Concordia, 1862 (Anul 2, nr. 1-52)

1862-01-19 / nr. 1

cumva autorii, normatorii, si sustienetorii aceleia nu vom fi fostu, ori nu sent conduşi de celu mai spurcaţii spiritualu nedreptae, ei cu buna sema si voru fi facutu calculul numai cu privintia la serbi, lasandu pe romani la o parte, in voia lorii libera, de a-si caută ei insii de sine, candu-si vom deschide ochii si le va veni bine. Acéstea mi se pare a urmă chiaru si d’in nomenclatiunea „Nationis IIlyricae“ pentruca,după cum toata lumea scie, romanii nici candu n’au portatu numele de iliri, nici n’au formatu parte intregitoria a națiunii ilirice ori serbesci. De alta parte si aceea e adeveratu, câ proprie nici serbii nu sent „Ilyri“ si câ in seculii trecuti — după cum vedemu d’in o mulţime de acte istorice, sub „Ilyri“ se intielegea in Austria popoarele ortoduse peste tolu; dar pare-mi-se aci regimulu bisericescu facil cu nomenclatiunea de „naţiune ilirica“ chiaru asia escamotagiu in favorea naţiunii serbesci, ca si regimulu tierei d’in „Ungari’a“ si „naţiunea ungarica“ in favorea sementiei magiare! Fia cum va fi, atat’a e securu, ca omu cu minte si de omenia nu pote afirma, cumca in congresulu „Nationis Illyricae11 ce după rescriptulu dechiaratoriu e chiamatu a alege pe arhiepiscopulu si metropolitulu Carlovitiului, cele doue milione de romani ortodosi d’in impereui’a Austriei arufi câtu de câtu representate, cu atâtu mai putinu dupadreptu si dreptate, cuviintia si sântele principieale beséricei. Deci dara unu creștinii bunu nici aceea va afirmă, cumca aceiu ardiepiscopu si metropolis, ori patriarcu, după canone, după adeveru si dreptate ar fi mitropolitulu romaniloru, si ar avéa potestare legala asupr’a loru. D’in tote acestea după cuprinderea mea re- i sulta, ca romanii au totu cuventulu si cea mai santa detonitia câtra sine si fericirea lorii, ca de ca s’ar cere se concura sî ei la alegerea noului arciepiscopu si metropolis, ori patriarcu din Car- lovitiu acésta ei se o faca de buna voia si la fisica aci nu pote esiste numai asia, deca li se va concede tuturora, adeca si celoru din diecesele Transilvaniei si Bucovinei, si celoru din a Aradului, Timisiaarei si Versietiului unu dreptii proportionatu si intru toate conformii cu alti fratiloru serbi, altmintrea nici de dram. Deci, deca prin grati’a imperatului, in urm’a nenumerateloru nóstre plansori si rogâri, ce voru fi diacandu 'si acumu sub pulberile cancelarieloru ' centrali, ni s’ar face deplina dreptate, atunci noi- i credu ca ne-amu servi de voturile nostre precumpenitorie spre a ne alege mitropolitulu nostru pro- prin, nationale, lasandu fratiloru serbi in liber’a loru voia, de a si alege ei siesi capu bisericescu, patriarcu ori mitropolitu dupa placulu loru, sî reali- sandu in acestu chipu candva despărțirea aministrativa a ierarhiei nostre de cea serbeasca, fiin- du-ca intentiunea si domniia nóstra nici a fostu,' $ nici pote fi, ca se domnimu noi prin majoritatea nostra asupra altora, precumu domniră si domneseu ei de secuii asupra nóstra. Firesce, câ mai bine, mai potrivitu si mai folositoriu ar fi, deaca gratia imperatului ar decretă de locu in fapta aeasta despărţire, si ne-aru convocă pre noi romanii din monarcia spre a ne organisă ierarci’a, diecesele si scolele nostre, si a ne alege metropolitulu nostru. Spre astfeliu de gratia inca ar ave altisimulu locu mai vertosu d’in partea diecesei ardelene si aradane destulu de momentose sustrate, si eu sem conviosu ca prédemnii capi ai acestoru diecese n’ar lipsi a face si mai departe tóate câte s’ar recere spre ajungerea acestui maretiu si santu scopu. In fine, deca, fara a ni se face intr’una seu alta forma dreptate, unulu seu altulu d’intre noi prin influint’a episcopiloru ar fi chiamatu a luă parte la alegerea patriarcului ori mitropolitului d’in Carlovitiu, eu credu cumca ar fi o mare sminta, ba chiaru pecatu a urmă unei atari chamâri, pentru ca după speriinti’a de tote dîrele neamicii nostri, de carii avemu câta frundia si erbachiaru asia aru apucă a demustra înaintea lumei, cumca patriarculu serbescu e alesu si prin representantii romaniloru, si asiadara are suprematia legitima si asupr’a loru precumu i vediuramu decurendu intarindu, cumca uniunea Transilvaniei cu Ungari’a s’a facutu cu invoirea romaniloru, fiindu ca la diet’a transilvana d’in a. 1848 intre 350 de magiari luara parte si trei romani!! Ear ne luandu romanii nici câta parte la