Contemporanul, iulie-decembrie 1959 (Anul 13, nr. 26-51)

1959-07-03 / nr. 26

MARIA CONSTANTIN (Expoziţia tineretului) La bătutul cânepei Pe un drum deschis G­RUPURI de artişti plas­tici, compozitori, scriitori, cineaşti, au fost la înce­putul anului acesta, pen­tru o lună de zile, la sate şi pe şantiere. Acţi­unea are valoare de în­ceput în direcţia stabilirii unui con­tact organizat şi de mai lungă du­rată între creator­i şi masele de oa­meni ai muncii din fabrici şi de pe ogoare. A reieşit şi cu acest prilej, că artiştii profesionişti, scriitorii pot a­­duce o contribuţie însemnată la ac­ţiunile politice şi obşteşti legate de transformarea socialistă a satului, la îndrumarea activităţii cultural-educa­tive de masă, a bibliotecilor, cercuri­lor de citit etc. Totodată, fiind în contact nemijlo­cit, direct, cu viaţa maselor, artiştii, compozitorii, scriitorii şi-au lărgit ori­zontul tematic al propriei lor creaţii. Astfel, scriitorii şi compozitorii şi-au marscuns în planurile lor de muncă lu­crări inspirate de oamenii şi realită­ţile pe care le-au cunoscut cu acest prilej. Pictorii şi-a­u propus să dă­ruiască tablouri din patrimoniul per­sonal pentru organizarea unor expo­ziţii permanente în cluburi, unităţi socialiste agricole, cămine culturale, să se preocupe de organizarea unor muzee în localităţile mai mici, să îm­podobească cu fresce lăcaşuri de cul­tură etc. Greditorii de film au con­tribuit la înfiinţarea unor oineoluburi muncitoreşti şi pregătesc deschiderea de noii oineoluburi în întreprinderi. Studioul Alexandru Sabia a creat la Hunedoara o echipă de filmare per­manentă, compusă dintr-un regizor şi un operator, care înregistrează pe peliculă realizările de zi cu zi ale oţelarilor hunedorani. Conducerea Uniunii Compozitorilor, îndrumată îndeaproape de organizaţia de partid, a analizat problema legă­turii cu masele muncitoare în raport cu cerinţa obiectivă ce se pune crea­ţiei muzicale contemporane : accesibi­litatea. La dezbaterile şi şedinţele de cenaclu ale Uniunii a fost atras un număr din ce în ce mai mare de mun­citori, activişti culturali, artişti ama­tori. Pe de altă parte, compozitorii şi muzicologii s-au integrat direct în activitatea cu­lural-educativă de masă. Uniunea compozitorilor, de comun acord cu Consiliul Central al Sindi­catelor, a desemnat un număr de 50 de compozitori ca instructori pe lîngă corurile şi brigăzile artistice de agitaţie din 34 de întreprinderi bucu­­reştene. Fără îndoială, rezultatele practice ale acestei iniţiative se vor vedea în întrecerile artiştilor amatori din cadrul celui de al V-lea Concurs pe ţară al echipelor amatoare de la oraşe şi sate. In ultimul timp, s-au integrat în această muncă şi muzico­logii. In urma unei discuţii cu direc­torii cluburilor muncitoreşti din Ca­pitală s-a iniţiat organizarea unor expuneri de popularizare a principa­lelor probleme ale muzicii : Cin­tecul popular vechi şi nou, Muzica corală romînească, Bucureştiul de Ieri şi de azi în muzică, Muzica Uşoară şi In­terpreţii ei, Enescu — compozitor, in­terpret şi dirijor ş.a. Perspectiva, eficienţa şi continuita­tea acestor acţiuni sunt asigurate prin existenţa, la Uniunea Compozi­torilor, a unui plan de activitate, a unor colective constituite anume să urmărească şi să îndrume activitatea obştească a membrilor Uniunii. Ceea ce n-a reuşit încă Uniunea Compozi­torilor este extinderea acestor iniţia­tive şi la filialele din ţară. Toate acestea sunt fapte care vor­besc despre contactul tot mai strâns dintre creatorii de artă cu viaţa, cu cerinţele­­culturale mereu prescînde ale maselor. Intervenţia scriitorilor, artiştilor, cineaştilor, a creatorilor în genere, în viaţa politică şi culturală a satu­lui, în activitatea culturală din între­prinderi