Clopotul, aprilie-iunie 1971 (Anul 27, nr. 3094-3171)

1971-05-08 / nr. 3126

A f -f PROLETARI DIN TOATE TARILE. UNITI­VA ! „In perioada care vine, partidul are menirea de a conduce poporul pe drumul luminos al făuririi societății socialiste multilateral dezvoltate, pregătind trecerea la realizarea societății comuniste. In acest moment solemn, partidul, Comitetul său Central făgăduiesc întregului Organ al Comitetului județean Botoșani al P.C.R. și al Consiliului popular județean ANUL XXVII Nr. 3126 | sîmbătă 8 mai 1971 | 6 pagini 30 bani UJunjIJH DE AUT R AL SĂRBĂTOARE­A ÎNTREGULUI POPOR popor că vor face totul pentru a realiza mărețul pro­gram de bunăstare și fericire al maselor largi populare“. NICOLAE CEAUȘESCU ADUNAREA SOLEMNA DIN CAPITALA CONSACRATA SĂRBĂTORIRII SEMICENTENARULUI PARTIDULUI COMUNIST ROMAN Cea de-a 50-a aniversare a întemeierii Partidului Comunist Român, eveniment de importanță epocală în istoria mișcării mun­citorești din țara noastră, în via­ța poporului român, a fost sărbă­torită, vineri dimineața, în Ca­pitală, în cadrul unei adunări solemne organizate în sala Pala­tului Republicii Socialiste Româ­nia. Marea sală are un aspect fes­tiv. Pe fundalul scenei, dominat de faldurile drapelelor partidului și statului, se văd stema Parti­dului Comunist Român, cifra ju­biliară „50“ și datele jubiliare: „1921-­1971". La ora 10 dimineața, o furtu­nă de aplauze și urale salută so­sirea în sală a conducătorilor partidului și statului. In prezi­diu iau loc tovarășii Nicolae Ceaușescu, Ion Gheorghe Maurer, Emil Bodnaraș, Manea Mănescu, Paul Niculescu - Mizil, Gheor­ghe Pană, Gheorghe Rădulescu, Virgil Trofin, Ilie Verdeț, Maxim Berghianu, Florian Dănălache, Constantin Drăgan, Emil Drăgă­­nescu, Janos Fazekas, Petre Lupu, Dumitru Popa, Dumitru Popescu, Leonte Răutu, Gheorghe Stoica, Vasile Vîlcu, Ștefan Voitec, Iosif Banc, Constantin Băbălău, Petre Blajovici, Miron Constantinescu, Mihai Dalea, Miu Dobrescu, Au­rel Duca, Mihai Gere, Ion Ilies­cu, Ion Ioniță, Carol Király, Va­sile Patilineț, Ion Stănescu, Mi­hai Telescu, Iosif Uglar, Richard Winter, precum și participanți la crearea partidului și alți veterani ai mișcării muncitorești din țara noastră — Gheorghe Cristescu, primul secretar general al Partidului Comunist din Româ­nia, Constantin Pîrvulescu, Chi­­vu Stoica, Mihail Cruceanu, Ion Niculi, Alexandru Sencovici, Gheorghe Vasilichi, Petre Con­stantinescu - Iași, Wanda Ni­colschi, Constantin Tiulescu, Constanța Crăciun, Vasile Bîgu, Victor Brătfăleanu, Ion Popes­cu - Puțuri, Sanda Rangheț, An­ton Breitenhofer, Ladislau Ba­nyai, Lajos Csogor, József Mé­­liusz, Gheorghe Petrescu, Gheor­ghe Rusu, Mihai Roșianu și Vida Géza — fruntași în muncă din industrie și agricultură — eroi ai muncii socialiste — conducători ai organizațiilor obștești, gene­rali, oameni de știință, artă și cultură. Se aflau in sală membrii C.C. al P.C.R., ai Consiliului de Stat și ai guvernului, ai Consi­liului Național al Frontului Uni­tății Socialiste, activiști de par­tid și de stat, numeroși membri de partid din ilegalitate veniți din toate județele țării, primii secretari ai comitetelor județene ale P.C.R., conducători ai insti­tuțiilor centrale și organizațiilor obștești, muncitori și țărani frun­tași în producție, militari ai For­țelor noastre Armate, savanți, creatori pe tărîmul artelor. Miile de oameni prezenți, la adunarea solemnă ofereau ima­ginea simbolică a însăși istoriei partidului. Alături de partici­panți la primul congres de con­stituire a P.C.R., de vechi mili­tanți care în anii negri ai ilega­lității au luptat în rîndurile par­tidului in marile bătălii de clasă organizate și conduse de comu­niști pentru libertatea și inde­pendența patriei, pentru fericirea poporului, alături de cei care și-au adus contribuția la victoria insurecției de la 23 August, in­staurarea regimului democrat, la înfăptuirea revoluției se aflau reprezentanții populare, tuturor categoriilor de oameni ai muncii, români, maghiari, germani și de alte naționalități, de toate vîrste­­le și