Contemporanul, ianuarie-iunie 1951 (Anul 5, nr. 223-247)

IN LEGĂTURĂ CU ACTIVITATEA INSTITUTULUI DE TEATRU „ION LUCA CARAGIALE“ In toamna trecută a luat fiinţă Institutul de teatru „Ion Luca Caragiale”, cu două facultăţi: de Artă dramatică şi de Regie. Sarcina principală a Institutului de teatru este crearea unui artist de tip nou, de la care massele să în­veţe, artistul cetăţean luptător pentru cauza socialismului şi a păcii. Dar, pentru ca artistul de tip n­ou să-şi poată îndeplini măreţele sale sarcini el tre­­bue să-şi desvolte calităţile sale pe baza unui profund studiu profesional, ştiinţific şi să fie educat in spiritul moralei comuniste, să fie înarmat cu cea mai înaintată învă­­ţătură marxist,leninistă. In acest scop efor­­teile conducerii şi corpului profesoral al Institutului nostru trebuiau să se îndrepte sp­re elaborarea şi aplicarea în practică a unor metode ştiinţifice înaintate, corespunză­toare învăţământului nou. Cadrele didactice aveau sarcina să-şi revizuiască metodele de pregătire, să studieze experienţa înaintată a învăţământului teatral sovietic, pentru a putea da cât mai curând elemente tinere teatrelor noastre. Socotim că examenele de admitere din toamna anului 1050 au constituit un început pozitiv în munca Institutului de teatru „I. L. Caragiale”, prin seriozitatea cu care au fost organizate grupele de pregătire a candida­ţilor, prin­ munca temeinică a comisiei, care a ţinut seamă de promovarea elemen­­telor muncitoreşti şi nu a făcut concesii în ceea ce priveşte calităţile artistice şi cuno­ştinţele generale ale candidaţilor. Astfel, compoziţia socială a an­ului I, faţă de cei­lalţi ani, este mult îmbunătăţită, prin cre­şterea procentajului elementului muncito­­rase. Aceasta explică de ce studenţii anului I în special şi-au început munca cu mult elan, cu dorinţa de a-şi însuşi temeinic cunoştinţele ce li se predau, alcătuind gru­pe de Învăţătură bine închegate şi legate strâns de viaţa nouă a Institutului nostru. Fără îndoiala că noi nu am făcut nici în acest an totul pentru promovarea în­ Insti­­tut a elementelor muncitoreşti cu talent. Aceasta, pe de o parte, datorită lipsei de iniţiativă a Institutului, care nu a stabilit un contact direct cu terenul, prin trimiterea în ţară a unor profesori care să facă pe loc o primă selecţionare a elemen­telor apte pentru teatru, iar pe de altă parte, din pricina măsurilor birocratice ale Comitetului pentru Artă, care s’a mărginit să difuzeze nişte ,,prospecte” seci, fără să urmărească dacă aceste prospecte şi.au atins sau nu scopul, nefăcând nici o deplasare în marile centre industriale sau în gospodă­riile colective. Pentru asigurarea unui ridicat nivel ştiin­­ţific al cursurilor se pot remarca unele progrese în noul an şcolar.. S’a reuşit, de pildă, o mai bună organizare pe baze ştiin­ţifice a catedrelor teoretice, şi într’o mă­sură oarecare a catedrelor de specialitate, pentru care s’au alcătuit noi programe analitice inspirate din, bogata experienţă a învăţământului teatral sovietic. Astfel, la catedra de „Istoria teatrului” au fost înlăturate unele greşeli din anul trecut, când fenomenul teatral nu era studiat în ansamblul său, ci era prezentat fragmentat in cadrul a trei cursuri deosebita de istoria spectacolului şi a artelor auxiliare, cursuri care nu aveau o concepţie unitară. Este de remarcat faptul că pentru prima oară în învăţământul nostru teatral în acest an s’au introdus cursurile de „Istoria teatru­lui românesc” şi „Istoria teatrului sovietic”. Programa analitică a catedrelor de Arta actorului şi regizorului suferă încă din pri­cina lipsei de preciziune ştiinţifică. Astfel s’a ajuns la interpretări greşite, ca de pildă explicarea neştiinţifică a metodei lui Stani­­slavschi la catedra de Regie, anul II, unde profesorul căutând a explica metoda de in­terpretare preconizată de Stanislavschi a denaturat conţinutul realist al acesteia pu­nând accentul pe rolul subconştientului în procesul de creaţie al actorului. Există încă la mulţi profesori tendinţa de a considera munca în Institut ca o muncă secundară, mulţumindu-se cu succesele obţinute in creaţia lor personală. Astfel se explică ab­senţa unui cerc de studii în care să se desbată probleme ideologice, pedagogice, pro­fesionale, necesare fundamentării teoretice şi aplicării unitare în practică a cursurilor de meşteşug. Lipsa muncii în colectiv şi a schimbului de experienţă, duce la metode „personale” şi empirice, care ajung până la acel foarte vechi şi retrograd „fă ca mine”, utilizat încă la unele clase de Arta actorului. Un exemplu pozitiv îl constitue anul I de regie, unde tov. A. I. Maican a reuşit să dea cursurilor un caracter ştiinţific. De asemenea clasele de Arta Actorului ale profesorilor Aura Buzescu şi Al. Fînţi au înregistrat succese importante, datorită metodelor avansate pe care le folosesc in pregătirea noilor cadre de actori. Din păcate mai există unele c­ur­suri în care se repetă mecanic de ani de zile aceleaşi teme, cursuri rupte de viaţă, nein­teresante, in care problemele teoretice n­u sunt adâncite, mergându-se încă pe linia empirismului vechii şcoli