este, însă, nesatisfăcătoa­re. Uniunile de creaţie (excepţie făcînd Uniunea Compozitorilor) şi Direcţia generală a cinematografiei nu au va­lorificat decit în mică măsură entu­ziasmul şi iniţiativele cu care crea­­torii s-au întors de la sate şi de pe şantiere. Conducerile uniunilor au ră­mas pasive, mulţumindu se să în­registreze unele succese parţiale, fără a privi în perspectivă, fără a încerca să găsească forme organizatorice şi metode adecvate care să­­ ajute pe creatori în permanentizarea legături­lor stabilite în scurtul, dar fructuosul lor popas printre muncitori şi ţărani. Formaţiile artistice de amatori se bucură de un ajutor tot mai substan­ţial din partea teatrelor, a instructo­rilor calificaţi Nu acelaşi lucru se poate spune despre aportul scriitori­lor la a­sigurarea unei literaturi dra­matice adecvate formaţiilor amatoa­re. Problema repertoriului echipelor de teatru de amatori nu este pe deplin rezolvată. O parte din piesele exis­tente în acest repertoriu sunt depăşite în raport cu noile realităţi economice şi sociale. Uniunea Scriitorilor ar fi putut să aducă o contribuţie valo­roasă în mobilizarea scriitorilor la crearea de piese intr-un act pe temele cele mai actuale, dacă acest lucru ar fi constituit o preocupare. Discuţii despre dramaturgia intr-un act se or­ganizează foarte rar la Uniunea Scri­itorilor. Probleme ca : piesa într-un Cum sprijină Uniunile de creaţie activitatea culturală de masă act, textuil pentru brigada artistică de agitaţie etc., sunt rareori (sau chiar de loc) abordate. Sprijinirea cenaclu­rilor literare nu stă, decît în insu­ficientă măsură, în atenţia Uniunii Scriitorilor. Este adevărat că scriitorii au avut nenumărate întîlniri şi discuţii cu ci­­titorii lor din fabrici, uzine, de la sate, dar numai ocazional şi spora­dic, nu pe baza unui plan întocmit de Utriune. Din cele cîteva vizionări — tot spo­radice — de producţii cinematogra­fice naţionale şi dezbateri organizate cu spectatorii muncitori din întreprin­deri ori ţărani colectivişti — a reieşit ce ajutor preţios pot căpăta cineaştii ascultînd observaţiile celor cărora li se adresează filmele. Consfătuirile redacţiei jurnalului cinematografic Noutăţi din agricultură de la Stu­dioul de filme documentare Al. Sahla, ţinute anul trecut cu oamenii muncii din gospodăriile agricole colective şi de stat din regiunea Galaţi, au arătat — de pildă — necesitatea îmbogăţirii Tematicii jurnalelor adresate satului cu noi rubrici, a reprofilării celor vechi. Prezenţa artiştilor plastici în mij­locul amatorilor din uzine sau de la sate rămîne încă un deziderat. Ac­tualmente se duce o largă acţiune de stimulare şi valorificare a creaţiei populare (ceramică, cusături, ţesături, sculptură în lemn etc.), în care apare elementul nou, socialist. Dar Uni­unea Artiştilor Plastici, care poate da sprijin creatorilor populari, contri­buind la preîntîmpinarea unor ten­­dinţe de alterare a specificului artei populare, nu a făcut nimic în această direcţie. Inconsistentă este şi acţi­unea de popularizare în masele largi a creaţiei plastice romîneşti şi uni­versale. Un eveniment atît de impor­tant ca Expoziţia de artă plastică de la Moscova a ţărilor socialiste ar fi putut constitui subiectul unor prele­geri în cîteva mari cluburi muncito­reşti din Capitală şi din ţară. In curind, într-o acţiune comună, grupuri de compozitori şi scriitori vor pleca în cîteva centre muncitoreşti din ţară (Reşiţa, Oneşti, Lupeni) pentru a crea cîntece de masă inspi­rate din viaţa oţelarilor, minerilor, a brigăzilor de tineret, a ţăranilor co­lectivişti. Cîmpul de activitate în ceea ce priveşte ancorarea creatorilor în viaţa reală, clocotitoare, a milioa­nelor de oameni ai muncii — este vast. Pentru aceasta, se cere insă o preocupare