Cotidianul, aprilie 1994 (Anul 4, nr. 76-101)

1994-04-01 / nr. 76

Umbra imperiului George Carpat Foche Vecinătatea unui mare imperiu constituie întotdeauna pentru țările limitrofe o mare năpastă, chiar atunci când mărinimia soartei le îngăduie să-și păstreze identitatea și un dram de neatârnare. Plaza rea a României a fost - și, din nefericire și rămâne­­ Rusia. De aproape două secole, meleagurile noastre au luptat din răsputeri să scape de ajutorul, protecția și filotimia sufocantă a impe­riului, care nici în ceasul falimentului istoric n-a renunțat la misionarismul tainic, la visul de a deveni cea de-a treia Romă și de a răspândi în lume dreapta credință (indife­rent care anume). După revolta populară din 1989, dar mai ales după destrămarea Uniunii Sovietice, am avut poate la un moment dat impresia că ne-a fost hărăzit un răgaz, dacă nu chiar un capăt, în lunga și istovitoarea noastră strădanie de a ieși din sfera de influență a Moscovei. Astăzi știm că, prin duplicitatea regimului Iliescu și grație credulității, pretinse ori reale, a Occidentului, suntem condamnați s-o luăm da capo. De fapt, imperiul nu ne-a scăpat din gheare nici o clipă. A confirmat-o deunăzi (dacă mai era nevoie de această tardivă și foarte conjuncturală spovedanie) directorul SRI, Virgil Măgureanu, declarând că Moscova a participat direct, prin KGB, la ceea ce știm cu toții că n-a fost decât o revoluție de palat în stil afgan. Asemenea lui Babrak Karmai la Kabul în decembrie 1979, o dată cu Ion Iliescu, asul de rezervă din mâneca lui Mihail Gorbaciov în parti­da românească, la București a fost instalată la putere în Decembrie 1989 celula sovietică din partidul comunist. Deloc de mirare că exponenții acestei celule semnau în martie 1991 un sinistru tratat de prietenie și aservire cu Uniunea Sovietică, care interzicea României să adere la orice alianță militară fără consimțământul Moscovei, că realipirea Basarabiei a fost sabotată metodic și în cele din urmă zădărnicită de aceiași oameni, că nomencla­­turiștii din Chișinău și-au dat arama pe față și au reluat infama ficțiune stalinistă a unei națiuni moldovenești aparte, că Mircea Snegur se înapoiază smerit în testele CSI, sub privirile complice ale guvernanților de dincoace de Prut. Imperiul a fost în mod învederat tot timpul prezent pe meleagurile noastre, a participat din umbră la invazia minerilor din Capitală, la contrafacerea alegerilor, la înjghebarea partidelor naționaliste și a fițuicilor anti­semite, la toate remanierile guvernamentale și strata­gemele insalubre ale Puterii. Stilul specific nu lasă să subziste nici o umbră de îndoială. Cine n-a înțeles încă de ce a fost mazilit atât de abrupt generalul Niculae Spiroiu trebuie să-și amintească doar de precizarea făcută în ziarul "Adevărul” de ministrul rus al Apărării, generalul Pavel Graciov, care remarca scurt și răspicat că apropierea României de NATO nu i se pare deloc definitivă și ireversibilă. Când își contramanda recent vizita, pretextând “atmosfera antirusească” din țară, Graciov refuza de fapt să trateze cu un omolog nerecep­tiv la pretențiile Moscovei și soma Cotrocenii să-l debarce pe intrus. Cât de satisfăcut a fost acum generalul rus de rezultatul inspecției reiese din refuzul lui casant de a discuta la București despre Republica Moldova și Armata a 14-a, din cinismul cu care afirma, pe pământ românesc, că Rusia nu are nici o concupiscență imperialistă față de vreo țară vecină sau de ideea, de rară necuviință, de a cere statutul de “căști albastre” pentru soldații ruși care lichidează independența republicilor îndărătnice din CSI, deci și pentru armata de ocupație din Tiraspol. Zadarnic a încercat Puterea, prin Ion Mircea Pașcu, secretar de stat la Apărare, să bagatelizeze actualul acord de cooperare militară ruso-român. Nu “Parteneriatul pentru Pace” cu NATO, care promitea să ofere în timp util un suport solid independenței noastre, ci acest acord tenebros va regenta conceptele strategice ale regimului Iliescu, fiindcă se înscrie perfect în vechile sale