teatrale, ca de pildă catedrele de „Arta actorului” ale anului II. Astfel de lipsuri pot şi trebue să fie lichi­date in Institutul n­ostru. Azi există în Institut forţele necesare pentru îmbu­nătăţirea învăţământului de teatru. Majo­ritatea profesorilor care se ocupă de pregătirea artistică a studenţilor sunt dintre cei mai valoroşi artişti ai noştri, oameni cărora în cea mai mare parte li se datoresc succesele d­in ultimii ani ai scenei româneşti, in valorificarea dramatur­­giei sovietice, clasice şi originale. Dar ei nu trebue să se limiteze la­ a crea o artă su­perioară doar pe scena teatrului, ci au sarcina min­unată de a crea cadre noi de artişti, cadre chemate să continue şi să desvolte creaţia realizată de ei. Artiştii profesori trebue să urmeze pilda marilor artişti ruşi Scepkin sau Fedotova, care au creat o ade­vărată şcoală de teatru realist să urmeze pilda marelui Stanislavski care a arătat că un artist este mare în­ măsura în care este un bun pedagog, să urmeze pilda ma­rilor artişti din trecutul teatrului nostru, cum ar fi Costache Caragiale care a for­mat în şcoala sa talent® ca: Poni, Teodor Teodorini, Costache Petrescu, Ştefan Pene­­scu, Mihai Pascali şi mulţi­ alţii. Călăuziţi de principiile celei mai înaintate arte, arta sovietică, şi conştienţi de nobila lor misiune educativă, profesorii institutului nostru de teatru vor putea elimina metodele greşite de predare, concepţiile înapoiate, care-i fac pe unii de pildă să afirme că femeile nu sunt apte pentru a deveni regizori. Colectivele catedrelor de ştiinţe sociale şi teoretice trebue să dea în mod organizat ajutor catedrelor de meşteşug, prin şedinţe c­omun,­ de colaborare. Acest ajutor a lipsit şi lipseşte şi astăzi, catedrele de ştiinţe sociale neinteresându-se de procesul de în­văţământ al Institutului. Respectarea hotărîrii că numai studenţii anului IV pot fi în producţie trebue să fie rezultatul convingerii fiecărui student că sarcina lui principală este studiul. Pentru­ justa înţelegere de către studenţi a acestei probleme ,organizaţia de Partid şi U.T.M. trebue să desfăşoare o largă ac­ţiune de lămurire la care să contribue în primul rând profesorii artişti şi mai ales directorii de teatre, dintre care unii sunt ei înşişi profesori şi care în mod greşit atrag în producţie studenţii anilor I­II şi III. Direcţia Institutului şi directorul de stu­dii nu au înţeles pe deplin rolul de orga­nizator şi îndrumător al întregului proces de învăţământ. Astfel, lipsa, unui control sistematic şi organizat asupra activităţii catedrelor a dus uneori la nerespectarea programului de învăţământ. Conducerea Institutului nu a organizat şedinţe comune ale colectivelor de catedră. Din neglijenţa conducerii s-a întârziat până acum înfiinţa­rea cercului de studii al profesorilor, unele catedre n’au încă asistenţi, iar la unele discipline, ca de pildă Arta f­actorului unii preparatori sau asistenţi se prezintă­­ insu­ficient pregătiţi. Va trebui de îndată să stabilim responsa­­bili din rândurile cadrelor didactice pentru toate grupele de studenţi, astfel încât să funcţioneze toate grupele şi nu n­umai un număr restrâns. O mare răspundere în aducerea la înde­­plinire a importantelor sarcini ale Institu­tului de teatru „I. L. Caragiale” ii revine Comitetului pentru Artă, care a sprijinit Institutul intr’o prea mică măsură. Institutul „I. L. Caragiale” trebue să devină un Institut model în în­văţămân­­tul nostru teatral. Pentru aceasta el trebue să formeze cadre artistice de tip nou şi, totodată, să devină un laborator activ, in care să se frământe în mod creator proble­mele de pedagogie teatrală. Profesori şi studenţi laolaltă vom putea realiza acest lucru numai pătrunzându-ne de însemnata­­tea acestei sarcini. A. Penchas director de studii al Institutului de teatru „I. L. Caragiale” Apariţia volumului XXXIV din Operele lui V. I. Lenin Acum câteva zile a apărut în Uniunea Sovietică cel de al 34-lea volum al Opere­lor lui V. I. Lenin. Cu volumele 34 şi 35 se încheie cea de a patra ediţie a Opere­lor lui V. I. Lenin, editată de Institutul Marx-Engels-Lenin de pe lângă C. C. al P. C. (b) al U.R.S.S. Aceste ultime două volume ale operelor conţin corespondenţa — scrisori, telegrame şi însemnări — dintre V. I. Lenin şi diferite organizaţii şi per­soane, în perioada 1895—1922. Documentele cuprinse în volumele 34 şi 35 reprezintă o parte considerabilă a co­respondenţei lui Lenin şi constituie o com­­plectarea preţioasă la operele lui V. I. Lenin tipărite în volumele anterioare. Aceste do­cumente oglindesc activitatea uriaşă şi mul­tilaterală a lui V. I. Lenin în crearea Par­tidului Bolşevic, a partidului de tip nou, lupta lui intransigentă împotriva oportuniş­tilor de toate nuanţele, lupta pentru revo­luţia proletară, pentru dictatura proletaria­tului, pentru crearea primului stat socialist din lume. Consfătuirea pe ţara cu studenţii fruntaşi în învăţătura­ ­ In zilele de 2, 3 şi 4 ianuarie 1951 a avut loc la şcoala de cadre „Filimon Sârbu” a C.C. al U.T.M., o consfătuire pe ţară a se­cretarilor organizaţiilor de U.T.M. din învă­ţământul superior şi a studenţilor