continuă din partea uni­unilor de creaţie ca şi din partea creatorilor înşişi. Răsplata eforturi­lor va fi îndoită , intervenind direct în activitatea obştească şi cultural­­educativă, creatorul va avea satisfac­ţia militantului din primele rînduri ; pe de altă parte, însăşi creaţia sa, în contact nemijlocit cu marea viaţă a poporului, va face mai vizibil acel salt către oglindirea problemelor ma­jore ale actualităţii noastre socialiste. Adriana Stoica Alica Manoiu Răspuns la critică Din scrisoarea trimisa redacţiei de câtre Societatea pentru Răspîndirea Ştiinţei şi Culturii.­­ Contemporanul nr. 659 din 29 mai a.c. a apărut articolul intitulat Universităţile populare. Publicarea acestui articol con­stituie un sprijin în munca Societăţii, deoarece el tratează unele probleme importante ale universităţilor popu­­lare. Munca şi rezultatele S.R.S.C. pe această linie sunt apreciate la justa lor valoare, iar lipsurile constatate la universităţile populare vizitate, şi arătate în articol, corespund reali­tăţii. Pentru lichidarea lipsurilor din activitatea universităţilor populare Biroul Consiliului de Conducere îm­preună cu C.C.S. şi U.­T.M. va lua măsurile corespunzătoare. Socotim că ar­, fi fost bine să se fi arătat şi felul cum se ocupă de uni­versităţi acele organizaţii cu care noi colaborăm şi fără ajutorul cărora activitatea universităţilor populare nu poate avea succes deplin, ca de exemplu organizaţiile sindicale, orga­nizaţiile de U.T.M. şi Sfaturile Popu­­lare. Conducerea S.R.S.C. ţine seama de sezisările diin articoltol amintit, dar ,întrucât cursurile universităţilor popu­lare­ se incl­i­d în luna această, nu­ mai pot fi luate măsurile necesare pentru lichidarea imediată a lipsuri­lor. Pentru anul şcolar ce urmează, Consiliul de Conducere va analiza pe larg munca desfăşurată de universi­tăţile populare în lumina criticii juste din gazetă, şi va lua la timp mă­­surile cele mai indicate pentru îmbu­nătăţirea frecvenţei, asigurarea con­ţinutului ştiinţific al lecţiilor, contro­lul şi îndrumarea lectorilor etc. Întrucît universităţile populare sunt create de puţin timp, ajutorul presei şi pe viitor este de mare folos pen­tru activitatea S.R.S.C. I D­E LA întreprinderea cinemato­grafică a oraşului Bucureşti pri­mim o adresă, în care se spu­ne, printre altele : ,,Referitor la nota intitulată Filme Noi, apărută în revista Contempora­nul (nr. 23) vă comunicăm că obser­vaţiile ce le-aţi făcut au fost în mare parte juste. Ţinem să vă mulţumim pentru ajutorul ce ni l-aţi dat. în numerele viitoare ale publicaţiei vom fi mai exigenţi, atît la­­alcătuirea textelor cît şi la­­verificarea lor tipo­grafică. Greşeala privitoare la regizorul principal al fiilmului Intre noi părinţii se datoreşte buletinului editat de Di­recţia difuzării filmelor, din care ne extragem şi noi informaţiile noastre“. Comerţul exterior al R. P. Romíne (Urmare din pag l­a) lagărului socialist ca şi întregul sis­tem de colaborare economică între a­­ceste ţări se bazează pe principiile internaţionalismului socialist, egali­tăţii în drepturi, respectării suverani­tăţii, neamestecului în treburile in­terne, şi se întemeiază pe colabara­­rea, frăţească strînsă şi ajutorul reci­proc. Acordurile comerciale de lungă durată, coordonarea livrărilor reci­proce de mărfuri principale pe mai mulţi ani, preţurile practicate pe pia­ţa mondială socialistă, măsurile de natură tehnico-organizatorică în ca­drul colaborării în domeniul comer­ţului exterior desfăşurată de C.A.E.R. — toate acestea contribuie la dezvol­tarea comerţului exterior al ţărilor lagărului socialist, deci şi al R. P. Române. Schimburile comerciale cu ţările la­gărului socialist şi în primul rînd cu Uniunea Sovietică au o importanţă deosebită pentru dezvoltarea