înfeudări cominterniste, provenite din loialitatea ideo­logică. Imperiul își aruncă din nou umbra spre hotarele de Vest. La noi, însă, ea se contopește cu negura pe care au purtat de grijă din vreme s-o aștearnă asupra democrației mandatarii sistemului sovietic. Și lumină se­­ va putea face doar când vor pleca din fruntea țării. J Comunicat La ședința Comisiilor reunite - economică și de industrii­­ din Camera Deputaților se află în dezbatere Proiectul de Lege a petrolului. Unul dintre articolele cele mai disputate a fost cel care prevede că “explorarea, exploatarea și transportul produselor petroliere sunt de utilitate publică”. Deputatul PL’93 Raymond Luca a contestat vehement acest text, argumentând că această prevedere va conduce la exproprieri abuzive ale statutului în dauna proprietarilor de drept ai terenurilor; în finalul disputei s-a ajuns la soluția consultării legii petrolului din 1924 (republicată în 1937). 1*1. ’OU solicita demisia­­ [UNK]n­vermulii Datorită incompetenței Iliescu, a atins punctul culminant prin neprezentarea nici până la această dată către Parlament a Proiectului de Lege a Bugetului de stat pe anul 1994. Acest fapt constituie o încălcare flagrantă a legilor țării (Legea Finanțelor Publice), săvârșită de cel care ar trebui să fie primul care să le respecte și, mai mult decât atât, să asigure respectarea lor, adică Guvernul larii, întârzierea nepermisă a înaintării spre Parlament de către Guvern a Proiectului de Lege a Bugetului de stat pe 1994, în ciuda angajamentelor asumate în mod inconștient prin semnarea memorandumului cu FMI, va avea consecințe imprevizibile, punând România în situația penibilă de a fi singura țară civilizată au­ funcționează fără un buget aprobat de Parlament, mărind astfel haosul economic deja existent. Partidul Liberal 1993, constatând faptul că actualul Guvern acționează în mod deliberat în afara cadrului legal și împotriva interesului național, solicită în mod imperativ acestuia să-și prezinte demisia, spre binele acestei țări. Comitetul Director al PL '93 Partidul Liberal 1993 constată cu stupoare că șirul actelor de incompetență și lipsa de responsabilitate față de soarta țării, săvârșite de guvernul Văcăroiu cu complicitatea majorității parlamentare compuse din PDSR, PUNR, PRM, PSM și PDAR și a președintelui Ion Situația “pare bună” doar privită din afară în cele trei zile cât au stat în țara noastră, raportorii Consiliului Europei s-au putut lămuri că România este o lume egocentristă, preocupată de politic până la obsesie și zguduită de nedreptăți de tot felul, oricum, o lume în care mereu se întâmplă câte ceva și unde n-ai șansa să te plictisești sau să te transformi intr-un simplu observator blazat. Dar înainte de orice, cred că raportorii s-au convins de nenumăratele speranțe care se îndreaptă spre ei, de importanța pe care cetățenii - de la politicieni la oamenii de pe stradă­­ o acordă Consiliului pe care ei îl reprezintă, ca și cum acesta ar­ fi un fel de judecător suprem și imparțial care printr-un singur cuvânt sau mișcare de deget ar putea să stăvilească abuzurile și să repare nedreptățile. Scrisorile, memoriile și protestele au burdușit servietele celor doi, lăsând senzația că nemulțumirea este starea generală a națiunii, că fiecare are câte ceva de reproșat - proprietarii că statul intenționează să facă o altă națio­nalizare, maghiarii că nu este acceptat conceptul de “autonomie locală”, PDSR că opoziția blochează legile în Parlament, Convenția Democratică că se urmărește promulgarea unor legi antidemocratice, trecându-se peste opinia ei, CPEx-iștii rămași după gratii, că sunt încălcate drepturile omului etc. - dar și că, odată scopul atins - intrarea în Consiliu - politicienii au hotărît să nu mai­ cânte la unison aria “România, culme­a democrației”. Adevărul este că nemulțumirea chiar e o stare de fapt, după cum există și convingerea că acum Puterea nu-și mai poate permite chiar orice, deoarece Consiliul Europei “e acolo și­ veghează”, putând oricând să-i strângă cu ușa pe mai marii