Clopotul, aprilie-iunie 1973 (Anul 29, nr. 3715-3792)
1973-04-01 / nr. 3715
PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE, UNIȚI-VĂ I ORGAN AL COMITETULUI JUDEȚEAN BOTOȘANI AL P.C.R. ȘI AL CONSILIULUI POPULAR JUDEȚEAN Anul XXIX nr. 3715 | duminică 1 aprilie 1973 | 4 pagini 30 bani Cuvântarea tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU la adunarea festivă din Capitală consacrată împlinirii a 80 de ani de la crearea partidului politic al clasei muncitoare din România Stimați tovarăși. Sărbătorim astăzi împlinirea a 80 de ani de la făurirea partidului politic al clasei noastre muncitoare — Partidul Social - Democrat al Muncitorilor din România — care a constituit un moment de cea mai mare însemnătate pentru dezvoltarea mișcării revoluționare din țara noastră, pentru evoluția națiunii noastre, pentru afirmarea independentă a României. Aniversarea acestui eveniment memorabil este un prilej de evocare a bogatei istorii a mișcării noastre, muncitorești, a tradițiilor revoluționare, democratice ale poporului român, ale forțelor progresiste patriotice, ale comuniștilor — de care sunt legate indisolubil toate marile transformări petrecute în societatea românească modernă, toate victoriile obținute pe calea revoluției proletare și a edificării cu succes a noii orînduiri sociale — o Dragi tovarăși. Istoria mișcării muncitorești din România este strîns legată de dezvoltarea generală economico - socială a societății noastre, de progresul forțelor de producție și de schimbările petrecute în relațiile de producție ale țării. Se cunoaște că, în comparație cu alte țări din centrul și apusul Europei, dezvoltarea economică a țărilor române a fost mult timp frînată de serie de factori istorici obiectivi. Feudalismul s-a menținut o perioadă mai îndelungată la noi, împiedicînd lărgirea pieței interne, apariția relațiilor de producție capitaliste. Totodată, o influență profund negativă asupra evoluției economico - sociale a țării a avut o străină de sute de dominația ani pe care a fost nevoit s-o suporte poporul român și, care, a secătuit avuția națională, a produs grele suferințe maselor largi muncitoare, a împiedicat dezvoltarea forțelor de producție, mersul înainte pe calea progresului social și economic. Abia către sfîrșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea încep să apară, odată cu dezvoltarea activității manufacturiere și a industriei, relații de producție de tip capitalist. Acest proces devine mai evident către mijlocul și în a doua jumătate a secolului al XIX-lea determinînd și, totodată, dezvoltîndu-se, sub impulsul unor mari mișcări sociale, cum au fost revoluția din 1821, revoluția burghezodemocratică de la 1848 — 1849, unirea Principatelor de în 1859, proclamarea Romaindependenței de stat a României în 1877. Iau avînt în această perioadă îndeosebi industria extractivă, industria metalurgică și industria prelucrătoare. O trăsătură caracteristică a dezvoltării economiei Tărînduirea socialistă. (Aplauze puternice, prelungite). Ingăduiți-mi să adresez, cu acest prilej, clasei muncitoare, țărănimii, intelectualității, tuturor oamenilor muncii, fără deosebire de naționalitate, întregului popor, precum și vechilor militanți comuniști, socialiști, revoluționari și democrați cele mai calde felicitări, precum și urarea de a ține mereu sus steagul socialismului și comunismului în România. (Aplauze puternice, prelungite). Aniversînd în mod sărbătoresc înființarea partidului politic de luptă al clasei muncitoare din România, aducem un fierbinte omagiu tuturor acelora care, neprecupețind nimic, nici chiar viața, s-au ridicat împotriva exploatării și asupririi, pentru libertate și dreptate socială, pentru progresul națiunii noastre, pregătind ziua luminoasă de astăzi a patriei socialiste, independente și