Contemporanul, iulie-decembrie 1952 (Anul 6, nr. 27-52)

1952-07-04 / nr. 27

2 Pentru o recoltă bogată Agitatorii de la S. M. T.­Costeşti în fruntea campaniei de recoltare In vederea îndeplinirii sarcinilor trasate de Hotărîrea guvernului şi partidului din 0 Iunie 1952, organizaţia de bază a S.M.T.­­Costeşti a acordat o deosebită atenţie orga­nizării muncii de agitaţie. Pentru a asigura desfăşurarea unei agitaţii la un nivel cât mai înalt în campania de re­­­coltare, organizaţia de bază s a ocupat de instruirea agitatorilor încă din luna Mai. Tot în acest scop, agitatorii ţin şedinţe săptămâ­nale conduse de secretarul organizaţiei de bază în cadrul cărora se prezintă rapoarte asupra activităţii din cursul săptămânii. Pe baza acestor rapoarte se iau măsuri pentru lichidarea lipsurilor constatate şi pentru ge­neralizarea metodelor care au dat rezultate pozitive. Deasemeni, în vederea ridicării nive­lului lor politic şi profesional, agitatorii au fost îndrumaţi să frecventeze cursul profe­sional special organizat în cadrul S.M.T. în­tre 21 Mai şi 17 Iunie. In cadrul acestui curs, agitatorii au ascultat printre altele lecţiile: „Rolul S.M.T. în transformarea socialistă a agriculturii în ţara noastră”, „Să desfăşurăm larg întrecerea socialistă în campania de se­ceriş, treeriş şi desmiriştit”, „Folosirea me­todelor sovietice ne ajută să terminăm la timp campania de seceriş, treeriş şi desmi­riştit”, etc. Roadele acestei munci de pregătire a agi­tatorilor de la S.M.T.­Costeşti nu au întârziat să se arate. Agitatorul Popescu N­ie, de pildă, a dus o astfel de muncă de lămurire în rândul ţăranilor muncitori din comuna Cochineşti, încât el a reuşit să contribue din plin la for­marea întovărăşirii de tip T.O.Z. din această comună. Tot astfel, datorită muncii desfăşu­rată de agitatorii de la S.M.T.­Costeşti, înto­vărăşirea din comuna Fâlfani s a mărit, cu­prinzând noi familii de ţărani muncitori, con­vinşi de superioritatea muncii cu mijloace mecanizate pe tarlale mari. Văzând că ţăranii muncitori din comuna Hârseşti nu izbuteau să înjghebeze o gospodărie colectivă din pri­cina uneltirilor chiaburilor şi a cozilor lor de topor, agitatorul Ion Stan de la S.M.T. a pornit o intensă muncă de lămurire în vede­rea mobilizării­ ţăranilor muncitori pentru de­mascarea şi izolarea chiaburilor, acţiune care a fost încununată de succes. Deasemeni, el a organizat o vizită la gospodăria colectivă din comuna Pădureţi şi Stolnici unde ţăranii să­raci şi mijlocaşi s au putut convinge de con­diţiile din ce în ce mai bune de viaţă şi de muncă ale colectiviştilor. Rezultatul străduin­ţei depuse de agitatorul Ion Stan a fost acela că ţăranii muncitori din Hârseşti au trecut de îndată la organizarea unei gospodării co­lective în comuna lor. In acţiunea de mobilizare a ţăranilor mun­citori în campania de recoltare, agitatorii de la S.M.T.­Costeşti folosesc cu pricepere şi staţia de radioamplificare a comunei. Ei informează la staţia de radioamplificare, în cadrul emi­siunilor de Luni, asupra rezultatelor obţinute în muncile agricole în timpul săptămânii. Ast­fel ţăranii muncitori sunt permanent infor­maţi asupra mersului general al muncii, a­­supra contribuţiei dată de S.M.T. la munca de lucrare a pământului în întregul raion. Agitatorii folosesc deasemeni în activitatea lor „foile volante”, care oglindesc felul în care îşi îndeplineşte S.M.T. sarcinile în cam­pania de recoltare. La gazeta de perete „Tractorul” şi pe pa­noul de onoare sunt popularizaţi fruntaşii în campania de recoltare, iar pe un alt panou se înscriu zilnic rezultatele obţinute de fiecare brigadă în parte. Apreciind însemnătatea popularizării expe­rienţei S.M.T. sovietice, organizaţia de bază a deschis o expoziţie intitulată „S.M.T. din U.R.S.S.”, care prezintă în imagini realizările S.M.T. în desvoltarea agriculturii colhoznice. Campania de recoltare a început în între­gul raion. De aceea e necesar ca agitatorii din Staţiunea de Maşini şi Tractoare Costeşti, să-şi intensifice munca în rândurile colecti­viştilor şi ţăranilor muncitori cuprinzând toate satele şi comunele raionului, în vederea descoperirii şi nimicirii oricăror manevre ale chiaburilor de a împiedica munca, în vederea strângerii recoltei şi a îndeplinirii planului de colectări la timp şi în cele mai bune con­­diţiuni. Un ziar care participă la pregătirea muncilor agricole de vară In lupta pentru traducerea în viaţă a Ho­tărîrii guvernului şi partidului, privitoare la întreţinerea culturilor, pregătirea şi execu­tarea la timp a strângerii recoltei şi execu­tarea planului de colectări pe anul 1932, un rol deosebit de important îl are presa locală. In vederea îndeplinirii sarcinilor care-i revin în această direcţie, ziarul „Luptătorul Bănăţean”, organ al Comitetului regional de partid — Timişoara şi al sfaturilor populare regional şi orăşenesc, a început să publice încă de la începutul lunii iunie o serie de articole şi corespondenţe, în care oglindeşte felul cum s-a desfăşurat pregătirea campa­niei de recoltare în gospodăriile de stat şi gospodăriile agricole colective, în S.M.T.