fruntaşi,­ consfătuire organizată de Comitetul Central al Uniunii Tineretului Muncitor. Această consfătuire a a­vut scopul de a dezbate munca organizaţiilor U.T.M. din universităţi şi instituţiile de învăţământ su­perior, de a analiza modul în care acestea au contribuit la ridicarea nivelului ideolo­­gico-politic şi ştiinţific al studenţilor, la desvoltarea unei discipline conştiente în rândurile masselor studenţeşti. O nouă revistă: „Cultura Poporului" Zilele acestea a apărut noua revistă lu­nară „Cultura Poporului”, editată de Comi­tetul pentru Aşezămintele Culturale. Primul număr al acestei reviste cuprinde un bogat material literar şi artistic alcătuit din poezii, scenete, cântece şi schiţe, destinate echipe­lor artistice de la oraşe şi sate. Faţă de „îndrumătorul Cultural”, „Caetul Cultural” al C. G. A., şi celelalte publi­caţii asemănătoare pe care „Cultura Po­porului” le înlocuieşte, noua revistă aduce în plus o mai mare grijă în selecţionarea materialului, acordând în acela­ timp o a­­tenţie deosebită îndrumărilor de regie şi interpretare, redactate de unii din oamenii de teatru şi actorii noştri de seamă. Revista „Cultura Poporului” are menirea să dea un nou avânt muncii echipelor noas­tre artistice. Deschiderea primei şcoli medii speciale de activişti culturali Comitetul pentru Aşezămintele Cultu­rale a deschis în luna Decembrie, prima şcoală medie specială de activişti cultu­rali, cu o durată de patru ani. Ea şi-a­­ început activitatea cu secţia de bibliote­cari Această şcoală, în care pregătirea­­ teoretică va fi strâns îmbinată cu cea­­ practică va forma cadre de instructori culturali pentru Sfaturile Populare şi ce­lelalte organizaţii de massă precum şi­­ bibliotecari pentru bibliotecile regionale,­­ care au­ început să funcţioneze aproape în­­ toată ţara. Absolvenţii acestei şcoli sunt chemaţi să contribue, prin organizarea pe baze ştiinţifice a muncii culturale de massă I şi prin valorificarea măreţei experienţe sovietice în acest domeniu, la desfăşu- t rarea cu succes a revoluţiei culturale în ţara noastră. Pentru o elaborare marxist-leninistă a problemelor teoriei şi istoriei crizelor economice Intr’unul din numerele sale anterioare, „Pravda” a publicat articolul „Greşeli se­rioase în lucrările despre teoria şi istoria cri­zelor economice”. Articolul a fost discutat în cadrul unei şedinţe lărgite a Consiliului Ştiinţific al Institutului de Economie al A­­cademiei de Ştiinţe a U.R.S.S. La aceste desbateri, care au ţinut 3 zile şi la care au participat cca 500 colaboratori şt­inţn­ci, pro­fesori şi aspiranţi din şcolile superioare şi institutele de cercetări ştiinţifice din Capi­tală, au luat cuvântul 20 de persoane. Consiliul Ştiinţific al Institutului de Eco­nomie a subliniat deplina justeţe a articolului „Greşeli serioase în lucrările despre teoria şi istoria crizelor economice“ şi a indicat o serie de măsuri practice în vederea în­depărtării lipsurilor din munca Institutului. Publicăm mai jos o scurtă dare de seamă asupra desbaterilor care au­­avut loc în jurul acestui articol. -­ Raportul cu privire la greşelile serioase manifestate în lucrările despre teoria şi isto­ria crizelor economice a fost ţinut în faţa Consiliului Ştiinţific de prof. V. P. Dia­cenco, doctor în ştiinţe economice, directorul adjunct al Institutului de Economie. Erorile grave dezvăluite de „Pravda“ atât în cartea prof. L. A. Mendelsohn „Crizele economice şi ciclurile secolului XIX“, cât şi în broşurile prof. P. K. Figumov asupra teo­riei crizelor, a arătat raportorul , denotă lipsurile dintr-o serie de sectoare ale ştiin­ţelor economice, persistenţa rămăşiţelor obiectivist-burgheze, cât şi tratarea tehnico­­economică a problemelor din economia capi­talistă. „Pravda“ a criticat pe bună dreptate ră­mânerea în urmă a economiştilor sovietici în ceea ce priveşte studiul economiei capita­liste şi, în special, studiul reproducţiei ca­pitaliste şi al crizelor economice. Articolul din „Pravda“ arată just că la Institutul nostru n’a fost desfăşurată critica şi auto­critica bolşevică şi nu s-au creat condiţii prielnice care să prevină posibilitatea apari­ţiei unor asemenea lucrări defectuoase. Tov. Diacenco a analizat, în continuare, greşelile şi lipsurile din­­ cartea lui L. A. Mendelsohn şi broşurile lui P. K­ Figumov. Importanţa articolului din „Pravda“ a ar­­atat în încheiere raportorul depăşeşte limi­tele cărţilor criticate. Ni se impune să re­vizuim cu atenţie întreaga noastră muncă în toate sectoarele, atât în domeniul econo­miei capitaliste, cât şi în domeniul econo­miei sovietice şi al economiei ţărilor de de­mocraţie populară. * La discuţii au luat cuvântul academicienii L. N. Ivanov, I. A. Trahtenberg, membrii­corespondenţi ai Academiei de Ştiinţe a U.R.SiS., M. N. Smith-Falkner, F. I. Miha­­levsky, profesorii A. I. Iacovlev, P. P. Marlov, V. F. Vasintin, F. V. Samohvalov, director-adjunct al Institutului de Economie al Academiei de Ştiinţe a U.R.S.S., candidat în ştiinţe economice, candidaţii în şt­in­ţe e­­conomice V. S Volodin, A. M. A'e­.eev, E. S. Lazutkin ş. a. Toţi cei care au luat cuvântul la şedinţa