să devin un apărător, ad-hoc, al genului. Nu are nevoie de avocați din oficiu, existența lui este justificată printr-o foarte des verificată valoare alobre pe o scenă bucureșteană, expresiilor sale artistice. Țin însă— aici, la Piatra Neamț — să le amintesc scepticilor cîteva din punctele Înscrise de aceste spectacole în curba evolutivă a teatrului românesc. Montări (premiate, de altfel) ca Omul cel bun din Suciuan, Harap-Alb, Nu sunt turnul Eiffel, Poveste neterminată (lista poate continua) onorează nu doar genul „teatrului pentru copii și tineret“, ci mișcarea noastră teatrală în ansamblul ei. Actorul X, regizorul Y, criticul cutare, nu știu dacă l-ar fi putut juca, regiza, sau comenta pe Hamlet fără să fi existat, înaintea lor, și aceste spectacole. Performanțele de astăzi — în București sau aiurea — își datorează reușita tocmai acestor spectacole privite pe nedrept în bloc, de sus ; iară ele n-ar fi putut exista, n-ar fi putut fi admise și înțelese. Dar... „prea multă vorbă“ —spunea cronicarul. Sîntem în plin Festival. Teatrul pentru copii și tineret există alături de noi, în centrul orașului. Există odată cu noi și pentru noi. Mîine — grație lui — se vor naște noile vîrfuri ale teatrului nostru. DinuRIVU B ASTĂZI. MANIFESTĂRI OMAGIALE MOLIÉRE. Cea de a patra zi a festivalului a fost dedicată de organizatori tricentenarului Moliére. Manifestările se deschid la ora 15, în sala de recepții a hotelului „Ceahlău", cu un colocviu omagial. Participă : prof. dr. docent Ioan Zamfirescu — „Locul Mizantropului în dramaturgia lumii" ; prof. dr. docent Edgar Papu — „Tragicul la Moliére" ; prof dr. Ileana Berlogea — „Autonomie și dependență literară la eroii lui Moliére" ; conf. univ. dr. Sorina Bercescu — „Permanența operei lui Moliére". Seara, de la ora 20, Teatrul National „Vasile Alecsandri" din Iași prezintă „Bolnavul închipuit“ în regia Cătălinei Buzoianu. Iată cîteva revelatoare ecouri în presă, la turneul întreprins de teatrul ieșean în Polonia : „Tînăra regizoare Cătălina Buzoianu a înțeles sensul tragi-comic al acestei opere. În concepția sa regizorală a făcut apel la Sursele de informare reprezentînd piesa în întregime, cu balet și intermediu subliniind legătura foarte strînsă a Bolnavului cu piesa franceză din închipuit secolul al XVII-lea și cu „commedia dell'arte" (Tribuna Ludu). Spectacolul oaspeților noștri români poate servi de model pentru felul de a juca în spirit modern, inteligent, cu gust ales, comedia de tip Moliére sau Shakespeare. Teatrul Național din Iași a prezentat adevăratul sens al „Bolnavului închipuit" (Eamizene). „SCUFIȚA cu trei IEZI" de Alecu Popovici ne propune astăzi, de la orele 10, Teatrul „Ion Creangă". Realizat în regia Olimpiei Arghir, spectacolul este — după cum îl recomandă Alecu Popovici — „o încercare de a găsi corespondențe psihologice, estetice etice, cu copiii. Prin Scufița cu și trei iezi am dorit să realizez un joc între scenă și sală pentru că jocul e pentru copii, metafora sublimă". FESTIVALUL SPECTACOLELOR DE TEATRU PENTRU TINERET ȘI COPII „ Teatru despre adevărurile unei virste..“ — Reprezentați aici Consiliul Național al Organizației Pionierilor. Ce vă interesează, deci, din această perspectivă ? — Mă interesează, firește, stadiul actual al teatrului pentru copii, viitorul lui, în contextul problematicii complexe pe care o ridică această largă categorie de public. Ce trebuie să fie, deci, acest teatru, în ce măsură exprimă adevărurile unei vîrste în confruntare cu ea însăși, cu realitatea dinamică în care se înscrie. Lin impuls pentru astfel de gînduri mi-l dă chiar manifestarea la care iau parte de câteva zile.. Am cunoscut aici, pe scenă sau în sală, oameni entuziaști care merită un teatru al lor, adevărat și generos. — De ce anume depinde ca un astfel de festival să determine noi impulsuri în afirmarea teatrului pentru copii ? — Bineînțeles că totul depinde de slujitorii Trei întrebări pentru scriitorul Iuliu Rațiu teatrului — autori , dramatici, regizori, actori, cronicari... De