-uri şi în gospodăriile individuale din regiunea Timişoara. In cuprinsul rubricii „Pentru asigurarea unei recolte îmbelşugate”, ziarul „Luptăto­rul Bănăţean” a arătat de pildă modul în care, sub îndrumarea organizaţiei de partid, colectiviştii din gospodăria agricolă colectivă „Progresul” din comuna Comlaşul Mic au aplicat regulile agrotehnice de întreţinere a culturilor, scoţând totodată în evidenţă faptul că inventarul agricol necesar campaniei de recoltare a fost pregătit din timp. Deasemeni ziarul arată că la S.M.T. Lugoj, fiecare bri­gadă s-a ocupat intens de revizuirea şi re­pararea batozelor, tractoarelor şi plugurilor, iar la gospodăria agricolă de stat Buziaş, mecanicii gospodăriei au confecţionat din ma­teriale vechi şi din deşeuri un fel de căru­cioare care, ataşate la secerătoare-legătoare, adună snopii. Această inovaţie aduce o seri­oasă economie de braţe, de muncă şi timp. Deasemenea ziarul a popularizat acţiunea în­treprinsă de conducerea gospodăriei de a organiza un atelier mobil pentru efectuarea reparaţiilor­ la câmp. Sub lozinca „Pentru reuşita campaniei agri­cole de vară!”, ziarul „Luptătorul Bănăţean” a organizat, împreună cu ziarul „Szabad Szo”, un raid-ancheta într-o serie de comune, gos­podării agricole de stat şi gospodării agri­cole colective din regiunea Timişoara, în vederea analizării modului cum se desfăşoară pregătirile campaniei de recoltare şi treeriş. Raidul a scos la iveală faptul că acolo unde Hotărîrea guvernului şi partidului a fost pre­lucrată, luându-se măsuri din timp, pregătirile pentru campania de recoltare au decurs in mod satisfăcător. Ziarul a criticat unele gos­podării de stat ca de pildă cele din Banloc, Jamul Mare şi Lugoj şi unele sfaturi populare, ca acelea din Cenad, Boldur, Găvojdia, Pădu­­reni, etc., care nu s au preocupat de înfăptui­rea la timp a lucrărilor de întreţinere a cul­turilor şi de pregătire a campaniei de recoltare, ceea ce va întârzia, fără îndoială, începutul campaniei de recoltare locurile respective. O acţiune pozitivă a ziarului „Luptătorul Bănăţean” este aceea de a fi popularizat me­todele folosite de maeştrii culturilor din col­hozurile şi sovhozurile din Uniunea Sovietică în campania de strângere a recoltelor. Intr-u­­nul din articolele publicate se arată, bună­oară, felul cum se organizează legatul rapid al snopilor. De asemenea, într-un articol redac­tat de filiala societăţii „I. V. Miciurin” din Timişoara, se dau lămuriri amănunţite cu privire la metoda tractoristului sovietic Ivan Buncev, care constă în organizarea şi urmă­rirea executării planului de producţie după graficul orar — şi cu privire la metoda me­canicului batozat N. Brediuc, care cu batoza de tip M. K. 11.000 (după al cărei model se fabrică şi batozele noastre „Vasile Roaită”) a reuşit să treere zilnic 83.000 kilograme grâu. Ziarul „Luptătorul Bănăţean” a publicat deasemenea o serie de corespondenţe ale ţă­ranilor muncitori, care oglindesc realizările obţinute de ei, precum şi lipsurile ce s au ivit în pregătirea campaniei agricole de vară. Intr-una din corespondenţe se arată, de pildă, că în comuna Sacoşul Turcesc nu se respectă minimele agrotehnice de întreţinere a cultu­rilor şi se neglijează pregătirile de recoltare, iar în comuna Jebel — raionul Deta, —­ da­torită neaplicării agrominimului, culturile sunt slabe. Ziarul „Luptătorul Bănăţean” a mai publicat o serie de materiale critice în care ia atitudine faţă de lipsurile unor sfaturi populare, ca de pildă cei din comuna Che­­verseşul Mare, care manifestă îngăduinţă faţă de sabotajul întreprins de chiaburi prin re­fuzul de a repara maşinile agricole. O lipsă a ziarului „Luptătorul Bănăţean” o constitue faptul că nu s a preocupat de munca organizaţiilor de bază, de munca politică şi culturală de masse desfăşurată în pe­rioada de pregătire a campaniei de recol­tare şi colectare. Ziarul­­ a analizat munca agitatorilor, metodele întrebuinţate de aceştia pentru mobilizarea ţărănimii muncitoare în această campanie, pentru demascarea elemen­telor duşmănoase strecurate în conducerile sfaturilor populare, nu a analizat felul cum îşi duc activitatea î­n această perioadă căminele culturale şi colţurile roşii. Acestor probleme ziarul trebue să le acorde pe viitor un spaţiu mult mai larg. Filiale ale S. R. S. C. care sprijină popularizarea agrominimului In perioada actuală, în centrul preocupări­lor sale filiala S.R.S.C. Dolj şi-a fixat ca unul din obiectivele principale popularizarea agrominimului. In comunele şi satele din regiune s-au ţi­nut sute de conferinţe pe temele : „Cârnitul bumbacului”*, „Cum trebue să întreţinem cul­turile pentru a obţine recolte bogate”, „Com­baterea bolilor şi dăunătorilor la pomii fruc­tiferi” etc. Indreptându-şi activitatea în direcţia spriji­nirii unităţilor socialiste din agricultură, S.R.S.C. Dolj a organizat în ultimul timp o serie de conferinţe în cadrul gospodăriilor a­­gricole colective din comunele