Contemporanul, iulie-decembrie 1959 (Anul 13, nr. 26-51)
1959-07-03 / nr. 26
MARIA CONSTANTIN (Expoziţia tineretului) La bătutul cânepei Pe un drum deschis GRUPURI de artişti plastici, compozitori, scriitori, cineaşti, au fost la începutul anului acesta, pentru o lună de zile, la sate şi pe şantiere. Acţiunea are valoare de început în direcţia stabilirii unui contact organizat şi de mai lungă durată între creatori şi masele de oameni ai muncii din fabrici şi de pe ogoare. A reieşit şi cu acest prilej, că artiştii profesionişti, scriitorii pot aduce o contribuţie însemnată la acţiunile politice şi obşteşti legate de transformarea socialistă a satului, la îndrumarea activităţii cultural-educative de masă, a bibliotecilor, cercurilor de citit etc. Totodată, fiind în contact nemijlocit, direct, cu viaţa maselor, artiştii, compozitorii, scriitorii şi-au lărgit orizontul tematic al propriei lor creaţii. Astfel, scriitorii şi compozitorii şi-au marscuns în planurile lor de muncă lucrări inspirate de oamenii şi realităţile pe care le-au cunoscut cu acest prilej. Pictorii şi-au propus să dăruiască tablouri din patrimoniul personal pentru organizarea unor expoziţii permanente în cluburi, unităţi socialiste agricole, cămine culturale, să se preocupe de organizarea unor muzee în localităţile mai mici, să împodobească cu fresce lăcaşuri de cultură etc. Greditorii de film au contribuit la înfiinţarea unor oineoluburi muncitoreşti şi pregătesc deschiderea de noii oineoluburi în întreprinderi. Studioul Alexandru Sabia a creat la Hunedoara o echipă de filmare permanentă, compusă dintr-un regizor şi un operator, care înregistrează pe peliculă realizările de zi cu zi ale oţelarilor hunedorani. Conducerea Uniunii Compozitorilor, îndrumată îndeaproape de organizaţia de partid, a analizat problema legăturii cu masele muncitoare în raport cu cerinţa obiectivă ce se pune creaţiei muzicale contemporane : accesibilitatea. La dezbaterile şi şedinţele de cenaclu ale Uniunii a fost atras un număr din ce în ce mai mare de muncitori, activişti culturali, artişti amatori. Pe de altă parte, compozitorii şi muzicologii s-au integrat direct în activitatea culural-educativă de masă. Uniunea compozitorilor, de comun acord cu Consiliul Central al Sindicatelor, a desemnat un număr de 50 de compozitori ca instructori pe lîngă corurile şi brigăzile artistice de agitaţie din 34 de întreprinderi bucureştene. Fără îndoială, rezultatele practice ale acestei iniţiative se vor vedea în întrecerile artiştilor amatori din cadrul celui de al V-lea Concurs pe ţară al echipelor amatoare de la oraşe şi sate. In ultimul timp, s-au integrat în această muncă şi muzicologii. In urma unei discuţii cu directorii cluburilor muncitoreşti din Capitală s-a iniţiat organizarea unor expuneri de popularizare a principalelor probleme ale muzicii : Cintecul popular vechi şi nou, Muzica corală romînească, Bucureştiul de Ieri şi de azi în muzică, Muzica Uşoară şi Interpreţii ei, Enescu — compozitor, interpret şi dirijor ş.a. Perspectiva, eficienţa şi continuitatea acestor acţiuni sunt asigurate prin existenţa, la Uniunea Compozitorilor, a unui plan de activitate, a unor colective constituite anume să urmărească şi să îndrume activitatea obştească a membrilor Uniunii. Ceea ce n-a reuşit încă Uniunea Compozitorilor este extinderea acestor iniţiative şi la filialele din ţară. Toate acestea sunt fapte care vorbesc despre contactul tot mai strâns dintre creatorii de artă cu viaţa, cu cerinţeleculturale mereu prescînde ale maselor. Intervenţia scriitorilor, artiştilor, cineaştilor, a creatorilor în genere, în viaţa politică şi culturală a satului, în activitatea culturală din întreprinderi