unitatea lor de interes și pasiune în acreditarea unei idei care, vizînd un public anume, solicită o abordare distinctă. De aici, din confruntarea unor spectacole, dar, în aceeași măsură, a opiniilor factorilor de specialitate și decizie, trebuie să rezulte adevărul acestui teatru. Pentru că toți — și acum includ și pe spectatori — avem nevoie de acest adevăr. — Care este, pentru dumneavoastră, cea mai puternică impresie creată de prima parte a festivalului de la Piatra Neamț ? — Atmosfera de sărbătoare pe care o simt în tot orașul și inima deschisă, plină de căldură a gazdelor — colectivul Teatrului Tineretului — față de colegii lor din alte părți ale țării. Și, sunt sigur, așa va fi și de acum înainte. REP. r Cu regizorul Mircea Dragan Artă și religie (III) ... 8 iunie 1973, biserica Mănăstirea Neamț. Spre altar se îndreaptă un strălucitor alai : Stefan cel Mare, mitropolitul Sucevei, Alexandrei, boieri. Se trag primele cadre la filmul „Frații Jderi". 11 răpiri pentru cîteva momente, pe regizorul Mircea Dragan, realizatorul acestui film. __ — De ce tocmai „Frații Jderi" ? — E o dorință veche. Ei mărturisesc că sunt fericit sa o văd pe cale de realizare. Filmul istoric este un gen care, alături de filmul de actualitate, trebuie cultivat mai mult la noi. Mai mult și, în unele cazuri, mai bine. Apoi să nu uităm că prin aceste locuri și-a purtat gloria Ștefan. Este primul film care se oprește asupra imensei lui personalități. — Urmăriți evenimentele din roman ? — In cea mai mare măsură, cu intenția de a insista mai mult asupra lui Ștefan. De altfel în acest sens a fost realizat și scenariul pe care-l semnez alături de Profira Sadoveanu și Constantin Mitru. din . Acesta este al 11-lea film activitatea dv. regizorală. Ultimul a fost filmul de actualitate „Explozia". Acum un film istoric. Să nu uităm „B.D.“-urile. Se pare că aveți o echipă de actori preferați. — E normal ca un regizor să manifeste preferință pentru un actor sau pentru altul. Dar această preferință nu se bazează pe un suport subiectiv ci pe modul în care se poate realiza acea reciprocitate care să asigure reușita filmului. „Frații Jderi" se bucură de o distribuție valoroasă, de o echipă tehnică dintre cele mai bune. Și sperăm ca rezultatele să fie pe măsură. — Ați început filmările la Mănăstire. Unde vor continua ? — Să o luăm metodic , filmul îl vom realiza color, pe ecran lat, în două părți. Asta înseamnă 4.000 m de peliculă. Aici vom trage aproape 600 m. Dar 600 m de film presupun mii de metri de peliculă pe care îi vom prepara în laboratoare. Vom filma în aceste locuri încă aproape două săptămîni. Restul filmului în ținuturile sucevene. Ceea ce cred că trebuie remarcat în conceperea acestui film este faptul că peste 70 la sută din acțiune se desfășoară în frumosul peisaj al Moldovei de nord. — Nu vreți să pătrundem dincolo de peruci și costume ? — De ce nu ? George Calboreanu, Toma Dumitriu, George Cozorici, Iurie Darie, George Motoi, Florin Piersic, Draga Olteanu, Sebastian Papaiani, George Dinică, Dem Rădulescu, Puiu Călinescu, Jean Constantin ... — Să nu desconspirăm totul. Mai ales pentru plăcerea de a reveni. Cu toate că, aflat în ospeție pe meleagurile noastre, întregul colectiv de realizatori dovedește o gazdă foarte amalabilă, trebuie să ne retragem lăsînd loc reflectoarelor și aparatelor de filmat. D. SIMIONESCU 0 zonă de agrement la îndemîna oricui Mănăstirea Bistrița Municipiul Piatra Neamț, Cape Kennedy-ul lansărilor, spre atîtea spații... verzi, oferă localnicilor și turiștilor destule variante, mai comode sau mai dificile, după preferințe, pentru petrecerea unei după-amiezi, sau a unei întregi zile de duminică. Cei care se mai pregătesc încă să intre în tabăra temerarilor se pot antrena pentru început chiar și cu desele autobuze ce străbat acest traseu pe primii 8 km ai șoselei ce duce spre Bicaz, de unde, după un popas de cîteva... minute la bufetul magazinului din satul Bistrița, bogat asortat cu „răcoritoare", vor apuca la dreapta pe un drum