Convorbiri Literare, 1869-70 (Anul 3, nr. 1-24)

1869-09-15 / nr. 14

230 LEI PARALEI. guri pline de îngrijire ei asceaptă scularea, ca la unu monarcu. Aceste persoane au toate cate o hărtiuţă octavă in mănă pe care sunt scrise mai multe cifre. Paraleul ei prim­esce in ge­nere in patu, dăndu-le o foarte scurtă audi­enţă. Adese­ori visitatorii esui cu hărtiuţă tot iu­mănă şi cu figurele tot pline de în­grijire. După aceasta urmează timpul consacraţii toaletei. Pe masa aşezată înaintea unei o­­glinji se vede, precum la paraleoaică, aşa şi la paraleu, o mulţime de şi şipuşoare, gavono­­şele, cutiuţe, măturiţe, periuţe, peptănăşele, bumbacuri şi instrumente de diferite soiuri, fie care avendu o destinaţiune specială. Pe toate le întrebuinţează, consultăndu in timpul operaţiunei, nu numai oglinda mare şi alte o­­glinji mai mici de diferită formă, cia consultăndu şi părerea camerierului seu care asistează la ace­ste pregătiri şi e foarte intimu cu­ stăpânul seu—­­cănd sunt singuri. Viindu timpul dejunului, elu se duce la unul din numeroşii sei amici. In­­trăndu vesel pe uşă: „Mon cher, in fine me ai la dejunu, dice elu. De mult iţi promi­sesem c’oiu veni, dar n’am mai pututu scă­pa—o mulţime de trebi—ş’apoi me rupu toţi amicii mai care de care, incăt nu sein cum să me mai impartu pentru a mulţămi pe toţi; mai dăunădi eră mai să me bătu la duelu din astă causă. Aşa-i că tu nu te superi de negligenţa mea?—Bietul aşa numitu amicu, nu se superă nicidecum de această negligen­­ţă şi işi tortură gândul pentru a-şi aduce a­minte cănd sar fi rugatu să-i ţie companie la dejunu, dar ce să facă? In timpul dejunului, peraleul istorisesce ami­cului seu totu ce s’a petrecutu mai nou in societa­te : ce s’a vorbitu in diferite case şi despre cine, spune despre diferitele căsătorii sau despărţenii ce se proiectează; despre dueluri ce se făcu ori au a se face; amoruri noi ce se formează, ve­chi ce se desfăcu, despre caii de călărie ce s’au cumpăraţii de amatori, şi echipaje ce s’au arătatu la primblări; despre sumele per­­dute şi câştigate in jocu, despre calităţile şi defectele nou descoperite la cutare actriţă şi despre ultimele serii aduse de jurnalul de mo­dă. Chronica ţine căi ţine dejunul. Sfirşindu­­se aceasta, paraleul ie­dica bună şi se duce, aruncăndu o ultimă şi pătrundetoare privire asupra aspectului apartamentului şi îmbrăcă­mintei amicului seu. Cam tot aşa face şi paraleoaică. Şi pe densa o superă dimineaţa visitatori, ţiindu in mănă hărttuţe in formă octavă. Pe aceştia ei măngăie adesa cu vorbe dulci — chiar foar­te dulci. Cameriera care trăesce cu stăpâna sa in mare intimitate, cănd sunt singure, şi care e plină de respectu cănd o persoană străină e presentă, cunoasce toate secretele paraleoai­­cei. Da asistă la toate operaţiunile toaletei şi cunoasce cu deamănuntul destinaţiunea tu­turor nenumăratelor lucruşoare şi instrumen­te ce se găsescu pe masa graţiilor. — Cănd paraleul se intălnesce in societate cu para­­leoaica, ii sunt unii cu alţii de o politeţă a­­sa de reservată, isi vorbescu cu unu tonu a­­şa de alesu, dar cănd sunt in tete a tete, treaba se schimbă. Tonul nu mai e alesu, reserva dispare. Ca şi cum ar fi alţi oameni, acum sunt de o intimitate estraordinară. Pre­cum actorii cari, cănd sunt pe scenă recitea­­ză rolul invaţatu, adaptăndu gestele după si­­tuaţiune, ear cănd, după căderea cortinei, se adună intre denşii, vorbescu cu unu tonu, şi

Next