înfloritoare zilor Românești în cea de-a doua parte a secolului trecut este pătrunderea rapidă a capitalului străin, care acaparează ramuri principale ale industriei naționale. Penetrația îndeosebi, capitalului străini — german, francez, belgian, englez — este facilitată de împrumuturile înrobitoare pe care le contractează România în străinătate, de creșterea datoriei statului față de marile bănci din Apus, de concesionarea resurselor naturale ale țării, trusturilor imperialiste. La sfîrșitul ultimului deceniu al secolului trecut, din cele aproape 625 de întreprinderi ale marii industrii care își desfășurau activitatea în Muntenia Moldova, mai mult de jumătași te erau exploatate de capitaliștii străini. O situație asemănătoare exista și în Transilvania, unde capitalul străin era precumpănitor tria construcțiilor de în indusmașini, chimică, textilă, de celuloză și hîrtie, capitalul investit în societățile autohton industriale pe acțiuni avînd o pondere de sub 10 la sută. Urmările penetrației capitalului străin, ale exploatării bogățiilor țării de către trusturile occidentale au fost amplificate de faptul că în acea perioadă, pînă la cucerirea independenței de stat în 1877, Țările Românești plăteau încă bir — în bani și în produse naturale — Imperiului Otoman. Ca rezultat al schimbărilor ce au avut loc în dezvoltarea forțelor de producție, în relațiile de producție — și care demonstrează că la sfîrșitul secolului al XIX-lea România se afla în prima fază a dezvoltării capitaliste — se produc modificări importante în structura de clasă, în raportul de forțe sociale și politice ale societății românești. Moșierimea, care continua să aibă o poziție economică și politică puternică, era cea mai reacționară care clasa se împotrivea oricăror reforme cu caracter progresist, democratic. Clasa cea mai numeroasă a societății era țărănimea, crîncea exploatată de moșieri și arendași, profund interesată în lichidarea proprietății feudale, în realizarea reformei agrare și a altor schimbări cu caracter democratic, care reprezenta o puternică forță progresistă a țării. Paralel cu dezvoltarea industriei creștea tot mai mult rolul social și politic al burghez.ei, care acționa pentru desfășurarea largă a activităților economice, comerciale și implicit, pentru unele reforme democratice ce corespundeau cerințelor obiective ale dezvoltării societății noastre. Specificul desfășurării revoluției burghezo-democratice făcea totodată ca burghezia — ale cărei interese de clasă a determinat să intensifice exploatarea maselor — să pactizeze în bună măsură pe plan politic cu moșierimea. Societatea românească cuprindea, de asemenea, categorii de mijloc — mici meseriași și negustori, — precum și pătura intelectuală, interesată în dezvoltarea democratică a țării. Unul din procesele sociale cele mai importante care marchează evoluția societății românești în această perioadă este dezvoltarea și intrarea fermă în arena vieții politice a tinerei clase a proletariatului industrial — forța cea mai înaintată a țării. Proletariatul devine tot mai mult purtătorul idealurilor celor mai revoouționare ale maselor populare, exponentul aspirațiilor vitale ale întregului popor muncitor spre dezvoltarea patriei pe calea progresului, spre făurirea unității naționale, cucerirea independenței de stat, spre o viață liberă și demnă. (Aplauze puternice, prelungite). Exploatarea nemiloasă a muncitorilor de către capitaliștii autohtoni, agravată de jaful trusturilor străine care acționau pentru transformarea României într-o sursă de materii prime, de forță de muncă ieftină și de piață de desfacere a produselor lor, accentuează contradicțiile de clasă din sinul societății românești de atunci, impulsionează mișcarea muncitorească. In contextul dezvoltării generale economico,sociale a