lateral și, numai după o jumătate de oră de plimbare, cu pasul, și de încîntare în fața unui peisaj de rară frumusețe, vor avea prilejul să-și sprijine toiagul în cerdacul ahondaricului mănăstirii Bistrița. Ctitorie a lui Alexandru cel Bun, monument istoric și de arhitectură datînd din 1402, mănăstirea Bistrița, alături de mănăstirea Neamțului, a deschis drumul istoriografiei moldovenești, înscriindu-se printre cele mai puternice focare ale culturii secolului al XV-lea. Pomelnicul de la Bistrița, cel mai vechi și mai bogat din cîte se cunosc, începe în anul 1407. In afară de acesta, cele mai multe manuscrise slavone din secolul al XV-lea sînt întocmite in această mănăstire. Tot la Bistrița s-a compus cel dinții letopiseț scris in țările române, cuprinzînd evenimentele de la 1359 pînă la 1506. Este vorba despre acel Letopiseț moldovenesc pe care Grigore Ureche îl citează atît de des în cronica sa. Vizitatorii acestui lăcaș de cultură vor avea apoi prilejul să vadă un alt turn-clopotniță ridicat de Ștefan cel Mare în 1498, unde se găsește un paraclis împodobit cu o frescă în care se distinge chipul voievodului cu obrajii plini, fără barbă și cu părul blond, tăiat scurt, sub coroana de aur. Se mai afla pictată aici o scenă din „Rugăciunea de pe muntele Măslinilor", unul dintre cele mai reușite tablouri din pictura moldovenească a secolului al XV-lea. După vizitarea muzeului mănăstirii care cuprinde valoroase obiecte de artă din secolele XVI—XVIII, o odihnă binemeritata și un prînz frugal la iarbă verde, într-o poieniță sau pe malul unui pîrîu, străjuit de umbra deasă a codrului, sînt mai mult decît indicate, mai ales că șăgalnicul vînt, oricît s-ar strădui, nu va reuși nicidecum să ne îmbete cu „parfumul" „Reconstrucției". Mihai MERTICARUL_____________________________ panoramic • panoramic Cutremurele de pămînt și statistica victimelor Cîteva dintre cele mai puternice cutremure de pămînt înregistrate de la începutul secolului nostru : erupția muntelui Pele (1902, 40.000 de morți), San Francisco (1906, 453 victime), Messina (1908, 84.000), Yokohama (1923, 143.000), Agadir (1960, 12.000), Skoplje (1963, 6.000) Pern (1970, 50.000), pentru a nu menționa decit pe cele mai cunoscute. Ciroza învinsă . Doctorul Roger Bénichoux de la Universitatea din Strasbourg făcînd experiența pe 11 pacienți cirotici, a ajuns la surprinzătoarea constatare că prin grefarea splinei pe ficat, ciroza este vindecată. Toți pacienții operați s-au făcut sănătoși. Operația este ușoară și bine tolerată. Se introduce un lob de splină în lobul sting al ficatului în prealabil incizat. Creșterea fluxului sanguin în porțiunea grefată regenerează ficatul cirotic. Deplinul succes al operației impune o abstinență absolută în materie de alcool. Proteinele oceanice în rediscuție Numeroși savanți afirmă de mai mulți ani că oceanele conțin în mod virtual destule proteine care să ajungă nevoilor alimentare ale lumii. Nu de aceeași părere este John Ryter de la Institutul aceasi nografie din Massachussetts. El spune că 90 la sută din oceane sînt un „deșert biologic“ din diferite motive și că „aici nu se găsește mare lucru de mîncare“... In ce privește restul de 10 la sută, ele se constituie din zone de pescuit care se situează pe platourile continentale ale oceanelor și sunt actualmente exploatate la maximum. Mai trebuie apoi de adăugat și pericolul poluării care distruge șeptelul marin. Dar în această privință există un remediu posibil : acvacultura dirijată. Pîine slabă... Doctorul R. Williams de la Universitatea din Texas a făcut cunoscut că pîinea albă cu care se hrănesc milioane de americani, are o valoare nutritivă foarte redusă. Pentru ca această pîine să posede calități normale, trebuie să i se adauge oxid de magneziu, sulfat de cupru, calciu, vitaminele A și E și un acid aminic, lisină... Un ordinator reconstituie universul... Cu un ordinator, IMR 360/95, aparținînd Institutului Godard NASA, recurgîndu-se la ajutorul a al 125.000 de ecuații simultane și punînd în joc forțele