este, însă, nesatisfăcătoare. Uniunile de creaţie (excepţie făcînd Uniunea Compozitorilor) şi Direcţia generală a cinematografiei nu au valorificat decit în mică măsură entuziasmul şi iniţiativele cu care creatorii s-au întors de la sate şi de pe şantiere. Conducerile uniunilor au rămas pasive, mulţumindu se să înregistreze unele succese parţiale, fără a privi în perspectivă, fără a încerca să găsească forme organizatorice şi metode adecvate care să ajute pe creatori în permanentizarea legăturilor stabilite în scurtul, dar fructuosul lor popas printre muncitori şi ţărani. Formaţiile artistice de amatori se bucură de un ajutor tot mai substanţial din partea teatrelor, a instructorilor calificaţi Nu acelaşi lucru se poate spune despre aportul scriitorilor la asigurarea unei literaturi dramatice adecvate formaţiilor amatoare. Problema repertoriului echipelor de teatru de amatori nu este pe deplin rezolvată. O parte din piesele existente în acest repertoriu sunt depăşite în raport cu noile realităţi economice şi sociale. Uniunea Scriitorilor ar fi putut să aducă o contribuţie valoroasă în mobilizarea scriitorilor la crearea de piese intr-un act pe temele cele mai actuale, dacă acest lucru ar fi constituit o preocupare. Discuţii despre dramaturgia intr-un act se organizează foarte rar la Uniunea Scriitorilor. Probleme ca : piesa într-un Cum sprijină Uniunile de creaţie activitatea culturală de masă act, textuil pentru brigada artistică de agitaţie etc., sunt rareori (sau chiar de loc) abordate. Sprijinirea cenaclurilor literare nu stă, decît în insuficientă măsură, în atenţia Uniunii Scriitorilor. Este adevărat că scriitorii au avut nenumărate întîlniri şi discuţii cu cititorii lor din fabrici, uzine, de la sate, dar numai ocazional şi sporadic, nu pe baza unui plan întocmit de Utriune. Din cele cîteva vizionări — tot sporadice — de producţii cinematografice naţionale şi dezbateri organizate cu spectatorii muncitori din întreprinderi ori ţărani colectivişti — a reieşit ce ajutor preţios pot căpăta cineaştii ascultînd observaţiile celor cărora li se adresează filmele. Consfătuirile redacţiei jurnalului cinematografic Noutăţi din agricultură de la Studioul de filme documentare Al. Sahla, ţinute anul trecut cu oamenii muncii din gospodăriile agricole colective şi de stat din regiunea Galaţi, au arătat — de pildă — necesitatea îmbogăţirii Tematicii jurnalelor adresate satului cu noi rubrici, a reprofilării celor vechi. Prezenţa artiştilor plastici în mijlocul amatorilor din uzine sau de la sate rămîne încă un deziderat. Actualmente se duce o largă acţiune de stimulare şi valorificare a creaţiei populare (ceramică, cusături, ţesături, sculptură în lemn etc.), în care apare elementul nou, socialist. Dar Uniunea Artiştilor Plastici, care poate da sprijin creatorilor populari, contribuind la preîntîmpinarea unor tendinţe de alterare a specificului artei populare, nu a făcut nimic în această direcţie. Inconsistentă este şi acţiunea de popularizare în masele largi a creaţiei plastice romîneşti şi universale. Un eveniment atît de important ca Expoziţia de artă plastică de la Moscova a ţărilor socialiste ar fi putut constitui subiectul unor prelegeri în cîteva mari cluburi muncitoreşti din Capitală şi din ţară. In curind, într-o acţiune comună, grupuri de compozitori şi scriitori vor pleca în cîteva centre muncitoreşti din ţară (Reşiţa, Oneşti, Lupeni) pentru a crea cîntece de masă inspirate din viaţa oţelarilor, minerilor, a brigăzilor de tineret, a ţăranilor colectivişti. Cîmpul de activitate în ceea ce priveşte ancorarea creatorilor în viaţa reală, clocotitoare, a milioanelor de oameni ai muncii — este vast. Pentru aceasta, se cere insă o preocupare