Contemporanul, ianuarie-iunie 1951 (Anul 5, nr. 223-247)
IN LEGĂTURĂ CU ACTIVITATEA INSTITUTULUI DE TEATRU „ION LUCA CARAGIALE“ In toamna trecută a luat fiinţă Institutul de teatru „Ion Luca Caragiale”, cu două facultăţi: de Artă dramatică şi de Regie. Sarcina principală a Institutului de teatru este crearea unui artist de tip nou, de la care massele să înveţe, artistul cetăţean luptător pentru cauza socialismului şi a păcii. Dar, pentru ca artistul de tip nou să-şi poată îndeplini măreţele sale sarcini el trebue să-şi desvolte calităţile sale pe baza unui profund studiu profesional, ştiinţific şi să fie educat in spiritul moralei comuniste, să fie înarmat cu cea mai înaintată învăţătură marxist,leninistă. In acest scop eforteile conducerii şi corpului profesoral al Institutului nostru trebuiau să se îndrepte spre elaborarea şi aplicarea în practică a unor metode ştiinţifice înaintate, corespunzătoare învăţământului nou. Cadrele didactice aveau sarcina să-şi revizuiască metodele de pregătire, să studieze experienţa înaintată a învăţământului teatral sovietic, pentru a putea da cât mai curând elemente tinere teatrelor noastre. Socotim că examenele de admitere din toamna anului 1050 au constituit un început pozitiv în munca Institutului de teatru „I. L. Caragiale”, prin seriozitatea cu care au fost organizate grupele de pregătire a candidaţilor, prin munca temeinică a comisiei, care a ţinut seamă de promovarea elementelor muncitoreşti şi nu a făcut concesii în ceea ce priveşte calităţile artistice şi cunoştinţele generale ale candidaţilor. Astfel, compoziţia socială a anului I, faţă de ceilalţi ani, este mult îmbunătăţită, prin creşterea procentajului elementului muncitorase. Aceasta explică de ce studenţii anului I în special şi-au început munca cu mult elan, cu dorinţa de a-şi însuşi temeinic cunoştinţele ce li se predau, alcătuind grupe de Învăţătură bine închegate şi legate strâns de viaţa nouă a Institutului nostru. Fără îndoiala că noi nu am făcut nici în acest an totul pentru promovarea în Institut a elementelor muncitoreşti cu talent. Aceasta, pe de o parte, datorită lipsei de iniţiativă a Institutului, care nu a stabilit un contact direct cu terenul, prin trimiterea în ţară a unor profesori care să facă pe loc o primă selecţionare a elementelor apte pentru teatru, iar pe de altă parte, din pricina măsurilor birocratice ale Comitetului pentru Artă, care s’a mărginit să difuzeze nişte ,,prospecte” seci, fără să urmărească dacă aceste prospecte şi.au atins sau nu scopul, nefăcând nici o deplasare în marile centre industriale sau în gospodăriile colective. Pentru asigurarea unui ridicat nivel ştiinţific al cursurilor se pot remarca unele progrese în noul an şcolar.. S’a reuşit, de pildă, o mai bună organizare pe baze ştiinţifice a catedrelor teoretice, şi într’o măsură oarecare a catedrelor de specialitate, pentru care s’au alcătuit noi programe analitice inspirate din, bogata experienţă a învăţământului teatral sovietic. Astfel, la catedra de „Istoria teatrului” au fost înlăturate unele greşeli din anul trecut, când fenomenul teatral nu era studiat în ansamblul său, ci era prezentat fragmentat in cadrul a trei cursuri deosebita de istoria spectacolului şi a artelor auxiliare, cursuri care nu aveau o concepţie unitară. Este de remarcat faptul că pentru prima oară în învăţământul nostru teatral în acest an s’au introdus cursurile de „Istoria teatrului românesc” şi „Istoria teatrului sovietic”. Programa analitică a catedrelor de Arta actorului şi regizorului suferă încă din pricina lipsei de preciziune ştiinţifică. Astfel s’a ajuns la interpretări greşite, ca de pildă explicarea neştiinţifică a metodei lui Stanislavschi la catedra de Regie, anul II, unde profesorul căutând a explica metoda de interpretare preconizată de Stanislavschi a denaturat conţinutul realist al acesteia punând accentul pe rolul subconştientului în procesul de creaţie al actorului. Există încă la mulţi profesori tendinţa de a considera munca în Institut ca o muncă secundară, mulţumindu-se cu succesele obţinute in creaţia lor personală. Astfel se explică absenţa unui cerc de studii în care să se desbată probleme ideologice, pedagogice, profesionale, necesare fundamentării teoretice şi aplicării unitare în practică a cursurilor de meşteşug. Lipsa muncii în colectiv şi a schimbului de experienţă, duce la metode „personale” şi empirice, care ajung până la acel foarte vechi şi retrograd „fă ca mine”, utilizat încă la unele clase de Arta actorului. Un exemplu pozitiv îl constitue anul I de regie, unde tov. A. I. Maican a reuşit să dea cursurilor un caracter ştiinţific. De asemenea clasele de Arta Actorului ale profesorilor Aura Buzescu şi Al. Fînţi au înregistrat succese importante, datorită metodelor avansate pe care le folosesc in pregătirea noilor cadre de actori. Din păcate mai există unele cursuri în care se repetă mecanic de ani de zile aceleaşi teme, cursuri rupte de viaţă, neinteresante, in care problemele teoretice nu sunt adâncite, mergându-se încă pe linia empirismului