gravitației și hidrodinamica, s-a putut reconstitui în 10 minute de film viața unei galaxii... Anomaliile metabolice și alcoolismul Anomaliile metabolice ar sta la originea alcoolismului, afirmă biochimistul londonez, dr. Lawrence Rutter. Ingerarea alcoolului poate să reducă secreția de adrenalină și să oprească anxietatea. Se știe că o hiperactivitate a glandelor suprarenale provoacă anxietatea. Anxietatea cronică „tratată" cu alcool duce la alcoolism cronic. Un alcoolic bea de nevoie, un bețiv din plăcere... Va dispare Mediterana ? William Ryan de la universitatea din Columbia afirmă că, în ciuda creșterii nivelului apelor sale, Mediterana scade... ca urmare, a derivei Africii spre Europa și că aceasta ar putea da naștere în cîteva milioane de ani la un nou lanț muntos... Pentru reliefarea angajamentului care a purtat spiritualitatea omului către o modalitate religioasă a artei, este necesară deschiderea unui alt front de distincții, a unui front, de data aceasta, pe terenul condiției concret-istorice a obiectului investigat. Și anume, pe parcursul evoluției culturale a lumii, întrepătrunderea artă-religie ar putea fi împărțită în cîteva mari perioade. Prima, aparține începuturilor societății omenești cînd realizările artistice-religioase erau spontane, în sensul că, în ciuda sentimentului fiecărui fapt în parte (de artă și, respectiv, de religie), spiritul oamenilor trecea de la o sferă la alta fără vreo dificultate de ordin sistematic, de seriozitatea acțiunii sau de trăire afectivă. La această vreme — înscrisă orînduirii sociale a comunei primitive — ceea ce comandă produsul în cauză era nevoia ancestrală de reprezentare concretsenzoriala a forțelor sihmnice, oarbe ale naturii, pe care omul voia să le vadă, să le simtă, să le cunoască. A doua perioadă începe odată cu apariția societății statale, în cadrul căreia, religia, devenită instituție de stat, își înrobează în exclusivitate sau aproape în exclusivitate, funcție directă de condițiile social-politice concrete, orice manifestare artistică. De-a lungul acestei perioade, ce trecînd prin creștinism se va prelungi pina către sfîrșitul Renașterii, arta — ca să zicem așa — oficială (a Europei, aici) va fi în conținutul și forma ei religioasă. Politeismul grec și roman într-o măsură relativă, pliteismul oriental și cel din civilizațiile insulare, precum și monoteismul (indiferent de nuanță : creștin, budist, islamic), într-o măsură absolută, vor exercita un control riguros și permanent asupra artei (vezi hieratismul artei bizantine, atît de vehement repudiată de către renascentiști) In cadrul acestei perioade, despre realism se vorbește, de obicei, numai în legătură cu stilul, cu maniera creativă a unui artist sau a unei școli. Pentru că, în rest, tematica și adresa operelor de artă rămîn pînă tîrziu în sfera religiei și, în mod deosebit, în afara politicii religiei, Giotto, însuși, dacă este salutat chiar de către contemporani (Dante, Boccaccio, Giovanni Vilanni, ș.a.) ca primul mare florentin, aceasta se datorește manierei sale realiste în tratarea temelor (care, la vremea lui, erau încă exclusiv) religioase. E drept, însă, că prin stilul său ..elementul profan câștigă loc și extensiune“ în arta picturală. Astfel că. Giotto ..este primul pictor italian cu personalitate completă care prevestește (...) eliberarea (...) de conformismul impus "le biserică". Pe toată durata acestei de a doua perioade, arta ca atare, profană, este inexistentă sau «‘a și inexistenta. Toate articulațiile ei se dovedesc prinse de canoanele religiei și subordonate intereselor propagandistice ale bisericii, încît nu numai despre filozofie, ci și despre artă se poate spune că devenise ancilla teologiae. Singura ei rațiune era aceea de a zugrăvi ..raiul“ și ,.iadul“, precum și etapele premergătoare acestora. Omni cu frumusețea lui fizică și spirituală fusese izgonit. Vagi ecouri mai vin dinspre făptura lui, destul de tîrziu, pe linia idealurilor cavalerești. A treia perioadă, în evoluția relațiilor