Segarcea, Da­­neţ, Măceşul, Drăghiceni, Stoeneşti şi altele. Munca filialei S.R.S.C. Dolj pentru popu­larizarea minimelor agrotehnice sa des­făşurat pe baza unui plan de muncă concret, în care s-au stabilit sarcini precise pentru fiecare activist, comunele unde se vor ţine conferinţe, titlurile conferinţelor şi lectorii respectivi. Grupul de lectori care activează în cadrul filialei S.R.S.C. Dolj a depus o acti­vitate susţinută în scopul culegerii de ma­terial concret pe baza căruia şi-a elaborat conferinţele, legând conţinutul acestora de problemele specifice ale comunelor sau sa­telor unde urmau să conferenţieze. Discuţiile purtate în jurul conferinţelor au contribuit la lămurirea ascultătorilor asupra superiorităţii lucrării pământului după regu­­lele agrotehnice. Cunoscând dinainte realiză­rile obţinute de către ţăranii întovărăşiţi, con­ferenţiarul Ing. Marin Nicolae a putut lămuri ţăranilor muncitori din comuna Siliştea Crucii cauzele care au contribuit la obţinerea de către ţăranul Ghiţă Constantin a unei recolte de 1.500 kg. porumb la ha., în timp ce ţă­ranii muncitori din afara întovărăşirii au ob­ţinut în medie numai 490 kg. In comuna Piscul Vechi din raionul Calafat, în cadrul conferinţei la care au participat peste 300 de ţărani muncitori, conferen­ţiarul a arătat în mod practic ce rezultate dă aplicarea regulelor agrotehnice. Au fost aduse în sala Căminului Cultural mănunchiuri de grâu, secară, floarea soarelui, culese de pe tarlaua gospodăriei agricole colective şi altele culese de pe locurile ţăranilor muncitori cu gospodărie individuală. In felul acesta, cei prezenţi au putut vedea cum într'un spic de grâu cules de pe tarlaua gospodăriei agricole colective se găsesc 40 de boabe, iar în cel cules de pe pământul lucrat individual şi unde nu se pot aplica întocmai regulile agro­tehnice nu se găsesc decât 20-25 de boabe. îndrumaţi de conducerea S.R.S.C. Dolj, con­ferenţiarii se străduesc să găsească cele mai nimerite forme, pentru a putea lămuri pe deplin ţăranilor muncitori avantagiile care decurg din munca în comun a pământului. ★ Filiala Vâlcea a „Societăţii pentru Răspândi­rea Ştiinţei şi Culturii” a desfăşurat în luna iunie o activitate rodnică în direcţia populari­zării în rândurile ţăranilor muncitori a cunoş­tinţelor ştiinţifice privitoare la îngrijirea cul­turilor, la combaterea bolilor culturilor de câmp, la identificarea şi combaterea bolilor şi insectelor la pomii fructiferi etc. Conferin­ţele pe temele amintite — care fac parte din acţiunea privind popularizarea agrominimu­lui — au fost ţinute în majoritatea comune­lor din regiune. Pentru ca succesul acestor­ conferinţe să fie asigurat, filiala S.R.S.C. s'a îngrijit de o justă selecţionare a lectorilor, de Instruirea acestora, de dotarea lor cu material documen­tar ajutător, care să le înlesnească legarea textului conferinţei cu problemele specifice comunei în care urma sa fie prezentată con­ferinţa. Demn de remarcat este modul în care ţă­ranii muncitori au primit aceste conferinţe, interesul viu manifestat de către aceştia pen­tru problemele agrotehnice legate de munca lor de zi cu zi, participarea lor într-un număr din ce în ce mai mare la conferinţe. In co­muna Pâuşeşti-Măglaş, de pildă, au participat la conferinţă 250 de ţărani muncitori, in comunele Căzăneşti-Buleia, Olăneşti-sat, Bu­­neşti, C­alicea, Muereasca, au participat peste 200 de persoane în fiecare comună. Problemele care frământă îndeaproape ţără­nimea muncitoare ca: plivitul, prăşitul fără raniţă şi fără muşuroi, îngrăşarea pământu­rilor de cultură, combaterea buruienilor etc. au constituit obiectul unor largi discuţii. Un interes deosebit au manifestat participanţii la conferinţe faţă de problema­­polenizării suplimentare a plantelor. Au existat însă subfiliale, cum sunt cele din raioanele Lădeşti şi Bălceşti, care nu au acor­dat toată atenţia popularizării prin conferinţe a agrominimului. Aici au existat deficienţe serioase în ce priveşte selecţionarea lectori­lor, instruirea, trimiterea lor pe teren. Privită în totalitatea ei, munca filialei S.R.S.C. Vâlcea, în campania de popularizare a agrominimului, se caracterizează prin impor­tante realizări. In actuala perioadă, filiala trebue să se preocupe atent de organizarea unor con­ferințe legate de campania agricolă de colec­tare. Una din sarcinile însemnate ale revistei „Cultura Poporului" este publicarea de piese scurte, destinate echipelor artistice de ama­tori. Piesele scurte ■(scenete, dialoguri, piese într’un act) au un rol educativ deosebit de însemnat. Atacând problemele cele mai ar­zătoare ale actualităţii, piesa scurtă are po­sibilitatea de a răspunde operativ cerinţelor luptei de zi cu zi a oamenilor muncii, fiind un bun mijloc de agitaţie în massele cele mai largi. Asemenea piese, larg accesibile şi uşor de pus în scenă de către artiştii amatori, sunt deosebit de preţuite de oamenii muncii. Re­vista are meritul de a fi grupat în jurul său o serie de scriitori cu experienţă, antrenân­­du-i în realizarea