Contemporanul, iulie-decembrie 1978 (nr. 27-52)

1978-09-15 / nr. 37

Congresul national de chimie • Cu gîndul la specialistul de azi si de mîine (3) • Drumuri noi în medievistică (4) • Noile descoperiri ştiinţifice confirmă înalta valoare a gîndirii » * materialist-dialectice: Infinit si nemărginire (5) • Perspectivele creaţiei literar-artistice (6) • Noua stagiune teatrală (?) • Balcanii — o zonă a păcii și colaborării (12) • Versuri, cronici semnează:: prof. dr. George Ciucu, prof. dr. doc. N. Bărbulescu, George Macovescu, Dina Cocea, florin Lovinescu, Dinu Săraru, Ion Zamfirescu, Lucian Boia, Vasile Tomescu, „ Dan Alecsandrescu, Pompiliu Mareea, AL Andriţoiu, Ecaterina Oproiu, Radu Cârneci . MAREA carte a dialogului fructuos şi permanent dintre partid şi popor s-a inscris un nou moment semni- I ficaţiv : vizita de lucru a tovarăşului Nicolae Ceauşescu in judeţul Caraş-Severin. Caldele manifestări de la dragoste şi stimă prilejuite de această nouă ilustrare a democraţiei societăţii noastre au constituit expresii vibrante ale hotăririi oamenilor muncii de a înfăptui, in strinsa unitate, politica partidului - politică a stregului popor - destinată înfloririi României socialiste, edificării noii societăţi pe pămintul străbun al patriei. In timpul vizitei de lucru au fost apreciate importantele realizări ale industriei constructoare de maşini­­ obiective şi utilaje moderne, în concordanţă cu cerinţele progresului tehnic, s-a făcut o amplă analiză a îndeplinirii hotăririlor Congresului al XI-lea şi ale Conferinţei Naţionale ale partidului, pretutindeni oamenii muncii beneficiind de pre­­ţioase indicaţii privind dezvoltarea industriei şi agriculturii, creşterea generală a eficienţei activităţii economice. Un deosebit ecou in conţtiinţele şi inimile locuitorilor acestor meleaguri ce au cunoscut, in anii noştri, roadele politicii partidului a avut cuvintarea tovarăşului Nicolae Ceauşescu la Reşiţa, unde cu prilejul vizitei s-a organizat o mare adunare populară. Manifestindu-ţi intreaga adeziune la ideile cuprinse in cuvintarea secretarului general al partidului, miile de participanţi au ovaţionat îndelung pentru partid, pentru tovarăşul Nicolae Ceauşescu, pentru România socialistă. Proletari din toate ţările, uniţi-vă ! sAptAmînal al consiliului culturii ŞI EDUCAŢIEI socialiste Nr. 37 (1 662) ____ 15 SEPTEMBRIE 1978 12 pag.­­ 1 LEU ŞCOALA 9 O­RI DE CITE ORI ne găsim în pragul unui nou an de învăţămînt ne fră­­mintă amintiri, ne solicită ginduri şi speranţe fie că sintem­ tineri, fie că sintem­ vîrstnici. Se pare că deopotrivă pe toţi, indiferent de profesie, de limbă maternă, de structură psihică şcoala ne angajează cu aceleaşi întrebări şi cu aceeaşi chemare. Ce am putea face ca să ridicăm cotele sale de partici­pare la procesul revoluţionar de transformare a societăţii noastre, ca să-i sublimăm substanţa şi să obţinem cît mai multe virtuţi , cum să operăm în interiorul ei pentru a o face cît mai organic legată de aspiraţiile şi exigenţele contemporaneităţii ? Un popor talentat şi dinamic, ca al nostru, poate, prin şcoală, să-şi grăbească ascensiunea spre culmile civilizaţiei şi culturii dacă înţelege să-i dea şcolii aripile şi forţa spre a-l ridica spre atari înălţimi. Invă­­ţămîntul românesc de toate gradele beneficiază de o va­loroasă tradiţie şi de o filosofie originală care constituie elementele de bază dar nu suficiente pentru progresul lui substanţial ; dacă cei chemaţi să le aplice şi să le însuşească n-ar proba forţă. Inteligenţă şi disciplină în întregul proces al instrucţiei şi educaţiei, şcoala s-ar re­duce la scheme, vorbe frumoase şi cuceriri de suprafaţă. In actuala etapă de dezvoltare a ţării, şcoala cere eforturi care privesc conţinutul şi calitatea instrucţiei, stra­tificarea cunoştinţelor de bază intr-o succesiune logică, muncă dîrză cu cartea şi că uneltele, spirit revoluţionar, receptivitate şi curaj. Aceste obiective nu mi se par uşor de realizat dacă slujitorii şcolii nu vibrează şi nu au emoţii în faţa neasemuitelor frumuseţi ale naturii umane, dacă nu clădesc ei înşişi judecăţi şi nu urmăresc, prin investigaţii proprii, să obţină cunoştinţe noi în slujba adevărului, dacă nu trăiesc cu pasiune, cu patos aş spune, frămintările vieţii şi nu reţin din ea tot ceea ce este du­rabil şi folositor pentru poporul căruia îi aparţin. Sunt absolut convins că societatea modernă trebuie să dispună de o şcoală care să formeze personalităţi, să modeleze spirite, să încurajeze valori. Şi tot la fel de convins sunt că acestea nu se pot atinge fără a se ac­centua mai mult asupra disciplinelor fundamentale care formează orizontul de cultură şi pe care se pot clădi orice fel de cunoştinţe practice. Sînt suficiente temeiuri ca să cerem şcolii să producă o instrucţie cît mai completă, să formeze structuri spirituale bine definite, să ancoreze tînăra generaţie în spiritul revoluţionar al epocii. ...Sînt numai cîteva din gindurile care mă încearcă în pragul unui nou an de învăţămînt ; cred că s-au maturi­zat condiţiile pentru o disciplină mai severă a spiritului şcolii, pentru o exigenţă sporită faţă de cadrele didac­tice şi faţă de tineretul studios. Integrarea învăţămîntu­­lui cu cercetarea şi producţia nu trebuie să însemne concesii pentru nici una dintre laturile formative ale şcolii , nici pentru pregătirea teoretică fundamentală, nici pentru cea aplicativă. Este de urmărit atent acest echi­libru dintre factorii care definesc instrucţia şi educaţia în învăţămîntul de toate gradele. Marea misiune istorică pe care şi-a asumat-o partidul nostru comunist de a transforma societatea românească în chip revoluţionar, de a modela omul într-un spirit nou, impune şcolii, slujitorilor săi şi tineretului studios deopo­trivă eforturi mult mai mari decit oricînd, efervescenţă intelectuală, continuitate în gîndire, inspiraţie, şi spirit creator, muncă dîrză, perseverenţă şi de calitate faţă de cauza mare a edificării socialismului şi comunismului în România. Acad. Cristofor SIMIONESCU RENOIR : Copil scriind (detaliu)

Next