vechii şcoli teatrale, ca de pildă catedrele de „Arta actorului” ale anului II. Astfel de lipsuri pot şi trebue să fie lichidate in Institutul nostru. Azi există în Institut forţele necesare pentru îmbunătăţirea învăţământului de teatru. Majoritatea profesorilor care se ocupă de pregătirea artistică a studenţilor sunt dintre cei mai valoroşi artişti ai noştri, oameni cărora în cea mai mare parte li se datoresc succesele din ultimii ani ai scenei româneşti, in valorificarea dramaturgiei sovietice, clasice şi originale. Dar ei nu trebue să se limiteze la a crea o artă superioară doar pe scena teatrului, ci au sarcina minunată de a crea cadre noi de artişti, cadre chemate să continue şi să desvolte creaţia realizată de ei. Artiştii profesori trebue să urmeze pilda marilor artişti ruşi Scepkin sau Fedotova, care au creat o adevărată şcoală de teatru realist să urmeze pilda marelui Stanislavski care a arătat că un artist este mare în măsura în care este un bun pedagog, să urmeze pilda marilor artişti din trecutul teatrului nostru, cum ar fi Costache Caragiale care a format în şcoala sa talent® ca: Poni, Teodor Teodorini, Costache Petrescu, Ştefan Penescu, Mihai Pascali şi mulţi alţii. Călăuziţi de principiile celei mai înaintate arte, arta sovietică, şi conştienţi de nobila lor misiune educativă, profesorii institutului nostru de teatru vor putea elimina metodele greşite de predare, concepţiile înapoiate, care-i fac pe unii de pildă să afirme că femeile nu sunt apte pentru a deveni regizori. Colectivele catedrelor de ştiinţe sociale şi teoretice trebue să dea în mod organizat ajutor catedrelor de meşteşug, prin şedinţe comun, de colaborare. Acest ajutor a lipsit şi lipseşte şi astăzi, catedrele de ştiinţe sociale neinteresându-se de procesul de învăţământ al Institutului. Respectarea hotărîrii că numai studenţii anului IV pot fi în producţie trebue să fie rezultatul convingerii fiecărui student că sarcina lui principală este studiul. Pentru justa înţelegere de către studenţi a acestei probleme ,organizaţia de Partid şi U.T.M. trebue să desfăşoare o largă acţiune de lămurire la care să contribue în primul rând profesorii artişti şi mai ales directorii de teatre, dintre care unii sunt ei înşişi profesori şi care în mod greşit atrag în producţie studenţii anilor III şi III. Direcţia Institutului şi directorul de studii nu au înţeles pe deplin rolul de organizator şi îndrumător al întregului proces de învăţământ. Astfel, lipsa, unui control sistematic şi organizat asupra activităţii catedrelor a dus uneori la nerespectarea programului de învăţământ. Conducerea Institutului nu a organizat şedinţe comune ale colectivelor de catedră. Din neglijenţa conducerii s-a întârziat până acum înfiinţarea cercului de studii al profesorilor, unele catedre n’au încă asistenţi, iar la unele discipline, ca de pildă Arta factorului unii preparatori sau asistenţi se prezintă insuficient pregătiţi. Va trebui de îndată să stabilim responsabili din rândurile cadrelor didactice pentru toate grupele de studenţi, astfel încât să funcţioneze toate grupele şi nu numai un număr restrâns. O mare răspundere în aducerea la îndeplinire a importantelor sarcini ale Institutului de teatru „I. L. Caragiale” ii revine Comitetului pentru Artă, care a sprijinit Institutul intr’o prea mică măsură. Institutul „I. L. Caragiale” trebue să devină un Institut model în învăţământul nostru teatral. Pentru aceasta el trebue să formeze cadre artistice de tip nou şi, totodată, să devină un laborator activ, in care să se frământe în mod creator problemele de pedagogie teatrală. Profesori şi studenţi laolaltă vom putea realiza acest lucru numai pătrunzându-ne de însemnatatea acestei sarcini. A. Penchas director de studii al Institutului de teatru „I. L. Caragiale” Apariţia volumului XXXIV din Operele lui V. I. Lenin Acum câteva zile a apărut în Uniunea Sovietică cel de al 34-lea volum al Operelor lui V. I. Lenin. Cu volumele 34 şi 35 se încheie cea de a patra ediţie a Operelor lui V. I. Lenin, editată de Institutul Marx-Engels-Lenin de pe lângă C. C. al P. C. (b) al U.R.S.S. Aceste ultime două volume ale operelor conţin corespondenţa — scrisori, telegrame şi însemnări — dintre V. I. Lenin şi diferite organizaţii şi persoane, în perioada 1895—1922. Documentele cuprinse în volumele 34 şi 35 reprezintă o parte considerabilă a corespondenţei lui Lenin şi constituie o complectarea preţioasă la operele lui V. I. Lenin tipărite în volumele anterioare. Aceste documente oglindesc activitatea uriaşă şi multilaterală a lui V. I. Lenin în crearea Partidului Bolşevic, a partidului de tip nou, lupta lui intransigentă împotriva oportuniştilor de toate nuanţele, lupta pentru revoluţia proletară, pentru dictatura proletariatului, pentru crearea primului stat socialist din lume. Consfătuirea pe ţara cu studenţii fruntaşi în învăţătura In zilele de 2, 3 şi 4 ianuarie 1951 a avut loc la şcoala de cadre „Filimon Sârbu” a C.C. al U.T.M., o consfătuire pe ţară a secretarilor organizaţiilor de U.T.M. din învăţământul superior şi a