econo­miei noastre. Din aceste ţări primim un volum considerabil de maşini şi instalaţii, cantităţi mari de materii prime, semifabricate şi materiale ex­trem de necesare economiei noastre naţionale, îndeosebi industriei socia­liste. Numai din U.R.S.S., în­ perioa­da 1950—1957, s-au importat maşini şi utilaje în sumă totală de peste 1,7 miliarde ruble, din care livrările de instalaţii şi materiale pentru între­prinderi complete au reprezentat 521 milioane ruble. Un volum important de maşini şi utilaje, inclusiv instala­ţii complete, s-a importat din R. D. Germană şi R. Cehoslovacă, precum şi din alte ţări socialiste. Marile o­­biective industriale realizate de po­­porul nostru în anii orînduirii demo­crat populare, printre care : laminoare de mare capacitate, numeroase cen­­trale hidro şi termoelectrice, uzine chi­mice, reactorul atomic şi ciclotronul, fabricile pentru producţia de bunuri de consum şi medicamente, precum şi marile obiective culturale — toate sînt utilate cu maşini şi instalaţii mo­derne livrate de ţările socialiste. Cît priveşte însemnătatea livrărilor de materii prime şi materiale impor­tate din ţările socialiste, numai din UR.S.S., în perioada 1950—1957, ţara noastră a importat peste 2,5 milioane tone cocs, peste 3,3 milioane tone minereu de fier, peste 1,9 milioane tone laminate feroase, aproape 250 mii tone de bumbac etc. Can­tităţi însemnate de materii prime şi materiale se importă şi din alte ţări socialiste, printre care Polonia, Cehoslovacia şi R. P. Chineză. La rîndul ei, R. P. Română livrea­ză ţărilor socialiste cantităţi impor­­tante de produse petrolifere şi mate­rial lemnos. Pe piaţa mondială so- ' cialistă R.P.R. desface o mare parte din exportul ei industrial : maşini şi utilaje, produse chimice, materiale de construcţie etc. In anii 1955—1957 exportul de maşini şi utilaje româ­­neşti în U.R.S.S. a totalizat 165 mi­lioane ruble şi a constat, In parte co­­vîrşitoare, din livrări de nave mariti­me şi fluviale. In ultimii ani, numai în R. P. Chineză s-au exportat peste 120 de instalaţii petrolifere de foraj şi un număr mare de agregate : R. D. Germană, R. P. D. Coreeană, U.R.S.S., R. P. Albania şi alte ţări au contractat peste 40 de instalaţii de foraj şi au­ utilaj petrolifer. Certitu­dinea desfacerii produselor pe piaţa mondială socialistă are o mare im­portanţă pentru sporirea producţiei noastre industriale R. P. Romînă acordă importanţă şi schimburilor comerciale cu celelalte ţări, mutilînd pentru coexistenţă paş­nică şi extinderea colaborării între popoare. Numărul ţărilor capitaliste cu care avem relaţii comerciale a crescut de la 22 de ţări în 1950 pînă la 60 de ţări in 1958. In anii 1957— 1958, volumul anual de schimburi cu aceste ţări a depăşit suma de 200 mi­lioane dolari. Trebuie arătat însă că existenţa şi azi, în unele ţări occiden­tale, a un­or bariere artificiale împie­dică desfăşurarea normală a schim­burilor comerciale. In cadrul eforturilor continue, pe care R. P. Romînă le depune în vede­rea destinderii şi colaborării paşnice cu ţările din Balcani, menţionăm in­tensificarea schimburilor comerciale cu ţări ca, de exemplu, Grecia. Un exemplu concludent al dorinţei noastre de a întreţine largi schim­buri comerciale cu ţările occidentale este progresul marcat în ultima vreme in relaţiile comerciale româno-fran­­ceze, precum şi comerţul n­ostru cu ţări ca Italia, Finlanda, Austria, El­veţia ş.a. In anii 1953—1958 volumul global al schimburilor noastre comer­ciale cu ţările Europei Occidentale a crescut de 1,6 ori, din care volumul comerţului cu Franţa — de 2,2 ori. Rezultate importante s-au obţinut In domeniul lărgirii relaţiilor econo­mice cu ţările slab dezvoltate econ­o­­miceşte din Asia şi Africa, care s-au scuturat de jugul