Contemporanul, iulie-decembrie 1953 (Anul 7, nr. 27-52)

1953-07-03 / nr. 27

2 Pe marginea Hotărlrii C.C. al P.M.R. cu privire la măsurile de îmbunătăţire a agitaţiei politice in rândurile oamenilor muncii Despre caracterul concret şi combativ al agitaţiei vizuale Parte integrantă a a- a­gitaţiei politice de ma- Ba­ogh­e­să - agitaţia vizuală, secretar 1­ Colt prin varietatea forme. el r­apL, r lor sale are o Ittare K putere de convingere şi influenţare a maselor; ea reprezintă in mâna organizaţiilor de partid de la oraşe şi sate un mijloc de preţ pentru educarea şi mobilizarea oimenilor muncii la lupta pentru îndeplinirea planului cincinal în patru arc, pentru întărirea alianţei dintre clasa munci­toare şi tara­m­ea muncitoare şi transfor­marea socialistă a agriculturii, pentru întă­rirea disciplinei în muncă, combaterea birocra­tismului şi demascarea uneltirilor duşmanilor ascunşi şi făţişi ai poporului nostru muncitor. Nivelul înalt, Ideologic şi politic al agita­ţiei vizuale, precum şi eficacitatea ei depind într’o largă măsură de legătura pe care o are cu viaţa, cu sarcinile economice şi poli­tice actuale. Dela intrarea în fabrică sau uzină şi până la locul de muncă, lozincile concrete, mobi­lizatoare, trebue să cheme oamenii muncii la luptă hotărită pentru îndeplinirea şi depăşi­­rea planului de producţie, pentru eliminarea lipsurilor în muncă, pentru traducerea in via­­ţa a tuturor sarcinilor economice şi polit­ce. In secţia Oţelărie de la „Industria Sârmei"­­Câmpia Turzii, bunăoară, agitatorii au afişat lozinca concretă, specifică locului de muncă : „Oţelari ! Scurtând timpul de elaborare a şarjelor, sporiţi producţia de oţel şi contribu­iţi la reducerea preţului de cost“. Constatând că în lunile Februarie şi Mar­tie planul de producţie al secţiei a fost în­­depi­nit cu mare greutate, colectivul de agi­tatori de la secţia principală-sticlă, de la fa­brica de sticlă din Turda şi-a pus ca obiec­tiv principal pentru luna Aprilie, lupta pen­tru o mai mare creştere a productivităţii munci, împletind agitaţia prin viu grai şi scrisă cu agitaţia­ vizuala, agitatorii au con­fecţionat lozinci conţinând texte mobilizatoa­re legate de această problemă, au alcătuit noi grafice de producţie pe om, au af­lat chemări ca, de pildă : „Să­ urmăm exemplul tovarăşilor fruntaşi în producţie, Stoian Ioan şi Luduşan Alexandru care depăşesc normele cu 30—50%“, şi altele. In suplimentul satiric al gazetei de perete „Ghimpele“, au fost afi­şate caricaturi reprezentându-i pe Török Francisc, Banciu Maria şi alţii care intârziau sau lipseau nemotivat de la lucru. Datorită şi intensei munci desfăşurate de agitatori, care au folosit din plin formele agitaţiei vizuale, în luna Aprilie absenţele nemotivate au fost complect lichidate, productivitatea muncii a crescut simţitor iar planul pe secţie a fost chiar depăşit cu 5—10%. Atunci când se organizează agitaţia vi­zuală într-o întreprindere sau o secţie tre­bue să se stabilească un obiectiv imediat al acesteia, obiectiv strâns legat de sarcinile secţiei sau ale întreprinderii respective. În unele întreprinderi din regiunea Cluj agitaţia vizuală are drept obiectiv stimula­rea muncitorilor pentru ridicarea necontenită a nivelului lor profesional sau pentru reali­zarea de noi raţionalizări, Inovaţii şi invenţii menite să contribue la creşterea producţiei şi productivităţii muncii. La secţia mecan­că de la întreprinderea „Triumf“-Cluj se pot ve­dea chemări ca acestea : „Tovarăşe, vizitează cabinetul tehnic unde iţi stau la dispoziţie 1000 de cărţi tehnico-profesionale“. Sau. ..Săptămâna inovaţiilor îţi dă posibilitatea să realizezi ideile tale pentru a-ţi uşura mun­ca, deci gândeşte-te şi vino cu propuneri“. Agitaţia vizuală organizată astfel a avut ca rezultat faptul că in luna Mai, in secţia res­pectivă s-au făcut şapte propuneri de inova­ţii preţioase, dintre care cinci au şi fost apro­bate. Folosirea variatelor forme ale agitaţiei vi­zuale are o mare eficacitate în stimularea în­trecerii socialiste. Intr’o serie de întreprinderi agitatorii folosesc cu mult succes graficele care oglindesc situaţia întrecerii socialiste între secţii şi între muncitorii dintr’o secţie. Datorită acestora muncitorul are posibilitatea să cunoască în orice moment realizările per­sonale în producţie precum şi situaţia în care se găseşte faţă de tovarăşul său de muncă. Popularizarea