studenţilor fruntaşi, consfătuire organizată de Comitetul Central al Uniunii Tineretului Muncitor. Această consfătuire a avut scopul de a dezbate munca organizaţiilor U.T.M. din universităţi şi instituţiile de învăţământ superior, de a analiza modul în care acestea au contribuit la ridicarea nivelului ideologico-politic şi ştiinţific al studenţilor, la desvoltarea unei discipline conştiente în rândurile masselor studenţeşti. O nouă revistă: „Cultura Poporului" Zilele acestea a apărut noua revistă lunară „Cultura Poporului”, editată de Comitetul pentru Aşezămintele Culturale. Primul număr al acestei reviste cuprinde un bogat material literar şi artistic alcătuit din poezii, scenete, cântece şi schiţe, destinate echipelor artistice de la oraşe şi sate. Faţă de „îndrumătorul Cultural”, „Caetul Cultural” al C. G. A., şi celelalte publicaţii asemănătoare pe care „Cultura Poporului” le înlocuieşte, noua revistă aduce în plus o mai mare grijă în selecţionarea materialului, acordând în acela timp o atenţie deosebită îndrumărilor de regie şi interpretare, redactate de unii din oamenii de teatru şi actorii noştri de seamă. Revista „Cultura Poporului” are menirea să dea un nou avânt muncii echipelor noastre artistice. Deschiderea primei şcoli medii speciale de activişti culturali Comitetul pentru Aşezămintele Culturale a deschis în luna Decembrie, prima şcoală medie specială de activişti culturali, cu o durată de patru ani. Ea şi-a început activitatea cu secţia de bibliotecari Această şcoală, în care pregătirea teoretică va fi strâns îmbinată cu cea practică va forma cadre de instructori culturali pentru Sfaturile Populare şi celelalte organizaţii de massă precum şi bibliotecari pentru bibliotecile regionale, care au început să funcţioneze aproape în toată ţara. Absolvenţii acestei şcoli sunt chemaţi să contribue, prin organizarea pe baze ştiinţifice a muncii culturale de massă I şi prin valorificarea măreţei experienţe sovietice în acest domeniu, la desfăşu- t rarea cu succes a revoluţiei culturale în ţara noastră. Pentru o elaborare marxist-leninistă a problemelor teoriei şi istoriei crizelor economice Intr’unul din numerele sale anterioare, „Pravda” a publicat articolul „Greşeli serioase în lucrările despre teoria şi istoria crizelor economice”. Articolul a fost discutat în cadrul unei şedinţe lărgite a Consiliului Ştiinţific al Institutului de Economie al Academiei de Ştiinţe a U.R.S.S. La aceste desbateri, care au ţinut 3 zile şi la care au participat cca 500 colaboratori ştinţnci, profesori şi aspiranţi din şcolile superioare şi institutele de cercetări ştiinţifice din Capitală, au luat cuvântul 20 de persoane. Consiliul Ştiinţific al Institutului de Economie a subliniat deplina justeţe a articolului „Greşeli serioase în lucrările despre teoria şi istoria crizelor economice“ şi a indicat o serie de măsuri practice în vederea îndepărtării lipsurilor din munca Institutului. Publicăm mai jos o scurtă dare de seamă asupra desbaterilor care auavut loc în jurul acestui articol. - Raportul cu privire la greşelile serioase manifestate în lucrările despre teoria şi istoria crizelor economice a fost ţinut în faţa Consiliului Ştiinţific de prof. V. P. Diacenco, doctor în ştiinţe economice, directorul adjunct al Institutului de Economie. Erorile grave dezvăluite de „Pravda“ atât în cartea prof. L. A. Mendelsohn „Crizele economice şi ciclurile secolului XIX“, cât şi în broşurile prof. P. K. Figumov asupra teoriei crizelor, a arătat raportorul , denotă lipsurile dintr-o serie de sectoare ale ştiinţelor economice, persistenţa rămăşiţelor obiectivist-burgheze, cât şi tratarea tehnicoeconomică a problemelor din economia capitalistă. „Pravda“ a criticat pe bună dreptate rămânerea în urmă a economiştilor sovietici în ceea ce priveşte studiul economiei capitaliste şi, în special, studiul reproducţiei capitaliste şi al crizelor economice. Articolul din „Pravda“ arată just că la Institutul nostru n’a fost desfăşurată critica şi autocritica bolşevică şi nu s-au creat condiţii prielnice care să prevină posibilitatea apariţiei unor asemenea lucrări defectuoase. Tov. Diacenco a analizat, în continuare, greşelile şi lipsurile din cartea lui L. A. Mendelsohn şi broşurile lui P. K Figumov. Importanţa articolului din „Pravda“ a aratat în încheiere raportorul depăşeşte limitele cărţilor criticate. Ni se impune să revizuim cu atenţie întreaga noastră muncă în toate sectoarele, atât în domeniul economiei capitaliste, cât şi în domeniul economiei sovietice şi al economiei ţărilor de democraţie populară. * La discuţii au luat cuvântul academicienii L. N. Ivanov, I. A. Trahtenberg, membriicorespondenţi ai Academiei de Ştiinţe a U.R.SiS., M. N. Smith-Falkner, F. I. Mihalevsky, profesorii A. I. Iacovlev, P. P. Marlov, V. F. Vasintin, F. V. Samohvalov, director-adjunct al Institutului de Economie al Academiei de Ştiinţe a U.R.S.S., candidat în ştiinţe economice, candidaţii în ştinţe economice V. S Volodin, A. M. A'e.eev, E. S. Lazutkin ş. a. Toţi cei care au luat cuvântul la şedinţa Consiliului