colonial. In trecut, cu­ majoritatea acestor ţări, Romînia nu avea relaţii economice. In 1958 volumul comerţului cu aceste ţări a fost de 3,6 ori mai mare decît în anul 1953; cu unele din ele am şi încheiat acorduri comerciale pe mai mulţi ani. Nu demult, un astfel de acord s-a încheiat cu India îndepli­nirea lui, ca şi a acordului cu privire la construirea de către ţara noastră a unei rafinării de petrol aparţinând statului Indian, va duce la sporirea simţitoare a schimburilor comerciale. Acordul comercial şi de asistenţă tehnică între ţara noastră şi Irak, încheiate la sfârşitul anului trecut creează condiţii pentru lărgirea cola­borării rodnice şi­­a schimburilor co­merciale între cele două ţări pe baza avantajului reciproc. A crescut mult contribuţia pe care ţara noastră o aduce la întărirea co­laborării economice Internaţionale prin participarea activă la lucrările O.N.U. şi ale organelor sale, ca, de exemplu, Comisia Economică Europea­nă, precum şi prin participarea la târgurile şi expoziţiile Internaţionale. Puţinele amănunte şi date arătate mai sus încearcă să ilustreze trans­formarea adâncă prin care a trecut comerţul nostru exterior în cei 15 ani de la eliberarea ţării noastre. In condiţiile orînduirii democrat-popu­­lare. Dintr-un instrument de exploa­­tare prădalnică a economiei ţării, cum a fost în trecut, comerţul exte­rior s-a transformat intr-o puternică pîrghie a dezvoltării economiei noas­tre socialiste şi ridicării nivelului de trai al populaţiei. Această transfor­mare este rodul conducerii şi îndru­mării neîntrerupte a comerţului exte­­­­rior de către Partidul Muncitoresc Român, de către guvernul nostru, ro­dul muncii pline de abnegaţie a po­porului nostru, rodul colaborării eco­nomice cu ţările lagărului socialist. La rezultatele rodnice pe care le-a dobîndit numai într-un deceniu şi ju­mătate se adaugă azi perspectivele favorabile de dezvoltare care se des­chid în faţa comerţului exterior In anii Îndeplinirii planului de şase ani, cînd, după cum arată tovarăşul Gh. Gheorghiu-Dej, poporul nostru va ter­mina în linii mari construirea socia­lismului, trecînd într-o nouă etapă — aceea e desăvîrşirii construcţiei so­cialiste Pe platourile de la Buftea se realizează interioarele viitorului film romînesc Furtuna (scenariu: Titus Popovici, regia: Sinişa Ivetici şi Andrei Blaier). Fotografia prezintă pe doi dintre interpreţii principali, N. Praida şi Silvia Popovici, într-un cadru din film. CORESPONDENTA D V. MACIOC (Loco) , încercarea trimisă este inegală. Dacă primele două versuri: Ca o scinteie In puterea nopţii Ai licărit in vatra ţării mele sînt citabile, celelalte, însă, plătesc tribut unor clişee, dar, mai ales, u­­nor formule fără vibraţie artistică, fără emoţie. EREMIA G. ILCENCO (Timişoa­ra) : Numai 2 versuri din prima stro­fă din cea de a doua încercare. „Dht tren“ : Din tren pămintul ţării-mi pare -o carte, Ce-o răsfoiesc din mers spre noua gară. VASILE FLORUŢ (Timişoara) : Ce va să zică , Dar drn-atunci, cu paşii visători de uragane, Eu bat prin zi şi noapte meridianul scurt. Şi căutându-mi păzitorul ielelor morgane, Cu urechea trează, prin noi meridiane, Tn sunete de orgă pegasul mi-l ascult. (?) I. DULEA (com. Giulvăz, r. Ciaco­­va, reg Timişoara) : Respectabile sentimente faţă de dirigintele clasei dv., dar I le puteţi adresa şi neversi­ficate, în orice caz direct. AURELIA RADU (Odorhei) : Nu putem interveni în ce priveşte sănă­tatea dv . adresaţi vă întreprinderii unde lucraţi.