Concordia, 1862 (Anul 2, nr. 1-52)
1862-06-10 / nr. 46
Anala II. Rip. 46—90. Domineca 22.10. Juniu, 1862. Ese de doa ori in septemana Dominec’asi Joia. Pretiulu de prenumeratiune pentru provinciele austriace. Pe anu intregu . 10 fl » 6’ 1Ulie * 5 » » rt ^ rt Pentru principatele unite, si strainetate pe anu 15 fl. pe 6 lune 7 fl. 50. cr, pe 3 lune 3 fl. 75, cr. mon, austr. Pentru inserciuni si totu felulu de publicaciuni se respundu 10 cr de linia. CONCORDIA. Prenumeraciunea se face in Pest’* laSpedîciunea diurnalului, localulu tipografiei Dlui. J. N’oseda , in piatr’a Seminariului Nr. 7. In Comităte la tote oficiele postali si la DD. CoAspundînti ai Concordîei. Cancelariele episcopali sent rodate de a primi banii de prenumeraciune. A se adresă pentru totu ce privesce amenestraciunea la spedîciune, ea ’ pentru cele ce privescu Redactiunealalocalulu acesteia strat’a Sacalului Nr. 9, Diurnalu politico si literariu. Revista politica. Pesta 21./9. Juniu. Senatul imperatescu au votatu cu multu mai curendu bugetul militare decâtucele 50 de milione pentru acoperirea scadiementului vistieriei.. Doa siedîntie fusera de ajunsu spre a vota 122 milione. Limbele cele rele voru se scie, ca domnii doctori d’in senatul imp. nepricependu obieptul insusi, cu atâtu mai putina potura intră in partecularitati, si numai DD. Tîntî si Eiselsberg documentara ceva cunoscintia. Se făcuse si o moțiune pentru a se scade bugetul in tempu de pace, dar ministrul de resbelu D. Degenfeld se opuse, dechiaraudu câ mai voiesce a se lasă de portu-foiu, decâtu a cede, estmodu apoi 61 voturi, contra 4 deciseră lucrul in favorea cabinetului. Oracolul diurnalului oficiale „Sürgöny“ domnul Gaus (Ludai), care cam de unu tempu, cu multu tactu se pareâ a urmă masîm’a filosofica de a tace asupra lucrurilor politice, in numerul de asta-dl al diurnalului amintita, ca unu adeveratu preutu al dinei pitiite cu gur’a spumante se descarcă asupra Concordiei, insînuandu-a câ dens’a primesce proieptul lui Costutu, si câ lu recomenda gratiei bărbaților de statu ai Austriei. D. L . . . si-a luatu voia, ca totu de a nn’a,de a fi si cam grosolanu in espresîunile sale, ce’a ce nu vedesce neci decâtu arogat’a finctia a unui barbatu politîcu, ca ce-i fie cunvintele inca si mai spinose repetiesce si numirea de „olah“ ca si candunea ne-ar pare reu de acesta numire bine ca străină, dar’ istorica, si nu pote cuprinde in sine neci o batjocura, chiaru precum nu pote fi batjocura neci numirea de „Judanu“ ce se da Israilitilor d’in partea Creștinilor. — Noi indrumamu pre D. L . . . . ca se citesca bine tote observările câte s’a scrisu in Concordia asupr’a proieptului cestiunatu, apoi se faca critîc’a sa cea innalta, careia inse noi nu-i atribuimu mai multa insemnetate decâtu ce voru fi meritandu argumintele lasate pe mintea sanetosa. Noi, de parte de a primi proieptul cestiunatu, descoperirâmu căușele pentru cari omul cu mintea sauetosa trebue să-lu lase dreptu posesiune eschisîva a autoriului său; ear in câtu pentru principiele desvoltate intr’insul pentru asiediarea cestiunei nacionalitatilor pe calea autonomiei municipali, disesemu, ca sunt totu atâte lucruri interesanti sperandu ca barbatii de statu ai Austriei voru sdl „scote f o t o su“ d’in ele. Deca D. L . . . nu pricepe romanesce, nu-i potemu impută, dar pretindeam de la ori si cine ca se nu denatureze intielesul cuvintelor nostre, si mai alesu aceluia care e insarciata a face numai escerpte anumite d’in Concordia, idâmu suatul amicâbile, ca se binevoiesca a traduce cu mai multa scrupulosîtate, spre a nu seduce opiniunea publica, precum o faced la Beiusiu, Oradea-Mare si la dîet’a trecuta. — Noi crédemu, ca cestiunea nacionalitâtilor se va deslega in pace si cu ecuitate daca si nu după principiele si dorinti’a nostra, dar in tota intemplarea după a le Dlui L... neci decâtu, atâtea prevedemu, cunoscandu sentiul de dreptate a guvernului si chiaru al naciunei unguresci insesi. In fine nu ne potemu ascunde mirarea, vediendu artîcolu Dlui L . .. totu deaun’a in fruntea diurnalului of. ca ce acele vorbe bombastice, după opiniunea publica, avendu putina valore politica ar fi mai la locul loru