Ştiinţific, au subliniat justeţea observaţiilor critice cuprinse în articolul publicat de „Pravda”, criticând la rândul lor cu ascuţime cartea lui L. A. Mendelsohn şi broşurile lui P. K. Figumov. Atât raportul cât şi expunerile multor tovarăşi au subliniat că lucrarea lui L. Mendelsohn a reflectat concepţii străine marxismului, denaturând tezele fundamentale din teoria şi istoria marxist-leninistă a crizelor. Eroarea principală a cărţii, după cum au observat toţi cei care au luat cuvântul, constă în faptul că, analizând crizele economice din secolul XIX, autorul a deviat de la metodologia marxist-leninistă ,şi de la învăţătura leninist-stalinistă despre imperialism şi criza generală a capitalismului. In consecinţă, L. Mendelsohn a căzut pradă metodologiei obiectivist-burgheze. El a redus istoria crizelor pur şi simplu la descrierea fazelor de ascensiune şi a privit crizele în mod izolat de contradicţia fundamentală a capitalismului, nu a arătat condamnarea istorică a modului de producţie capitalist. Cartea nu arată procesul de pauperizare crescândă a oamenilor muncii în condiţiile capitalismului, lupta proletariatului pentru dărâmarea capitalismului, posibilitatea şi necesitatea ieşirii pe cale revoluţionară din crize. Desbaterile au desvăluit în mod amănunţit principalele erori din broşurile lui P. K. Figurnov, care a prezentat într’un mod abstract-scolastic teoria marxist-leninistă cu privire la reproducţia capitalistă şi crizele economice, în unele locuri denaturând chiar tezele ei fundamentale. Participanţii la şedinţa Consiliului Ştiinţife au analizat principalele sarcini ale muncii de cercetare ştiinţifică în domeniul economiei capitaliste. V. S. Volodin, candidat în ştiinţe economice, a arătat că L. Mendelsohn a denaturat teoria marxist-leninistă cu privire la reproducţia capitalistă şi crizele economice. Cercetările sale nu au fost centrate în jurul contradicţiei fundamentale a capitalismului, ci s’au imitat să dea o descriere obiectivism reproducţiei capitalului fix. Centrul de greutate nu-l formează analizarea tuturor fazelor crizelor, ci doar a fazelor de ascensiune ; autorul cărţii nu analizează contradicţiile crescânde ale capitalismului, ci descrie doar creşterea producţiei şi desvoltarea tehnicii. Cercetările marxiste din domeniul istoriei crizelor economice trebue să arate desvoltarea şi agravarea contradicţiei fundamentale a capitalismului. Analizându-se economia capitalistă, s-a subliniat la şedinţa Consiliului Ştiinţific că savantul marxist trebue să releve, înainte de toate, contradicţiile capitalismului, exploatarea nemiloasă a masselor muncitoare, creşterea avântului revoluţionar, intensificarea luptei de eliberare naţională şi a luptei pentru pace. Sarcina principală în tratarea marxist-leninistă a crizelor economice și a economiei capitaliste, în general, constă în a expune pe baza unui material concret, istoric, manifestările legii descoperite de Marx, — cu privire la pauperizarea relativă și absolută a clasei muncitoare în capitalism. Mendelsohn, în cartea sa, a arătat A. I. Sapiro, nu numai că nu face aceasta ci, dimpotrivă, ascunde adevărata situaţie a clasei muncitoare în capitalism. Fiecare lucrare marxistă care tratează economia ţărilor capitalate, trebue să fie un act de acuzare împotriva capitalismului. Trebue să se arate în speţă, felul în care imperialişti americani şi englezi, încercând să deslănţuie un nou război mondial, duc o ofensivă nemaiîntâlnită împotriva nivelului de viaţă al oamenilor muncii. Arătând că lucrarea lui L. Mendelsohn oglindeşte o concepţie greşită, specifică unei serii de lucrări anterioare referitoare la economia capitalistă, criticate în repetate rânduri, lucrări redactate de fostul Institut de economie mondială şi politică mondială al Academiei de Ştiinţe a U.R.S.S., academicianul L. I. Ivanov a subliniat necesitatea unei lupte hotărîte în vederea extirpării oricărui fel de concepţie burgheză din ştiinţa noastră economică. Literatura marxistă, consacrată analizării economiei capitalismului în toate etapele desvoltării sale, a arătat F. I. Mihalevsky, membru-corespondent al Academiei de Ştiinţe a U.R.S.S., trebue să fie partinică, ascuţită, combativă, să demaşte viciile şi bolile capitalismului şi să demonstreze condamnarea sa istorică. In cuvântul său, tov. Mihalevsky a declarat de asemenea că articolul din „Pravda” critică pe bună dreptate lipsa unei aprecieri juste asupra cărţii lui Mendelsohn în recenzia scrisă de ei în „Sovietscaia Cniga”, şi a subliniat totodată că a înţeles să tragă concluziile necesare din această critică A. M. Alexeev, candidat în ştiinţe economice, l-a criticat aspru pe prof. P . Figurnov pentru încercările sale de a înfăţişa statul burghez de astăzi, ca un stat capabil, să joace până la un anumit grad un rol progresist (?!). Una din sarcinile imediate ale economiştilor sovietici, a arătat tov. Alexeev, constă în a demasca rolul reacţionar al statului burghez de astăzi. Prin faptul că statul burghez contemporan caută pe orice cale să salveze orânduirea capitalistă