profesiile. Sînt cei care cu­­nfere și cu mintea participă cu pasiune și înaltă responsabilitate patriotică la elaborarea și tra­(Continuare în pagina a V-a) Spectacol de gală In sala Palatului Republicii So­cialiste România a avut loc vineri seara spectacolul de gală, organizat cu prilejul semicentenarului Partidu­lui Comunist Român. La spectacol au asistat tovarășii Nicolae Ceaușescu, cu soția, Elena Ceaușescu, Ion Gheorghe Maurer, cu soția, Elena Maurer, Emil Bodnaraș, Manea Mănescu, Paul Niculescu Mi­zil, Gheorghe Pană, Gheorghe Rădu­lescu, Virgil Trofin, Ilie Verdeț, Ma­xim Berghianu, Florian Dănălache, Constantin Drăgan, Emil Drăgănes­­cu, Janos Fazekas, Petre Lupu, Dumi­tru Popa, Dumitru Popescu, Leonte Răutu, Gheorghe Stoica, Vasile Vîl­cu, Ștefan Voitec, Iosif Banc, Con­stantin Băbălău, Petre Blajovici, Mi­ron Constantinescu, Mihai Dalea, Miu Dobrescu, Aurel Duca, Gere, Ion Iliescu, Ion Ioniță, Mihai Carol Király, Vasile Patilineț, Ion Stănes­cu, Mihai Telescu, Iosif Uglar, Ric­hard Winter, împreună cu soțiile, membri ai C.C. al P.C.R., ai Consiliu­lui de Stat și ai guvernului. In sală se aflau, de asemenea, vechi militanți ai mișcării muncito­rești din țara noastră, activiști de partid și de stat, conducători ai insti­tuțiilor centrale și organizațiilor ob­ștești, personalități ale vieții științifi­ce, culturale și artistice, oameni ai muncii din întreprinderile și institu­țiile Capitalei. Au asistat, de asemenea, la spec­tacol șefi ai misiunilor diplomatice acreditați la București, atașați cultu­rali și alți membri ai corpului diplo­matic. Apariția în loja oficială a tova­rășilor Nicolae Ceaușescu, Ion Gheor­ghe Maurer, a celorlalți conducători de partid și de stat a fost întîmpi­­nată cu îndelungi aplauze de asis­tență. La spectacol și-au dat concursul ansamblurile artistice „Doina“ al ar­matei și „Rapsodia Română", corul Filarmonicii de Stat „George Enes­­cu“, corul „Madrigal" al Conservato­rului „Ciprian Porumbescu", baletul Operei Române, Studioul cinemato­grafic „Alexandru Sahia", formații instrumentale și de dansuri popu­lare din județele Vîlcea, Caraș-Seve­­rin, Alba, Satu Mare, Olt, Neamț, Covasna, Timiș, Constanța, Brașov, Teleorman, Dolj, laureate la cel de-al 10-lea Concurs al artiștilor amatori români, maghiari, germani, sîrbi, precum și interpreți de seamă ai sce­nelor bucureștene. Spectacolul a constituit o impre­sionantă evocare a celor 50 de ani de activitate glorioasă a Partidului Comunist Român — anii grei ai lup­tei ilegale a partidului pentru liber­tate și independență națională, insu­recția armată de la 23 August 1944, inițiată, organizată și condusă de partid, munca plină de avînt pentru edificarea României socialiste. Spectacolul se încheie apoteotic cu un imn închinat partidului. Toți cei prezenți în marea sală se ridică în picioare, aplaudă înde­lung, cu entuziasm și căldură, pentru Partidul Comunist Român, pentru secretarul general, tovarășul Nicolae Ceaușescu. In încheiere, artiștilor și realiza­torilor spectacolului le-au fost oferite flori din partea conducerii de partid și de stat. JL Expunerea tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU Stimați tovarăși și prieteni. Sărbătorim astăzi împlinirea a 50 de ani de la înființarea Partidului Comunist Român, eveniment de însemnătate istori­că epocală în viața poporului nostru. Cu acest prilej festiv permiteți-mi să vă adre­sez dumneavoastră, tuturor comuniștilor, întregului nostru popor, cele mai calde fe­licitări și un cordial salut din partea Co­mitetului Central al Partidului Comunist Român, a Consiliului de Stat și a guver­nului Republicii Socialiste România. (A­­plauze puternice, prelungite). Această aniversare prilejuiește o re­trospectivă a drumului parcurs de partid, a luptelor duse de clasa muncitoare, de toți oamenii muncii din patria noastră pentru dreptate și libertate socială și na­țională, pentru răsturnarea regimului bur­ghezo - moșieresc, pentru cucerirea puterii politice și făurirea cu succes a socialismu­lui în România. Drumul străbătut nu