alegere in Carlovitiu, resultatulu va fi după socotél’a mea: 1. Cu alesulu autiste serbescu nu va avé de fel in cuventu, de a-si, arogă supremația peste romani, si—poate se va si sfii de lume si teme de Ddieu a usurpâ un’a ca aceea. Ruinele limbei cheiali romane Logosiu 26. Dec. n. 1861. Inca ceva despre limb’a romana, că oficiale in comitatulu carasiului. — On. publicu cu debunaseama va fi curiosu, ascl ce s’a alesu acum’a de determinatiunea comitatului nostru adusa sub Nrul. 948 in caus’a limbei romane, stramutandu-se sistemul.? — Măritul consiliu de locutie nintia tramise intîmatulu de sub Ntrul’u 55,466. catra comitatu pentru ca se restringa determinatiunea nostra, respective se o nemicesca. Dlu Vladu, protonotariulu comitatului, facil o representare câ se se tramva din congregatiunea din Noemvre câtra vin. consiliu de locotenentia. Durere, cu tempulu fatalu ajunse si pentru comitatulu nostru câ se desfientiara adunările comitatensi; si in acestu modu nu remase alta, decatu se se mai faca unu apelu catra opiniunea publica, ca ultima aperare a limbei, din viéti’a constitutionala cu corgregatiune, — si pentru acést’a, ’si impartasi apelulu in Sürgöny. Unu operatu, lucratu cu atat’a jure prudintia din legile patriei, si logica, din legile naturei incâtuindesiertu asteptarâ cu refutarea arguminteloru lui prin jurnanelele magiare; câci se vedeâ a nu avè ele motive, chiar si din legile patriei, pentru de a nemici determinatiune, comitatensa. Tem’a erâ prebiene lucrata din punctu juridicu; si numai atat’a ne doré, ca nu se publică in jurnalele nóstre din cuventu in cuventu. — Din acelu punctu de vedere, nu aru fi de a mai observă ceva; dorindu inse a-mi face si eu unele reflecsiuni pentru câ se nu ducemu pe mortu la gropa, fara cuventare funebra, ci se mai cunoscemu câteva trasure din viéti’a lui, indresnescu a cuventa si eu ceva, de este inca permissu, si de mai este libertate, ca cineva se apere dreptulu seu, si alu natiunii sale. Innaltulu consiliu dice in intimatulu citatu „Ca limb’a magiara, dechiarata de oficiala prin mai multe legi ale patriei, s’a eschisu, si s’a introdusu cea romana.“ Aci ar fi se se observe, cu limb’a cea magiara, nu s’a eschisu,deorece după determinatiunea comitatensa, comitatulu a primitu ca, cu locotenintia, si alte comitate, se corespunda in limb’a magiara, si in acést’a privintia limb’a magiara, cu limb’a patriei a remasu respectata, si cu prerogativa. — Adeveru,câ in launtrulu comitatulu, s’a castigatu prerogativa, pentru limb’a romana, — dar’ cum s’a pututu — după dreptu si cuviintia — va temu acea magiara, candu nu numai din punctu politicu, ci si chiaru din privintia catra persóanele diregatoril’oru de natiunalitate neromana, s’a concesu usulu limbei magiare. Ma, romanii, castigandu determinatiunea pentru limb’a romana, se aretara mai liberali si constitutionali decâtu magiariii deoarece primiră si limb’a nemtiésca, •— ce nu o făcură magiarii liberali, candu ei dispusera. — Acést’a e o fapta, si istori’a o va însemnă pentru liberalismulu, si constitutionsalismulu romaniloru! In acestu modu, romanii nu eschisera limb’a magiara, ci redicara cea romana la demnitatea sadupa dreptu si cuviintia. — Eu credu câ innaltulu consiliu nu poate dice, câ romanii făcură prin acéstea o nedreptate, deóarece singurii recunósce câ e dreptu, câ se se faca si romaniloru dreptate pentru pretensîunile nationale; ma, nu numai măgării cei mai copți, ci opiniunea publica preste totu recunosce. Obiectiunea vin. consiliu, si unoru foie politice magiare e numai ca determinatiunea, e nelegala. După datina vechia a patriei, in adeveru,acele suntu legile patriei, cari suntu aduse prin dieta si santimnate prin Maiestatea sa. Inse , comitatulu, cautatu d’in punctulu de vedere alu autonomiei sale, are dreptu se aduca determinatiuni in căusele administrative ale sale, o asia determinatiune, a fostu ceva administrativu; si nici ca se pote asemena cu legile patriei, deorece comitatulu n’a vrutu se-si estinda determinatiunea sa si peste alte comitate," cumca si innaltulu consiliu si cancelaria de curte, a privitu caus’a limbei de o causa de administratiune interna a comitatului se deduce prefiresce de acolo, că se telegrafa comitelui supremii, ca se tiene de comitatu a determină, si se faca, ce lu invetia intieleptiunea esperta. Dar’ putemu dice, cu tier’a nu a fostu gubernata totu de una prin legi sanctiunate, si adeseori