Contemporanul, iulie-decembrie 1989 (nr. 28-50)
1989-09-15 / nr. 37
MJ. 372 234) 15 SEPTEMBRIE 1989 16 PAG. 3 LEI Intr-o atmosferă de puternica angajare patriotică, revoluţionară, se desfăşoară vizita de lucru a tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU, împreună cu tovarăşa ELENA CEAUŞESCU, în judeţul Iaşi. (Comentariul în pag. 3). DOCUMENTELE CONGRESULUI AL XIV-LEA AL P.C.R. In dezbaterea Întregii naţiuni PRINCIPALUL IZVOR DE CULTURĂ NU MAI PUŢIN încărcat de emoţii şi speranţe, momentul deschiderii şcolilor are în acest an semnificaţii deosebite ce ţin de faptul că ne aflăm în preajma desfăşurării Congresului al XIV-lea al partidului, care va prefigura viitorul României socialiste pînă în orizontul anilor 2010, cînd elevii şi studenţii de astăzi vor fi ajuns la virsta deplinei împliniri a personalităţii lor. Să mai adăugăm că, începînd din acest an, se va generaliza învăţămintul de 12 ani ceea ce spune, o dată mai mult, că viitorii constructori ai socialismului au asigurate condiţii dintre cele mai favorabile pentru însuşirea temeinică a unei profesiuni, pentru formarea unui larg orizont de cunoaştere şi cultură, pentru cultivarea trăsăturilor moral-politice. Concepţia care stă la baza politicii statului şi partidului nostru în domeniul învăţămintului, elaborată de secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, aceea a integrării învăţămîntului cu cercetarea şi producţia, urmăreşte nu numai ca şcoala să formeze un specialist foarte bine pregătit profesional, cu un înalt nivel politico-ideologic, capabil să lucreze din prima zi după absolvire, după un scurt stagiu de adaptare, cu întreaga sa capacitate în producţie şi care să se poată menţine în permanenţă în curent cu cele mai noi cuceriri ale ştiinţei şi tehnicii, ci şi care să fie capabil să contribuie prin propria sa activitate la progresul ştiinţific şi tehnic. Avînd in vedere această concepţie profund revoluţionară care stă la baza învăţămîntului nostru, se impune ca şcoala să contribuie la dezvoltarea creativităţii ştiinţifice şi tehnice a studenţilor şi elevilor. In primul rînd tînărul trebuie să înveţe în şcoală, cum să se documenteze. In al doilea rînd trebuie să i se dezvolte spiritul critic, să fie convins că nimic nu este perfect, că totul este perfectibil. Şcoala mai trebuie să înveţe pe tineri să se întrebe. Se pune prea mult accentul pe abilitatea studentului sau elevului de a răspunde la anumite întrebări. Or, adesea este mult mai greu, dar mult mai util, să te întrebi. De fapt deosebirea între un om de ştiinţă şi un om obişnuit care trec pe lingă un lucru sau un fenomen este că primul îşi pune întrebări, în timp ce al doilea consideră că ceea ce vede este ceva banal. Nu este atit de uşor să te întrebi, pentru că, după cum se ştie, natura nu răspunde la întrebări lipsite de sens. Un exemplu îl constituie alchimiştii care fierbeau, distilau, chinuiau în toate chipurile substanţele chimice, căutînd răspunsul la o întrebare defectuos pusă. După cum este cunoscut, chimia modernă s-a născut şi s-a dezvoltat nu ca rezultat al alchimiei ci ca o reacţie împotriva ei. Dacă studenţii şi elevii citind un curs sau nişte notiţe şi-ar pune după fiecare rînd sau paragraf întrebări, şi îndeosebi chinuitoarea întrebare „de ce ?“ şi nu ar trece mai departe mulţumindu-se să memoreze, învăţămintul nostru ar face un mare pas înainte. Dar procesul de învăţămînt nu se reduce numai la transmiterea de cunoştinţe ci şi la munca educativă cu tineretul. Aci doresc să fac de la început o distincţie între conştiinţa unei societăţi aflată pe Acad. Radu P. VOINEA Preşedintele Academiei R.S. Rumania ■ Reflecţii : Alma mater — de Alexandru BĂLĂCI ■ Învăţînd pentru viaţă — de Dinu RACHICI (2) ■ Şcoala românească în plin proces de modernizare — de Ioan JINGA (3) ■ Noua geografie spirituală a ţării : Argumentele unei noi identităţi culturale — de Al. TANASE I Iîrcvetoteca sau în orizontul spectacular al inventicii de George COANDA (4) ■ învăţământul — cadru primordial de împlinire a tinerei generaţii — articole de Elena MOISE, George CHIRILA, Florin DIAC, Mircea HERIVAN, Al. MIRONOV, Cornel Radu CONSTANTINESCU, Elena ŞTEFOI (8—9—10) .----------------------------------------------------------------------------------------r fr-- ------------------- (Continuare in pag. 2)I