țării, al schimbărilor care au loc în raportul de forțe politice, lupta proletariatului are drept scop principal eliberarea sa și a maselor muncitoare de exploatare și asuprire căpătînd, totodată, și un caracter național, patriotic, prin aceea că țintea la apărarea independenței și suveranității țării, la salvgardarea dreptului sacru al poporului român de a se dezvolta de sine stătător. Sunt cunoscute puternicele acțiuni revoluționare organizate de proletariat în ultimele două decenii ale secolului trecut : greve și demonstrații care aveau drept scop cucerirea unor drepturi economice, satisfacerea revendicării zilei de muncă de 8 ore, cucerirea dreptului de organizare. Importante campanii politice au fost inițiate de clasa muncitoare, de militanții socialiști pentru obținerea dreptului de vot universal și a altor libertăți democratice indispensabile desfășurării luptei de clasă împotriva burgheziei și moșierimii. Muncitorimea a găsit de la început un aliat puternic în țărănime — clasa care a dus secole de-a rîndul lupta pentru păstrarea naționale, pentru ființei noastre neatîrnarea țării — și care, în noile condiții, se afirmă viguros, alături de muncitorime, ca o importantă forță revoluționară. Sînt ilustrative în acest sens marile răscoale țărănești de la 1888, care au provocat panică în rîndurile stăpînitorilor vremii, și intervenția sîngeroasă a forțelor represive. Aceste răscoale au constituit, totodată, o pildă vie de colaborare strînsă și fraternitate între țărănime și mișcar muncitorească ce s-a ridicat în apărarea răsculaților, victimelor opresiunii burgheazo - moșierești. In această perioadă, în Țările Românești se afirma o puternică pleiadă de intelectuali progresiști animați de ideile înaintate ale timpului și care își consacră cu abnegație energia slujirii intereselor poporului, dezvoltării culturii militante, înfăptuirii idealurilor de progres social, libertate și neatîrnare a patriei, cuceririi unor largi drepturi și libertăți democratice pentru masele muncitoare. O caracteristică esențială a mișcării muncitorești din țara noastră o constituie faptul că, încă din stadiul de început al existenței lui, proletariatul și-a pus problema organizării ca clasă, înțelegînd că aceasta este o condiție hotărîtoare pentru desfășurarea cu succes a luptei politice împotriva claselor exploatatoare, pentru realizarea țelurilor sale revoluționare, pentru eliberarea socială a tuturor celor ce muncesc. Chiar în prima jumătate a veacului trecut au apărut s-au dezvoltat forme de organinizare muncitorească, cum sînt asociațiile profesionale de întrajutorare — organizații ce-și propuneau la început revendicări cu caracter economic și care, ulterior, se dezvoltă pe baza principiilor politice de clasă. Aceste organizații se consolidează și se înmulțesc, jucînd un rol tot mai important în lupta maselor muncitoare. Un moment deosebit de important în dezvoltarea procesului de organizare a proletariatului este înființarea, în 1872, deci cu mai bine de 100 de ani în urmă, a Asociației generale a tuturor lucrătorilor din România care-și propunea, pentru prima dată în istoria noastră, unirea muncitorilor din întreaga țară. Acest eveniment marchează începutul organizării de clasă pe scară națională a proletariatului român. Odată cu dezvoltarea și intensificarea organizării clasei muncitoare au apărut și au început să se propage tot mai larg în țara noastră ideile socialiste. Dealtfel, încă socialismul utopic pătrunsese în Țările Române, cîștigînd adepți în rîndul unor intelectuali preocupați de găsirea unor noi căi de dezvoltare societății, și care s-a concretiazat în forme originale cum a fost, de pildă, falansterul de la Scăieni — Prahova, creat în 1835 din inițiativa lui Teodor Diamant. Revoluția burghezo - democratică de la 1848, contactele