zilei. Acesta a fost și motivul pentru care domnii König și Jansson au atras atenția că totuși scopul vizitei este “de a observa” și de a întocmi “un raport cât mai echilibrat”, dând de înțeles că ei nu pot împărți dreptatea în locul celor abilitați s-o facă. Desigur, au precizat totodată și că “unele amenda­mente votate în Parlament vor duce la adoptarea unor legi împotriva recomandărilor Consiliului Europei și a convențiilor internaționale”, dar de aici și până la excludere este un pas uriaș. Pe de altă parte, doar naivii își pot închipui că actuala Putere, a cărei viclenie este bine cunoscută pe plan intern, va lăsa lucrurile să ajungă in extremis în vreun domeniu, și nu va încerca să împace și capra și varza, în așa fel încât, privită din afară, situația să nu pară dezastruoasă, ci doar ambiguă și nu foarte greu de remediat. Promisiunile, bună­voința și jumătățile de măsură nu vor lipsi în nici un caz. Cu toate că raportorii sunt conștienți de tertipurile utilizate de Putere - și înainte de primire și acum­­, cu toate că la întâlnirile pe care le-au avut cu reprezentanții Opoziției, aceștia au pus degetul pe rană, semnalând nenumărate încălcări ale drepturilor omului și abuzuri ale instituțiilor statului, ei nu pot spune decât că “situația generală pare a fi bună”. Și, desigur, în general vorbind, chiar pare că este bună, pentru că nu se poate spune cu certitudine nici că este rea, în fiecare caz luat în discuție. Puterea a avut abilitatea să nu sară prea tare peste­­ cal și să nu încalce în așa măsură prevederile Consiliului încât să poată fi trasă la răspundere și învinovățită pe față. Ziaristul Nicolae Andrei a fost arestat pentru câteva zile și “zgâlțâit” puțin de poliția locală, dar, nu-i așa, i s-a dat drumul în final, în Codul Penal sunt prevăzute indirect pedepse discriminatorii pentru ziariști, dar o lege a presei pe măsură nu există, iar ministrul Justiției declară că nici nu este necesară (cu articolele 205 și 206, cred și eu!), deținuții politici sunt grațiați, dar nu chiar toți, ca să nu se supere “boborul” și așa nemulțumit de semnifi­cația gestului în sine și să nu spună Occidentul că actuala putere își iartă trădătorii și criminalii (eliberarea celor­lalți se va face probabil, tot demonstra­tiv,­ la următoarea vizită a raporto­rilor), “cazul Turianu” va fi “analizat”. Legea minorităților tot așa, homosexu­alii sunt pedepsiți numai când se dau în spectacol în public...De mai, una peste alta, lucrurile merg “binișor”, iar raportorii nu pot spune că România își face de cap după ce s-a văzut cu sacii în căruță. Adică, ar vrea ei s-o spună", pentru că miros că lucrurile așa stau, dar n-au dovezi. Până la urmă, Puterea se arată maleabilă și “deschisă” chiar și în privința dreptului la proprietate, mai ales că li s-au băgat câteva sute în coaste, încercând totuși să arunce praf în ochi cu “protecția socială a chiriașilor”, care, bieții de ei, nomenclaturiști de profesie, sunt și ei tot oameni, au și ei drepturi, la care trebuie să se gândească cineva. Pot oare raportorii să afirme sus și tare că Legea impozitului pe venitul agricol este o formă de spoliere a țăranului, atunci când parlamentarii majorității nu mai au mult până să susțină că înșiși țăranii au cerut-o, deoarece “așa se simt și ei mai cetățeni”? Sau pot ei acuza pe față Justiția că este obedientă Puterii numai pentru că nu a dat curs dosarelor de corupție și nu ridică imunitatea parlamentară calomniatorului numărul unu al țării? Nu pot, deși sunt convinși că așa este, pentru că jocul prac­ticat de Putere este pe muchie de cuțit, neexistând dovezi clare ale încălcării prevederilor Consiliului. în plus, e greu să te pui în pielea românului care simte în fiecare zi cum șurubul se strânge, că într-un fel sau altul, n-ar putea spune nici el cum, are tot mai puține drepturi și libertăți și tot mai puține șanse să i se facă dreptate. E greu de înțeles și mai ales de tradus în fraze care să facă obiectul unui raport “corect” toată această înrăutățire lentă a situației, această încălcare