Consiliului Ştiinţific, au subliniat justeţea observaţiilor critice cuprinse în articolul publicat de „Pravda”, criticând la rândul lor cu ascuţime cartea lui L. A. Mendelsohn şi broşurile lui P. K. Figumov. Atât raportul cât şi expunerile multor to­varăşi au subliniat că lucrarea lui L. Men­delsohn a reflectat concepţii străine marxis­mului, denaturând tezele fundamentale din teoria şi istoria marxist-leninistă a crizelor. Eroarea principală a cărţii, după cum au observat toţi cei care au luat cuvântul, con­stă în faptul că, analizând crizele econo­mice din secolul XIX, autorul a deviat de la metodologia marxist-leninistă ,şi de la învăţă­tura leninist-stali­nistă despre imperialism şi criza generală a capitalismului. In conse­cinţă, L. Mendelsohn a căzut pradă metodo­logiei obiectivist-burgheze. El a redus istoria crizelor pur şi simplu la descrierea fazelor de ascensiune şi a privit crizele în mod izolat de contradicţia fundamentală a capita­lismului, nu a arătat condamnarea istorică a modului de producţie capitalist. Cartea nu arată procesul de pauperizare crescândă a oamenilor muncii în condiţiile capitalismu­lui, lupta proletariatului pentru dărâmarea capitalismului, posibilitatea şi necesitatea ieşirii pe cale revoluţionară din crize. Desbaterile au desvăluit în mod amănunţit principalele erori din broşurile lui P. K. Figurnov, care a prezentat într’un mod ab­­stract-scolastic teoria marxist-leninistă cu privire la reproducţia capitalistă şi crizele economice, în unele locuri denaturând chiar tezele ei fundamentale. Participanţii la şedinţa Consiliului Ştiin­­ţife au analizat principalele sarcini ale muncii de cercetare ştiinţifică în domeniul economiei capitaliste. V. S. Volodin, candidat în ştiinţe econo­mice, a arătat că L. Mendelsohn a denaturat teoria marxist-leninistă cu privire la repro­ducţia capitalistă şi crizele economice. Cer­cetările sale nu au fost centrate în jurul con­tradicţiei fundamentale a capitalismului, ci s’au imitat să dea o descriere obiectivism reproducţiei capitalului fix. Centrul de greu­tate nu-l formează analizarea tuturor faze­lor crizelor, ci doar a fazelor de ascensiune ; autorul cărţii nu analizează contradicţiile crescânde ale capitalismului, ci descrie doar creşterea producţiei şi desvoltarea tehnicii. Cercetările marxiste din domeniul istoriei crizelor economice trebue să arate desvolta­­rea şi agravarea contradicţiei fundamentale a capitalismului. Analizându-se economia capitalistă, s-a subliniat la şedinţa Consiliului Ştiinţific că savantul marxist trebue să releve, înainte de toate, contradicţiile capitalismului, exploa­tarea nemiloasă a masselor muncitoare, creş­terea avântului revoluţionar, intensificarea luptei de eliberare naţională şi a luptei pentru pace. Sarcina principală în tratarea marxist-le­ninistă a crizelor economice și a economiei capitaliste, în general, constă în a expune pe baza unui material concret, istoric, mani­festările legii descoperite de Marx, — cu privire la pauperizarea relativă și absolută a clasei muncitoare în capitalism. Mendel­sohn, în cartea sa, a arătat A. I. Sapiro, nu numai că nu face aceasta ci, dimpotrivă, ascunde adevărata situaţie a clasei munci­toare în capitalism. Fiecare lucrare marxistă care tratează eco­nomia ţărilor capital­ate, trebue să fie un act de acuzare împotriva capitalismului. Tre­bue să se arate în speţă, felul în care impe­­rialişti americani şi englezi, încercând să deslănţuie un nou război mondial, duc o ofensivă nemaiîntâlnită împotriva nivelului de viaţă al oamenilor muncii. Arătând că lucrarea lui L. Mendelsohn o­­glindeşte o concepţie greşită, specifică unei serii de lucrări anterioare referitoare la eco­nomia capitalistă, criticate în repetate rân­duri, lucrări redactate de fostul Institut de economie mondială şi politică mondială al A­­cademiei de Ştiinţe a U.R.S.S., academi­cianul L. I. Ivanov a subliniat necesitatea unei lupte hotărîte în vederea extirpării oricărui fel de concepţie burgheză din ştiinţa noastră economică. Literatura marxistă, consacrată analizării economiei capitalismului în toate etapele desvoltării sale, a arătat F. I. Mihalevsky, membru-corespondent al Academiei de Ştiinţe a U.R.S.S., trebue să fie partinică, ascuţită, combativă, să dem­aşte viciile şi bolile ca­pitalismului şi să demonstreze condamnarea sa istorică. In cuvântul său, tov. Mihalevsky a declarat de asemenea că articolul din „Pravda” critică pe bună dreptate lipsa unei aprecieri juste asupra cărţii lui Mendelsohn în recenzia scrisă de ei în „Sovietscaia Cniga”, şi a subliniat totodată că a înţeles să tragă concluziile necesare din această critică A. M. Alexeev, candidat în ştiinţe econo­mice, l-a criticat aspru pe prof. P .