stabilite cu mișcarea revoluționară din Occident au înlesnit de timpuriu cunoașterea programului internaționalei, întemeiate de Marx și Engels care a avut o puternică influență asupra dezvoltării luptei revoluționare din România. în 1869, la Timișoara, ia ființă o secție a Internaționalei muncitorești, care înscrie între preocupările sale de bază răspîndirea ideilor marxiste. Cercurile socialiste constituite apoi la București, Iași și în alte orașe, la începutul deceniului al VIII-lea al veacului trecut, au desfășurat o largă activitate propagandistică, editînd o seamă de publicații ca : „Socialismul", „Contemporanul“, „Dacia viitoare“, „Emanciparea“, „Revista socială", „Drepturile noului“ și altele, prin intermediul cărora socialismul științific este larg răspîndit în rîndul proletariatului,ale maselor muncitoare, precum și al unor cercuri de intelectuali progresiști. Ideile de bază ale întemeietorilor socialismului științific, Marx și Engels, au pătruns în România în mod nemijlocit, prin publicarea în limba română a unor lucrări ca „Dezvoltarea lui de la utopie la socialismuștiință“, „Originea familiei, a proprietății private și a statului“, „Manifestul Comunist“, „Capitalul“ și altele, la puțin timp după apariția lor. In felul acesta, militanții socialiști, partea înaintată a proletariatului român, au putut veni în contact direct cu gîndirea cea mai avansată a epocii, cu teoria socialismului științific. In cadrul procesului de unire a mișcării muncitorești cu socialismul științific s-a pus la ordinea zilei, cu tot mai multă acuitate, problema făuririi partidului politic al clasei muncitoare. încă din anii 1885 — 1886, în presa socialistă a vremii a început să se vorbească tot mai frecvent despre necesitatea creării unui „partid muncitoresc", a unui „partid socialist“, a „partidului marxist al muncitorimii“. Un moment deosebit de important în evoluția politică spre realizarea acestui țel al clasei noastre muncitoare l-a reprezentat publicarea, de către C. Dobrogeanu-Gherea, în anul 1886, a lucrării „Ce vor socialiștii români ?“ în care era susținută și argumentată temeinic necesitatea organizării partidului politic al proletariatului. Totodată, se sublinia, ca obiectiv politic fundamental al acestui partid, lupta revoluționară pentru cucerirea puterii în stat și instaurarea dictaturii proletariatului. „Poporul, proletariatul — scria Constantin Dobrogeanu-Gherea — ajungînd la putere, după revoluția socială proletară, va întrebuința dictatura ca mijloc pentru a-și de clasă întări domnia, pentru a organiza formele de viață ale societății socialiste“. După cum se vede, socialiștii români și-au pus încă de la început, in mod just, drept cerință obiectivă a trecerii la făurirea orînduirii socialiste, problema instaurării puterii clasei muncitoare, a exercitării dictaturii proletariatului ca formă de dominație împotriva claselor exploatatoare, a tuturor forțelor ostile societății eliberate de exploatare ca o condiție a făuririi socialismului (Aplauze puternice, prelungite). Această concepție privitoare la modul de realizare a transformării revoluționare a societății și-a pus cu putere amprenta încă (Continuare în pag. a II-a) începuturile organizării clasei muncitoare, ale răspîndirii marxismului în România, crearea partidului politic revoluționar al proletariatului cu opt decenii în urmă Să plantăm cît mai mulți pomi! Puține ocupații agricole au frumusețea celei de pomicultor ! Dar înainte de a fi ocupație, pomicultura este o imensă desfătare. Pe lingă pomii plantați și îngrijiți cu migală, pe spații ce nu pot afla altă întrebuințare mai valoroasă, mulți tineri și vârstnici își petrec ore plăcute, lucrînd, în timpul lor liber, la îngrijirea coroanei, la părtarea dăunătorilor, la îndeîntreținerea solului... Dar și în