stahanoviştilor şi fruntaşi­lor în producţie prin panouri, articole la ga­zeta de perete, etc., duce de asemenea la in­tensificarea întrecerii socialiste şi constitue un stimulent pentru fiecare muncitor de a-şi în­suşi tot mai multe cunoştinţe tehnico-profe­sionale, de a ajunge în rândurile fruntaşilor în producţie. La atelierele C.F.R. „16 Februa­­rie“-Cluj, agitatorii au instalat chiar la in­trarea în întreprindere un frumos „Panou de onoare“. Pe acest panou sunt oglindite nu numai numele fruntaşilor, depăşirile realizate de ei ci se dau şi anumite indicaţii asupra metodelor folosite de stahanovistul respectiv, asupra atitudinii lui faţă de muncă şi faţă de avutul obştesc. Sub fotografia şoferului sulamiist Pop Gheorghe se arată, de pildă, că aplicând metoda Coroliov, acesta a reuşit să parcurgă cu autocamionul său 120.000 km. fără reparaţii şi că citirea cărţii „Oameni la volan“ de A. Rabacov l-a ajutat în bună mă­sură să obţină asemenea succese. Un mijloc eficace de înlăturare a lipsuri­lor ÎI reprezintă deasemenea, „Vitrina cu re­buturi“. Mulţi muncitori de la întreprinderi-® ,,Unirea“ din Cluj s’au străduit să muncea­scă mai bine, mai atent, când au văzut un „Vitrina cu rebuturi“, bucşele de distanţare rebutate de G. Ungar, sau piuliţele rebutate de Simo Adalbert. Colectivele de agitatori de la sate folosesc şi ele, într-o oarecare măsură, agitaţia vizua­lă în scopul mobilizării maselor muncitoa­re la bătălia pentru obţinerea unei recolte îmbelşugate. La gospodăria agricolă colecti­vă „Drapelul Roşu“ din Răscruci şi „Petőfi Sándor“ din Plăieşti au fost afişate lozinci legata de respectarea şi aplicarea statutului gospodăriilor colective. In multe gospodării colective, comune şi sate din raioanele Lu­duş şi Cluj, agitatorii au folosit metoda ex­punerii unor tăbliţe la porţile ţăranilor mun­citori fruntaşi In institutele de învăţământ superior din oraşul Cluj, ca de altfel nu mai toate între­prinderile a fost organizată o bogată agita­ţie vizuală pentru întâmpinarea Congresului şi Festivalului Mondial al Tineretului care va avea loc în luna August la Bucureşti. Fo­losirea diferitelor forme de agitaţie vizuală a contribuit foarte mult la stimularea stu­denţilor în direcţia însuşirii temeinice a cu­noştinţelor predate la cursuri. La Universita­tea „Bolyai”, agitaţia vizuală a fost legată în ultimul timp de bătălia pentru succesul examenelor. O serie de panouri şi fotomon­taje prezentau aspecte din şcolile din Uniu­nea Sovietică. O expoziţie populariza cele mai bune notiţe luate la cursuri, ca de pildă notiţele studenţilor Kornya Adam, Albert David şi alţii. Rezultate bune s-au obţinut in domeniul agitaţiei vizuale, acolo unde secretarii orga­nizaţiilor de partid au înţeles, aşa cum iată H­otarîrea C.C. al P.M.R. cu privire la îmbunătăţirea agitaţiei politice, sa „conducă personal munca colec­tivelor de agitatori, să organizeze săptămânal consfătuiri ale agita­torilor, pentru a-i informa asupra sarcinilor economice şi politice actuale...“ să-i instruia­scă pe aceştia, pentru a folosi cu succes pe lângă agitaţia verbală şi scrisă şi cele mai variate forme ale agitaţiei vizuale ca lozinci­le, fotomontajele, graficele etc., cu un conţi­nut concret şi mobilizator. Dacă agitaţia vi­zuală de la Fabrica de Sticlă din Turda, bună­oară, este concretă şi strâns legată de cele mai arzătoare probleme de producţie, acest lucru se datorează şi secretarului Comitetu­lui de partid, Rusu Ioan, care nu numai că se preocupă de felul cum sunt instruiţi agi­tatorii, dar, alcătuindu-şi un colectiv, con­trolează din două in două săptămâni felul cum este folosită agitaţia vizuală, nivelul po­litic şi principialitatea acesteia. In domeniul agitaţiei vizuale însă, in re­giunea Cluj există o serie de lipsuri serioa­se. Unele comitete şi organizaţii de bază au neglijat aproape complect folosirea şi con­trolul agitaţiei vizuale, n’au ştiut s’o imbine în modul cel mai just cu celelalte forme de agitaţie, sau dacă au făcut-o, s’au mulţumit să-i dea mai mult un caracter de campanie. La Fabrica de Ciment „Victoria Socialis­­mului“-Turda, unde există lipsuri mari, se­cretarul Comitetului de partid, Divan­eriu Lu­dovic, afirmă că „intr’o fabrică de ciment nu se poate face agitaţie vizuală bună”. Prin această afirmaţie secretarul Comitetului de partid respectiv încearcă să se pună la adă­post pentru răspunderea ce-i revine din