Cinema, 1972 (Anul 10, nr. 1-12)

1972-01-01 / nr. 1

4 DE IDEI DE Elisabeta BOSTAN: Filme pentru copii Filme despre copii. Filme de familie. Obiceiul de a ne expune planurile de creaţie nu e nou, dar e bun. Poate că ar deveni excelent dacă s-ar dubla cu acela al autocontrolului şi al con­trolului public. Pină acum regizorii noştri de mai multe ori şi-au expus planurile. In sertarul fiecărui nou di­rector a zăcut cite o mapă cu «ideile regizorilor», dar nimeni n-a încercat să facă un bilanţ, să descopere cite din visele noastre creatoare s-au trans­format in filme. Dacă am şti că din trei in trei sau din cinci in cinci ani planurile noastre ar face obiectul unor analize, poate că şi formularea lor n-ar mai părea o iluzie (toate planurile noastre cred că depăşesc capacitatea de producţie a cinematografiei ro­mâneşti). Ar trebui ca producţia să se muleze după cele mai ambiţioase planuri ale creatorilor de film. Numai astfel vom ajunge la închegarea unei şcoli cine­matografice naţionale. Iată citeva idei de filme: «Copiii şi războaiele» Proiect de scenariu pentru un film de montaj. Compus din materiale fil­mate pe viu (in şcoli, grădiniţe, cămine de copii din diverse ţări ale lumii) şi din fragmente de cronică, extrase din arhivele existente, filmul s-ar înscrie pe linia propunerilor statului nostru cu privire la promovarea in rindurile tine­retului a idealurilor de pace şi prietenie. Tema filmului: destinul copiilor in vremuri de război, inocenta, puritatea, naivitatea faţă in fată cu ura, cu răz­bunarea, cu moartea. In formula sa, filmul ar păstra con­strucţia dramatică a unei simfonii. Tema poetică ar ceda adesea locul unei teme dramatice, chiar tragice, pentru a reveni din nou la aceeaşi temă poetică, susţinută in imagine, mai ales prin materialele ce surprind scene insolite din lumea copilăriei, pentru ca ideile filmului să ajungă la spectator, fierbinţi, convingătoare, ca un semnal de alarmă, ca un ţipăt de sirenă, care nu cheamă omenirea in adăposturi, ci îi cere să-şi apere ceea ce are mai de preţ — copiii, cu naivitatea, cu candoarea, cu since­ritatea, cu marile lor vise. «Ala-bala-portocala» Proiect de scenariu. Comedie pentru cei mici. O suită de fapte diverse din viaţa copiilor, îmbinînd cadrul real (străzi, şcoli, cartiere, sate etc.) cu fantasticul unor personaje descrise printre eroi din lumea basmelor. Prilej vesel de a transmite copiilor citeva din cele mai necesare deprinderi. «Criminalul avea ochi mari» Scenariu pentru un film inspirat din actualitate. O poveste sentimen­tală. Drumul unei femei către dobîn­­direa unor bunuri simple: căminul şi sentimentul maternităţii. O dezbatere despre egoism, fericire, responsabi­litate, sacrificiu, etc. Familia — teren al afirmării umane depline. «Te-am iubit nepermis de mult» Proiect de scenariu pentru un film inspirat din actualitate. Afirmarea pro­fesională a unei femei, a unei doctoriţe, este o piedică in calea dezvoltării armo­nioase a căminului ei? Filmul nu ar răspunde direct la întrebare, ci ar urmări sinusoida bucu­riilor şi necazurilor parcurse de eroină pină in pragul recunoaşterii publice a meritelor ei. «Floarea nemuritoare a iubirii» Scenariu pentru un film de lung metraj. Este vorba de un basm inspirat din literatura populară (de la blestem pină la cintece de dragoste şi basme propriu-zise). Dragostea sub toate formele ei de manifestare, mobil al celor mai sur­prinzătoare şi frumoase gesturi ome­neşti, constituie materia primă a sce­nariului. Cadrul fantastic, eroii de basm nu ar face decât să sublinieze fondul poetic, filozofic, al înţelepciunii popu­lare. «învăţaţi geografia crntind» Scenariu pentru un film serial. Un serial comic, muzical, de scurt metraje, prezentind aventurile unui şcolar aflat în conflict cu geografia. Pretext pentru a prezenta convingător şi «memorabil» cele mai importante noţiuni de geo­grafie. Alecu CROITORU: Crezul meu, exprimat de Rebreanu: 1„Faceţi filme în aşa fel încît să arătaţi sufletul românesc lumii întregi» «Podul» In august 1944, la uzinele Rogifer- Tohan, de lingă Braşov, muncitorii primesc sarcina apărării podului de peste Olt. In toată uzina există un sin­gur locotenent şi încă un om care ştie să tragă cu tunul. «Cine-a făcut armata la artilerie? Cine ştie să tragă?» Se făcuse linişte la această întrebare. «A­­tunci cine vrea să meargă?» Au ieşit de printre strunguri vreo 50 de oameni. Şi-au lăsat fiecare dintre ei casă şi masă şi s-au dus să apere podul ştiind că astfel işi apără uzina. Erau cîţiva invalizi, mulţi bătrîni, oameni între două vîrste şi tineri. Unul dintre ei trebuia să se căsătorească in dumi­nica ce venea. Aşa s-a născut prima adevărată gardă patriotică de la noi. (Unii dintre ei mai trăiesc. Locotenentul şi alti ciţiva. Ii cunosc pe toţi). Lucrul important pe care-l aveau de făcut era ca tunurile să tragă. Să tragă zi şi noapte. După fiecare 10— 15 lovituri, oamenii se inhămau la tun şi-l mutau pe altă poziţie, la un kilo-Aş mai dori să realizez o suită de adaptări pentru ecran a unora din cele mai îndrăgite povestiri pentru copii, într-o viziune modernă, valorificind ce­le mai noi cuceriri în domeniul limba­jului cinematografic: «Capra cu trei iezi», după Ion Creangă, «Fram, ursul polar», după Cezar Petrescu şi «Scu­fiţa roşie», după Andersen. «O mie şi una de nopţi» Scenariu pentru un serial. O datorie mai veche a mea faţă de prietenii din Grau, in colaborare cu care urmează să prezentăm publicului de la noi, din Grau şi din întreaga lume, nemuri­toarele poveşti, metru depărtare. Să creadă nemţii că sunt mai multe baterii. In timp ce mu­tau tunurile,făceau ţevile cu salopetele şi cu hainele udate in apa Oltului. Cum ajungeau la noua poziţie, loco­tenentul regla tragerea şi alerga, pen­tru acelaşi lucru, la celelalte tunuri. Au trăit şi momentul greu al trădării unuia dintre ei. Filmul ne aduce în prim plan erois­mul acestor oameni simpli care au înţeles, atunci, în august 1944, că tre­buie să-şi apere uzina, să apere podul, «Frumoasele blesteme de dra­goste» ...«cum umblă puiul după cloşcă şi cloşca după pui, aşa să umble ursitul meu după mine. Şi cum nu poate copi­lul fără mamă şi mama fără copil, aşa să nu poată ursitul meu fără mine. Eu m-oi culca şi m-oi odihni şi l-oi visa, dar ursitul meu să nu se culce, să nu se odihnească, și la mine-n astă noapte să pornească, prin pădure, prin desime, s-alerge-n astă seară la 7»

Next