numai prin ordinatiunile consiliului si a cancelariei de curte, si acolo fura si suntu in vigore, fara ca se fia fostu recernute prin dieta; apoi, si autonomia comitatului, totu deuna a avatu putere si dreptu, ca se aduca determinatiuni, si se le sustiena in vigore. In toate legile patriei, nu este nici una câ se opresca apriatu limb’a romana de oficiósa, adeveru câ suntu mai multe cari impunu cea magiara, chiar si de limb’a consultărilor publice; dar’ deorece legile din 48, din multe puncte de vedere, făcură unu pasiu catra civilisatiune, si tolerantia nationala, de permisera in adunari publice folosirea si de alte limbe, nu se pote, ca legile aduse pentru limb’a magiara de oficiala, se mai sustee multu in vigore, si se va teme dreptulu de nationalitate alu altoru popore a) pentruca nu corespundu spiritului timpului. Demnitatea unui poporu carele cu sângele seu, si averea sa, s’a sacrificatui deatâteori pentru patria, trebuia respectata; acea demnitate e limb’a, si originea unui poporu, si unu poporu, numai prin respectarea acelor’a vetiuesce sub numele seu propriu câci altumintrele se judeca de strainu, si acest’a, credu câ nu o vre nici unu poporu in lume. Spiritulii timpului pretinde îndestularea natiunalitatîtora, si aceste numai prin respectarea limbei loru se potu indastula, — si adi, ori mane, dar’ trebuia se se îndestuleze. — Numai îndestularea popoareloru, a devenitu legatur’a cea mai tare intra părțile unui statu. b) pentru ca legile acele devenira in conflictu cu voi’a comuna a poporei oru. Unu cuceritoriu poate dictă peste popore, pana le tiene cu arma de sclave; indata ce acelea suntu libere, legile aduse asupra loru, cu asupra sclaviloru, nu mai potu avéa viétia, pentru ca suntu aduse in contra vointiei popoareloru. — Pentru aceste arguminte, e unu documentu eclatantu, cu representantii popoareloru in diet’â, trecuta, prin formarea comisiunii si proiectulu loru in caus’a natiuinalitatii are tara câ acele legi trebuiescu schimbate. E lipsa, e sila, e causa politica interna, si esterna. — In câtu s’ar fi schimbatui legile prin aceiu proiectu, e alta întrebare, câ ore ar fi indestulatu acele, pe popoarele patriei? Dar’ destulu s’ar respunde, cu naiv’a pretensiune a unui ablegatu la desfacerea dietei, ca se se iee la protocolu, câ diet’a si respective natiunea magiara a vrutu se îndestuleze nationalitatile, dar’ nu se poate, pentru disolvarea dietei. — Sub petrecerea dietei, se putea demustra mai cu căldură acéstea dorintia comuna a poporeloru, — si voia a magiariloru — de cumva a fostu seriosa, si sincera. La parerea de reu, pentru disolvarea dietei, numai acea mengaiere e pentru noi, ca nu noi furamu vin’a. c) Pentru ca legile acele, ce oprescu, si respective iu concedii limbele si altoru popore, de oficiale, suntu in contradicere cu promisiunile regelui, si barbatiloru de frunte ai ungariei, — cu opiniunea publica in patria, in imperiu, si in Europ’a, — fétia cu caus’a si pretensiunile natiunalitatiloru. Diplom’a nu poate se apese unele natiunalitati si pe altele se le redice la suprematia; — rescriptulu catra dieta, pretinse impacarea natiunalitatiloru; —celu din 27 Dec. 1860, se ingrijesce deosebi pentru romanii din Banatu. — Pana de alta parte Deák, Eötvös si alții nu mai joiâ a mai impart!la promisiuni pentru popoare; magnații se demisera la atata in câtu beura pocale de fratietate, cu plebeii altoru popore, numai ca se créda aceste, ca ei innaintéza caus’a natiunala. Audiramu seu cetiramu desbaterile atâtoru congregatiuni, unde li se spunea romaniloru „e cuvintiosu si aveţi dreptu se cereţi limb’a“ — ma unu comite supremu din Ardelu insusi indemnu pe romani se cera limb’a, — dar’ apoi protocolulu nu 2. Noi amu fi aretatu înaintea lumei cu fapt’a ca sentemu toti unulu ca altulu petrunsi de dreptulu si interesulu nostru spirituale, precum si resolutia nu ni-lu mai calea acesta in piciore odata cu capulu. 3. Prin acéstea s’ar lamuri naintea lumii si a cuviosului nostru imperatu, cumca doue milione de romani, crestini buni si supusi credintiosi, senti fara regimu si representatiune suprema in sant’a loru beserica, cari împrejurări toate prin natura loru cea impunetoria, mi se parti pre calificate, de a ne apropia si conduce la scopulu vechieloru nostre prelegitime oftări si dorintie, adeca la total’a despărțire aministrativa a biséricei nostre nationali de cea serbeasca nationale. Andreiu de Mocioni.