faptul că în curtea întreprinderii şi chiar în secţii există lozinci vechi, panouri rupte, etc. Datorită lipsei de activitate a unor comisii de agitaţie vizuală intr’o serie de întreprinderi, ca de pildă la Fa­brica de cauciuc a Uzinelor „Ianoş Herbak", la unele secţii de la „Industria Sâr­­mei“-Câmpia Turzii, etc., — este neglijat ca­racterul concret al agitaţiei vizuale, conţinu­tul politic şi ideologic al acesteia. Singura chemare „Urmaţi exemplul stahanoviştilor” apărută la Fabrica de cauciuc a Uzinelor „Ianoş Herbak“-Cluj nu poate nici pe de­parte să­ înlocuiască o agitaţie vizuală bo­gată concretă, variată, legată de cele mai arzătoare probleme ale producţiei In secţia Cazangerie de l­a Atelierele C.F.R.-Cluj, agi­taţia vizualii are un caracter formal şi biro­­cratic, fiind­­aglomerate la întâmplare pe un singur perete lozinci rămase de la 1 Mai, cu afişe ,de Cruce Roşie, anunţuri administra­­­­tive, etc. Lipsa de îndrumare şi control din partea multor comisii de agitaţie vizuală din regiu­nea Cluj a dus la situaţia că agitatorii nu folosesc in aceiaşi măsură toate formele de agitaţie vizuală. Acordând o atenţie mai mare lozincilor şi, chemărilor, ei nu alcătuiesc grafice, fotomontaje, foto­­gazete panouri cu o tematică precisă, nu ştiu să oglindească, folosind exemple chiar din întreprinderea lor, grija partidului şi gu­vernului nostru faţă de oamenii muncii, spri­jinul frăţesc pe care Uniunea Sovietică îl a­­cordă ţării noastre. Aceasta se întâmplă la multe întreprinderi, cum sunt de pildă „Vic­toria Socialismului“-Turda, „Unirea“-Cluj şi altele. O condiţie esenţială pentru obţinerea de însemnate succese în producţie, o reprezintă înlăturarea tuturor lipsurilor din muncă, lup­ta împotriva leneşilor şi chiulangiilor, împo­triva indisciplinei, a lipsei de grije şi respect faţă de avutul obştesc. In multe întreprin­deri, instituţii şi sate din regiune® Cluj, or­ganizaţiile de bază ale partidului n'au ştiut să dea agitaţiei vizuale un caracter mai combativ, n’au ştiut să folosească variatele ei forme pentru a interveni,operativ la com­baterea lipsurilor, pentru a demasca pe aceia care desorganizează producţia. A face agi­taţie, ne învaţă tovarăşul Stalin, nu înseam­nă numai a convinge, ci şi a demasca. Ho­­tărire® C.C. a­ PM.R. cu privire la măsu­rile de îmbunătăţire a agitaţiei politice în rândurile oamenilor muncii trasează Comi­tetelor de­ partid, regionale, raionale şi oră­şeneşti cât şi organizaţiilor de bază sarcina de a spori vigilenţa revoluţionară a oameni­lor muncii pentru combaterea atitudinii de gură-cască şi a oricărei încălcări a liniei­­partidului. O serioasă lipsă are în acest sens Comite­tul Regional de Partid­ Cluj care nu a în­drumat organizaţiile de partid să folosească într-o măsură mai mare agitaţia vizuală, pentru a combate deficienţele existente în diferite sectoare de muncă. Agitatorii de la Uzinele „Unirea“-Cluj nu folosesc in­sufi­cientă măsură pentru combaterea lipsurilor, formele cele mai eficace ale agitaţiei vizua­le cum sunt „Tabla neagră“, caricaturile, etc. O atenţie mai mare trebue să acorde agi­taţiei vizuale organizaţiile de partid de la sate. Lipsurile existente în domeniul agita­ţiei vizuale în comunele Mihai Viteazu, Mol­doveneşti, Plăieşti şi altele, se datorează fap­tului că­ secretarii organizaţiilor de baza nu controlează felul cum este folosită agitaţia vizuală de către colectivele de agitatori. Din acest motiv, agitaţia vizuală în aceste comu­ne are un caracter de campanie, este lăsa­tă numai în seama cadrelor didactice. In satele din regiunea Cluj, agitaţia vizuală nu este în suficientă măsură legată de campania de recoltare şi Colectări. In comuna Floreşti bunăoară, lozincile existente datează tocmai din perioada campaniei de însamânÎSI. Mai mult decât atât, în comunele Floreşti, Gilău, Vlaha, Luna, acum când ţărănimea muncitoa­re se pregăteşte pentru bătălia recoltării, agi­taţia vizuală este cu totul inexistenta Organizaţiile de partid săteşti din regiunea Cluj vor trebui să-şi îndrepte toată atenţia spre îmbunătăţirea agitaţiei vizuale în lupta pentru desfăşurarea în bune combiţiuni a cam­paniei de recoltare şi colectări. Agitatorii vor trebui să fie îndrumaţi să folosească din plin toate formele de agitaţie vizuală, gazete de perete, ediţii fulger, lozinci, panouri, carica­turi, tabla de onoare, etc., atât în comune cât şi la arii pentru