a fost neted : au trebuit învinse multe greu­tăți, trecute mari obstacole — dar n­ici te­roarea sălbatică, nici închisorile și nici chiar moartea nu i-au putut abate pe co­muniști din calea lor. Comuniștii au ținut totdeauna sus steagul luptei sociale și na­ționale, acționînd ca organizatori și condu­cători încercați ai clasei muncitoare, ai în­tregului popor muncitor. (Aplauze pu­ternice, prelungite). Ceea ce i-a însu­flețit permanent pe comuniști în lupta lor au fost încrederea nestrămutată în învăță­tura atotbiruitoare marxist - leninistă, de­votamentul nemărginit față de năzuințele de libertate națională și dreptate socială ale poporului. (Vii aplauze). La această adunare participă veterani care au luat parte la formarea partidului, mulți activiști din anii ilegalității care și-au îndeplinit cu înalt devotament nețăr­murit sarcinile încredințate de partid, adu­­cîndu-și contribuția la toate marile succe­se obținute de partidul și poporul nostru. Partidul îi prețuiește în cel mai înalt grad pe activiștii din anii ilegalității, în numele Comitetului Central, se adresez tuturor calde felicitări și mulțumiri comuniste­­ (Aplauze îndelungate). Mulți din cei care au luat parte la în­ființarea partidului în 1921 și care au ac­tivat în rîndurile sale nu mai sînt printre noi, în semn de adînc omagiu, propun să păstrăm un moment de reculegere. (Asistența se ridică pentru cîteva clipe în picioare, cinstind memoria celor dispăruți), trunderea în economia țării încă din acea perioadă a capitalului străin, a creat oa­menilor muncii condiții deosebit de grele, în acest cadru, încă în perioada 1860 — 1870, începe crearea organizațiilor munci­torești. Trebuie să menționez că formarea pri­melor cercuri muncitorești, începutul răs­­pîn­dirii ideilor socialiste în România au fost stimulate de legăturile militanților ro­mâni cu făuritorii socialismului științific — Marx și Engels, într-o scrisoare trimisă militantului socialist Ion Nădejde în 1888, Engels arăta că încearcă o mare satisfac­ție văzînd­ că socialiștii din România au a­­doptat în programul lor principiile fun­damentale ale teoriei marxiste. Dezvoltarea mișcării muncitorești și răspîndirea ideilor socialismului științific au dus la formarea în 1893 a Partidului Social - Democrat al Muncitorilor din România. Deși a activat numai 6 ani, da­torită trecerii unor fruntași de partea bur­gheziei, Partidul Social - Democrat al Muncitorilor din România a marcat un moment deosebit în lupta politică a pro­letariatului. Organizarea pe plan național a mișcării sindicale în 1906 și refacerea Partidului Socialist în 1910 reflectau ma­turizarea politică a clasei muncitoare din România, rolul tot mai important pe care îl dobîndea în viața țării. * Continuînd să întrețină legături cu mișcarea revoluționa­ră din alte țări, mișcarea muncitorească din România a ajutat la transportul în Ru­sia a literaturii tipărite de emigrația rusă din Apus — inclusiv a Iskrei leniniste —, a manifestat o activă solidaritate cu lupta proletariatului rus împotriva țarismului în 1905, printre altele acordînd ajutor e­­chipajului revoluționar de pe crucișătorul Potemkin­ care, după cum se știe, a­­ primit azil politic în România. Militanții socia­liști români au avut legături nemijlocite cu V. I. Lenin, în anii premergători, pre­cum și în timpul primului război mondial imperialist, mișcarea muncitorească și so­cialistă a acționat cu hotărîre împotriva războiului, participînd la conferințele in­ternaționale antirăzboinice și organizînd mari manifestări de masă în țară. După terminarea războiului și realiza­rea statului național unitar, România a in­trat într-o nouă etapă de dezvoltare ; tot­odată, mișcarea muncitorească și socialis­tă a căpătat dimensiuni noi. La sfîrșitul deceniului al doilea al secolului nostru, în țară se acumulaseră multe contradicții so­ciale și naționale, care creau necesitatea unor profunde transformări în viața socie­tății. Se impuneau, în special, înfăptuirea reformei agrare crearea unei industrii na­ționale avansate, lichidarea