vară sau în toamnă, cînd poamele își etalează culorile, parfumul și apetisanța, satisfacția celui care le-a îngrijit, greu poate afla comparație. Așa am deprins din bătrîni, să plantăm și să îngrijim pomii, și așa trebuie să ne continuăm și astăzi frumoasa tradiție. In primăvara aceasta, trecînd pe la Copălău, Bălcescu și Frumușica (oare nu și de aici i-o fi venind numele comunei ?), am văzut mulți localnici, plantînd pomi. Dar și Botoșaniul, oraș al grădinilor, își respectă și consolidează acest supranume. Numai în zilele din urmă localnicii au cumpărat și plantat peste 1000 de pomi. Dar oare am făcut totul ce se poate pentru ca locuri necultivate să-și micile afle întrebuințarea chibzuită ? Există și la noi întreprinderi și instituții — nu mai vorbim, de cele specializate — cu grădini și curți întreținute aproximativ și cu mare cheltuială, unde în afară de regina nopții și alte cîteva flori mai de rezistență, toată incinta nu are nici o podoabă, decit un salcîm, poate crescut întîmplător. Dar pomul roditor este o podoabă înnobilînd peisajul, el dă și roadele vitaminoase pe care cu aceeași plăcere și efect binefăcător le poate consuma și copilul abia ieșit din fașă și cel ajuns la vîrsta senectuții. Nu-i firesc oare ca în curtea fiecărei unități, a fiecărui cetățean, acolo unde există cîțiva metri pătrați, cuprinși între construcții, fără altă utilizare, să plantăm pomi ? Pomul educă gustul pentru frumos, îi civilizează pe oameni, îi face mai buni, mai atenți. Am văzut nu o dată, pe marele șantier, cum constructorii, conducătorii auto ce descărcau acolo materiale, ocoleau și protejau cu grijă pomii. Am cerut explicații și un arhitect de față îmi spunea i — O construcție o putem ridica în 6 luni, pe când un pom ajunge să dea roade abia peste 6 ori 12 ani. Dar nu numai pomii fac parte dintre podoabele eficiente ale mediului (n-am nimic despre efectele lor spus asupra ameliorării conținutului în oxigen al aerului) ci și căpșunul, zmeurul, coacăzul, alți arbuști ce pot fi cultivați atît în plantații mări cit și pe spații restrînse... E primăvară și-i vremea plantatului. Peste tot, se cer întreprinse acțiuni de masă, energice pentru a completa livezile cu goluri, pentru a realiza noi plantații. . Biroul Comitetului județean de partid a stabilit că în primăvara aceasta se pot planta în gospodăriile populației cel puțin 17.000 pomi fructiferi și împăduri, pe terenurile silvice, 140 ha. De asemenea, în cursul anului, se vor planta în cooperativele agricole, 10 ha cu căpșuni. In perioada 4—11 aprilie, în fiecare localitate va fi organizată „Săptămîna sădirii și îngrijirii pomilor“, dar ea poate începe azi. In momentul de față există în stoc la Centrul de Semințe de legume și material săditor Botoșani 8 000 pomi, dar vor mai fi aduși 5 000 pe lingă 6 000 ce au și fost difuzați în piețele orașelor. Cum am mai avut prilejul să scriem și altă dată, vișinul e unul dintre pomii a cărui fructe au atîta căutare, incit pot fi livrate la export orice cantități. Multe școli au făcut o treabă bună organizînd pepiniere. Dar, după cum se știe, vișinul drajonează, iar drajonii pot fi separați de planta mamă și replantați acolo unde trebuie. O acțiune cu elevii, pionierii, tinerii, deputații, cu toți oamenii satelor și orașelor poate pune în evidență resurse de material săditor nebănuite. Totul stă în priceperea comitetelor comunale de partid, a consiliilor locale ale Frontului Unității Socialiste de a pune în valoare aceste resurse. Acum cîțiva ani, aflîndu-mă cu un specialist în horticultura în curtea unui țăran, stăm de vorbă în jurul unui măr rotat, din soiul Părul. Discutam despre pomicultură și gazda spunea s — Mărul acesta mi-a dat anul trecut 200 kg de fructe. Dar iată că anul acesta nu a mai rodit. Dumneavoastră spuneați că nu i-am