ca munca lor de convingere a ţăranilor muncitori pentru strân­gerea la timp a recoltei şi îndeplinirea înda­toririlor către stat să dea roade. In faţa Comitetului Regional de Partid Cluj stă sarcina de a antrena comitetele de partid şi organizaţiile de bază ale partidu­lui din regiune, să ridice necontenit nivelul politic şi ideologic al agitaţiei vizuale, ope­rativitatea acestei forme de agitaţie politică de masă, care, alături de agitaţia verbală şi scrisă, contribue la aplicarea hotărîrlor par­tidului şi guvernului, la lupta pentru obţinerea linei recolte bogate, pentru realizarea planu­lui de colectări, pentru îndeplinirea planului cincinal în 4 ani şi transformarea socialistă a agriculturii în ţara noastră. Balogh Alexandru Secretar al Comitetului Regional P.M.R. Cluj. Citiți: Bibliografie LEONTE TISMANEANU : „Volumul al doi­sprezecelea al operelor lui I. V. Stalin“. Editura pentru literatură politică,1 64 pag., 1 leu. DUMITRU FRASIE: „Despre statutul model al întovărășirilor agricole". Editura pentru literatură politică, 40 pag., 40 bani. N. A. NECRASOV: „Poeme alese“. Editura Cartea Rusă şi E.S.P.L.A., 112 pag., 1,45 lei. ★ B. P. HAŞDEU : „Pagini alese“. E.S.P.L A. (Colecţia „Biblioteca pentru toţi”), 374 pag., 4,23 lei. V. ALECSANDRI : „Teatru“ vol. II. E.S.P.LA 420 pag., 8,50 lei. G. COŞBUC: „Poezii" E.S.P.L.A., vol. I„ 348 pag., 6,50 lei; vol. II 332 pag., 6,26 lei. ★ E. BELKIN : „Munca clubului in timpul ve­rii”. Editura Consiliului Central al Sindi­catelor, 84 pag., 1,10 lei. ★ M. A. BARG : „Cromwell şi epoca sa“. Edi­tura de stat pentru literatură ştiinţifică, 324 pag., 13,03 lei. . C. A. PETROSIAN: „Metoda sovietică de in­dustrializare”. Editura de Stat pentru lite­ratură ştiinţifică, 292 p­ag. 5,23 lei. * * * :„Analele Româno-Sovietice”, seria Geologie — Geografie nr. 3/1953, Editura Academiei R.P.R., 132 pag., 3,50 lei. * * *:„Analele Româno-Sovietice”, seria Silvicultură — Industria lemnului şi a hâr­tiei, nr. 2/1953, Editura Academiei R.P.R., 152 pag., 3,50 iei. După un timp îndelungat, petrecut în spi­tal, Vasili Bortnicov, vindecat de pe urma unei răni căpătate în luptele cu cotropitorii hitlerişti,­­ se întoarce acasă unde nădăjdu­ieşte că-l aşteaptă soţia şi cele doua fetiţe ale sale. Pe drumul spre satul lui, Vasili ,se bate cu nămeţii, cu gândurile şi îndoiala care nu-i dau pace şi ajunge până la izba cu­fundată în zăpadă şi întuneric. La îmbrăţi­şările calde ale Avdotiei, care-l primeşte cu inima plină de bucurie, îndoiala şi greutatea care-i apăsau sufletul se risipesc o clipă, pentru ca imediat după aceea să se aduie dureros de repede şi să-l trezească din ame­ţeala care-l cuprinsese. Pe marginea patu­lui, un om pe jumătate desbrăcat se chinuie să-şi tragă cismele. E Stepan Mohov, tracto­ristul, noul bărbat al Avdotiei. A fost suficientă o singură clipă, pentru ca în fulgerarea ei totul să se spargă cu sgo­­mot asurzitor în mii de cioburi , şi familia şi fericirea, pe care­ Vasili a aşteptat-o cu atâta nerăbdare în anii grei ai războiului. Aceste fapte le întâlneşti când citeşti pri­mele file ale romanului „Secerişul“ de Ga­lina Nîcolaeva şi tot ele constitue şi începu­tul filmului „Întoarcerea lui Vasili Bortnk­­­ov“, realizat după acest roman de regizorul sovietic Vsevolod Pudovchin. Tratând o temă foarte cuprinzătoare — aceea a creşterii spirituale a oamenilor so­vietici, care în munca constructivă schimbă viaţa înconjurătoar­e schimbându-se in acelaş timp ei inşişi —, Galina Nicolaeva desvoltă şi rezolvă în romanul ei două probleme­­felul în care societatea socialistă ajută la formarea şi valorificarea înaltelor însuşiri ale omului sovietic şi problema vieţii intime a acestor oameni, a elementului nou, comu­nist, care apare în existenţa lor personală, în familie, acasă, în viaţa de zi cu zi. Ga­lina Nicolaeva se foloseşte pro­it de altele de exemplul Bortnicovilor, pentru a arăta că fa­milia sovietică nu poate exista decât pe baza comunităţii de interese şi a stimei reciproce, pe baza înfrăţirii în muncă şi în lupta pen­tru atingerea unui ţel comun. Din acest material oferit de opera literară, creatorii filmului au ales tema principală, a noului, care apare in viaţa personală a Bortnicovilor, în atitudinea lor faţă de fa­milie. Dezvoltând această linie de subiect, autorii filmului şi-au propus să arate in­fluenţa pe care o exercită viaţa socială asu­pra