continuă din partea uniunilor de creaţie ca şi din partea creatorilor înşişi. Răsplata eforturilor va fi îndoită , intervenind direct în activitatea obştească şi culturaleducativă, creatorul va avea satisfacţia militantului din primele rînduri ; pe de altă parte, însăşi creaţia sa, în contact nemijlocit cu marea viaţă a poporului, va face mai vizibil acel salt către oglindirea problemelor majore ale actualităţii noastre socialiste. Adriana Stoica Alica Manoiu Răspuns la critică Din scrisoarea trimisa redacţiei de câtre Societatea pentru Răspîndirea Ştiinţei şi Culturii. Contemporanul nr. 659 din 29 mai a.c. a apărut articolul intitulat Universităţile populare. Publicarea acestui articol constituie un sprijin în munca Societăţii, deoarece el tratează unele probleme importante ale universităţilor populare. Munca şi rezultatele S.R.S.C. pe această linie sunt apreciate la justa lor valoare, iar lipsurile constatate la universităţile populare vizitate, şi arătate în articol, corespund realităţii. Pentru lichidarea lipsurilor din activitatea universităţilor populare Biroul Consiliului de Conducere împreună cu C.C.S. şi U.T.M. va lua măsurile corespunzătoare. Socotim că ar, fi fost bine să se fi arătat şi felul cum se ocupă de universităţi acele organizaţii cu care noi colaborăm şi fără ajutorul cărora activitatea universităţilor populare nu poate avea succes deplin, ca de exemplu organizaţiile sindicale, organizaţiile de U.T.M. şi Sfaturile Populare. Conducerea S.R.S.C. ţine seama de sezisările diin articoltol amintit, dar ,întrucât cursurile universităţilor populare se inclid în luna această, nu mai pot fi luate măsurile necesare pentru lichidarea imediată a lipsurilor. Pentru anul şcolar ce urmează, Consiliul de Conducere va analiza pe larg munca desfăşurată de universităţile populare în lumina criticii juste din gazetă, şi va lua la timp măsurile cele mai indicate pentru îmbunătăţirea frecvenţei, asigurarea conţinutului ştiinţific al lecţiilor, controlul şi îndrumarea lectorilor etc. Întrucît universităţile populare sunt create de puţin timp, ajutorul presei şi pe viitor este de mare folos pentru activitatea S.R.S.C. I DE LA întreprinderea cinematografică a oraşului Bucureşti primim o adresă, în care se spune, printre altele : ,,Referitor la nota intitulată Filme Noi, apărută în revista Contemporanul (nr. 23) vă comunicăm că observaţiile ce le-aţi făcut au fost în mare parte juste. Ţinem să vă mulţumim pentru ajutorul ce ni l-aţi dat. în numerele viitoare ale publicaţiei vom fi mai exigenţi, atît laalcătuirea textelor cît şi laverificarea lor tipografică. Greşeala privitoare la regizorul principal al fiilmului Intre noi părinţii se datoreşte buletinului editat de Direcţia difuzării filmelor, din care ne extragem şi noi informaţiile noastre“. Comerţul exterior al R. P. Romíne (Urmare din pag la) lagărului socialist ca şi întregul sistem de colaborare economică între aceste ţări se bazează pe principiile internaţionalismului socialist, egalităţii în drepturi, respectării suveranităţii, neamestecului în treburile interne, şi se întemeiază pe colabararea, frăţească strînsă şi ajutorul reciproc. Acordurile comerciale de lungă durată, coordonarea livrărilor reciproce de mărfuri principale pe mai mulţi ani, preţurile practicate pe piaţa mondială socialistă, măsurile de natură tehnico-organizatorică în cadrul colaborării în domeniul comerţului exterior desfăşurată de C.A.E.R. — toate acestea contribuie la dezvoltarea comerţului exterior al ţărilor lagărului socialist, deci şi al R. P. Române. Schimburile comerciale cu ţările lagărului socialist şi în primul rînd cu Uniunea Sovietică au o importanţă deosebită pentru dezvoltarea economiei