unor piese scurte. întâl­nim astfel în paginile revistei piese într-un act scrise de Victor Eftimiu, Ion Marin Sa­­doveanu, Lucia Demetrius, Tudor Şoimaru, Puiu Maximilian, Ionel Ţăranu, ş.a. Este cât se poate de bine venită iniţiativa revistei „Cultura Poporului" de a publica — pe lângă piesele originale — piese sovietice într’un act, care ajută masselor muncitoare din ţara noastră să rezolve importante pro­bleme ale muncii lor practice şi care îndeo­sebi le desvălue măreţele perspective ale muncii şi luptei lor pentru socialism. Piesele scurte sovietice constitue de asemenea un preţios îndreptar pentru dramaturgii noştri. Exemplul sovietic arată că „genul scurt" în teatru, ca în general în literatură, nu este deloc un gen „uşor“, un gen inferior. Dimpo­trivă, piesa scurtă, — care de altfel s’a bu­curat în trecut de atenţia unor mari scriitori ca Gogol, Cehov şi alţii, — presupune o înal­tă măestrie literară. Numărul important de piese scurte originale apărute în „Cultura Poporului" denotă pre­ocuparea redacţiei de a da oamenilor muncii, Căminelor Culturale, miilor de echipe de a­­matori, cât mai mult material necesar acti­vităţii lor artistice. In fiecare număr întâl­nim 2—3 piese scurte ce abordează diferite probleme actuale ale construirii socialismului. In numerele apărute în ultimul timp, în­tâlnim piese merituoase atât prin tematica lor, cât şi prin realizarea lor artistică, cum ar fi „Scrisoarea" de Lucia Demerius, „O situaţie specială" de Mihail Leonard, Viorel din scorbură" de Al. Kiriţescu, etc. „Scrisoarea", piesa Luciei Demetrius, zu­grăveşte un aspect al luptei dintre nou şi vechi într-o gospodărie agricolă colectivă. Autoarea satirizează elementele înapoiate ca Safta şi fiica sa Leans, femei leneşe şi cle­vetitoare, opunând acestora pe colectiviştii înaintaţi care luptă pentru întărirea gospo­dăriei colective. In „Viorel din scorbură", Al. Kiriţescu pune în lumină însemnătatea pe care o au cooperativele de producţie pentru înflorirea vieţii celor ce muncesc. „O situaţie specială" oglindeşte lupta celor mai înaintaţi muncitori şi tehnicieni din industria noastră socialistă pentru introducerea metodelor so­vietice de muncă. Dacă revista „Cultura Poporului" vădește preocuparea permanentă de a da oamenilor muncii asemenea materiale literare necesare în lupta de fiecare clipă, ea nu este însă întotdeauna destul de exigentă în ceea ce pri­veşte calitatea materialelor publicate. In revistă au apărut o serie de lucrări greşit orientate şi lipsite de valoare literară. In aceste piese imaginea vieţii noi a sate­lor şi oraşelor noastre apare deformată. Oa­menii zilelor noastre, eroii muncii, căliţi în focul luptei pentru construirea socialismului, sunt înfăţişaţi cu totul desumanizaţi. Ei nu pot servi drept pilde de urmat pentru spec­tatori. Autorii acestor piese manifestă tendinţa de nocoloşire a contradicţiilor vieţii, de bagate­lizare a conflictelor. Abaterea de la adevărul vieţii are la bază necunoaşterea vieţii noastre, nivelul ideologic scăzut al unor autori, neîn­ţelegerea mecanismului luptei de clasă, ne­­aprofundarea învăţăturii partidului cu pri­vire la perioada de trecere de la capitalism la socialism. Recentele documente de partid care de­mască devierea oportunistă de dreapta ne arată cât de diverse şi perfide sunt meto­dele folosite de duşmanii poporului munci­tor pentru a submina regimul nostru de de­mocraţie populară. Intergerea­ procesului as­cuţirii luptei de clasă în perioada de trecere de la capitalism la socialism asigură orien­tarea justă a scriitorului spre oglindirea ve­ridică a conflictelor şi eroilor din viaţă. Ecoul devierii de dreapta se resimte şi în unele lucrări literare. Manifestările de idi­lism şi schematism tind să îndulcească con­flictele dramatice ale vieţii, adormind vigi­lenţa şi combativitatea oamenilor muncii. Multe din piesele apărute in „Cultura Poporu­lui" vădesc o tendinţă de autoliniştire, de co­­coloşire a luptei de clasă. Evitând să a­­profundeze conflictul esenţial din viaţă — lupta de clasă — mulţi autori reduc subiec­tul pieselor lor la scheme uscate ce sărăcesc şi falsifică realitatea. Conflictul mai tuturor pieselor neizbutite din „Cultura Poporului" s’ar putea rezuma astfel: un mijlocaş merge pe un drum greşit (vinde produse agricole speculanţilor, refuză să intre în cooperativă sau la gospodăria agricolă colectivă, etc.), deoarece îl ţine în mreje chiaburul. Un acti­vist de partid vine la el şi-l „lămureşte”. Astfel, mijlocaşul îşi va „învinge îndoiala”, îndreptându-se pe drumul cel bun („Păţania mamei Ilinca" de Puiu Maximilian, „Cui vinzi tu ?" de N. Buzescu, „Panaite şi-a învins în­doiala" de Ionel Ţăranu, după o nuvelă de G. Sidorovici, „Clienţii lui Constantin" de Puiu Maximilian). Dacă subiectul e luat din viaţa unei gospodării colective, eroul principal e un colectivist înapoiat. Va interveni însă şi aici acelaşi activist de partid, cu acelaşi dis­curs, luminându-l pe tovarăşul rămas în în­tuneric („Acelaş drum" de M. Leonard, „Ia­zul