in „Foisior’a“ diurnalului. Acum după asta abatere,dicandurema sub unu! Dlui L... se ne intorcemu câtra Mesîcani. Corespundinti’a publicata in Times cu data 12. Maiu, reduce scirile respandite mai nainte despre învingerea mesicanilor asupr’a ostilor fr. Reportul generalului Zaragoza in asta privintia se indrepteza estfelu: bătălie formale nu a fostu, ci numai o lupta simpla a avantgardei, adeca uuu despartiementu de Zuavi, caror’a nemic’a nu li se pare cu nepotintia, avendu ordene a recunosce intariturele de Guadalup’a, alunecase a crede ca le poate lua cum ai be apa rece, dar se convinse ca glum’a ar fi pre grosa si — fug’a e rusinosa dar e sanetosa, chiaru si pentru fiii naciunei cei mari. Gomandantele ostilor fr. se retrage, precum se dice, pana la Orizaba, unde va ascepta sosirea noueloru osti, d’in cari o parte s’au si imbarcatu dora pana acum, fiindu-ca guvernul fr. grabesce tare pregătirile in asta privintia; corpul legelatîvu inca nu e avaru, câ ce a votatu cu unanimitate 15 milione franci pentru inchiarea acestei speciîciuni. Insusi D. Olivier deputatul republicanu, cu tote câ nu aproba asta întreprindere gresita, totusi spre a salvă onorea nactimii, a dechiaratu câ e de lipsa a sprigini guvernul spre a fini acestu resbelu. Esemplu de patriotîsmu ce se imnaltia peste pâtîmele omenesci. Membrii parlamentului italicu se inversiunara forte cerîndu testul alocuciunii papali, in care or ce alta se cuprinde numai spiretul blandetielor nu, care sînguru ar fi ornamentul vorbelor ce indirepta vicariul lui Cristosu câtra lumea católica. Ministeriul italicu fu provocatu a indrepta unu cerculariu câtra poterile europene, pentru ca să se convingă o data câtu e de stricatiosa pacei europene poterea temporaria a Ponteficelui. Unu deputatu interpela ministeriul ca se dee cuventu asupr’a scirilor publicate prin diurnalele fr. in privinti’a cesiunii insulei Sardinia, D. Ratazzi dechiarâ ciuntă rupta, cu scirile acele nu au neci unu temeiu, asta dechiarare fu primita cu bucurie. Gestiunea locurilor saute, despre carea amintîsemu intr’unul d’in numerii trecuti, esîste intru adeveru, si se vorbesce ca ar fi aprope a casiuna nestari incurcature politice, daca cumva nu ar sucede a se aplana pe calea diplomaţiei. Tulburările d’in Belgradul Serbiei inepura a preocupă forte organele publicitatii in Vien’a, cele federalistice tieau parte crestinilor, cele centraliste ce ear apera pe Turci, dar ce e dreptu cu putinu zelu, se vede ca voru fi mirosîtu vointi’a guvernului nostru de a păzi o politica mai multu neutrale si de a starui d’impreuna cu ,celelalte poteri spre deslegarea grandîosei cestiuni orientali. Sînguru Ostdeutsche Post innaluia steagul profetului, inse fara a se pote bucură de numerul următorilor sei. Dl Red. Crranda se ostesce acasa in Austria pentru emanciparea Evreilor, ce noi inca dorimu, dar de sartea Creștinilor din Turcia nu va se audia, Dlui i-pasa numai de bietul Turcii care după părerea D. sale se pote intrama numai se-si afle pe doftorul celu iscusîtu. Pecatu, ca sublimea porta nu pote pune ochii pe unul d’in vecinetate. Respunsu LaCritic’a d’in „Magyarország.“ IV. (Capetu.) Si pre acestu tempu impregiurarile pentru romani, de si cadin Domnulu loru, totusi nu fura asia de nefavoritorie; caci magiarii inca nu apucara a se consolida si a pune petioru tare nece in Ungaria, si cu atâtu mai pucinu in Tnia; câci ei mai avura inca de a se luptă cu mai multi inimici d.e. cu Zwentibaldu marele duce a Moraviei, cu Bulgarii lui Salam de langa Tissa, cu Grecii s. a. Apoi mai esistau inca si doue staturi romane independinti, Statulu lui Menomorouth d’in Bihoru si a lui Gladu (Claudiu) d’in Temislana, care numai după mai multe lupte cerbicose se potura aduce subtu domni’a magiara. — Menomorout (Minor Marius) arată mare opunere facia cu încercările de supunere ale magiariloru: elu nu suferi pre magiari ca sâ tréca Cristulu, după cum se esprima Anonimulu la Capu 24: „Egressi (scll. Hungari) venerunt usque ad Zeguholmu, et ibi volebant transire Crisium, ut contra Menomorouth pugnarent, sed veuientes milites Menomorouth, eis transitum prohibiterunt.