dintre artă și religie, își gasește începutul în mișcarea zguduitoare care a fost Renașterea (și, respectiv, Reforma) Această explozie științifică și artistică, «de o importanță crucială pentru destinele societății omenești, a fost cea mai mare răsturnare progresistă din cîte trăise omenirea pînă atunci“, printre celelalte realizări remarcabile înmimări și repunerea ființei umane în drepturile ei firești, în locul central, cuvenit, al atenției sociale, precum și în centrul preocupărilor artistice. Renașterea a reabilitat ființa umană in planul artei și ca prezență, dar și ca dimensiuni. Frumusețea fizică și spirituală a omului eliberat de sub opresiunea moralei religioase și a ascetismului teologal, și-a găsit tălmăcirea de geniu în pana lui Dante, Boccaccio, Petrarca, în penelul lui Da Vinci, Michelangelo și Rafael, în dalta lui Donatelo, Brumeleschi, Michelangelo. La rândul său, părăsind halucinatele ,, misterii“, teatrul urcă grav pe scena clasicismului (destul de hieratizat, încă, prin ,,întreita sa unitate“), dar se rostogolește și în piața publică prin ,,Comedia dell’arte“, pentru ca, în sfîrșit, sa scandalizeze academiile o dată cu romantismul. Renașterea a deschis „conflictul“ ireconciliabil (și) între artă, ca formă de cunoaștere a lumii, și religie, ca reprezentare denaturata, falsă a acestei lumi. In consecința acestui conflict, religia a trebuit să-și cantoneze ambițiile artistice între zidurile bisericilor și mănăstirilor, în secolele următoare, datorită, în mod special, și climatului cultural creat de iluminiștii francezi (sec. XVII-XVIII), de filozofii germani (sec. XVIII—XIX), dar mai ales de către clasicii marxismului, evolutiv arta religioasă, dislocată din omniprezența ei, începe să părăsească perimetrul vieții spirituale diurne. După romantism, odată cu revirimentul curentelor moderniste de la sfîrșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, dosarul artei religioase ca modalitate absolută este închis definitiv, fără drept de recurs. Idei conclusive. Problema raportului artăreligie se pune atît la nivelul umanității întregi, a istoriei omenirii cit și la nivelul particular al fiecărei etnii, a istoriei acesteia. De asemenea, chestiunea artă-religie poate fi plasată în contextul general al artei sau, acolo unde e cazul, în limitele unui gen sau altul al artei. Indiferent, însă, de planul în care este situată problema, ea nu poate primi o rezolvare fericită, științifică decît de pe pozițiile materialismului dialectic și istoric, care îl înarmează pe cercetătorul aplecat asupra obiectului în cauză cu principiul deosebit de prețios, între altele, în conformitate cu care existența materială, socială determină conștiința socială și nu invers. Concluzia logică a acestui principiu, verificată de practica istorică, este că o dată schimbare condițiile existenței sociale va schimba și configurația conștiinței sosociale, mai aproape ,le vederile noastre, o dată suprimate, determinațiile cauzale ale religiei, se creează baza ontologică pentru refuzarea patronajului acesteia (și al bisericii) în oricare zona de activitate socială, materială și spirituală. Sarcinile imediate trec în competența gnoseologicului (în baza căruia se înscriu și activitățile de popularizare a cunoștințelor culturale și științifice). Istoricește vorbind, arta s-a emancipat de sub tutela religiei mult mai devreme și mult mai rapid în Europa, decit pe celelalte continente — Asia și Africa, America ori Australia.Cel care ține la rigoare, ar putea considera această emancipare a artei ca fiind absolută în spațiul sistemului socialist, relativă în restul continentului european , și-ar găsi rațiunea justificativă dihotomia rențele social-politice dintre cele în litedouă spații). Explicația stă, fără îndoială, în ritmul mult mai rapid de dezvoltare cunoscut de către etniile europene, în raport cu celelalte, dezvoltare din pricina căreia multe dintre popoarele celorlalte continente nu de puține ori au avut de suferit. Alexandru BABEL ________n.... J