celei personale, asupra relaţiilor dintre membrii unei familii sovietice, influenţă care determină apariţia elementului nou în aceste relaţii Elementul nou pe care l-au scos în evi­denţă cu o înaltă măestrie autorii filmului, apare în traiul pe care Vasili şi Avdotia îl duc după plecarea lui Stepan Mohov Avdotia mai ţine încă la Stepan. Pentru că Vasili n’o ajută să-l uite, să şi-l scoată din suflet pe cel plecat, neînţelegerile dintre cei doi soţi cresc şi îi fac să se depărteze tot mai mult unul de celălalt. Deşi Avdotia ţine tot atât de mult şi la Vasili, Vasili nu înţelege şi nu vede această iubire; de aceea el nu în­tinde mâna pe care o aşteaptă şi o cere Avdotia, de aceea rămâne aspru şi închis in ei, purtându-şi durerea de unul singur. La rândul ei Avdotia suferă şi ea, dar în su­fletul ei, pe lângă durere, îşi face loc şi un simţământ de desnădejde: începe să creadă că viaţa lor s’a rupt pentru totdeauna şi că nimic nu o mai poate reface. Vârtejul vieţii în care Borbnicovii începu­seră să se afunde îi cuprinde, purtându-i cu repeziciune ameţitoare spre o viaţă nouă, în­văţător şi călăuză credincioasă pe acest drum le este colectivul în mijlocul căruia trăesc şi muncesc cei doi soţi. Totuşi, pentru a iz­bândi pe deplin, toate acestea îă ajung, căci­, „numai fapte şi sentimente noi, înăl­ţătoare şi frumoase îi puteau face pe amân­doi să uite trecutul şi să-şi ia viaţa de la ca­păt“. („Secerişul“). Acestor fapte le dă naş­tere munca lor unită, dorinţa fierbinte de a face din colhozul lor, din patria lor, o gră­dină înfloi­itoa­re. Aşa au învins Vasili şi Avdotia trecutul care mai stăruia în sufletele lor şi din pri­cina cămia ei nu se puteau apropia sufle­teşte unul de celălalt. Au învins, pentru că în viaţa lor familială influenţa obştească a ju­cat un rol hotărîtor. Cu siguranţă că situaţii similare, în societatea burgheză, nu şi-ar fi găsit niciodată o rezolvare pozitivă, pentru­că acolo omul îi este omului lup ; societatea burgheză, tn plină descompunere, nu ar fi putut decât să contribue și mai mult la dez­binarea familiei în fata căreia s’ar ridica a­,­semenea probleme. lată dece filmul ..întoarcerea lui Vasili Bortnicov“ are o profundă semnificaţie ideo­logică, căpătând prin aceasta şi o mare va­loare educativă. Atunci când vorbim însă de valoarea e­­ducativă a filmului realizat de Pudovchin, trebue să­­ ne oprim asupra concepţiei crea­toare a regizorului care a dat­ viaţă pe ecran ideilor luminoase ale scenariului realizat de Galina Nicolaeva şi E. Gabrilovich Alegând cu atenţie tot ceea ce ţinea de viaţa, intimă a personagiilor, regizorul nu a scăpat nici o clipă din vedere cadrul mare, social în care se petreceau evenimentele. De aceea meritul creaţiei lui Pudovchin în a­cest film constă în faptul că el a ştiut sa lege prin firi nevăzute, dar foarte trainice, drama personală a eroilor principali de pro­blemele esenţiale ale colectivului sovietic. Un mare merit revine deasemeni regizoru­lui şi datorită muncii ştiinţifice pe care a dus-o împreună cu actorii asupra rolurilor. In legătură cu aceasta, Pudovchin arăta in articolul „Despre dramatismul evenimente­lor şi soarta personală a eroilor“, că în mun­ca asupra fiecărui episod al filmului, ţinta sa a fost găsirea „piedicii“ care stătea în calea atingerii scopului de către erou, afla­rea momentului în care trebuia înlăturată şi a felului în care eroul trece la înlăturarea ei. Procedând în felul acesta în munca a­­supra rolurilor, regizorul a determinat pe in­terpreţi să rezolve cu succes importante şi grele probleme de creaţie actoricească. Unul din numeroasele episoade în care actorii interpretează cu o înaltă artă fie­care gest, fiecare schimbare de ton sau de mimică, dându-le o adâncă semnificaţie psihologică, este acela al întâlnirii dint­re Vaslui şi Avdotia, în prezenţa­­ secreta­rului de partid. Scena se desfăşoară acasă la Vasili Bortnicov, unde Cecanov (se­cretarul comitetului raional de partid) o in­vită şi pe Avdotia pentru a discuta în trei câteva probleme importante, de rezolvarea cărora depindea bunul mers al colhozului. Cecanov conduce discuţia abordând numai problemele muncii din colhoz, fără a face vreo aluzie la viaţa personală a celor doi soţi, la relaţiile dintre ei. Dezbaterea pro­blemelor muncii comune din colhoz, îi apro-, pie însă , pusă în faţa unei probleme care cerea o rezolvare imediată.. Avdotia trece