dependenței față de capitalul străin, democratizarea vieții politice și de stat. De realizarea a­­cestor transformări depindea progresul rapid al țării din punct de vedere eco­nomic și social. In viața internațională se adînceau, de asemenea, continuu contradicțiile de cla­să , avea loc un puternic avînt revoluțio­nar al clasei muncitoare, se prăbușeau im­perii, creștea lupta de eliberare naționa­lă și socială. Victoria Marii Revoluții So­cialiste din Octombrie vestea începutul­­ unei noi ere în istoria omenirii — era trecerii la făurirea socialismului și comu­nismului. In aceste împrejurări interne și inter­naționale, clasa muncitoare și alte forțe sociale din România s-au ridicat cu ho­tărîre la luptă împotriva asupririi socia­le și naționale. Grevele din 1918—1919, greva generală din 1920 adeveresc crește­rea avîntului revoluționar, afirmarea tot mai puternică a clasei muncitoare ca cea mai avansată forță socială a societății ro­mânești. Situația internă și internațională, lup­tele de clasă din acei ani au grăbit cris­talizarea necesității creării unui partid re­voluționar de tip nou, în stare să conducă clasa muncitoare și celelalte forțe sociale și progresiste în lupta pentru apărarea drepturilor și libertăților lor democratice pentru înfăptuirea unor adînci transfor­mări sociale. In rîndurile partidului so­cialist se manifestau tot mai puternic for­țele care se pronunțau pentru un partid revoluționar, bazat pe ideologia marxist­­leninistă. La 8 mai 1921, Congresul Par­tidului Socialist a hotărît, cu o mare ma­joritate de voturi, transformarea sa în Partidul Comunist din România. (Aplauze puternice, îndelung repetate). Cred că sîn­­teți de acord să salutăm prezența la adu­narea noastră solemnă a celui care a fost primul secretar general al Partidului Co­munist din România, tovarășul Gheorghe Cristescu. (Aplauze puternice). Crearea partidului comunist a marcat triumful for­țelor revoluționare și a marxism - leninis­mului în mișcarea muncitorească din țara noastră ; din acest moment, mișcarea re­voluționară din România a intrat într-o etapă nouă, superioară a dezvoltării sale: încă din timpul primului Congres al partidului, cercurile reacționare au dezlăn­țuit o prigoană sălbatică împotriva comu­niștilor. După trei ani de activitate legală, guvernul burghezo - moșiereste a scos partidul în afara legii. Timp de două de­cenii comuniștii au fost obligați să ac­tiveze în condițiile grele ale ilegalității, în­­fruntînd represiunile regimului burghezo­­moșieresc. (Continuare în pagina a ll-a) Mărețe tradiții revoluționare de luptă pentru eliberarea socială și națională a poporului, pentru socialism Stimați tovarăși. Istoria partidului nostru este istoria luptelor sociale și naționale ale clasei muncitoare, țărănimii, intelectualității, ale tuturor oamenilor muncii fără deosebire de naționalitate, este istoria nașterii și dezvoltării mișcării muncitorești și revo­luționare din România. Noi, comuniștii, sîntem continuatorii tradițiilor progresiste ale poporului. Cinstim pe toți acei care au stat în fruntea luptei împotriva asupririi străine, pentru neatîrnarea poporului, pen­tru formarea statului național român. Greul luptelor l-au dus întotdeauna mase­le largi populare , le adresăm recunoștin­ța noastră fierbinte și ne plecăm cu sme­renie în fața jertfelor grele pe care le-au dat în aceste lupte. Secolul al XIX-lea s-a caracterizat prin mari mișcări pentru eliberarea națio­nală și socială. Răscoala din 1821, revolu­ția din 1848, Unirea principatelor în 1859, războiul pentru independență din 1877 sunt momente cruciale în istoria țării noas­tre. Aceste evenimente au odată, intrarea țării pe cale a marcat, tot­dezvoltării capitaliste, precum și apariția pe scena istoriei, o dată cu burghezia, a clasei mun­citoare. în a doua jumătate a secolului trecut, îndeosebi după formarea statului național român în 1859, România a cunos­cut o puternică dezvoltare capitalistă. Si­tuația specifică, determinată de depen­dența față de imperiul otoman și de pă­ Â.m A

Next