centimetru cu centimetru a drepturilor , în special atunci când ai de-a face cu o putere care a ridicat minciuna, viclenia, jumătatea de măsură la rang de virtute și politică de stat. Andreea Pora Camera Deputaților a lucrat sub semna week-end-ului Sfârșitul săptămânii de lucru parlamentare și-a pus amprenta asupra ședinței de ieri dimineață din Camera Deputaților. Numărul celor absenți a fost cu mult mai mare decât al celor prezenți. Tocmai din această cauză, cifra de 90 de deputați care se aflau în sală la orele 12.30 a făcut să nu se poată vota - din lipsă de cvorum - ordinea de zi a săptămânii viitoare.­­De această dată, după cum se poate observa­ vigilența PDSR-istă a lăsat de dorit, majoritarii nefiind opriți să părăsească sala de ședințe, așa cum s-a întâmplat marți, când, musai trebuia să treacă Legea impozitelor pe venitul agricol - n.n.). Singura noutate pe care au putut-o consemna jurnaliștii - prezenți la datorie într-un număr destul de ridicat­­ este aceea că, datorită Paștelui Catolic, luni 4 aprilie Parlamentul va fi în “vacanță”. Următorul plen, marți 5 aprilie orele 16.00, în ciuda acestei astenii parlamentare de primăvară, între lecturarea a două ziare deputații au mai ridi­cat și mâna votând articole ale Proiectului de Lege privind activitatea notarială, care este dezbătut în paralel cu Inițiativa legislativă referitoare la Notarul Public (autor­ul deputat Petru Tănase). Un singur lucru este de semnalat cu privire la aceste proiecte: în viitor vor exista birouri de notariat particulare. (Raluca Stroe Bmmariu și Lucian Gheorghiu) Următoarea întâlnire PDSR-PD va fi decisivă După ce FMI a procedat la o primă infuzie de capital în România (500 milioane dolari), a scăzut simțitor dorința PDSR de a colabora cu Opoziția. Liderii PD sunt de părere că această diminuare a intere­sului s-a făcut simțită în urma mișcărilor politice din ultimul timp ale partidului de guvernământ, la care se adaugă și recentele declarații potrivit cărora o înțelegere cu Opoziția ar putea deveni viabilă abia în toamnă. în aceste condiții, delegația PD estimează că următoarele discuții cu PDSR (de marți, 5 aprilie a.c.) vor avea o importanță mai mare decât se antici­pase, putând însemna chiar sfârșitul dialogului. Dl Victor Babiuc a semnalat și faptul că, atât timp cât continuă atacul asupra primarilor Opoziției, nu funcționează codul de conduită convenit între cele două partide. “Această delegație de nego­ciatori (a PDSR- n.a.) este în postura unor mici șmecheri care se ocupă de marea politică”, a afirmat dl Adrian Vilău, apreciind că acțiunile desfășurate de PDSR în paralel cu negocierile (demiterea primarului Vrăbiescu, ordinele și circularele trimise de Guvern, prin care se reco­mandă prefecților să nu admită, la conducerea Consiliilor Locale, decât adepți PDSR) demonstrează dorința partidului de guvernământ de a conduce în forță. La următoarea întâlnire cu PDSR, delegația PD nu va formula noi propuneri dacă nu va primi nici un răspuns concret la proiectul de pact național, prezentat la începutul dialogului. Dar dacă la 30 aprilie - termen limită stabilit pentru încheierea negocierilor - discuțiile se vor afla într-un stadiu avansat, partidul de guvernământ va putea conta pe colaborare din partea PD și după această dată. Totuși liderii PD lasă să se între­vadă un oarecare pesimism în ceea ce privește relația cu PDSR, sugerând că negocierile vor fi tergiversate până când FMI se va pronunța asupra sprijinului financiar pentru România. • PD și-a arătat dezacordul față de “avalanșa fiscală” căreia trebuie să-i facă față contribuabilul, sublini­ind că rata fiscalității în România va înregistra o valoare fără precedent în economia statelor europene (37%). • Pe 29 martie a.c. a fost înaintat Camerei Deputaților un Proiect de Lege, elaborat de PD, privind repunerea în drepturi a celor care au fost condamnați politic între 6 martie ‘45 și decembrie ‘89. (Corina Zaharia) Cu ce se ocupă totuși UM 0215? J în urma dezvăluirilor din presă, care arătau că UM 0215 face o “concurență