cu succes această încercare. Vasiui işi dă sea­ma că ea este un muncitor priceput, puternic, un om care gândeşte independent, un om care a reuşit să rezolve o problemă de mun­că ce-l frământa pe el, Vasiii Bortnicov, preşedintele colhozului, o problemă pe care el nu ştiuse s’o descurce. La rândul ei, Avdotia observă schimbarea care s’a petrecut în Vas'li ; vede sâmburele noului care s’a născut tn conştiinţa lui şi păşeşte încrezătoare spre el — spre sufle­tul lui, — ştiind dinainte că sentimentul acesta nou va rodi din plin fiindcă a găsit un teren prielnic In întreagă această scenă apare limpede că sentimentele noi din con­ştiinţa lui Vasili Bortnicov au învins şi ca această victorie — care va aduce după sine relaţii noi între el şi Avdotia — se dato­reşte muncii amândorura pentru atingerea unui ţel comun, precum şi influenţei puter­nice, hotărîtoare a celor mai înaintaţi oameni din societatea sovietică, reprezentaţi în a­­cest episod de secretarul comitetului raional de partid, Cecanov. Trebue subliniat că în desfăşurarea ac­ţiunii şi mai ales in caracterizarea eroilor, un rol însemnat l-a jucat peisagiul pe care Pudovchin l-a ales şi l-a integrat în mod creator episoadelor filmului. Intre imaginile de natură şi stările sufleteşti aie personagii-' \ lor există o intimă legătură. Exprimarea sentimentelor profunde ale eroi­lor şi a bogatului conţinut de idei al filmu­lui, se datoreşte nu numai măestriei desă­vârşite a regizorului şi a actorilor, ci şi mu­zicii compozitorului K. Molceanov. La baza­­ muzicii filmului „întoarcerea lui Vasili Bortnicov“ stă un cântec colhoznic care se transformă şi se dezvoltă, urmând îndea-a­proape linia dramatică a acţiunii. Prin poe­zia şi lirismul ei, această muzică se înca­drează în ace­­stil nou al muzicii de film marcat de Şostacovici şi Hrenicov în crea­ţiile lor destinate cinematografiei. In acest film, în mod deosebit se remarcă faptul că Moiceanov a reuşit să păstreze mereu pre­zentă în toată desfăşurarea episoadelor (sce­ne de iubire sau de profund dramatism) me­lodia cântecului colhoznic de la care a pornit iniţial îmbinând, cu multă pricepere şi­, cu un simţ artistic deosebit, muzica, elementele de natură, mişcarea personagiilor şi culoarea, regizorul Pudovchin a făcut din succesiunea­­ episoadelor filmului un ansamblu armonios, desvăluind felul în care doi oameni sovie-e­tici, Vasili şi Avdotia Bortnicov, în luptă cu viaţa, în clocotul muncii constructive, a­­jutaţi de societatea sovietică, isgonesc din conştiinţa lor tot ceea ce era vech­i şi apar­ţinea trecutului și păşesc cu îndrăzneală înainte, pe cafea luminată de soarele comu­nismului. Al. Boiangiu CRONICA FILMULUI întoarcerea lui Vasili Bortnicov CC O scenă din li­m Sfârşit de an în învăţământul popular al limbii ruse Creşte tot mai mult interesul oamenilor muncii din ţara noastră pentru învăţarea limbii ruse,a carei cunoaştere le deschide larg porţile către însuşirea culturii şi teh­nicii celei mai înaintate din lume, a tehnice şi culturii constructorilor comunismului. Sta­tul nostru democrat-popular creează maselor largi muncitoare toate condiţile pentru ca ele să înveţe limba rusă, să cunoască nepre­ţuitele valori ale culturii sovietice. In ca­dru! celor peste 1O.OOO de cursuri populare de limba rusă deschise anul acesta în nu­meroase întreprinderi, instituţii, pe şantiere, în mari centre economice şi culturale, la ora­şe şi sate, peste 170.000 de stahanovişti, frun­taşi în producţie, tehnicieni, ţărani munci­tori, intelectuali, etc., s'au străduit să înveţe cât mai bine limba rusă, pentru a folosi ne­mijlocit, în scopul îmbunătăţirii muncii lor profesionale, cărţile, revistele, ziarele şi lu­crările sovietice de specialitate. Seminariile de sfârşit de an, care au avut loc de curând, au oglindit o serie de succese obţinute în sistemul învăţământului popular de limba rusă. Numai în regiunea Cluj, peste 8.000 de absolvenţi ai cursurilor populare de limba rusă (ch­lar I, II şi III) au învăţat să scrie, să citească şi unii chiar să converseze in limba rusă. In Capitală, numărul absol­venţilor cursurilor populare de limb® rusă trece de 11.000. Cursurile au dat rezultate bune — şi a­­ceasta s’a dovedit cu prisosinţă la semina­­riile de sfârşit de an — acolo unde orga­ni­­zaţiiile şi cercurile A.R.L.U.S. s’au preocupat de buna lor organizare, acolo unde secţiile de învăţământ ale sfaturilor