de la Şipotul Rece" de Ion Marin Sado­veanu). Pentru acoperirea schematismului, acţiunea e complicată, de obicei, prin intro­ducerea unei idile care se sfârşeşte printr’o nuntă. Această poveste sentimentală adesea nu este necesară pentru rezolvarea conflic­tului, ci e introdusă doar pentru a „înfru­museţa” convenţional piesa. Rezultatul nu poate fi în acest caz decât un artificiu su­părător. Dacă autorii respectivi ar fi studiat în adâncime viaţa, ei ar fi fost în măsură să descrie diversitatea­ şi bogăţia formelor în care se manifestă conflictul central al reali­tăţii noastre şi nu s-ar fi mărginit la repro­ducerea simplistă a unei scheme-tip. Lupta de clasă din satele noastre este în­făţişată în multe piese într’un chip cu totul neveridic. Denaturând în mod grosolan rea­litatea, unele piese — a căror acţiune este plasată în gospodării colective — fac chiar abstracţie de lupta de clasă. In aceste piese, lupta e prezentată ca ducându-se exclusiv între elementele cele mai înaintate ale ţără­nimii muncitoare şi cele rămase mai în urmă, între „bun“ şi „mai bun” (de exemplu pie­sele „Iazul de la Şipotul Rece" şi „Taina"). Piesele cu subiect din viaţa ţăranilor cu gos­podării individuale prezintă adesea antagonis­mul dintre ţăranii muncitori şi chiaburi în­tr'un mod simplist, vulgarizator; duşmanii de clasă sunt înfăţişaţi ca nişte oameni naivi, care se demască singuri, aşa încât toată ac­ţiunea activiştilor de partid pentru a desco­peri maşinaţiunile lor apare lipsită de obiect. In „Clienţii lui Constantin" de Puiu Maximilian (nr. 3, Martie 1952), bunăoară, este vorba de încercarea chiaburului Mihoc de a-l trimite pe mijlocaşul Constantin să vândă în oraş produse agricole la un preţ de speculă. Autorul piesei sesizează în mod just o tră­sătură caracteristică a împotrivirii duşmanu­lui de clasă , încercarea de a înşela statul, nepredând cotele obligatorii şi trimiţând pe ascuns cereale pe piaţa pe organizaţi pentru a fi vândute la preţ de speculă. Dar rezol­varea conflictului, demascarea­­ mârşăviei chiabureşti şi readucerea mijlo­caşului pe dru­mul cel drept sunt realizate într’un mod simplist­ prin „aranjarea” de către autor a unor „coincidenţe”, ceea ce face ca manevra chiaburească să fie demascată în piesă cu o uşurinţă uimitoare. Chiar în momentul când Constantin minţea faţă de deputatul Florea că nu duce produse agricole speculanţilor, ci fratelui său Petre, muncitor la oraş, cade ca din cer... Petre, mustrându-şi fratele că n’a dat multă vreme pe la el, apare chiaburul Mihoc cu un sac de făină în spate şi este înşfăcat de doi ţărani muncitori, Gheorghe şi Marin, care stăteau la pândă... într’un mod la fel de simplist este înfă­ţişată lupta de clasă în piesele „Păţania mamei Ilinca" şi „Panaite şi-a învins în­doiala". In această din urmă piesă, factorul principal care îl determină pe un mijlocaş să-şi învingă îndoiala şi să intre în gospo­dăria colectivă este insistenţa „copilului mi­nune" Ion. Munca de „lămurire” a copilului se face în felul următor : „Ion. (...vine lângă taică-său) Taică! (îi dă (!) lacrimile) Ce făcuşi taică?" etc. „Demascarea­” chiaburului Varvaroi, care-l ţine­ în lanţ pe Panaite, e lăsată de aseme­nea pe seama copiilor, care-i imită văicăre­lile, bătându-şi joc de el. Un copil de 9 ani, Dumitrei, face pe chiaburul: „Dumitrei: (prefăcându-se speriat) Ce­aveţi cu mine? Lăsaţi-mă ! Şi eu vreau so­cialism... nu-s contra!" Din acest joc copilăresc de-a lupta de clasă, s’ar putea trage concluzia că lupta pen­tru construirea socialismului la sate decurge în mod paşnic. La asemenea concluzii pri­mejdioase duce ignorarea adevărului vieţii, substituirea conflictului esenţial din viaţă cu ciocniri inventate, naive. O asemenea prezen­tare a luptei de clasă nu poate decât să de­mobilizeze pe spectatorii pieselor respective. In loc să contribue la întărirea vigilenţei revoluţionare, asemenea piese îmbibate de idilism sunt, în mod obiectiv, un îndemn la delăsare, la lipsă de vigilenţă faţă de duşmanul de clasă. Falsificarea realităţii, aşezarea la temelia operei dramatice­ a unui conflict inventat, fac ca întreaga piesă să devină nerealistă, arti­ficială. In cadrul unor­ pseudo-conflicte nu se pot mişca personaje autentice, nu pot fi zu­grăvite chipurile oamenilor înaintaţi. Detaşate din vâltoarea luptei în care se desvălue şi se făureşte personalitatea eroilor, personajele nu pot apărea decât ca nişte păpuşi lipsite de viaţă. Piesele amintite ne oferă din belşug exemple de personaje schematice, desumani­­zate. Adeseori, personajele pe care autorii intenţionează să le prezinte drept „pozitive“ nu au în ele nimic din structura sufletească a oamenilor noi din ţara noastră. Ele se com­portă conform unei scheme prestabilite de autori, împinse de la spate ca nişte marionete. Oamenii zilelor noastre sunt înfăţişaţi ca trăind o viaţă cât se poate de unilaterală. In afară de munca din uzină sau­ de pe câmp, ei nu cunosc nimic altceva, aşa încât piesele nu sunt de fapt decât nişte discuţii monotone