dat îngrășăminte. Dacă el mi-a dat 200 kg fructe, la ce mă mai puteam aștepta ? — Probabil că ai fi obținut 300 kg anul trecut și tot pe atît anul acesta, a fost replica specialistului. De aici trebuie desprinsă învățătura că și pomii au nevoie de îngrășăminte. Iar acest lucru chiar de la plantare. Fiecărui pom pe rod să-i aplicăm cel puțin 30 kg gunoi și 2 kg de îngrășăminte chimice în amestec și atunci roadele vor fi cu siguranță mai mari. Apoi, aplicarea tratamentelor chimice, trebuie să intre în firea lucrurilor, după cum necesare sunt și celelalte lucrări. In toate cele 73 reședințe de comune sau orașe trebuie întreprinse acțiuni imediate, susținute cu organizațiile de partid și U. T. C., cu școlile, conducerile unităților socialiste pentru ca pămîntul să capete o întrebuințare mai folositoare, iar resursele de fructe ale economiei naționale să crească necontenit. I. MAXIMIUC • Intre 4—11 aprilie : „Săptămîna sădirii și îngrijirii pomilor“ , dar ea poate începe azi. • în gospodăriile populației din județul nostru trebuie sădiți 17 000 pomi fructiferi. • La fiecare pom să administrăm cel puțin 30 kg de gunoi în amestec cu 1—2 kg îngrășăminte chimice (pînă la 20 aprilie). Terma nr. 7 Borzești a I.A.S. Săveni — La semănatul borceagului Fotografia : I. HELICI A intrat în vigoare Legea privind organizarea apărării naționale a Socialiste România Așa cum presa a anunțat la timpul potrivit, Marea Adunare Națională a votat — la 27 decembrie 1972 — Legea privind organizarea apărării naționale a Republicii Socialiste România, care a intrat în vigoare începînd cu data de 31 martie 1973. Acest important document legislativ se înscrie în ansamblul măsurilor luate de conducerea partidului și statului nostru pentru perfecționarea formelor și metodelor de organizare și conducere a vieții economice și sociale, a sistemului de pregătire pentru apărarea cuceririlor noastre revoluționare, a independenței și suveranității naționale. Legea creează cadrul juridic corespunzător pentru înfăptuirea, într-un mod original, în condițiile specifice țării noastre, a principiului marxist-leninist privitor la înarmarea de către revoluție a întregului popor, statuînd că apărarea patriei fiind cauza și opera întregului popor, la aceasta sînt chemați să participe toți cetățenii țării, bărbați și femei, tineri și vîrstnicii, indiferent de naționalitate și ocupație. Reflectînd concepția unitară a partidului și statului nostru despre apărarea patriei, legea consacră realitatea că pregătirea militară a cetățenilor se înfăptuiește atît prin îndeplinirea serviciului militar obligatoriu, cît și prin alte forme: gărzi patriotice, formațiunile de apărare locală antiaeriană, formațiunile de pregătire a tineretului, reglementînd în felul acesta întregul sistem de pregătire a populației pentru apărarea patriei. De o mare importanță sînt prevederile legii privind ființarea consiliilor locale înde apărare, organisme cu largi atribuții pe linia soluționării multiplelor probleme de apărare ce se ridică pe plan local. Prin înființarea consiliilor locale de apărare se lărgesc și în același timp, se precizează atribuțiile organelor locale ale puterii de stat care vor putea îmbina, în mai mare măsură, preocupările lor pentru dezvoltarea economică și socială cu realizarea măsurilor ce se impun pentru apărarea patriei. Esențial este în momentul de față ca fiecare dintre noi să cunoaștem prevederile acestei legi, toți s-o respectăm întocmai. F. C. Botoșani, în secția confecții lenjerie Fotografia : I. NEGREA In pag. a IV-a Clopotul la Dorohoi Televiziune, Radio lași EXTERNE Lucrările sesiunii pregătitoare de la Helsinki Prezențe românești încheierea celei de-a 15-a sesiuni a Comisiei Economice O.N.U. pentru America Latină \ I l $ ^ Îvv\>^xxxxxxx>axxxxxxxxxxxxxxxxxx\xxxxxxn!'