­ Fi­gurnov pentru încercările sale de a înfăţişa statul burghez de astăzi, ca un stat capabil, să joace până la un anumit grad un rol pro­gresist (?!). Una din sarcinile imediate ale economiştilor sovietici, a arătat tov. Ale­xeev, constă în a demasca rolul reacţionar al statului burghez de astăzi. Prin faptul că statul burghez contemporan caută pe orice cale să salveze orânduirea capitalistă de la prăbuşire, el a devenit principala frână în desvoltarea societăţii. Această situaţie e con­firmată de politica cercurilor conducătoare din U.S.A. Crearea de sute de baze mili­tare în toate părţile lumii, faimosul „plan Marshall”, intervenţia militară în Coreea şi alte ţări, teroarea împotriva oamenilor progresişti — toate acestea, cât şi celelalte măsuri ale guvernului Statelor Unite, au menirea de a menţine capitalismul, de a înfăptui planul aventurier de instaurare a „dominaţiei mondiale“, de a înăbuşi mişca­rea revoluţionară şi de eliberare naţională din colonii şi ţările dependente. Atunci când se tratează crizele economice din timpul nostru, au subliniat cei care au luat cuvântul, trebue să se aibe în vedere, în primul rând, că orânduirii capitaliste i se opune astăzi sistemul economic socialist, eli­berat d­e starea anarhică a producţiei, de cri­zele economice, cât şi de celelalte boli şi vicii ale capitalismului şi care, spre deose­bire de sistemul capitalist, creşte şi prosperă, dovedind prin însăşi existenţa sa putreziciu­nea capitalismului, starea şubredă a funda­mentului acestuia. Economistul sovietic al tihnei când analizează crizele economice nu are dreptul să facă abstracţie de actuala situaţie internaţională, de urmările celui de al doi­lea război mondial şi de agravarea crizei generale a capitalismului. A. F. Iacoviev, doctor în ştiinţe economice, l-a criticat cu asprime pe L. Mendelsohn pentru faptul că în cartea sa pe de-o parte exagerează apologetic rolul capitalismului englez şi american în desvoltarea economică a altor ţări, fără a arăta caracterul hră­păreţ al exportului de capital făcut de Anglia şi U.S.A., iar pe de altă parte, ocoleşte pro­blema piedicilor puse de capitaliştii englezi şi americani în calea ridicării nivelului e­­conomic şi tehnic al respectivelor ţări. In a­­celaş timp, a subliniat tov. Iacovlev, Mendel­sohn încearcă să diminueze în fel şi chip rolul Rusiei în desvoltarea economiei mon­diale. Din discursurile ţinute a reieşit limpede că sarcina imediată a economiştilor sovietici con­stă în tratarea marxist-leninistă a istoriei economice a Patriei noastre şi a rolului ei în desvoltarea economiei mondiale Mulţi vorbitori l-au criticat cu asprime pe L. Mendelsohn pentru­ faptul de a fi folosit necritic materialele statisticii burgheze. Se ştie să statistica în ţările capitaliste oglin­deşte realitatea întocmai ca şi o oglindă sfe­rică. Tocmai de aceea se cere o atitudine deosebit de ritică faţă de datele statisticii burgheze şi de concluziile care pot fi trase din ele. Sarcina marxist-leniniştilor este de a înţelege felul în care trebue analizate şi prelucrate materialele publicate în lucrările economiştilor burghezi, de a reteza tendinţa lor reacţionară şi de a imprima linia noa­stră proprie, luptând împotriva liniei oricărei forţe sau clase potrivnice nouă. In editarea cărţilor eronate ale lui L. Mendelsohn şi P. Figurnov, au subliniat par­ticipanţii la şedinţa Consiliului Ştiinţific, poartă o vină mare Institutul de Economie, care nici până’n prezent n’a reuşit să facă o cotitură radicală în munca sa. In activitatea Institutului au fost neglijate probleme im­portante care cer o analiză minuţioasă şi multilaterală, ca, de pildă, repercusiunile celui de al doilea război mondial şi a cursei postbelice a înarmărilor asupra economiei ca­pitaliste, agravarea contradicţiilor interne din lagărul imperialist, intensificarea continuă a procesului de pauperizare relativă şi ab­solută a masselor muncitoare din ţările capitaliste, cât şi ascuţirea luptei de clasă ; formele şi metodele expansiunii imperialis­mului american; lupta popoarelor coloniale şi dependente împotriva jugului imperialist ş.a.m.d­­in cadrul Institutului, a remarcat E. S. Lazutkin, candidat în ştiinţe economice, n’a fost desfăşurată critica şi autocritica bolşe­vică, cadrele n’au fost just folosite, tinerii colaboratori ştiinţifici, care au terminat as­pirantura, n’au primit ajutorul necesar şi în­drumări ştiinţifice în munca lor. Direcţia Institutului şi Consiliul Ştiinţific au dus prea slab lupta­ bolşevică pentru puritatea ideo­logică a lucrărilor ştiinţifice şi nu i-au­ educat pe colaboratori în spiritul unei ati­tudini critice şi autocritice. Intr’o serie de discursuri , s’a arătat că încă n’au fost extirpate elementele de „bise­ricuţă“, atitindinea principială fiind înlocuită prin relaţii bazate pe criterii de­­prietenie, ceea ce dăunează mult munci­ ştiinţifice. Luând cuvântul, tov F. V. Samohvalov, directorul-adjunct al Institutului de econo­mie a recunoscut justeţea criticii adusă muncii direcţiei Institutului şi Consiliului său Ştiinţific, subliniind că articolul din „Pravda”, „Greşeli serioase în lucrările des­pre teoria şi istoria crizelor economice“ are o mare importanţă atât pentru desvoltarea continuă a ştiinţei economice, cât şi pentru munca Institutului de economie. Tovarăşii Samohvalov şi Diacenco (în cu­vântul de închidere) au adus o critică ascu­ţită fostului director adjunct al Institutului de Economie, G. A. Cozlov — cât şi cola­boratorilor principali ai Institutului — I. N. Dvorkin şi A. I. Schneersohn — pentru lipsa lor de principialitate în pregătirea lucrării lui L. Mendelsohn pentru tipar. Complet nesatisfăcătoare a calificat Con­siliul Ştiinţific expunerile lui L. Mendelsohn şi P. Figurnov, care, in loc să-şi recunoască cinstit greşelile au pornit pe calea cocolo­­şirii lor. Consiliul Ştiinţific a condamnat în hotărîrea sa atitudinea lui L. Mendelsohn şi P. Figurnov. Consiliul Ştiinţific al Institutului de Economie al Academiei de Ştiinţe a U.R.S.S. a adoptat o hotărîre, în care se caracteri­zează în mod amănunţit lipsurile din munca institutului în domeniul studiului economiei capitaliste, indicându-se totodată o serie de măsuri practice pentru îndepărtarea lor. Consiliul Ştiinţific al Institutului, arată hotărîrea, recunoaşte deplina justeţe cu care relevă articolul din „Pravda” gravele gre­şeli în prelucrarea ştiinţifică a probleme­lor teoriei şi istoriei crizelor economice, lipsa spiritului de critică şi autocritică bolşevică în cadrul Institutului de Economie al Acade­miei de Ştiinţe a U.R.S.S., fapte care au împiedicat realizarea unor adevărate condiţii de creaţie. Hotărîrea Consiliului Ştiinţific subliniază faptul că sectorul care se ocupă de studiul imperialismului din Institutul de Economie, condus de P. K. Figumov, nu s’a dovedit la înălţime din punct de vedere ştiinţific. Până acuma n’au fost lichidate în acest sector obiectivismul burghez şi ploconirea în faţa străinătăţii burgheze. Hotărîrea arată necesitatea creării în ca­drul Institutului a tuturor condiţiilor nece­sare desfăşurării criticii şi autocriticii. Dea­­semanea trebue dusă o luptă hotărîtă împo­triva obiectivismului burghez, împotriva felu­lui abstract-scolastic şi tehnico-economic de cercetare a economiei capitalismului, împo­triva spiritului conciliator faţă de greşelile relevate împotriva tendinţei de a cocoloşi greşelile proprii, pentru partinitatea bolşevică in ştiinţă. In hotărîrea adoptată la şedinţă se arată necesitatea de a se reorganiza în mod radical activitatea Consiliului Ştiinţific al institu­tului, subordonând-o scopului principal : ana­lizarea ştiinţifică a principalelor lucrări efec­tuate în cadrul Institutului de Economie, organizarea unor ample discuţii creatoare pe teme actuale din economia U.R.S.S. şi a ţărilor de democraţie populară, cât şi din economia ţărilor capitaliste. Economiştii sovietici trebue să depună toate străduinţele pentru a efectua într’un timp cât mai scurt cercetări cu adevărat marxist-leniniste în principalele probleme din economia politică a capitalismului, pentru a analiza cu seriozitate procesele actuale care au loc în economia capitalistă, și a demon­stra cu claritate covârşitoarea superioritate a sistemului economic socialist. (Din „Pravda") O revistă insuficient regată de viaţă Gazeta Matematică şi Fizică, organ al Societăţii de Ştiinţe Matematice şi Fizice, are importanta sarcină de a sprijini în­deo­­sebi activitatea didactică a profesorilor de matematică şi fizică din învăţământul me­diu. Pentru realizarea acestei sarcini, Ga­zeta Matematică şi Fizică ar trebui să se preocupe de o justă orientare politică şi ideologică a profesorilor, de popularizarea metodicelor ştiinţifice pentru predarea aces­tor discipline, de ridicarea nivelului ştiin­ţific al cadrelor didactice din domeniul ma­tematicii şi fizicii, de stimularea lor pentru a scoate elevi cât mai bine pregătiţi. Cercetând cele 11 numere apărute anul trecut, se poate constata că în direcţia în­drumării ideologice şi politice a cititorilor săi, Gazeta Matematică şi Fizică are unele realizări. Gazeta a publicat articole care se ocupă de contribuţia ştiinţei sovietice în lupta pentru pace, despre rolul ştiinţei şi al omului de ştiinţă în lupta pentru pace, etc. Cu toate acestea, Gazeta Matematică Şi Fizică mai are foarte mult de făcut pe linia unor juste îndrumări ideologice şi politice a cititorilor săi. De ce oare Gazeta Mate­matică şi Fizică scrie în general despre rolul ştiinţei şi al omului de ştiinţă în lupta pentru pace şi nu scrie despre con­tribuţia oamenilor de ştiinţă din domenil matematicii şi fizicii în această luptă? Dace oare, cu prilejul comemorării a 26 ani de la moartea lui Lenin, Gazeta s-a mul­ţumit să reproducă un articol de fond din „Scânteia" şi nu a scris despre imensa con­tribuţie adusă de V. I. Lenin — gigant al ştiinţei — la desvoltarea ştiinţelor fizico­­matematice. Ia combaterea idealismului fizic şi a Fizicienilor care neputând ţine pas cu propriile lor descoperiri au alunecat în mocirla agnosticismului? O lipsă serioasă a Gazetei de Matematică şi Fizică este aceea că s’a ocupat foarte puţin de combaterea idealismului în mate­matică şi fizică, nu a arătat degradarea la care au ajuns în ţările capitaliste ştiin­ţele fizico-matematice menite să slujească fabricării armelor de exterminare în massă a oamenilor, pregătirii unui nou măcel mon­dial. Deasemeni, Gazeta nu a­ publicat mate­riale în care să se reflecte lupta matem­a­­ticienilor şi fizicienilor sovietici împotriva idealismului ; de pildă, Gazeta nu a scris nimic despre­­discuţiile din Uniunea Sovie­tică