populare în co­laborare cu organizaţiile regionale sau ra­ionale A.R.L.U.S. au dat bune îndrumări metodice cadrelor didact­ice, unde s’au organizat schimburi de experienţă în munca didactică şi şedinţe periodice de a­­naliză a muncii. In mare măsură, acolo unde cursurile populare de limba rusă au dat roade, aceasta se datoreşte existenţei unei strânse colaborări între organizaţiile­ A.R.L.U.S. şi, celelalte organizaţii de masă. O serie de comisii ale învăţământului popu­lar al limbii ruse — cum ar fi cele din re­giunile Cluj, Stalin, Iaşi, Craiova, Bacău ş.a. — au înțeles sarcina principală ce ie re­venea de a coordona activitatea diferite­lor organizaţii de masă şi a diferitelor or­gane de stat în organizarea cursurilor popu­lare de limba rusă, de a desfăşura o largă activitate cultural-politică de masă pentru popularizarea cursurilor, de a controla şi în­druma procesul de învăţământ în cadrul cursurilor populare din punct de vedere di­dactic şi metodic. De felul cum au ştiut să muncească birou­rile cercurilor A.R.L.U.S. a depins asigura­rea unei frecvenţe regulate la cursurile popu­lare de limba rusă. Intr'o serie de unităţi, ca : Ministerul C.F.R., Hidrocentrala „V. I. Lenin“-Bicaz, G.A.S.-Popricani ş.a. birourile cercurilor AR L.U.S., înţelegând că pentru a învăţa o limbă este necesară însuşirea cu continuitate a materialului predat, au urmă­rit permanent regularitatea cu care cursanţii au frecventat cursurile. In procesul de învă­ţământ, cea mai mare parte a profesorilor au căutat să se apropie de cursanţi şi să fo­losească cele mai bune metode pedagogice pentru ca elevii să-şi însuşească limba rusă. Profesorul Grigorcea, bunăoară, care a “con­dus cursul popular de limba rusă de la „So­­vromasigurare“, îşi stabilea dinainte un plan amănunţit pentru fiecare lecţie, folosea din plin schemele gramaticale şi un variat ma­terial didactic intuitiv ca alfabetul decupat, hărţi geografice, planşe cu fotografii, ta­blouri etc., pentru a face lecţiile cât mai in­teresante. La cursul de la Spitalul Filaret din Bucureşti, profesoara a insistat în special a­­supra însuşirii de către cursanţi a vocabula­rului tehnic-medical. Alţi profesori au orga­nizat discuţii în limba rusă între cursanţi, au stimulat pe cursanţi să converseze şi în afara orelor de curs, să înveţe poezii, scenete, etc. Seminariile de sfârşit de an din învăţă­mântul popular al limbii ruse au scos la iveală însă şi o serie de lipsuri care se dato­­­­rează muncii nesatisfăcătoare a unor comerii de coordonare a învăţământului popular de limba rusă, a birourilor regionale şi raionale A.R.L.U.S., care nu s’au interesat în mod se­rios de felul cum este organizată studierea limbii ruse în diferite întreprinderi şi insti­­tuţii. Rezultate slabe la seminariile de sfâr­şit de an s'au constatat în regiunile Bârlad, Timişoara, Hunedoara ş.a., unde birourile re­gionale A.R.L-U.S. n’au înţeles că problema cursurilor populare de limba rusă priveşte pe toţi membrii biroului regional şi nu numai sectorul de limba rusă din cadrul organiza­ţiei regionale. Birourile regionale A.R.L.U.S. din regiunile mai sus amintite nu s’au inte­resat de felul cum sunt îndrumaţi, de către comitetele raionale şi orăşeneşti, responsabilii, de cursuri, cum sunt organizate şedinţele lu­nare cu profesorii; ele nu s’au preocupat de strângere® legăturilor cu secţiile de învăţă­mânt ale sfaturilor populare raionale şi oră­şeneşti şi cu responsabilii cercurilor pedago­gice, încheierea învăţământului popular al lim­bii ruse din acest an, care a scos în evidenţă o serie de realizări importante precum şi unele lipsuri, trebue să constitue atât pen­tru organizatori cât şi pentru profesori şi elevi un prilej de a trage învăţăminte, pen­tru a face ca în anul viitor învăţământul popular de limba rusă să se desfăşoare în condiţiuni mai bune, să se obţină succese şi mai însemnate. Discuţii asupra problemelor poeziei, schiţei şi comediei satirice Secţiile de poezie, proză şi dramă ale Uniunii Scriitorilor din R.P.R. au organizat în zilele de 25, 26 şi 27 iunie, discuţii cu pri­vire la problemele oglindirii chipului omului nou în poezie, problemele schiţei şi ale co­mediei satirice. La discuţia organizată de comisia de poe­zie, tov. Vera Călin a prezentat un referat in care a dezbătut problemele principale ale înfăţişării în poezie a oamenilor celor mai înaintaţi din patria noastră. In