Cinema, 1979 (Anul 17, nr. 1-12)

1979-01-01 / nr. 1

uarie, de suflet intime idei care au impulsionat realizări majore ale cine­matografiei româneşti, de la acel Tudor de început al filei, la Mihai Viteazul, de la Dacii la Buzduganul cu trei peceţi şi Pentru Patrie, pentru a numi doar citeva din operele ce se anunţă durabile. Chiar dacă pină azi nu s-a produs un film consacrat legendarei figuri a lui Vodă Cuza — avem toate motivele să spunem că Unirea a obsedat creator Inspiraţia cineaştilor, încordaţi să ridice acea «epopee naţională» capabilă să dea o imagine artistică a luptelor care au guvernat naşterea şi dezvoltarea naţiunii române, în toate îndemnurile şi chemările memorabile pe care tovarăşul Nicolae Ceauşescu le-a adresat creatorilor noştri de film, luptele populare şi politica partidului nos­tru pentru apărarea unităţii naţionale au fost consacrate drept cele mai fertile surse de inspiraţie ale filmului is­toric, în misiunea sa de a oferi tineretului un tip de eroism lucid, străin de idilizare, un sentiment patriotic generos, patetic, călit în acele multe drame care au armonizat, datoria, pasiunile şi credinţele unui popor aflat adeseori la atâtea răscruci. Luptînd împotriva actualizărilor forţate, a retoricii care vlăguieşte conţinutul ciocnirilor adevă­rate, a anacronismelor artistice, a arhaismelor neputin­cioase, luptînd cu tendinţa superproducţiilor gongorice, filmul nostru de inspiraţie istorică — maturizat prin cîteva realizări izbutite, apreciate de un public extrem de exi­gent şi în acest domeniu de artă — are toate condiţiile să se ridice la înălţimea evenimentelor care ne modelează conştiinţele. In întîmpinarea celui de al Xll-lea Congres al Partidu­lui care mobilizează de pe acum toate energiile oamenilor muncii — aşteptăm, o dată cu milioanele de spectatori, ca realizările forţelor noastre cinematografice pe acest ţărim de inspiraţie al epopeii naţionale să înregistreze izbinzi artistice trainice. Ele vor mărturisi adîncul ecou pe care l-a avut în sensibilitatea creatorilor noştri, che­marea adresată de tovarăşul Nicolae Ceauşescu în vibrantul mesaj al începutului de an: «Făcind totul pentru satisfacerea cerinţelor de viaţă materiale şi spirituale ale maselor, să acţionăm pentru îmbogăţi­rea continuă a orizontului de cultură al oamenilor muncii, pentru ridicarea conştiinţei socialiste, reali­­zind in viaţă politica partidului — al cărui ţel suprem este omul, făurirea unei vieţi libere, demne şi feri­cite pentru toţi fiii Patriei». «CINEMA» fps­ n Omagiu Preşedintelui Nicolae Ceauşescu , avind sentimentul firesc al oamenilor la început de an, un sentiment de împlinire şi de încredere. Tocmai am făcut bilanţul anului trecut şi implicit al anilor pe care i-am parcurs. Un bilanţ care nu poate fi numai unul statistic, ci unul care devine examenul înţelepciunii noastre, un moment al conştiinţei fiecăruia în faţa propriului destin. Evident, luciditatea ne îndeamnă să nu ignorăm cifrele. în şirul de ani pe care-i numărăm pe drumul revoluţiei şi construc­ţiei socialiste, am depăşit în 1978 de peste 40 de ori nivelul de dezvoltare economică a ţării din 1938, în 40 de ani, de 40 de ori mai sus — iată, într-adevăr, un temei solid pentru sentimentul de încredere al unui întreg popor. Mai ales clnd, în aceşti ani se include perioada grea a luptei îm­potriva fascismului şi orînduirii burghezo-moşiereşti, îm­potriva războiului, pentru organizarea insurecţiei naţionale antifasciste şi antiimperialiste, pentru refacerea econo­miei naţionale şi instaurarea puterii celor ce muncesc, luptă în care Partidul Comunist Român s-a dovedit con­tinuatorul demn al celor mai înalte tradiţii patriotice şi democratice ale poporului român. Este un adevăr de mult atestat că cea mai mare parte din saltul realizat în sensul civilizaţiei moderne, al în­scrierii României pe orbita unui nou destin, în concertul popoarelor europene şi ale întregii lumi, se datoreşte noului ritm şi noului spirit imprimat creşterii noastre pe toate planurile, după Congresul al IX-lea al partidului, de cînd la conducerea destinelor ţării se află nemijlocit tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Multe din cotele acestei creşteri nu pot fi exprimate în cifre: creşterea sentimentu­lui de demnitate al poporului liber şi stăpân în ţara sa, afirmarea incomparabilă a co­nştiinţei de sine a naţiunii noastre, regăsirea pe un plan superior a permanenţelor sale spirituale şi morale, punerea în valoare a originali­tăţii geniului său creator. In acelaşi timp şi în acelaşi sens, aceşti ani determinaţi de contribuţia decisivă a tovarăşului Nicolae Ceauşescu, în fruntea partidului şi a ţării, mereu in mijlocul celor care creează bunurile materiale şi spirituale, înseamnă dobîndirea unui pres­tigiu de excepţie în familia popoarelor lumii, prin lupta dreaptă pentru o nouă ordine nu numai economică, ci şi etică In relaţiile dintre naţiuni şi state. Omagiul pe care-l aducem secretarului general al partidului şi preşedintelui ţării, la aniversarea zilei sale de naştere, constă mai ales In conştiinţa pe care o avem că aceste creşteri şi acest prestigiu reprezintă o premiză pentru continua depăşire a nivelului pe care l-am atins o­mului ştiinţific, este trăsătura definitorie cu care to­varăşul Nicolae Ceauşescu se înscrie în istoria vie a prezentului. In sentimentele noastre intime, ca o certi­tudine a speranţelor noastre cele mai luminoase. Pentru cinematografia românească, acest spirit revo­luţionar, întruchipat de preşedintele Nicolae Ceauşescu, a însemnat şi înseamnă în primul rînd angajarea tuturor cineaştilor în realizarea unei producţii naţionale de an­vergură. După întâlnirile pe care conducătorul partidului şi al statului le-a avut cu cineaştii, în 1971 şi 1974, noul curs imprimat dezvoltării producţiei şi creaţiei cinemato­grafice a însemnat însă mai mult decit saltul de la 9 la 25 filme de lung metraj anual. El a însemnat mai ales un spor major de exigenţă şi răspundere, maturizarea spi­ritului critic, stabilirea unor criterii superioare de apre­ciere a tuturor realizărilor cinematografiei noastre. Acest nou curs este ilustrat prin afirmarea concludentă a unor noi serii de realizatori, prin noi deschideri tematice şi de gen. Are loc un dialog mai consistent Intre creatori şi critici, Intre profesionişti şi amatori, stimulat de marea mişcare creatoare pe care o reprezintă Festivalul naţional «Cîntarea României», iniţiat de preşedintele Nicolae Ceauşescu. Este tocmai climatul de care cinematografia noastră are nevoie, pentru a transforma ea însăşi sporurile can­titative într-o afirmare calitativă superioară, în spiritul devizei lansate de secretarul general la Conferinţa na­ţională a partidului. Născut odată cu România tuturor românilor, în anul marii uniri din 1918, tovarăşul Nicolae Ceauşescu ne oferă mereu, prin exemplul său strălucit, măsura întreagă a adevăratului patriotism. Aceasta presupune a investi în lucrările noastre de toate genurile întreaga încărcătură de talent şi crez, necesară pentru ca ele «să corespundă întru totul» intereselor şi aspiraţiilor celor mai înalte ale poporului român. Unitatea de măsură a producţiilor cine­matografice nu poate fi alta decit aceea a realizărilor de virf ale artei româneşti clasice şi contemporane, verifi­cate de un spirit critic evoluat. Omul care subliniază de fiecare dată legătura intimă dintre programul naţional şi cel internaţional al partidului, ne îndeamnă implicit să concepem programul de afirmare deplină a unei şcoli naţionale de film în aceeaşi perspectivă generoasă. Omagiul nostru de ziua preşedintelui este astfel nu numai expresia unei recunoştinţe şi a unei adeziuni, dar şi afirmarea unei hotărîri, a voinţei de a face totul pentru ca filmele noastre să corespundă întru totul concepţiei despre bine şi frumos a poporului român, în spiritul unităţii indestructibile dintre nobleţea conţinutului de idei şi calitatea de excepţie a întruchipării sale artistice, în perspectiva duratei şi universalităţii. «CINEMA» Sărbătorim în fiecare ianuarie ziua de naşte­re a tovarăşului Nicolae Ceauşescu, pentru împlinirea vocaţiei celei mai înalte care ne repre­zintă. Acest spirit revoluţionar constructiv, armonios afirmat pe toate planurile, In spiritul autentic al socialis­­ m

Next