şi plictisitoare cu privire la diferite operaţii tehnice. Treburile imediate ale uzi­nei sau ale gospodăriei colective sunt singu­rul subiect de discuţie între îndrăgostiţii din aceste piese. Oamenii par nişte fiinţe şterse, reduse. Nicio aspiraţie, nici un vis avântat în viitor nu se desprinde din sufletele uscate ale acestor „eroi pozitivi”. Articolul „Să lichidăm rămânerea în urmă a dramaturgiei" apărut în „Pravda" şi re­produs în „Contemporanul" no. 15 (288) din 11 Aprilie a.c., combate cu tărie acest mod simplist, unilateral, de înfăţişare a oame­nilor. „Trebue să subliniem — scrie „Pravda" — că reprezentarea unilaterală a eroilor numai in activitatea lor in producţie — este rezul­tatul unei înţelegeri false a realismului so­cialist. Realismul socialist impune reprezen­tarea artistică multilaterală şi profundă a vieţii, în întreaga ei complexitate, şi în pri­mul rând, înfăţişarea vieţii spirituale". Limbajul convenţional folosit în multe piese apărute în „Cultura Poporului" este în concordanţă deplină cu întreaga comportare automatizată a personajelor. Acestea repro­duc papagaliceşte lozinci, folosesc fraze şa­blon, rostesc platitudini. Limba lor e lipsită cu desăvârşire de culoare, de expresivitate. Alteori, autorii pieselor, ca de pildă Ion Ma­rin Sadoveanu, pentru a „umaniza” limbajul personajelor, îi pun pe ţărani să se exprime în fraze languroase, proprii stilului din scri­sorile parfumate ale unor eroi „sentimentali“ din literatura burgheză. Ţăranca Fimia din piesa „Iazul de la Şipotul Rece" de Ion Marin Sadoveanu îi spune iubitului ei, strângând în braţe un buchet de flori: „— Ce frumoase sunt, Mihail Şi ce mi­reasmă!... te îmbată... Uite muşeţelul, şi izma, şi levănţica... Florile mele dragi... şi Mihai, tu, Mihai, drăguţ meu... Te iubesc mult, Mihai şi alături de tine vreau să pornesc in viaţă..." Se pare că multe piese apărute în „Cultura Poporului" au fost concepute pe baza unei „documentări“ cu totul formale sau, pur şi simplu, a unei fantezii inevitabil prea săracă în raport cu viaţa. Este o serioasă lipsă a re­dacţiei că nu a îndrumat pe colaboratorii săi spre o cunoaştere temeinică şi o înţelegere ştiinţifică a realităţii, că nu a privit cu destul simţ de răspundere sarcina ce o are de a difuza în massele largi ale oamenilor muncii o literatură dramatică de calitate, capabilă să-i educe în spiritul luptei pentru socialism şi apărarea păcii. Cum vor educa asemenea piese pe cei că­rora­ le sunt destinate­­ oamenii muncii din uzine şi de pe ogoare? Oamenii muncii devin din ce în ce mai exigenţi. Ei nu admit ca­­scriitorii să-i înfăţişeze ca pe nişte creaturi reduse, ca pe nişte marionete vorbitoare Mun­­citorii şi ţăranii, muncitori vor să-şi vadă în­truchipate în opere literare sentimentele lor cele mai adânci, aspiraţiile cele mai măreţe; ei vor să vadă în cărţi şi pe scenă viaţa nouă, perspectivele luptei lor. Trecutele regimuri şi-au bătut joc de nă­zuinţa spre cultură a oamenilor muncii. Era difuzată în masse — sub denumirea de „li­teratură­­pentru popor“, — cea mai stu­pidă maculatură. Aşa zisul „Teatru să­tesc” organizat de regimul burghezo-moşie­­resc specula starea de înapoiere culturală a ţăranilor, căutând să infiltreze în con­ştiinţe otrava naţionalismului, ura de rasă, să transforme ţărănimea muncitoare într’o massă oarbă la dispoziţia claselor dominante. O concepţie diametral opusă stă la baza pieselor pe care le scriu astăzi scriitorii noştri pentru echipele de amatori. In ciuda lipsuri­lor grave ale unora din ele, piesele din „Cultura Poporului" sunt scrise din dorinţa de a sluji poporului, de a educa pe oamenii muncii. Dar, pentru a transforma dorinţa în realitate, scriitorii trebue să-şi pună la con­tribuţie întreaga lor forţă creatoare, întreaga lor măestrie artistică. Cum măestria este de neconceput fără cunoaşterea adâncă a vieţii, scriitorii sunt datori — dacă vor să realizeze opere valoroase — să studieze realitatea în lumina concepţiei ştiinţifice despre viaţă, con­cepţia marxist-leninistă, să cunoască proble­mele construirii socialismului în patria noa­stră. Ei trebue să combată cu intransigenţă influenţele ideologiei duşmane care caută să estompeze conflictele din realitate, să apla­neze contradicţiile şi lupta dintre clase în perioada de construire a socialismului. Redacţia revistei „Cultura Poporului" tre­bue să aibă o atitudine principială faţă de manuscrisele primite, să lichideze liberalis­mul ce se manifestă î­n relaţiile cu colabora­torii, muncind stăruitor cu aceştia pentru a realiza astfel de lucrări care să fie arme ascuţite în lupta poporului nostru muncitor, D. Hicu Despre piesele într'un act publicate în „Cultura Poporului" O. HAVCHIN : „Mereu împreună". Edi­tura Tineretului, 280 pag., 4,25 lei. M. MARENCOV : „Semnul prieteniei". Editura Tineretului, 120 pag., 2,20 lei. VADIM OHOTNICOV : „In lumea cer­cetărilor". Editura Tineretului“, 256 pag., 4,35 lei. A. S. FEDOROV : „De ce ruginesc me­talele“. Editura Cartea Rusă (Colecţia Ştiinţa pentru toţi), 64 pag., 82 bani. B. IOSUB : „Matematica recreativă“. Editura Tehnică, 160 pag., 5,87 lei. * * * „îndreptar statistic pentru activiştii sindicali“. Editura C.G.M., 160 pag. 2,12 lei. Cărţi sosite din U.R.S.S. CATAEV VALENTIN­E­ZA VLASTI SOVIE­­TOV. (Pentru puterea sovietelor). Detghiz. 