referitoare la principiul indeterrhinis­­mului. E necesar ca în numerele viitoare, redacţia Gazetei de Matematică şi Fizică să acorde o mai mare atenţie analizării pro­blemelor filosofice ale ştiinţelor fizico-ma­­tematice. Ridicarea nivelului ştiinţific al profeso­rilor de matematică şi fizică a constituit o preocupare mai serioasă din partea Gaze­tei. In fiecare număr se pot găsi unul sau­ două articole de specialitate. De un mare folos sunt traducerile unor articole ştiinţi­fice al© matematicienilor şi fizicienilor so­vietici. Nivelul ştiinţific al unora din articolele originale de specialitate este însă necorespun­­zător nivelului multora din cititorii cărora li se adresează revista. Astfel, articolul „Fil­tre şi limite” de Al. Ghica, (Nr. 1, vol. II) utilizează noţiuni din topologie şi teoria mul­ţimilor, pe care mulţi cititori ai revistei nu le cun­oşc. Gazeta ar trebui să publice articole de in­teres general, care să trateze teme funda­mentale din fizica şi matematicile moderne, ca de pildă: algebra liniară, topologie, teo­­ria probabilităţilor, etc. Publicarea unor ar­ticole care să prezinte viaţa şi opera ma­rilor oameni de ştiinţă din domeniul mate­maticii şi fizicii, să popularizeze figurile marilor savanţi ruşi şi sovietici, va con­tribui în mod simţitor la lărgirea orizontu­lui ştiinţific al cititorilor Gazetei de Mate­matică şi Fizică. Astfel de materiale re­prezintă una din formele în car© se poate concretiza sarcina de educare a profesorilor în spiritul patriotismului şi internaţionalis­mului proletar. Lipsa esenţială a Gazetei de Matematică şi Fizică o reprezintă faptul că marea ma­­joritate a articolelor publicate nu sunt le­gate de problemele actuale ale ştiinţei şi tehnicii noastre, nu sunt legate de chestiu­nile practice ale învăţământului nostru, sunt rupte de problemele arzătoare pe care le pune ştiinţelor fizico-matematice construirea socialismului în ţara noastră. Nu s’a scris nimic despre ştiinţele fizico-matematice ca fundament teoretic al ştiinţelor tehnice, nu s’a arătat cum pot să contribuie mate­matica şi fizica la rezolvarea unor impor­tante probleme tehnice în legătură cu ma­rile construcţii din ţara noastră, cu creş­terea productivităţii muncii în diferite ra­muri industriale, etc. Articolele de specialitate publicate în re­vistă nu coincid în general cu preocupările practice ale profesorilor de fizico-matema­­tici din învăţământul mediu. Orientarea greşită a redacţiei Gazetei de Matematică şi Fizică care e ruptă de viaţă, se manifestă în mod evident prin faptul că în paginile revistei a găsit spaţiul necesar articolul sec, formalist, despre „Grupuri, corpuri şi ine­le”, dar nu au fost în schimb publicate articole cu privire la problemele legate de practica imediată a profesorilor, la disciplinile de matematici şi fizică predate în învăţămân­tul mediu, de radioficarea în şcoală, con­struirea de aparate fizice prin mijloace proprii, etc. Iar atunci când Gazeta Matematică şi Fi­zică şi-a propus totuşi să lege anumite pro­bleme de practica construirii socialismului la noi în ţară, acest lucru nu a reuşit. Aşa s-a întâmplat, de pildă, cu articolul „Uni­tăţi de măsură” (publicat în Nr. 9 ,vol. I) în care se dau cele mai largi descrieri is­torice asupra unităţilor de măsură, dar se trece foarte rapid asupra importanţei refor­melor, cu privire la unităţile de măsură care se studiază în prezent la Comisia de Stan­­dardizare. Ceea ce este însă mai surprinzător în acest articol, este faptul că autorul, ing. A. Popescu, pentru a argumenta importanţa unităţilor de măsură, ia drept punct de ple­care cunoscuta teză ide­listă, lansată încă din antichitate, că la baza tuturor lucrurilor stau numerele, că cunoaşterea lumii se re­duce la descoperirea numerelor Această crasă mostră de idealism, care a putut să-şi facă joc în coloanele Gazetei­ de Matema­tică şi Fizică, este o dovadă a slabei orien­tări ideologice a redacţiei revistei. O serie de merite reale are Gazeta Ma­tematică şi Fizică pe tărâmul chestiunilor de metodică a predării ştiinţelor fizico-ma­­tematice în învăţământ. Aşa, de pildă, s’au publicat câteva articole în care s’a com­bătut falsa teză după care matematicile con­stituie o taină ferecată cu 7 porţi, după care pentru a învăţa matematicile în şcoală tre­buie să fii „înzestrat”, trebuie să ai „talent”. In Mr. 1 (vol. II) a apărut un articol intere­sant, bine exemplificat, despre felul cum trebuie predată geometria pentru a scoate mereu în evidenţă profunda ei legătură cu realitatea. Tot in Nr. 1 (vol. II) a apărut un articol despre metodica fizicii, care, pe baza experienţei sovietice, arată modul just de predare a fizicii în şcolile noastre. Au apărut insă în aceste 11 numere ale Gazetei de Matematică şi Fizică şi câteva articole care nu numai că nu aduc nici o contribuţie la probermele de metodică ale ştiinţelor fizico-matematice, ci, dimpotrivă, produc grave confuzii în mintea cititori­lor. Unul din aceste articole este cel intit­­tulat: „Aspecte din metodica fizicii”, pu­blicat în Nr. 8 (vol. I). Lăsând la o parte lunga şi inutila introducere în care se spune, de