noastre. Din aceste ţări primim un volum considerabil de maşini şi instalaţii, cantităţi mari de materii prime, semifabricate şi materiale extrem de necesare economiei noastre naţionale, îndeosebi industriei socialiste. Numai din U.R.S.S., în perioada 1950—1957, s-au importat maşini şi utilaje în sumă totală de peste 1,7 miliarde ruble, din care livrările de instalaţii şi materiale pentru întreprinderi complete au reprezentat 521 milioane ruble. Un volum important de maşini şi utilaje, inclusiv instalaţii complete, s-a importat din R. D. Germană şi R. Cehoslovacă, precum şi din alte ţări socialiste. Marile obiective industriale realizate de poporul nostru în anii orînduirii democrat populare, printre care : laminoare de mare capacitate, numeroase centrale hidro şi termoelectrice, uzine chimice, reactorul atomic şi ciclotronul, fabricile pentru producţia de bunuri de consum şi medicamente, precum şi marile obiective culturale — toate sînt utilate cu maşini şi instalaţii moderne livrate de ţările socialiste. Cît priveşte însemnătatea livrărilor de materii prime şi materiale importate din ţările socialiste, numai din UR.S.S., în perioada 1950—1957, ţara noastră a importat peste 2,5 milioane tone cocs, peste 3,3 milioane tone minereu de fier, peste 1,9 milioane tone laminate feroase, aproape 250 mii tone de bumbac etc. Cantităţi însemnate de materii prime şi materiale se importă şi din alte ţări socialiste, printre care Polonia, Cehoslovacia şi R. P. Chineză. La rîndul ei, R. P. Română livrează ţărilor socialiste cantităţi importante de produse petrolifere şi material lemnos. Pe piaţa mondială so- ' cialistă R.P.R. desface o mare parte din exportul ei industrial : maşini şi utilaje, produse chimice, materiale de construcţie etc. In anii 1955—1957 exportul de maşini şi utilaje româneşti în U.R.S.S. a totalizat 165 milioane ruble şi a constat, In parte covîrşitoare, din livrări de nave maritime şi fluviale. In ultimii ani, numai în R. P. Chineză s-au exportat peste 120 de instalaţii petrolifere de foraj şi un număr mare de agregate : R. D. Germană, R. P. D. Coreeană, U.R.S.S., R. P. Albania şi alte ţări au contractat peste 40 de instalaţii de foraj şi au utilaj petrolifer. Certitudinea desfacerii produselor pe piaţa mondială socialistă are o mare importanţă pentru sporirea producţiei noastre industriale R. P. Romînă acordă importanţă şi schimburilor comerciale cu celelalte ţări, mutilînd pentru coexistenţă paşnică şi extinderea colaborării între popoare. Numărul ţărilor capitaliste cu care avem relaţii comerciale a crescut de la 22 de ţări în 1950 pînă la 60 de ţări in 1958. In anii 1957— 1958, volumul anual de schimburi cu aceste ţări a depăşit suma de 200 milioane dolari. Trebuie arătat însă că existenţa şi azi, în unele ţări occidentale, a unor bariere artificiale împiedică desfăşurarea normală a schimburilor comerciale. In cadrul eforturilor continue, pe care R. P. Romînă le depune în vederea destinderii şi colaborării paşnice cu ţările din Balcani, menţionăm intensificarea schimburilor comerciale cu ţări ca, de exemplu, Grecia. Un exemplu concludent al dorinţei noastre de a întreţine largi schimburi comerciale cu ţările occidentale este progresul marcat în ultima vreme in relaţiile comerciale româno-franceze, precum şi comerţul nostru cu ţări ca Italia, Finlanda, Austria, Elveţia ş.a. In anii 1953—1958 volumul global al schimburilor noastre comerciale cu ţările Europei Occidentale a crescut de 1,6 ori, din care volumul comerţului cu Franţa — de 2,2 ori. Rezultate importante s-au obţinut In domeniul lărgirii relaţiilor economice cu ţările slab dezvoltate economiceşte din Asia şi Africa, care s-au scuturat de jugul colonial. In