de la prăbuşire, el a devenit principala frână în desvoltarea societăţii. Această situaţie e confirmată de politica cercurilor conducătoare din U.S.A. Crearea de sute de baze militare în toate părţile lumii, faimosul „plan Marshall”, intervenţia militară în Coreea şi alte ţări, teroarea împotriva oamenilor progresişti — toate acestea, cât şi celelalte măsuri ale guvernului Statelor Unite, au menirea de a menţine capitalismul, de a înfăptui planul aventurier de instaurare a „dominaţiei mondiale“, de a înăbuşi mişcarea revoluţionară şi de eliberare naţională din colonii şi ţările dependente. Atunci când se tratează crizele economice din timpul nostru, au subliniat cei care au luat cuvântul, trebue să se aibe în vedere, în primul rând, că orânduirii capitaliste i se opune astăzi sistemul economic socialist, eliberat de starea anarhică a producţiei, de crizele economice, cât şi de celelalte boli şi vicii ale capitalismului şi care, spre deosebire de sistemul capitalist, creşte şi prosperă, dovedind prin însăşi existenţa sa putreziciunea capitalismului, starea şubredă a fundamentului acestuia. Economistul sovietic al tihnei când analizează crizele economice nu are dreptul să facă abstracţie de actuala situaţie internaţională, de urmările celui de al doilea război mondial şi de agravarea crizei generale a capitalismului. A. F. Iacoviev, doctor în ştiinţe economice, l-a criticat cu asprime pe L. Mendelsohn pentru faptul că în cartea sa pe de-o parte exagerează apologetic rolul capitalismului englez şi american în desvoltarea economică a altor ţări, fără a arăta caracterul hrăpăreţ al exportului de capital făcut de Anglia şi U.S.A., iar pe de altă parte, ocoleşte problema piedicilor puse de capitaliştii englezi şi americani în calea ridicării nivelului economic şi tehnic al respectivelor ţări. In acelaş timp, a subliniat tov. Iacovlev, Mendelsohn încearcă să diminueze în fel şi chip rolul Rusiei în desvoltarea economiei mondiale. Din discursurile ţinute a reieşit limpede că sarcina imediată a economiştilor sovietici constă în tratarea marxist-leninistă a istoriei economice a Patriei noastre şi a rolului ei în desvoltarea economiei mondiale Mulţi vorbitori l-au criticat cu asprime pe L. Mendelsohn pentru faptul de a fi folosit necritic materialele statisticii burgheze. Se ştie să statistica în ţările capitaliste oglindeşte realitatea întocmai ca şi o oglindă sferică. Tocmai de aceea se cere o atitudine deosebit de ritică faţă de datele statisticii burgheze şi de concluziile care pot fi trase din ele. Sarcina marxist-leniniştilor este de a înţelege felul în care trebue analizate şi prelucrate materialele publicate în lucrările economiştilor burghezi, de a reteza tendinţa lor reacţionară şi de a imprima linia noastră proprie, luptând împotriva liniei oricărei forţe sau clase potrivnice nouă. In editarea cărţilor eronate ale lui L. Mendelsohn şi P. Figurnov, au subliniat participanţii la şedinţa Consiliului Ştiinţific, poartă o vină mare Institutul de Economie, care nici până’n prezent n’a reuşit să facă o cotitură radicală în munca sa. In activitatea Institutului au fost neglijate probleme importante care cer o analiză minuţioasă şi multilaterală, ca, de pildă, repercusiunile celui de al doilea război mondial şi a cursei postbelice a înarmărilor asupra economiei capitaliste, agravarea contradicţiilor interne din lagărul imperialist, intensificarea continuă a procesului de pauperizare relativă şi absolută a masselor muncitoare din ţările capitaliste, cât şi ascuţirea luptei de clasă ; formele şi metodele expansiunii imperialismului american; lupta popoarelor coloniale şi dependente împotriva jugului imperialist ş.a.m.din cadrul Institutului, a remarcat E. S. Lazutkin, candidat în ştiinţe economice, n’a fost desfăşurată critica şi autocritica bolşevică, cadrele n’au fost just folosite, tinerii colaboratori ştiinţifici, care au terminat aspirantura, n’au primit ajutorul necesar şi îndrumări ştiinţifice în munca lor. Direcţia Institutului şi Consiliul Ştiinţific au dus prea slab lupta bolşevică pentru puritatea ideologică a lucrărilor ştiinţifice şi nu i-au educat pe colaboratori în spiritul unei atitudini critice şi autocritice. Intr’o serie de discursuri , s’a arătat că încă n’au fost extirpate elementele de „bisericuţă“, atitindinea principială fiind înlocuită prin relaţii bazate pe criterii deprietenie, ceea ce dăunează mult munci ştiinţifice. Luând cuvântul, tov F. V. Samohvalov, directorul-adjunct al Institutului de economie a recunoscut justeţea criticii adusă muncii direcţiei Institutului şi Consiliului său Ştiinţific, subliniind că articolul din „Pravda”, „Greşeli serioase în lucrările despre teoria şi istoria crizelor economice“ are o mare importanţă atât pentru desvoltarea continuă a ştiinţei economice, cât şi pentru munca Institutului de economie. Tovarăşii Samohvalov şi Diacenco (în cuvântul de închidere) au adus o critică ascuţită fostului director adjunct al Institutului de Economie, G. A. Cozlov — cât şi colaboratorilor principali ai Institutului — I. N. Dvorkin şi A. I. Schneersohn — pentru lipsa lor de principialitate în pregătirea lucrării lui L. Mendelsohn pentru tipar. Complet nesatisfăcătoare a calificat Consiliul Ştiinţific expunerile lui L. Mendelsohn şi P. Figurnov, care, in loc să-şi recunoască cinstit greşelile au pornit pe calea cocoloşirii lor. Consiliul Ştiinţific a condamnat în hotărîrea sa atitudinea lui L. Mendelsohn şi P. Figurnov. Consiliul Ştiinţific al Institutului de Economie al Academiei de Ştiinţe a U.R.S.S. a adoptat o hotărîre, în care se caracterizează în mod amănunţit lipsurile din munca institutului în domeniul studiului economiei capitaliste, indicându-se totodată o serie de măsuri practice pentru îndepărtarea lor. Consiliul Ştiinţific al Institutului, arată hotărîrea, recunoaşte deplina justeţe cu care relevă articolul din „Pravda” gravele greşeli în prelucrarea ştiinţifică a problemelor teoriei şi istoriei crizelor economice, lipsa spiritului de critică şi autocritică bolşevică în cadrul Institutului de Economie al Academiei de Ştiinţe a U.R.S.S., fapte care au împiedicat realizarea unor adevărate condiţii de creaţie. Hotărîrea Consiliului Ştiinţific subliniază faptul că sectorul care se ocupă de studiul imperialismului din Institutul de Economie, condus de P. K. Figumov, nu s’a dovedit la înălţime din punct de vedere ştiinţific. Până acuma n’au fost lichidate în acest sector obiectivismul burghez şi ploconirea în faţa străinătăţii burgheze. Hotărîrea arată necesitatea creării în cadrul Institutului a tuturor condiţiilor necesare desfăşurării criticii şi autocriticii. Deasemanea trebue dusă o luptă hotărîtă împotriva obiectivismului burghez, împotriva felului abstract-scolastic şi tehnico-economic de cercetare a economiei capitalismului, împotriva spiritului conciliator faţă de greşelile relevate împotriva tendinţei de a cocoloşi greşelile proprii, pentru partinitatea bolşevică in ştiinţă. In hotărîrea adoptată la şedinţă se arată necesitatea de a se reorganiza în mod radical activitatea Consiliului Ştiinţific al institutului, subordonând-o scopului principal : analizarea ştiinţifică a principalelor lucrări efectuate în cadrul Institutului de Economie, organizarea unor ample discuţii creatoare pe teme actuale din economia U.R.S.S. şi a ţărilor de democraţie populară, cât şi din economia ţărilor capitaliste. Economiştii sovietici trebue să depună toate străduinţele pentru a efectua într’un timp cât mai scurt cercetări cu adevărat marxist-leniniste în principalele probleme din economia politică a capitalismului, pentru a analiza cu seriozitate procesele actuale care au loc în economia capitalistă, și a demonstra cu claritate covârşitoarea superioritate a sistemului economic socialist. (Din „Pravda") O revistă insuficient regată de viaţă Gazeta Matematică şi Fizică, organ al Societăţii de Ştiinţe Matematice şi Fizice, are importanta sarcină de a sprijini îndeosebi activitatea didactică a profesorilor de matematică şi fizică din învăţământul mediu. Pentru realizarea acestei sarcini, Gazeta Matematică şi Fizică ar trebui să se preocupe de o justă orientare politică şi ideologică a profesorilor, de popularizarea metodicelor ştiinţifice pentru predarea acestor discipline, de ridicarea nivelului ştiinţific al cadrelor didactice din domeniul matematicii şi fizicii, de stimularea lor pentru a scoate elevi cât mai bine pregătiţi. Cercetând cele 11 numere apărute anul trecut, se poate constata că în direcţia îndrumării ideologice şi politice a cititorilor săi, Gazeta Matematică şi Fizică are unele realizări. Gazeta a publicat articole care se ocupă de contribuţia ştiinţei sovietice în lupta pentru pace, despre rolul ştiinţei şi al omului de ştiinţă în lupta pentru pace, etc. Cu toate acestea, Gazeta Matematică Şi Fizică mai are foarte mult de făcut pe linia unor juste îndrumări ideologice şi politice a cititorilor săi. De ce oare Gazeta Matematică şi Fizică scrie în general despre rolul ştiinţei şi al omului de ştiinţă în lupta pentru pace şi nu scrie despre contribuţia oamenilor de ştiinţă din domenil matematicii şi fizicii în această luptă? Dace oare, cu prilejul comemorării a 26 ani de la moartea lui Lenin, Gazeta s-a mulţumit să reproducă un articol de fond din „Scânteia" şi nu a scris despre imensa contribuţie adusă de V. I. Lenin — gigant al ştiinţei — la desvoltarea ştiinţelor fizicomatematice. Ia combaterea idealismului fizic şi a Fizicienilor care neputând ţine pas cu propriile lor descoperiri au alunecat în mocirla agnosticismului? O lipsă serioasă a Gazetei de Matematică şi Fizică este aceea că s’a ocupat foarte puţin de combaterea idealismului în matematică şi fizică, nu a arătat degradarea la care au ajuns în ţările capitaliste ştiinţele fizico-matematice menite să slujească fabricării armelor de exterminare în massă a oamenilor, pregătirii unui nou măcel mondial. Deasemeni, Gazeta nu a publicat materiale în care să se reflecte lupta matematicienilor şi fizicienilor sovietici împotriva idealismului ; de pildă, Gazeta nu a scris nimic desprediscuţiile din