periculoasă SRI-ului în contraspionaj” și că alcătuiește dosare oamenilor politici, Ministerul de Interne a replicat prompt printr-un comu­nicat. în document se a menționează că ieri, 31 martie, avut loc în prezența președinților Com­isiilor pentru apărare, ordine publică și sigu­ranță națională ale celor două Camere ale Parlamentului, dnii Radu Timofte și Petre Roman, și a numerelor 1 și 2 dnn Ml, dnii Doru Ioan Tărăcilă și George Ioan Dănescu, analiza activității desfășurată în anul 1993 de către UM 0215. Comunicatul, redactat într-o clasică limbă de lemn,­­ de exemplu: “Președinții celor două Comisii au exprimat disponibilitatea, înțelegerea și sprijinul organismelor pe care le conduc față de problemele cu care se confruntă această unitate...”­­ infirmă cele apărute în presă. Dl general maior Dan Gheorghe, comandantul unității, a declarat în raportul său că “în acțiunile întreprinse (de către UM. 0215 - n.a.) pentru îndeplinirea sarcinilor și misiunilor legale (...), nu și-a depășit competențele ce-i revin și nu a lezat drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor”. Comunicatul Ml ia apărarea acestei unități, dar fără a se baza pe elemente concrete. La fel, nu reiese din comunicat nici un element concret privind activitatea pe anul 1993. Atunci, ne punem în mod firesc întrebarea: cu ce se ocupă totuși unitatea “două și-un sfert”? (Lucian Gheorghiu) “Pericolul antisemit a pornit de la Budapesta” “întotdeauna pericolul antisemit a pornit de la Budapesta”, a afirmat dl Ioan Gavra, referindu-se la o sesizare pe care PUNR a făcut-o la Consiliul Europei, considerând că recentele manifestații antisemite din Ungaria sunt un pericol la adresa întregii Europe, în general, și a României, în special. Pentru a-și susține afirmațiile, domnia sa a susținut că lagărul fascist “de la Oradea - în timpul ocupației horthyste - a fost Apocalipsul, cele­lalte au fost cum au fost, dar de acolo există numai un singur supra­viețuitor”. In același context și Jirinovski “este un copil blând pe lângă Czarko”. Depășind obiș­nuitele atacuri la adresa Opoziției, reprezentanții PUNR au susținut, în continuare, oportunitatea impozitu­lui agricol, calificându-i pe toți cei ce se opun drept demagogi și anti­­reformiști. Apoi, au pledat pentru Legea caselor naționalizate, al cărei proiect are toate șansele să fie dezbătut săptămâna viitoare în Senat. în viziunea PUNR, casele vor fi restituite doar dacă pro­prietarii locuiesc în ele; în rest, se vor acorda despăgubiri, cu atât mai mult cu cât “majoritatea proprieta­rilor au decedat, iar pentru moșteni­tori cel mai cinstit este să le dai despăgubiri", nici acestea dintr-o dată, ci eșalonat, în 15-20 de ani, indexați la rata inflației. Despre faptul că dreptul de proprietate este imprescriptibil, nici un cuvânt. Nici nu e de mirare că PUNR nu agreează ideea alegerilor anticipate pentru acest an - fie ele locale sau parlamentare -, considerând că acestea sunt doar un fel de bau-ball pentru opoziția care și-a luat prea mult avânt. Cât de adevărată este această socoteală, vom mai vedea. (Doina Doin) / wmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmam pagina în Senat, dizolvarea PCR e considerată inactuală Fascismul e una cu comunismul Două dintre Proiectele de Lege aflate pe ordinea de zi a Senatului au trezit din amorțeală plenul: Legea privind măsuri pre­mergătoare reglementării situației juridice a unor imobile trecute în proprietatea statului după 23 august 1944, și o propunere legislativă rămasă de la trecutul parlament, și anume Proiectul de Lege privind interzicerea funcționării și pentru dizolvarea PCR și a tuturor formelor lui de manifestare, pro­punere aparținând grupului defunc­tului Partid Național Liberal, condus de Radu Câmpeanu, în ce privește primul Proiect de Lege, președintele Comisiei juri­dice, dl Ioan Predescu, după ce a comunicat că art. 5, prin care se contestau hotărîrile judecătorești în urma cărora foștii proprietari puteau evacua chiriașii sau actualii pro­prietari din casele ce le-au fost