­ Cît despre încercările poetice, sîntem de acord că iubirea poate şi trebuie să ocupe un loc în­­semnat în lirica noastră dar tocmai de aceea nu vă putem încă publica „Patetica“ trimisă , nu e poezie. ARISTICA BAGHINA (Tr. Seve­rin) : Trimiteţi epigramele la „Urzi­ca“ , e mai generoasă decît noi. GRIŞA SERGHEI (Galaţi) : lată HORA BUCIUMULUI Portul nostru rominesc Scinteie in soare Şi pămintul duduie Tobă sub picioare Mai mărunt, mai mărunt Uite aşa, iar aşa Tinerel şi mai cărunt, Sub picioare toţi feciorii înfloresc un joc bujorii Şi mindruţele în ie Muşcate şi iasomie. Hora mare, şi mai mare Să nncapă-n ea un soare, Să răsune-n văi şi munţi Bucuria celor mulţi, Las’ să ştie lumea-ntreagă Viaţa noastră că ni-i dragă Şi ogorul­­ ogor Fără şarpe de răzor. Mai cu foc, mai cu foc­Uie aşa, iar aşa Ca la noi la Moldova ! ELEONORA TEODOSIU (învăţă- , toare, Corn. Dor-Mărunt, r. Lihliu, reg. Bucureşti) : Sîntem bucuroşi că revista noastră e atît de preţuită de dv. şi că-i sînteţi o consecventă citi­toare de atîţia ani. Am transmis acad. Călinescu omagiul dv. versifi­cat, pentru care, prin noi, vă mulţu­meşte. In ce priveşte celelalte­­com­puneri poetice, redăm aici ceea ce ni s-a părut mai promiţător, urmîrld ca dv. să reflectaţi şi să... contin­uaţi. Feriţi-vă, însă, de a cădea în­­ ver­­biaj, de dragul îneîntării cuvîrttului în sine. Nu vă înfrînaţi lirismul! dar nu abuzaţi de simple volute verbale fără substanţă. Aşadar, din „Tunţuri“: înalţăte, inimă, inalţă-te, slovă, zvloneşte cu milioanele de glasuri ale pămintului şi spune despre oraşele şi satele noastre, despre munţii şi cimpiile noastre, despre holdele noastre nfăşurate în beleagă de aur, despre oameni cu frunţi brăzdate despre lumină, despre viaţă, despre iubire ! Ce va să zică (în .Fîntînile mele“) rod răscolit de genine, hramul de doine,al cărărilor şi braţul in freamăt şi flacăra Iul etc ? In schimb­ sînt citabile : Sui pe fintina satului, sui cumpăna inimii mele. Deşi oam retorică strofa VI,* din „Frumuseţile patriei mele" poate­ fi şi ea citată : A noastre,s toate, n am visat să fie. O, ev bogat cu cint de libertate . Tu, ţara mea cu nimb de măreţie, Te-am încrustat in viaţă'n vis,­­ în s pare. Din „Idilă“, in afară de prima stro­­fă, de reţinut: Lumina de stea le tremură-n singe... Sărutarea se fringe Ca o azimă bună/ 'Idem, versurile (din altă încercare): Mai sînt figurine de Saxa, mai sunt. Mai sunt figuri de ceară, cu gesturi de paiaţă. Ibidem, din­­„Copiii satului meu“, ultima strofă . Copiii,­­ copiii satului meu, copiii dragi ai ţării mele nid fericiţi, in dimineţile şi amiezile verii, — sărută vacanţa pe obrajii săi fierbinţi şi cu lumini de aur in ochi veseli privesc către arcadele viitorului... — sub coiful de aur al soarelui­, copiii, copiii fericiţi ai satului meu../ I. CORNELIU (Loco) : Persistaţi şi după ce veţi depăşi stadiul încă re­toric (pe­ alocuri de pseudo Alecsan­­dri), poate veţi izbuti (ne referim, mai ales, la „Cîntaţi pămînturi“ şi la „Entuziasm“). A. BARNOVA (Loco) : Am prefera ,,în genul lui Burns“ altceva, mai substanţial. C-TIN PANA (Cruceni, Timişoara) : Promiţătoare ,,Evoluţie" şi, mai ales, „Cîntec de iubire la Marea Neagră“ Dar noi aşteptăm altceva. NATEA DELA BIHOR (Timişoara) : Dacă „Numele fără trecut al moţu­­lui“ ar fi­ma puţin factologic, mai puţin narativ, mai puţin greoi, ar putea vedea lumina acestor coloane. TIBERIU CHRISTESCU (Loco) : Limpeziţi-vă expresia. EMILIAN TURBATU,BRADET (Cîm­pu Lung Muscel) : Versul prea lung şi solemn oboseşte Depăşiţi, deci, ceea ce e depăşit. ION DRAGNEA LIVEDE (Loco) : Versurile închinate „Carnetului de Partid“ ar fi publicabile, dacă emo­ţia — reală — care le stăpîneşte ar fi mai transparentă. AL. ANDREI (Loco) : V. PANA (Giurgiu) ; M. LEGA (Tr. Severin) ; MARIA BEŞTELIU (Stîlpeni, Muscel); T. CIMPAN (Cluj) ; LUCIAN E. BU­­RARIU (elev. Lugoj) ; V. COTELE (Podu-Turcului, Zeletin) ; V MOLDO­­VANU (Loco) ; V. NASTASE (Loco); ZIS (Loco) ; IVAN NICOLAEVICI CONSTANTINOV (Loco) ; EMIL GEORGESCU (Loco) ; GH. CHIRCU­­LESCU (Loco) ; NICOLAE MACOVEI (Loco) ; ILIE STOIAN (corn Adă­­meşti, Alexandria) ; M. SOCODO­­REANU (Arad) ; ANGHEl. PETRE (Băileşti, Craiova) ; MORA MORA­­NO (Calafat) ; N. L­ALBU (Săvineşti, I. P. Neamţ, Bacău); I. VAPAIE (Lo­co) ; IOAN CONSTANTINESCU (Lo­co) ; GLORIA C­ORAILESCU (Tr. Severin) ; PAUL NEDELCU (Or. Sta­­lin) ; LICA HERSTIC (Loco); MA­,­RIAN BARBU (Vulpeni, r. Balş, Cra­­iova); FLORICA CULCEA (Braia, r. Petroşani) ; C. P. MALUREANU (Lo­­co) ; P STOICESCU TONY (Cimpu- Lung, Muscel) ; GH JURCA (Brad) ; SAVA M. GHEORGHE (Grădiştea) ; D. A. TOMAZOGLU (Loco) ; I. GHEORGHE (Brăia) ; I. ANDR­­ICA (Tîrnăveni) ; FILIMON I. CIORCA­­NARU (Tg Jiu) ; L. BOLCAŞ (Loco); SIMINA R. (Lipova) ; C. GH. DIA­­CONU (Lexo) ; MARIANA VOICU­­LESCU (elevă, Timişoara) ; MIRCEA R. ŞTEFANESCU (loco); GH. TA­­NASESCU (Mitoc Săven, Suceava) ; C. DRAGULESCU (Ploeşti) ; I. CA­LIN (Loco) ; M. GLODEANU (Craio­­va) ; MARIUS VLADIMIR (Constan­­ţa) ; I­ANA SIRETEANU (loco) ; GA­BRIEL VLAD (Iaşi) ; C. RAUŢ (Fe­­teşti) ; EMIL GALERO (Loco) ; TO­­MA RICONTE (Loco); PETRU ARUŞ­­TEI (Scobîlţeni, Podu Itoaie, Iaşi) ; ANETA GAVRILA (Brăila) ; VAL. STAICU (Pogoanele, Ploeşti) ; I. BONCEA (Loco) ; La marea majorita­­te a corespondenților de mai sus răs­punsul nostru vine cu relativă întîr­­ziere. Cauza : grija de a nu ne pripi. Răspunsul, totuși, nu e pozitiv. Red. de luptă. Microfoileton II ce în ce mai frumoase impri­­meurile de rochii, din ce în ce mai cu gust croite costumele, me­reu mai elegante modelele de În­călţăminte. Dar undeva, în enorma confluenţă de căi citadine care e Piaţa Halelor, între magazinele noi din preajma Gării de Nord, pe şoseaua Colentina şi în alte cîteva locuri, în magherniţe întunecoase, rămă­şiţe suspecte ale comerţului particular, acolo unde coexistă sub acelaşi acoperiş atelierul de botniţe pentru cîini, tejgheaua cu articole de parastas şi tocila de ascu­ţit lame uzate, se pun în vînzare altfel de obiecte : şepci hexagonale din catifea vişinie cu cozoroc prăzuliu tivit cu mu­şama gălbuie ; pantofi roşii cu talpă trip­lă de anvelopă şi fllancuri albe la şire­turile deschiderilor laterale ; cămăşi ciu­date cu mînecile pe trei sferturi, de pur­tat peste pantaloni, executate din stofă de mobilă sau din perdea, încheiate în faţa cu cizmele vechi ofiţereşti — cu şireturile încrucişate — denumite de comersanţi ,,­ la Chitarele dragostei“ adică aşa cum purta unul din personajele acelui film. Ici-colo, duminica, la cite un „matineu dansant", vezi tineri împopoţonaţi astfel în bătaie de joc, după gustul agonic al comerţului particular. Ba chiar, cîte o co­operativă, cum e cea de şepcărie „între­cerea", perpetuează modelele de şepci geometrice şi policrome, din regret, pro­babil, pentru o modă care piere... Aici nu face nimeni nici un control de „calitate" ? V. S. D SPORT Queătâti m 'n■ OTBALUL, cum ştie toată lumea este un joc colectiv, mj » fiecare echipă reprezentind a orchestră care execută o Ky partitură cunoscută, in ie ui ei Nu se poate insă vorbi­­ despre ansambluri numai. Este necesară şi o discuţie amănunţită despre solişti in scurtul nostru panoramic de săptămina trecută am amintit in treacăt cîteva nume, la care nu vom mai reveni (Ah, Ene, m­ai făcut de rls in meciul cu Alessandria !) Mai intii, cîteva lucruri de principiu. Vorbeam nu de mult despre reputaţie in sport, adică despre amintirea pe care o lasă unele for­maţii publicului. Principiile se pot împrumuta şi atunci cind este vorba despre indivizi. Spectatorul, educat după o lungă perioadă de timp, t­rşit cum se spune, cu o veche practică a stadionului, cu un bagaj de cunoştinţe cit de cit însemnate, cert jucătorului, că despre el vorbim acum, ta­ent şi mai ales corectitudine. Ce intră in prmul cuvint şi ce