pildă, că „contradicţia tragică” a cutl­­turii burgheze e rezolvată de şcoala nouă prin „loialitatea ei partinică“, atunci când autorul trece „propriu zis“ la metodica fi­­zicii, produce grave confuzii arătând că de la şcoala sovietică învăţăm numai anumite principii generale, în ceea ce priveşte însă predarea propriu zisă a fizicii, e nevoie de ceva mai mult şi anume de „abilitate expe­rimentală" de iscusinţa ce a călăuzi pe elevi spre interpretarea logică şi „altele“. O atenţie deosebită va trebui acordată în numerele viitoare metodicii de predare a matematicii şi fizicii în învăţământul teh­nic mediu unde predau numeroşi ingineri şi tehnicieni care n’au studii speciale pedago­gice. In acest sens, nu poate fi găsit niciun articol în cele 11 numere apărute în 1950. In general este necesar ca Gazeta Matema­tică și Fizică să publice mai multe și mai variate probleme de metodică, deoarece în ultimul timp ele au fost cormplect desconsi­derate. in numerele pe Septembrie, Octom­brie și Noembrie nu s’a publicat niciun ma­terial cu privire la metodică. Este evident că o mare parte din lipsu­rile semnalate se datoresc slabei legături cu cititorii. Ca mărturie grăitoare în acest sens stă faptul că toate cele 11 numere de care ne-am ocupat nu conţin decât un sin­gur răspuns la poşta redacţiei ! Ar fi bine de amintit aici redacţiei Gazetei de Mate­matică şi Fizică că numai în cursul anu­­lui 1949, revista sovietică „Matematica în şcoală“ a primit 302 articole din care s-au publicat 72. Gazeta Matematică şi Fizică nu-şi va putea îmbunătăţi activitatea dacă nu va reuşi să antreneze în jurul ei un larg cerc de colaboratori. Şi pentru aceasta, Ga­zeta va trebui să conlucreze strâns cu filia­lele Societăţii de Ştiinţe Matematice şi Fizice Lipsurile manifestate de redacţia Gazetei de Matematică şi Fizică în ceea ce priveşte sarcinile ridicării nivelului ideologic-politic, ştiinţific şi pedagogic al profesorilor de matematici şi fizică din învăţăn­ântul me­diu, se datoresc lipsei de orientare a colec­­tivulu­i redacţional, care încă nu a intees că rezolvarea tuturor sarcinilor sale depinde în mod esenţial de îndreptarea ştiinţelor fi­zi­co-matematice spre problemele practice ale construirii socialismului, ale dezvolării în­văţământului fizico-matematic în ţara noas­tră, înţelegerea justă a necesităţii acestei orientări este cu atât mai imperioasă cu­­cât predarea temeinică a fizicii şi matematicii în licee şi şcoli medii tehnice reprezintă o contribuţie importantă la formarea bazei teo­retice a cadrelor de ingineri şi tehnicieni, cadre chemate să joace un rol primordial în înfăptuirea Planului Cincinal şi a măreţului Plan de electrificare a ţării. Andrei Mihăilescu Organizaţiile de massă trebue să susţină mai activ munca de alfabetizare Un rol important pentru buna desfăşu­­rare a muncii de alfabetizare îl au Sfaturile Populare, sindicatele, organizaţiile de ti­neret, U.F.D.R., etc. Dar în unele regiuni raioane, oraşe şi comune mai sunt organizaţii care desconsideră această importantă sar­cină a lor. Astfel, in regiunea Hunedoara nici unul din comitetele organizaţiilor de masse nu a trimis delegaţi la întocmirea pla­nului de alfabetizare, deşi acestor Comitete Secţia de învăţământ le-a cerut sprijinul. In localităţile Petroşani, Orăştie, Geoagiu etc., din această regiune, munca de alfabe­tizare suferă din cauză că Comitetele lo­­cale ale sindicatelor, U.T.M., U.F.D.R., Frontul Plugarilor n’au sprijinit in mod concret centrele de alfabetizare , din raza lor de activitate. De exemplu delegatele U. F. D R.-ului pentru munca de alfabetizare din regiunea Hunedoara, deşi au participat la constituirea comitete­lor de sprijin pentru alfabetizare, nu de­­pun nici o activitate pentru a aduce la in­­deplinire sarcinile ce le revin. Aceste dele­­gate se mulţumesc să vină la sfârşit de lună la Secţiile de învăţământ raionale, de un­de culeg datele pentru întocmirea rapoar­telor lor de activitate pe care le trimit fo­rurilor superioare. Deasemeni, în mod insuficient sprijină munca de alfabetizare Comitetele locale ale U.F.D.R. şi Frontului Plugarilor din raionul Călmăţui (regiunea Galaţi), Comitetul sin­dical şi U.T.M. din Comărneşti (raionul Moi­­neşti), de la întreprinderile Phoenix din Baia Mare, etc. Comitetele U. T. M„ U. F. D. R. Şi Frontul Plugarilor din diferite comune ale regiunii Ialomiţa au socotit al­fabetizarea ca o problemă exclusivă a şcolii, de care trebue să se ocupe nu­­mai învăţătorii şi de aceea n’au partici­pat la munca de alfabetizare. Dacă mai sunt sate in regiunea Ialomiţa unde cursu-­ rile de alfabetizare n’au început încă nici până la sfârşitul lunii Decembrie — cum este de exemplu comuna Cocargeaua, cu circa 400 de analfabeţi — pentru aceste lip­­suri o parte însemnată din răspundere o au organizaţiile de massă. Pentru îndepărtarea grabnică a lipsurilor care mai persistă în desfăşurarea muncii de alfabetizare în diferite regiuni şi raioane, Comitetele regionale, raionale şi cele din co­mune ale organizaţiilor trebue să dea un ajutor temeinic şi permanent acestei munci, să-şi intensifice sprijinul lor. D. P.

Next