Uniunea Sovietică referitoare la principiul indeterrhinismului. E necesar ca în numerele viitoare, redacţia Gazetei de Matematică şi Fizică să acorde o mai mare atenţie analizării problemelor filosofice ale ştiinţelor fizico-matematice. Ridicarea nivelului ştiinţific al profesorilor de matematică şi fizică a constituit o preocupare mai serioasă din partea Gazetei. In fiecare număr se pot găsi unul sau două articole de specialitate. De un mare folos sunt traducerile unor articole ştiinţifice al© matematicienilor şi fizicienilor sovietici. Nivelul ştiinţific al unora din articolele originale de specialitate este însă necorespunzător nivelului multora din cititorii cărora li se adresează revista. Astfel, articolul „Filtre şi limite” de Al. Ghica, (Nr. 1, vol. II) utilizează noţiuni din topologie şi teoria mulţimilor, pe care mulţi cititori ai revistei nu le cunoşc. Gazeta ar trebui să publice articole de interes general, care să trateze teme fundamentale din fizica şi matematicile moderne, ca de pildă: algebra liniară, topologie, teoria probabilităţilor, etc. Publicarea unor articole care să prezinte viaţa şi opera marilor oameni de ştiinţă din domeniul matematicii şi fizicii, să popularizeze figurile marilor savanţi ruşi şi sovietici, va contribui în mod simţitor la lărgirea orizontului ştiinţific al cititorilor Gazetei de Matematică şi Fizică. Astfel de materiale reprezintă una din formele în car© se poate concretiza sarcina de educare a profesorilor în spiritul patriotismului şi internaţionalismului proletar. Lipsa esenţială a Gazetei de Matematică şi Fizică o reprezintă faptul că marea majoritate a articolelor publicate nu sunt legate de problemele actuale ale ştiinţei şi tehnicii noastre, nu sunt legate de chestiunile practice ale învăţământului nostru, sunt rupte de problemele arzătoare pe care le pune ştiinţelor fizico-matematice construirea socialismului în ţara noastră. Nu s’a scris nimic despre ştiinţele fizico-matematice ca fundament teoretic al ştiinţelor tehnice, nu s’a arătat cum pot să contribuie matematica şi fizica la rezolvarea unor importante probleme tehnice în legătură cu marile construcţii din ţara noastră, cu creşterea productivităţii muncii în diferite ramuri industriale, etc. Articolele de specialitate publicate în revistă nu coincid în general cu preocupările practice ale profesorilor de fizico-matematici din învăţământul mediu. Orientarea greşită a redacţiei Gazetei de Matematică şi Fizică care e ruptă de viaţă, se manifestă în mod evident prin faptul că în paginile revistei a găsit spaţiul necesar articolul sec, formalist, despre „Grupuri, corpuri şi inele”, dar nu au fost în schimb publicate articole cu privire la problemele legate de practica imediată a profesorilor, la disciplinile de matematici şi fizică predate în învăţământul mediu, de radioficarea în şcoală, construirea de aparate fizice prin mijloace proprii, etc. Iar atunci când Gazeta Matematică şi Fizică şi-a propus totuşi să lege anumite probleme de practica construirii socialismului la noi în ţară, acest lucru nu a reuşit. Aşa s-a întâmplat, de pildă, cu articolul „Unităţi de măsură” (publicat în Nr. 9 ,vol. I) în care se dau cele mai largi descrieri istorice asupra unităţilor de măsură, dar se trece foarte rapid asupra importanţei reformelor, cu privire la unităţile de măsură care se studiază în prezent la Comisia de Standardizare. Ceea ce este însă mai surprinzător în acest articol, este faptul că autorul, ing. A. Popescu, pentru a argumenta importanţa unităţilor de măsură, ia drept punct de plecare cunoscuta teză idelistă, lansată încă din antichitate, că la baza tuturor lucrurilor stau numerele, că cunoaşterea lumii se reduce la descoperirea numerelor Această crasă mostră de idealism, care a putut să-şi facă joc în coloanele Gazetei de Matematică şi Fizică, este o dovadă a slabei orientări ideologice a redacţiei revistei. O serie de merite reale are Gazeta Matematică şi Fizică pe tărâmul chestiunilor de metodică a predării ştiinţelor fizico-matematice în învăţământ. Aşa, de pildă, s’au publicat câteva articole în care s’a combătut falsa teză după care matematicile constituie o taină ferecată cu 7 porţi, după care pentru a învăţa matematicile în şcoală trebuie să fii „înzestrat”, trebuie să ai „talent”. In Mr. 1 (vol. II) a apărut un articol interesant, bine exemplificat, despre felul cum trebuie predată geometria pentru a scoate mereu în evidenţă profunda ei legătură cu realitatea. Tot in Nr. 1 (vol. II) a apărut un articol despre metodica fizicii, care, pe baza experienţei sovietice, arată modul just de predare a fizicii în şcolile noastre. Au apărut insă în aceste 11 numere ale Gazetei de Matematică şi Fizică şi câteva articole care nu numai că nu aduc nici o contribuţie la probermele de metodică ale ştiinţelor fizico-matematice, ci, dimpotrivă, produc grave confuzii în mintea cititorilor. Unul din aceste articole este cel intittulat: „Aspecte din metodica fizicii”, publicat în Nr. 8 (vol. I). Lăsând la o parte lunga şi inutila introducere în care se spune, de