“ După aceea, porta Menemorouth unu resboiu inversiunatu de 12 dîle cu magiarii, si in fine inchia pace cu densii, insa cu acea conditiune, ca Zoltanu fiulu lui Arpadu se iee in casatoria pe flic’a lui Menmorouth prin acést’a Ungurii se incuscrira cu romanii. „Et pugnatum est inter eos duodecim dies.“ Anonimulu cap. 51. — „Dux vero Arpad, inito consilio suorum nobilium, mandata Menemorouth dilexit et laudavit. Et dum filiam Menemorouth eiusdem aetatis, ut filius suus Zultus, jam esse audivisset, petitionem Menemorouth differre ndluit, et filiam in uxorem Zultae accepit.“ Anonym. Capu 51. Statulu romanu a lui Gladu (Claudiu) in Temisiana, a avutu viétia ceva si mai lunga: elu si-a conserbatu independinti’a s’a pana pre tempulu lui Stefanu. Pre acestu tempu Achium unu sucesoriu a lui Gladu era unu domnu potiute: elu dispunea preste o armata frumósa avea nobili si avere. Statulu lui numai prin vendarea perfidului Cianadinu, cadin préda magiariloru (Celesce mai pre largu in „Acta S. Gerhardi EpiscopiChanadiensis, opera Ignatii Comitis de Battyân Episcopi Transilvaniae et Carolinae typo edita anno 1790.) In asemene impregiurari nice din principiu politicu nu erâ consultu, câ Tuhutum sâ tracteze atâtu de aspru cu romanii, câ cu unu popom barbaru subjugatu, si se’lu faca elotulu, sclavulu seu, apoi scimu, câ si cei mai mari cuceritori ai lumei, inca nu subjugau pre popoare cu antaia încercare si devingere, ci li se vedea a fi mai consultu, pre atari popoare a le primi mai antaiu in confederatiune seu amicitia cu densii, aequali vel inequali jure, si numai după ce observau, ca acele i se opunu, ca revoltéaza in contrale,numai in acelu casu dicu, după ce le invingea deplinii apoi le supuneau unui jugu mai greu. Acést’a a fostu mascim’a politica a Romaniloru, Greciloru s. a., câci facea in interesulu cuceritoriloru, câ mai bine se amagésca si se traga in parte si cu bun’a, cu măguliri, pre poporele destinate spre a le cuceri, oferinduli-se de protectori, de binefăcători, liberatori, s. a. de câtu a dâ cu bat’a in balta sî a ’si desvali cu antai’a încercare planulu lor departe vedîutoriu. Deschide Domnulu mieu! paginile istorice din tóte tempurile si Te convinge despre acestu adeveru. Ma chiaru de ar’ fi si voitu Tuhutum cu ostenii sei, sa subjuge pre Romanii din Tin’a, totusi nu aru fi potutu, din causa, ca elu nice nu mprinsa cu armele sale tier’a intréga, ci numai pana la Muresiu. „E győzelmével a magyar a Marosig vitte hódítását“ dice Kővári L. Tom.Ipag. 41. — Si tocma se fi subjugatu Tuhutum pre romanii din Tin’a, totuși după impregiurarile de atunci, nui ar fi potutu tiené in jugu, prin urmare nice ca aru fi fostu in stare a conserbâ Tii’a facia cu majoritatea absoluta a tierei siesi inimica si străină. Câci ori cum descriu antagonistii noștri pre romanii de pre atunci, totu si noi nu potemu fi atâtu de usioru crediatori ca sâ presupunemu ca acelia ar’ fi fostu omini chiaru asia de slabi, după cum ’și imaginéza densii, cu atâtu mai vertosu, cu câtu cu aceea e unu adeveru constatatu, chiaru sî de unii scriitori Unguresci, cumca ei s’au luptatu eroicesce in contra lui Tuhutum. „Etpugnatum est inter eos acriter“ Anonim. Capu 27. „az oláhok vitézül küzdenek“1 Kővári L. Tom. I. pag. 41. sî inca s’a luptatu, fiendu surprinsi fara de veste, ne pregătiți si nearmati; apoi nu debue sâ uitamu nece aceea, cumca Romanii cu toate fatalitatile tempuriloru sî cu toate fortunele si undele barbariloru, cari cu nescari nori grei amblatori, trecură preste dinsii totusi mai pastrara in inimele loru nescari simtieminte de eroismu, de gloria si libertate, si primirea de tempuriu cum si conserbarea religiunei crestine fara unu conserbatoriu bunu de simţiri nobili. Prin urmare eu, pre bas’a combinatiuniloru atâtu istorice câtu si logice cu privire la evenemintele si impregiurarile de pre acele tempuri cum de aceea convicțiune firma, cumca déca Tuhutum aru fi tractatu atâtu de aspru cu romanii lui Geliu dupa cum isi imagineza criticulu mieu adeca: déca aru fi subjugatu elu pre romani după dreptuu b ei cu, atunci facia cu unu atare poporu, carele forma majoritate absoluta in tiera, si carele si in respeptulu culturei nu eră cu nimicu ma