trecut, cu majoritatea acestor ţări, Romînia nu avea relaţii economice. In 1958 volumul comerţului cu aceste ţări a fost de 3,6 ori mai mare decît în anul 1953; cu unele din ele am şi încheiat acorduri comerciale pe mai mulţi ani. Nu demult, un astfel de acord s-a încheiat cu India îndeplinirea lui, ca şi a acordului cu privire la construirea de către ţara noastră a unei rafinării de petrol aparţinând statului Indian, va duce la sporirea simţitoare a schimburilor comerciale. Acordul comercial şi de asistenţă tehnică între ţara noastră şi Irak, încheiate la sfârşitul anului trecut creează condiţii pentru lărgirea colaborării rodnice şia schimburilor comerciale între cele două ţări pe baza avantajului reciproc. A crescut mult contribuţia pe care ţara noastră o aduce la întărirea colaborării economice Internaţionale prin participarea activă la lucrările O.N.U. şi ale organelor sale, ca, de exemplu, Comisia Economică Europeană, precum şi prin participarea la târgurile şi expoziţiile Internaţionale. Puţinele amănunte şi date arătate mai sus încearcă să ilustreze transformarea adâncă prin care a trecut comerţul nostru exterior în cei 15 ani de la eliberarea ţării noastre. In condiţiile orînduirii democrat-populare. Dintr-un instrument de exploatare prădalnică a economiei ţării, cum a fost în trecut, comerţul exterior s-a transformat intr-o puternică pîrghie a dezvoltării economiei noastre socialiste şi ridicării nivelului de trai al populaţiei. Această transformare este rodul conducerii şi îndrumării neîntrerupte a comerţului exterior de către Partidul Muncitoresc Român, de către guvernul nostru, rodul muncii pline de abnegaţie a poporului nostru, rodul colaborării economice cu ţările lagărului socialist. La rezultatele rodnice pe care le-a dobîndit numai într-un deceniu şi jumătate se adaugă azi perspectivele favorabile de dezvoltare care se deschid în faţa comerţului exterior In anii Îndeplinirii planului de şase ani, cînd, după cum arată tovarăşul Gh. Gheorghiu-Dej, poporul nostru va termina în linii mari construirea socialismului, trecînd într-o nouă etapă — aceea e desăvîrşirii construcţiei socialiste Pe platourile de la Buftea se realizează interioarele viitorului film romînesc Furtuna (scenariu: Titus Popovici, regia: Sinişa Ivetici şi Andrei Blaier). Fotografia prezintă pe doi dintre interpreţii principali, N. Praida şi Silvia Popovici, într-un cadru din film. CORESPONDENTA D V. MACIOC (Loco) , încercarea trimisă este inegală. Dacă primele două versuri: Ca o scinteie In puterea nopţii Ai licărit in vatra ţării mele sînt citabile, celelalte, însă, plătesc tribut unor clişee, dar, mai ales, unor formule fără vibraţie artistică, fără emoţie. EREMIA G. ILCENCO (Timişoara) : Numai 2 versuri din prima strofă din cea de a doua încercare. „Dht tren“ : Din tren pămintul ţării-mi pare -o carte, Ce-o răsfoiesc din mers spre noua gară. VASILE FLORUŢ (Timişoara) : Ce va să zică , Dar drn-atunci, cu paşii visători de uragane, Eu bat prin zi şi noapte meridianul scurt. Şi căutându-mi păzitorul ielelor morgane, Cu urechea trează, prin noi meridiane, Tn sunete de orgă pegasul mi-l ascult. (?) I. DULEA (com. Giulvăz, r. Ciacova, reg Timişoara) : Respectabile sentimente faţă de dirigintele clasei dv., dar I le puteţi adresa şi neversificate, în orice caz direct. AURELIA RADU (Odorhei) : Nu putem interveni în ce priveşte sănătatea dv . adresaţi vă întreprinderii unde lucraţi. Cît despre încercările poetice, sîntem de acord că iubirea poate şi trebuie să ocupe un loc însemnat în lirica noastră dar tocmai de aceea nu vă putem încă publica „Patetica“ trimisă , nu e poezie. ARISTICA BAGHINA (Tr. Severin) : Trimiteţi epigramele la „Urzica“ , e mai