in al doilea ? Talentul înseamnă in fotbal o aptitudine specială, cu care in general te naşti (cunosc şi cazuri cind fotbalul a fost învăţat şi încă bine, cu stâruință), aptitudine ce-ai pe mile să te mişti pe cimpul de joc, cum se mişcă un inginer bate pregătit intr.o uzină sau un poet între litere Această predispoziţie trebuie alimen­­tată însă. Ca orice artist, jucătorul de clasă trebuie sa se n in serios, să-şi impună o viaţă sobră, fără excese să se ţină de antre­namente, aşă cum fac de pi­dă viotoruştii care exersează zie întregi. Fără condiţiile din urmă, oricit de mare este uşurința de a slăvim balonul, după un număr de ani, ceea ce strălucea intr un inter sau într-un portar se pierde. Nu sint singurul care a asistat la numeroase amurguri ale unor „speranţe", devenite in cele ţin ut mă nişte banale piese de cimp... A doua condiţie, corectitudinea­ înseamnă folosirea numai a mi­, toacelor permise de regulamentul de joc, ciştigarea unu duel intr .un mod elegant, ceea ce aduce preţuirea publicului (făcea ca: lasă. Ii ating, nu mă vede arbitrul, este cu totul absurda, pentru că dacă Intr.adevăr acesta nu observă, cei 200.000 de ochi ai spectatorilor nu au cum să nu observe). Sunt jucători care au lăsat o amintire trainică tocmai pentru cali­tatea de mai sus și lucrul trebuie să-i măgulească. Cine nud regretă pe Binduj, rapida aripă a Ripensiei, cine nu.şi aduce umime ie sub pieţea lui Hamis, de tehnica lui Barutki sau de „fachirul" Colin numi? Ei nu şi-au însuşit niciodată mingea cu mijloace brutale şi nu au fost huiduiţi la scenă deschisă, cum au fost huiduiţi „măcelarii". Cine ţine la propra sa reputaţie trebuie sa reflecteze serios dacă nu este cazul să se recurgă pe stadion numai la ceea ce este îngăduit. O trecere în revistă a protagoniştilor ultimului campionul de fot­bal este cu lotu, dificilă şi nici n-o intenţionam l­ucm­ să facem nu­mai cineva menţiuni (şi nu vor lipsi omisiunile pentru că nu avem o memorie prea strălucită. Ne au plăcut Mindru de la Progresul şi Todor de la Rapid, ca s-o luăm pe posturi. Credem că Greavu şi cu Popa (Dinamo) au fost cei mai in­formă fundaşi ai ultimului sezon. Aplaudăm apariţia lui Călinoiu, considerat pe nedrept „bătrin" prea devreme şi nu putem să nu tragem speranţe că Apolzon, după o perioadă mai ungă, va redeveni ceea ce a fost, adică măreţe „sto­­per" al naţionalei noastre, recomanda pentru meciele viitoare linia de halfi: Al. Vasile - Nunwei­er, dar amândoi aceşti tunători sunt atit de duri, incit nu ştiu dacă nu cumva utilitatea lor nu este întrecută de propriile defecte ..Pistonul" bancarilor, l-am numit pe Oardă, s-a împotmolit pe a jumătatea campionatului şi o prevenim la ora asta pe Vasile Angi­ei. Despre strălucitul Constantin am mai scris, ca şi despre Ene (fire pripită, trădată de graba, dar jucător de suflet, dinamic şi plin de fantezie). II vedem la Moscova, ană­inct culorile noastre şi pe Ozon (să sperăm, imblinzit definitiv) Pe extre­ma stingă nu se zăreşte nimeni. Să lăsăm pe antrenori să se descurce / Aş mai menţiona aici pe­­ Lazar şi pe Petschowschi( ah, ne-ar mai trebui cîţiva Petschowschi...), pe lenei şi pe masivul Bone (juca­­tor serios, bun tehnician, foarte util încă multă vreme), pe Tabarcea şi Fronea, linia de mijloc de mnime a .,naţionalei", pe Dridea şi pe Babone. Ce voim să precizăm in încheiere ? Că NU ne plac in continuare „bădăranii", clienţii „galeriei", pe care-i visăm mai degabă lingă noi, în tribune, decit pe stadion unde îndeplinesc o tristă şi jalnică misiune. Numele acestora din urmă nu le dăm Sunt prea cunoscuţi. Antrenori, explicaţi cu răbdare jucătorilor cam ce i acela joc har­­bătesc !. In asocierea celor două cuvinte intră oricum și introducerii. ful fair play. Eugen Barbu

Next