600 pag., lei 8.98. PECERNICOVA IRINA — PODROSTOHI. (Adolescenţii). Molodaia Gvardia, 254 pag., lei 3. SOLIARENCO S. — SCIORS. Goshudlitizdat. 240 pag., lei 1.10. — RASSCAZI O NOVOI RUMÂNII (Povestiri despre Noua Românie) Voenizdat, 136 pag., lei 0,90. TAMARA SACEVA — PO­ZOVU SERDTA. (După chemarea inimii). Molodaia Gvar­dia, 232 pag., lei 2,43. ARCADII RERVENTEV­­ NAD CUBANIU. (In Cuban). Sovetschii Pisateli, 806 pag., lei 12,17. ★ ★ A apărut în Editura Academiei R.P.R. STUDII Revistă de istorie şi filosofie II Anul 5 Aprilie — Iunie 1952 Extragem din conţinut: LEONTE RAUTU: O nepreţuită armă ideologică. G. HAUPT : Despre atitudinea cercu­rilor revoluţionare din România faţă de războiul pentru Independenţă din 1877—1878. Prefaţă la volumul „Documente pri­vind Istoria României”. Războiul pen­tru independenţă, vol. II (1 ianuarie 1877—9 Mai 1877). Despre Muzeul relaţiilor militare ro­­mâno-ruse dealungul veacurilor (des­chis la a 75-a aniversare a cuceririi Independenţei). MATEI DUMITRU : Răscoala de pe cuirasatul „Potemchin” şi acţiunea muncitorilor din România pentru aju­torarea potemchiniştilor. P. CONSTANTINESCU-IAŞI: „U­­niunea Democratică”. G. FISCHER : Uneltirile diplomaţiei americane în jurul unei concesiuni a­­cordate de către C.F.R. în anul 1932— 1933. M. CAMMARI şi F. CONSTANTI­NO­V : Locul şi rolul ştiinţei în desvol­tarea societăţii. Scurt dicţionar filosofic. (Bază şi su­f­rastructură, patriotism, internaţional­ism proletar, spirit de partid în filo­sofie, salt, trecerea schimbărilor can­titative în schimbări calitative, Istoricul şi logicul, Pavlov, biologia micturini­stă, etc). Documente: S. CALLIMACHI: Pagini despre Ioan Vodă zis „cel cumplit”, scrise în secolul XVI. Discuţii: C. I. BALMUŞ : Cu privire la cursul de Istorie veche a României predat în 1950—1951 la Facultatea de Istorie a Universității „C. C'Parhon”. Note și recenzii. Salut „Scânteii Tineretului“ cu prilejul apariţiei Nr. 1000 La 9 iulie a. c. ziarul „Scânteia Tinere­tului” organ al Comitetului Central al Uniunii Tineretului Muncitor sărbătoreşte apariţia celui de a­­lOOCMea număr al său. Luptând pentru traducerea în viaţă a sarcinilor trasate de partid, „Scânteia Ti­neretului” a repurtat un număr de suc­cese importante. Reflectând efortul susţi­nut al redacţiei, nivelul calitativ al mate­rialelor publicate este în continuă creş­tere, conţinutul articolelor este din ce în ce mai viu, mai mobilizator, paginile sale oferă din zi în zi o mai mare varietate a formelor propagandistice şi agitatorice. Călăuzindu-se după principiile presei bolşevice şi învăţând din bogata experien­ţă a ziarului „Comsomolskaia Pravda”, organul C.C. al gloriosului Comsom­ol le­­ninist-stalinist, „Scânteia Tineretului” îşi îndeplineşte cu un succes crescând rolul de tribună de răspândire a metodelor îna­intate de muncă, de educare a tineretului în spiritul criticii şi autocriticii, al intran­sigenţei bolşevice faţă de lipsuri şi greşeli. Răspândind în massele de tineret mă­reaţa învăţătură marxist-leninist-stalinistă, „Scânteia Tineretului” are sarcina de cin­ste de a educa tineretul muncitor din ţara noastră în spiritul patriotismului înflăcă­rat şi al internaţionalismului proletar, al dragostei neţărmurite şi al devotamentu­lui neclintit faţă de partid, în spiritul lup­tei hotărîte pentru construirea socialismu­lui în tara noastră şi pentru apărarea păcii. Ea trebue să crească în inimile ti­nerilor tot mai puternică dragostea fier­­binte fată de măreaţa Uniune Sovietică şi de clil mai iubit prieten şi îndrumător al tineretului, tovarăşul Stalin. Cu prilejul apariţiei celui de al 1000-lea număr al său, colectivul de redacţie al re­vistei „Contemporanul” îi trimite „Scân­teii Tineretului” un tovărăşesc salut de luptă şi îi urează noi şi însemnate succese în îndeplinirea însemnatelor sale sarcini. Expoziţia „Doi ani de luptă eroică a poporului coreean“ 7Unic sute şi sute de oameni străbat sălile expoziţiei „Doi ani de luptă eroică a poporu­lui coreean" deschisă de curând în sala „Simu” din B-dul Magheru. Oameni ai muncii, tineri şi vârstnici, femei şi copii , se opresc îndelung în faţa imaginii ce reprezintă mă­reţul obelisc de marmoră albă ridicat de po­porul coreean pe muntele Mahanban pe care sunt săpate în semn de veşnică recunoştinţă cuvintele: „întreg poporul este recunoscător Generalissimului Stalin, inspiratorul şi organi­zatorul victoriei asupra imperialismului japo­nez, victorie ce a întărit prin sânge prietenia intre popoarele Marii Uniuni Sovietice şi po­porul coreean”. Una după alta, fotografiile ex­puse în prima sală evocă anii luminoşi în care poporul core­ean eliberat a început să-şi con­struiască o viaţă nouă. Pentru prima dată pe ogoarele