pildă, că „contradicţia tragică” a cutlturii burgheze e rezolvată de şcoala nouă prin „loialitatea ei partinică“, atunci când autorul trece „propriu zis“ la metodica fizicii, produce grave confuzii arătând că de la şcoala sovietică învăţăm numai anumite principii generale, în ceea ce priveşte însă predarea propriu zisă a fizicii, e nevoie de ceva mai mult şi anume de „abilitate experimentală" de iscusinţa ce a călăuzi pe elevi spre interpretarea logică şi „altele“. O atenţie deosebită va trebui acordată în numerele viitoare metodicii de predare a matematicii şi fizicii în învăţământul tehnic mediu unde predau numeroşi ingineri şi tehnicieni care n’au studii speciale pedagogice. In acest sens, nu poate fi găsit niciun articol în cele 11 numere apărute în 1950. In general este necesar ca Gazeta Matematică și Fizică să publice mai multe și mai variate probleme de metodică, deoarece în ultimul timp ele au fost cormplect desconsiderate. in numerele pe Septembrie, Octombrie și Noembrie nu s’a publicat niciun material cu privire la metodică. Este evident că o mare parte din lipsurile semnalate se datoresc slabei legături cu cititorii. Ca mărturie grăitoare în acest sens stă faptul că toate cele 11 numere de care ne-am ocupat nu conţin decât un singur răspuns la poşta redacţiei ! Ar fi bine de amintit aici redacţiei Gazetei de Matematică şi Fizică că numai în cursul anului 1949, revista sovietică „Matematica în şcoală“ a primit 302 articole din care s-au publicat 72. Gazeta Matematică şi Fizică nu-şi va putea îmbunătăţi activitatea dacă nu va reuşi să antreneze în jurul ei un larg cerc de colaboratori. Şi pentru aceasta, Gazeta va trebui să conlucreze strâns cu filialele Societăţii de Ştiinţe Matematice şi Fizice Lipsurile manifestate de redacţia Gazetei de Matematică şi Fizică în ceea ce priveşte sarcinile ridicării nivelului ideologic-politic, ştiinţific şi pedagogic al profesorilor de matematici şi fizică din învăţănântul mediu, se datoresc lipsei de orientare a colectivului redacţional, care încă nu a intees că rezolvarea tuturor sarcinilor sale depinde în mod esenţial de îndreptarea ştiinţelor fizico-matematice spre problemele practice ale construirii socialismului, ale dezvolării învăţământului fizico-matematic în ţara noastră, înţelegerea justă a necesităţii acestei orientări este cu atât mai imperioasă cucât predarea temeinică a fizicii şi matematicii în licee şi şcoli medii tehnice reprezintă o contribuţie importantă la formarea bazei teoretice a cadrelor de ingineri şi tehnicieni, cadre chemate să joace un rol primordial în înfăptuirea Planului Cincinal şi a măreţului Plan de electrificare a ţării. Andrei Mihăilescu Organizaţiile de massă trebue să susţină mai activ munca de alfabetizare Un rol important pentru buna desfăşurare a muncii de alfabetizare îl au Sfaturile Populare, sindicatele, organizaţiile de tineret, U.F.D.R., etc. Dar în unele regiuni raioane, oraşe şi comune mai sunt organizaţii care desconsideră această importantă sarcină a lor. Astfel, in regiunea Hunedoara nici unul din comitetele organizaţiilor de masse nu a trimis delegaţi la întocmirea planului de alfabetizare, deşi acestor Comitete Secţia de învăţământ le-a cerut sprijinul. In localităţile Petroşani, Orăştie, Geoagiu etc., din această regiune, munca de alfabetizare suferă din cauză că Comitetele locale ale sindicatelor, U.T.M., U.F.D.R., Frontul Plugarilor n’au sprijinit in mod concret centrele de alfabetizare , din raza lor de activitate. De exemplu delegatele U. F. D R.-ului pentru munca de alfabetizare din regiunea Hunedoara, deşi au participat la constituirea comitetelor de sprijin pentru alfabetizare, nu depun nici o activitate pentru a aduce la indeplinire sarcinile ce le revin. Aceste delegate se mulţumesc să vină la sfârşit de lună la Secţiile de învăţământ raionale, de unde culeg datele pentru întocmirea rapoartelor lor de activitate pe care le trimit forurilor superioare. Deasemeni, în mod insuficient sprijină munca de alfabetizare Comitetele locale ale U.F.D.R. şi Frontului Plugarilor din raionul Călmăţui (regiunea Galaţi), Comitetul sindical şi U.T.M. din Comărneşti (raionul Moineşti), de la întreprinderile Phoenix din Baia Mare, etc. Comitetele U. T. M„ U. F. D. R. Şi Frontul Plugarilor din diferite comune ale regiunii Ialomiţa au socotit alfabetizarea ca o problemă exclusivă a şcolii, de care trebue să se ocupe numai învăţătorii şi de aceea n’au participat la munca de alfabetizare. Dacă mai sunt sate in regiunea Ialomiţa unde cursu- rile de alfabetizare n’au început încă nici până la sfârşitul lunii Decembrie — cum este de exemplu comuna Cocargeaua, cu circa 400 de analfabeţi — pentru aceste lipsuri o parte însemnată din răspundere o au organizaţiile de massă. Pentru îndepărtarea grabnică a lipsurilor care mai persistă în desfăşurarea muncii de alfabetizare în diferite regiuni şi raioane, Comitetele regionale, raionale şi cele din comune ale organizaţiilor trebue să dea un ajutor temeinic şi permanent acestei munci, să-şi intensifice sprijinul lor. D. P.