referat au fost ridicate de asemenea probleme ca nece­sitatea participării poetului la evenimentele zugrăvite, dezvoltarea personalităţii artis­tice, etc., criticându-se monotonia şi plati­tudinea unor poezii publicate în revistele li­terare. La discuţii, vorbitorii au adâncit proble­mele puse în referat. Ei au accentuat asupra necesităţii ca poetul să se afle necontenit în miezul frământărilor vieţii, să se identifice cu aspiraţiile celor mai înaintaţi oameni, să oglindească forţele înaintate în ofensiva lor neîntreruptă împotriva a tot ce frânează mersul înainte. Participanţii la discuţie au insistat asupra necesităţii ca poeţii noştri să abordeze cu mai mult curaj problemele fundamentale ale luptei poporului nostru care, sub conducerea Partidului, îşi făureşte o viaţă nouă şi­, minunată. In cadrul discuţiei cu privire la­­schiţă, referatul a fost făcut de scriitorul Cezar Pe­­trescu, care­­a analizat cu pătrundere proble­me de bază ale­ genului scurt. Referatul a re­liefat o serie de aspecte ale măes­triei litera­re în genul scurt, folosind pe larg articolele lui Gorchi referitoare la aceste probleme, materialele discuţiilor de la cel de al doilea Congres unional al tinerilor scriitori sovie­tici, precum şi articolele scriitorului sovietic Serghei Antonov despre schiţă. Referentul a subliniat capacitatea deosebită a schiţei de a reda conflictele esenţiale din viaţă, de a concentra într’un spaţiu restrâns o mare bo­găţie de idei. El a arătat importanţa creării de schiţe satirice — armă ascuţită a oame­nilor muncii în lupta împotriva a tot ce e înapoiat. Discuţiile purtate au arătat că schiţa este chemată să desvăluie conflictele din viaţă în manifestările lor cele mai noi, mai ascuţite. Aducând în fa­ţa cititorilor tot ceea ce via­ţa scoate la iveală cu mai multă ascuţime, zugrăvind oameni minunaţi şi fapte impre­sionante, schiţa îndeplineşte rolul de a mo­biliza masele la acţiune, indicându-le prin­cipala direcţie în care trebue să-şi îndrepte eforturile. S-a accentuat asupra importanţei deosebite a măestriei în schiţă, asupra efor­tului pe care îl impune genul scurt auto­rilor în vederea concentrării maxime, a expri­mării clare şi a conturării precise a caracte­relor şi împrejurărilor. La baza măestriei stă însă cunoaşterea temeinică a vieţii. Scrierea de schiţe îl obligă pe scriitor să fie un per­manent contact cu viaţa, cu problemele cele mai arzătoare ale actualităţii. Discuţia în jurul problemelor comediei sa­tirice a avut la bază lectura colectivă a co­mediei lui Aurel Baranga, „Mielul turbat“ şi referatul tov. Ovid S Crohmălniceanu a­­supra problemelor comediei satirice. Anali­zând comedia „Mielul turbat“, referentul a ridicat numeroase probleme în legătură cu creaţia satirică, precum : importanţa şi rolul satirei, trăsăturile noi ale comediei realist­social­iste, rolul ofensiv al forţelor pozitive în literatura satirică rea­list-soci­a­l­i­s­t­ă, exa- , gerarea conştientă in satiră, procedeele co­mediei realiste, etc. Piesa lui A. Baranga — a arătat referentul — reuşeşte să răspundă în mare măsură cerinţelor comediei realist­­social­iste. Ea demască­­ birocratismul care încearcă să frâneze dezvoltarea economiei noastre socialiste. In piesă apar personaje vii, care stârnesc, odată cu râsul, ura și mâ­nia cititorului. In comedia lui Aurel Baranga este reliefată ofensiva noului împotriva încercărilor duş­mănoase ale birocraţilor. In referat au fost analizate de asemenea comediile : „Regatul liniştit“ de M. Leonard, „Familia lui Andrei“ de N. Constantinescu şi J. Fulga şi „Avansarea şefului“ de Eugen Naum, comedii care necesită încă îmbunătă­ţiri substanţiale pentru a putea vedea lumina rampei. La discuţie s’a arătat necesitatea însuşirii exemplului marilor scriitori satirici clasici, al scriitorilor sovietici. S’a insistat îndeosebi asupra necesităţii că în comedia satirică să se oglindească, rolul predominant al forţei pozitive, ca în perso­najele negative să fie demascată însăşi esen­ţa forţei sortite pieirii. Vorbitorii au desvăluit unele procedee ne­­realiste folosite în piesele discutate, ca si­tuaţiile bizare, comicul exterior, etc! Discuţia a subliniat cu bucurie că piesa „Mielul turbat“ reprezintă o însemnată cu­cerire a dramaturgiei noastre, că­ lucrarea lui Aurel Baranga este o armă puternică în­­mâna oamenilor muncii din țara noastră, constructori ai socialismului.

Next