generoasă decît noi. GRIŞA SERGHEI (Galaţi) : lată HORA BUCIUMULUI Portul nostru rominesc Scinteie in soare Şi pămintul duduie Tobă sub picioare Mai mărunt, mai mărunt Uite aşa, iar aşa Tinerel şi mai cărunt, Sub picioare toţi feciorii înfloresc un joc bujorii Şi mindruţele în ie Muşcate şi iasomie. Hora mare, şi mai mare Să nncapă-n ea un soare, Să răsune-n văi şi munţi Bucuria celor mulţi, Las’ să ştie lumea-ntreagă Viaţa noastră că ni-i dragă Şi ogorul ogor Fără şarpe de răzor. Mai cu foc, mai cu focUie aşa, iar aşa Ca la noi la Moldova ! ELEONORA TEODOSIU (învăţă- , toare, Corn. Dor-Mărunt, r. Lihliu, reg. Bucureşti) : Sîntem bucuroşi că revista noastră e atît de preţuită de dv. şi că-i sînteţi o consecventă cititoare de atîţia ani. Am transmis acad. Călinescu omagiul dv. versificat, pentru care, prin noi, vă mulţumeşte. In ce priveşte celelaltecompuneri poetice, redăm aici ceea ce ni s-a părut mai promiţător, urmîrld ca dv. să reflectaţi şi să... continuaţi. Feriţi-vă, însă, de a cădea în verbiaj, de dragul îneîntării cuvîrttului în sine. Nu vă înfrînaţi lirismul! dar nu abuzaţi de simple volute verbale fără substanţă. Aşadar, din „Tunţuri“: înalţăte, inimă, inalţă-te, slovă, zvloneşte cu milioanele de glasuri ale pămintului şi spune despre oraşele şi satele noastre, despre munţii şi cimpiile noastre, despre holdele noastre nfăşurate în beleagă de aur, despre oameni cu frunţi brăzdate despre lumină, despre viaţă, despre iubire ! Ce va să zică (în .Fîntînile mele“) rod răscolit de genine, hramul de doine,al cărărilor şi braţul in freamăt şi flacăra Iul etc ? In schimb sînt citabile : Sui pe fintina satului, sui cumpăna inimii mele. Deşi oam retorică strofa VI,* din „Frumuseţile patriei mele" poate fi şi ea citată : A noastre,s toate, n am visat să fie. O, ev bogat cu cint de libertate . Tu, ţara mea cu nimb de măreţie, Te-am încrustat in viaţă'n vis, în s pare. Din „Idilă“, in afară de prima strofă, de reţinut: Lumina de stea le tremură-n singe... Sărutarea se fringe Ca o azimă bună/ 'Idem, versurile (din altă încercare): Mai sînt figurine de Saxa, mai sunt. Mai sunt figuri de ceară, cu gesturi de paiaţă. Ibidem, din„Copiii satului meu“, ultima strofă . Copiii, copiii satului meu, copiii dragi ai ţării mele nid fericiţi, in dimineţile şi amiezile verii, — sărută vacanţa pe obrajii săi fierbinţi şi cu lumini de aur in ochi veseli privesc către arcadele viitorului... — sub coiful de aur al soarelui, copiii, copiii fericiţi ai satului meu../ I. CORNELIU (Loco) : Persistaţi şi după ce veţi depăşi stadiul încă retoric (pe alocuri de pseudo Alecsandri), poate veţi izbuti (ne referim, mai ales, la „Cîntaţi pămînturi“ şi la „Entuziasm“). A. BARNOVA (Loco) : Am prefera ,,în genul lui Burns“ altceva, mai substanţial. C-TIN PANA (Cruceni, Timişoara) : Promiţătoare ,,Evoluţie" şi, mai ales, „Cîntec de iubire la Marea Neagră“ Dar noi aşteptăm altceva. NATEA DELA BIHOR (Timişoara) : Dacă „Numele fără trecut al moţului“ ar fima puţin factologic, mai puţin narativ, mai puţin greoi, ar putea vedea lumina acestor coloane. TIBERIU CHRISTESCU (Loco) : Limpeziţi-vă expresia. EMILIAN TURBATU,BRADET (Cîmpu Lung Muscel) : Versul prea lung şi solemn oboseşte Depăşiţi, deci, ceea ce e depăşit. ION DRAGNEA LIVEDE (Loco) : Versurile închinate „Carnetului de Partid“ ar fi publicabile, dacă emoţia — reală — care le stăpîneşte ar fi mai transparentă. AL. ANDREI (Loco) : V. PANA (Giurgiu) ; M. LEGA (Tr. Severin) ; MARIA BEŞTELIU (Stîlpeni, Muscel); T. CIMPAN (Cluj) ; LUCIAN E. BURARIU (elev. Lugoj) ; V. COTELE (Podu-Turcului, Zeletin) ; V MOLDOVANU (Loco) ; V. NASTASE (Loco); ZIS (Loco) ; IVAN NICOLAEVICI CONSTANTINOV (Loco) ; EMIL GEORGESCU (Loco) ; GH. CHIRCULESCU (Loco) ; NICOLAE MACOVEI (Loco) ; ILIE STOIAN (corn Adămeşti, Alexandria) ; M. SOCODOREANU (Arad) ; ANGHEl. PETRE (Băileşti, Craiova) ; MORA MORANO (Calafat) ; N. LALBU (Săvineşti, I. P. Neamţ, Bacău); I. VAPAIE (Loco) ; IOAN CONSTANTINESCU (Loco) ; GLORIA CORAILESCU (Tr. Severin) ; PAUL NEDELCU (Or. Stalin) ; LICA HERSTIC (Loco); MA,RIAN BARBU (Vulpeni, r. Balş, Craiova); FLORICA CULCEA (Braia, r. Petroşani) ; C. P. MALUREANU (Loco) ; P STOICESCU TONY (Cimpu- Lung, Muscel) ; GH JURCA (Brad) ; SAVA M. GHEORGHE (Grădiştea) ; D. A. TOMAZOGLU (Loco) ; I. GHEORGHE (Brăia) ; I. ANDRICA (Tîrnăveni) ; FILIMON I. CIORCANARU (Tg Jiu) ; L. BOLCAŞ (Loco); SIMINA R. (Lipova) ; C. GH. DIACONU (Lexo) ; MARIANA VOICULESCU (elevă, Timişoara) ; MIRCEA R. ŞTEFANESCU (loco); GH. TANASESCU (Mitoc Săven, Suceava) ; C. DRAGULESCU (Ploeşti) ; I. CALIN (Loco) ; M. GLODEANU (Craiova) ; MARIUS VLADIMIR (Constanţa) ; IANA SIRETEANU (loco) ; GABRIEL VLAD (Iaşi) ; C. RAUŢ (Feteşti) ; EMIL GALERO (Loco) ; TOMA RICONTE (Loco); PETRU ARUŞTEI (Scobîlţeni, Podu Itoaie, Iaşi) ; ANETA GAVRILA (Brăila) ; VAL. STAICU (Pogoanele, Ploeşti) ; I. BONCEA (Loco) ; La marea majoritate a corespondenților de mai sus răspunsul nostru vine cu relativă întîrziere. Cauza : grija de a nu ne pripi. Răspunsul, totuși, nu e pozitiv. Red. de luptă. Microfoileton II ce în ce mai frumoase imprimeurile de rochii, din ce în ce mai cu gust croite costumele, mereu mai elegante modelele de Încălţăminte. Dar undeva, în enorma confluenţă de căi citadine care e Piaţa Halelor, între magazinele noi din preajma Gării de Nord, pe şoseaua Colentina şi în alte cîteva locuri, în magherniţe întunecoase, rămăşiţe suspecte ale comerţului particular, acolo unde coexistă sub acelaşi acoperiş atelierul de botniţe pentru cîini, tejgheaua cu articole de parastas şi tocila de ascuţit lame uzate, se pun în vînzare altfel de obiecte : şepci hexagonale din catifea vişinie cu cozoroc prăzuliu tivit cu muşama gălbuie ; pantofi roşii cu talpă triplă de anvelopă şi fllancuri albe la şireturile deschiderilor laterale ; cămăşi ciudate cu mînecile pe trei sferturi, de purtat peste pantaloni, executate din stofă de mobilă sau din perdea, încheiate în faţa cu cizmele vechi ofiţereşti — cu şireturile încrucişate — denumite de comersanţi ,, la Chitarele dragostei“ adică aşa cum purta unul din personajele acelui film. Ici-colo, duminica, la cite un „matineu dansant", vezi tineri împopoţonaţi astfel în bătaie de joc, după gustul agonic al comerţului particular. Ba chiar, cîte o cooperativă, cum e cea de şepcărie „întrecerea", perpetuează modelele de şepci geometrice şi policrome, din regret, probabil, pentru o modă care piere... Aici nu face nimeni nici un control de „calitate" ? V. S. D SPORT Queătâti m 'n■ OTBALUL, cum ştie toată lumea este un joc colectiv, mj » fiecare echipă reprezentind a orchestră care execută o Ky partitură cunoscută, in ie ui ei Nu se poate insă vorbi despre ansambluri numai. Este necesară şi o discuţie amănunţită despre solişti in scurtul nostru panoramic de săptămina trecută am amintit in treacăt cîteva nume, la care nu vom mai reveni (Ah, Ene, mai făcut de rls in meciul cu Alessandria !) Mai intii, cîteva lucruri de principiu. Vorbeam nu de mult despre reputaţie in sport, adică despre amintirea pe care o lasă unele formaţii publicului. Principiile se pot împrumuta şi atunci cind este vorba despre indivizi. Spectatorul, educat după o lungă perioadă de timp, trşit cum se spune, cu o veche practică a stadionului, cu un bagaj de cunoştinţe cit de cit însemnate, cert jucătorului, că despre el vorbim acum, taent şi mai ales corectitudine. Ce intră in prmul cuvint şi ce in al doilea ? Talentul înseamnă in fotbal o aptitudine specială, cu care in general te naşti (cunosc şi cazuri cind fotbalul a fost învăţat şi încă bine, cu stâruință), aptitudine ce-ai pe mile să te mişti pe cimpul de joc, cum se mişcă un inginer bate pregătit intr.o uzină sau un poet între litere Această predispoziţie trebuie alimentată însă. Ca orice artist, jucătorul de clasă trebuie sa se n in serios, să-şi impună o viaţă sobră, fără excese să se ţină de antrenamente, aşă cum fac de pidă viotoruştii care exersează zie întregi. Fără condiţiile din urmă, oricit de mare este uşurința de a slăvim balonul, după un număr de ani, ceea ce strălucea intr un inter sau într-un portar se pierde. Nu sint singurul care a asistat la numeroase amurguri ale unor „speranţe", devenite in cele ţin ut mă nişte banale piese de cimp... A doua condiţie, corectitudinea înseamnă folosirea numai a mi, toacelor permise de regulamentul de joc, ciştigarea unu duel intr .un mod elegant, ceea ce aduce preţuirea publicului (făcea ca: lasă. Ii ating, nu mă vede arbitrul, este cu totul absurda, pentru că dacă Intr.adevăr acesta nu observă, cei 200.000 de ochi ai spectatorilor nu au cum să nu observe). Sunt jucători care au lăsat o amintire trainică tocmai pentru calitatea de mai sus și lucrul trebuie să-i măgulească. Cine nud regretă pe Binduj, rapida aripă a Ripensiei, cine nu.şi aduce umime ie sub pieţea lui Hamis, de tehnica lui Barutki sau de „fachirul" Colin numi? Ei nu şi-au însuşit niciodată mingea cu mijloace brutale şi nu au fost huiduiţi la scenă deschisă, cum au fost huiduiţi „măcelarii". Cine ţine la propra sa reputaţie trebuie sa reflecteze serios dacă nu este cazul să se recurgă pe stadion numai la ceea ce este îngăduit. O trecere în revistă a protagoniştilor ultimului campionul de fotbal este cu lotu, dificilă şi nici n-o intenţionam lucm să facem numai cineva menţiuni (şi nu vor lipsi omisiunile pentru că nu avem o memorie prea strălucită. Ne au plăcut Mindru de la Progresul şi Todor de la Rapid, ca s-o luăm pe posturi. Credem că Greavu şi cu Popa (Dinamo) au fost cei mai informă fundaşi ai ultimului sezon. Aplaudăm apariţia lui Călinoiu, considerat pe nedrept „bătrin" prea devreme şi nu putem să nu tragem speranţe că Apolzon, după o perioadă mai ungă, va redeveni ceea ce a fost, adică măreţe „stoper" al naţionalei noastre, recomanda pentru meciele viitoare linia de halfi: Al. Vasile - Nunweier, dar amândoi aceşti tunători sunt atit de duri, incit nu ştiu dacă nu cumva utilitatea lor nu este întrecută de propriile defecte ..Pistonul" bancarilor, l-am numit pe Oardă, s-a împotmolit pe a jumătatea campionatului şi o prevenim la ora asta pe Vasile Angiei. Despre strălucitul Constantin am mai scris, ca şi despre Ene (fire pripită, trădată de graba, dar jucător de suflet, dinamic şi plin de fantezie). II vedem la Moscova, anăinct culorile noastre şi pe Ozon (să sperăm, imblinzit definitiv) Pe extrema stingă nu se zăreşte nimeni. Să lăsăm pe antrenori să se descurce / Aş mai menţiona aici pe Lazar şi pe Petschowschi( ah, ne-ar mai trebui cîţiva Petschowschi...), pe lenei şi pe masivul Bone (jucator serios, bun tehnician, foarte util încă multă vreme), pe Tabarcea şi Fronea, linia de mijloc de mnime a .,naţionalei", pe Dridea şi pe Babone. Ce voim să precizăm in încheiere ? Că NU ne plac in continuare „bădăranii", clienţii „galeriei", pe care-i visăm mai degabă lingă noi, în tribune, decit pe stadion unde îndeplinesc o tristă şi jalnică misiune. Numele acestora din urmă nu le dăm Sunt prea cunoscuţi. Antrenori, explicaţi cu răbdare jucătorilor cam ce i acela joc harbătesc !. In asocierea celor două cuvinte intră oricum și introducerii. ful fair play. Eugen Barbu