Coreii, bumbacul a început să înflo­rească pentru bunăstarea celor mulţi. Sub în­drumarea partidului In frunte cu tovarăşul Kim Ir Sen s'au pus bazele unei industrii în­floritoare, s'au creat noi aşezăminte culturale, la sate, ţăranii, ţinuţi de secole în întuneric şi neştiinţă de stăpânitorii japonezi, au în­ceput să înveţe carte. Numai în decurs de 3 ani de la eliberare peste 2.000.000 de analfa­beţi au devenit ştiutori de carte. Dar asupra acestui popor paşnic din înde­părtata „ţară a dimineţii liniştite” s'au nă­pustit cu cruzime hoardele de asasini yankei, duşmani ai popoarelor, ai libertăţii şi ai feri­cirii oamenilor liberi. Imaginile din cea de a doua sală a expozi­ţiei sunt zdrobitoare acte de acuzare care desvălue sălbăticia fără seamăn a agresori­lor imperialişti. Oamenii muncii care vizitează expoziţia privesc cu sufletele zguduite, trupu­rile fragede ale copiilor coreeni strivite de tancurile barbarilor, străzile oraşelor înecate în fumul exploziilor, satele prefăcute în ce­­nuşe. Şi în piepturile lor clocoteşte ura neîm­păcată, ura sfântă împotriva celor mai odioşi şi mai sălbateci criminali din istoria omenirii imperialiştii americani. Sute şi mii de oa­meni trec astfel prin faţa imaginilor acuza­toare. Iată bestia americană: un ofiţer yankeu că­ruia îi face plăcere să fie pozat în faţa victi­melor sale: zeci de coreeni morţi. Fiara rân­jeşte. Ce fel de oameni pot fi acei care au transformat în ruină teatrul din Phenian, mândria artiştilor şi locuitorilor capitalei Re­publicii Populare Democrate Coreene? Pot fi socotiţi oare oameni cei care au măcelărit fa­milia lui Cvon Em Dac şi au asasinat mişeleşte pe patrioţii coreeni întemniţaţi în închisoarea In-Cen? Vizitatorii privesc cutremuraţi Împără­ţia morţii dela Kodledo. Cavalerii ciumei, înar­maţi cu tancuri, aruncătoare de flăcări, mi­traliere, nimicesc oameni neînarmaţi, care, dând dovadă de un eroism exemplar, s'au ri­dicat la luptă în numele vieţii şi al drepturi­lor lor legitime. Împotriva „selecţionării” forţate. — Fiarele!... Vor plăti pentru toate, rosteşte un tânăr vizitator cu faţa aspră, purtând uni­formă de marinar. Ura din privirile sale o recunoşti în privirile tânărului aviator Li Hi En care luptă cu eroism pentru libertatea ţării sale, pentru apărarea păcii în lumea întreagă. Alături de figura plină de bărbăţie a aces­tui erou coreean se găsesc alte fotografii de eroi: Ban Do San, Li Gwan Su, Kun Kyn Ok, Kim Du Sen, Kin Shen Un, Kim Ho Bin. Întreg poporul Coreei luptă cu dârzenie pentru în­frângerea cotropitorilor. O compoziţie în lemn a sculptorului Csj­rvassy reprezentând un grup de partizani coreeni simbolizează lupta pe care poporul coreean o duce în spatele liniilor duşmane, slâbindu-le, hârţuind hoar­dele yankee prin acţiuni de un neîntrecut e­­roism. Alte imagini vorbesc despre munca uriaşă a muncitorilor care refac uzinele şi fabricile distruse de aviaţia americană şi susţin cu însufleţire frontul, despre patriotis­mul ţăranilor coreeni care muncesc fără pre­get pentru asigurarea hranei ostaşilor de pe front. Sunt emoţionante cele două fotografii care arată minunatul eroism al femeilor co­reene: femeile din satul Sisan ţes pânză pen­tru front şi femeile din satul Snasek se pre­gătesc pentru front, învăţând să mânuiască arma. In lupta sa, eroicul popor al Coreii este sprijinit şi ajutat de voluntarii marelui popor chinez. Cu emoţie privesc vizitatorii imagi­nile care reprezintă întâmpinarea voluntarilor chinezi de către populaţia coreeană. întâlnirea frăţească dintre luptătorii coreeni şi volun­tarii chinezi este un emoţionant simbol al victoriei forţelor libertăţii şi păcii împotriva bestiilor americane. Ultima sală a expoziţiei cuprinde un bogat material documentar: fotografii, afişe, reviste, ziare, reprezentând uriaşa luptă pentru pace dusă de popoarele întregii lumi, dragostea şi sprijinul întregii omeniri progresiste acordat eroicului popor coreean. Imaginile vorbesc despre valul de indignare stârnit în lumea în­treagă de războiul banditesc deslănţuit de co­tropitorii yankei, despre dragostea şi simpatia omenirii progresiste pentru lupta dreaptă a eroicului popor coreean. Ele oglindesc solida­ritatea oamenilor cinstiţi din lumea întreagă cu lupta poporului coreean, solidaritate ma­nifestată prin meetinguri de protest, prin ac­ţiuni de sabotare a războiului imperialist, prin ajutorarea poporului coreean cu alimente şi îmbrăcăminte. Sunt emoţionante fotografiile care înfăţi­şează grupul de copii coreeni oaspeţi ai ţării noastre, întâmpinaţi cu dragoste de pionierii români, ca şi imaginile care arată grija pă­rintească pe care poporul nostru o poartă co­piilor coreeni. Ultimele fotografii insuflă o puternică în­credere în victoria eroicului popor coreean, în victoria cauzei păcii în lumea întreagă. Ele reprezintă imagini din lupta pentru pace a popoarelor Uniunii Sovietice, în fruntea că­reia se află marele Stalin, genialul dascăl al omenirii muncitoare, genialul stegar al păcii între popoare. I. Ghik­a

Next