naționalizate, a fost respins de Curtea Constituțională, a propus scoaterea de pe ordinea de zi a aces­tui Proiect, și într-un fel, casarea lui. Chestiunea" aceasta a născut discuții între majoritari și membrii­­ Opoziției, deoarece Camera Deputaților s-a limitat doar la a-l scoate de pe ordinea de zi, lăsând, deci, deschisă posibilitatea redis­cutării lui cu o proximă ocazie. în cele din urmă, după ce Comisia juridică a convins și opoziția că acest Proiect de Lege constituie o imixtiune a puterii legislative în interiorul celei judecătorești, s-a trecut la vot, iar Proiectul de Lege a fost “casat” cu o majoritate de 93 de voturi. Referitor la cel de-al doilea Proiect de Lege restant din vechea legislatură, s-a considerat de către Comisia juridică faptul că pro­punerea nu mai este actuală, dar senatorii Opoziției au replicat că dacă ar vota scoaterea definitivă de pe ordinea de zi a acestui Proiect de Lege, ar putea rezulta că nu au nimic împotriva ideologiei comu­niste. Astfel, domnii Bădiceanu și Vetișanu (PNȚCD) au spus că ” fascismul e de fapt una cu comunis­mul, și că legea trebuie discutată. Vorbind în numele PNȚCD, domnii Manea și Lup au afirmat că nu au nimic împotriva existenței nici unui partid politic, inclusiv cel comunist, în continuare s-a iscat o mică diver­gență între domnii Susan (PUNR), președinte de ședință, Răboacă (PSM) și Paul Popescu (PNȚCD), care s-au cam jignit reciproc, deși faptul că dl Popescu a afirmat că “unele partide susțin idei criminale” nu poate constitui o jignire,­­ cum a incriminat-o dl Susan - ci o opinie politică liber exprimată (cum a afir­mat dl Cristian Dumitrescu - PD). în cele din urmă, propunerea legislativă a fost preluată de PL’93. In cadrul declarațiilor politice, reținem remarca făcută de dl Dijmărescu (PD), care atrage atenția că în sânul actualei puteri se dau lupte pentru întâietate, că între cele două Camere au apărut contradicții mai mult decât ciudate, dialogul Puterii cu Opoziția este boicotat de ideea alegerilor anticipate și prin urmare tensiunea politică crește amenințător în actualele împrejurări în care se găsește România. (Petru Ionescu) Ministerul Agriculturii este unul dintre cele mai corupte La conferința de presă de ieri a Partidului Alianței Civice, dl Dorel Coc, deputat, membru al Comisiei parlamentare de cercetare a actelor de corupție a declarat: “Ministerul Agriculturii este unul dintre ministerele cele mai corupte. Ministrul Ioan Oancea și miniștrii secretari de stat Ignat Constantin și Antohi nu au ce căuta în acest minister”. Afirmația a fost susținută de două exemple concrete. Ministerul Agriculturii, prin “Prodexport”, a contractat 1.683 tone de carne de vită alterată din Irlanda (carne refuzată de Irak). Inițial s-a interzis desfacerea cărnii pentru consumul populației. Prin intervenții, s-a anulat interdicția. Carnea degradată a fost consumată de români sub formă de conserve și salam. Deși nu aveau dreptul legal, dnii I. Oancea și Ignat Constantin au solicitat SC Agromixt SA Toporul, județul Giurgiu, câte 10 ha de pământ. Primul a fost dotat cu 9 ha, al doilea mai mic în grad, cu 8 ha de pământ. Există la dosar cererile și aprobările. Problema este când vor găsi timp (!!!) birourile celor două Camere să discute raportul comisiei. Afirmația dlui Adrian Năstase. “Dialogul cu Opoziția se poartă acum pe termen lung, ieșind din zona așteptărilor imediate” a confirmat, în opinia PAC, lipsa de interes a PDSR față de oferta de coope­rare propusă de Convenția Democratică, ofertă ce viza crearea unei coaliții parlamentare și guvernamentale în vederea votării și, respectiv, a punerii în aplicare a unui program negociat, pentru scoaterea țării din criză prin relansarea reformei. PAC a ajuns la concluzia că PDSR trage de timp. în consecință, la ultima lor întâl­nire, PAC a înmânat o scrisoare (mediatizată) partidu­lui de guvernământ, prin care îl soma să răspundă clar și public propunerilor avansate. Printr-un eventul refuz ,PDSR își asumă o gravă răspundere, această ofertă fiind singura soluție dorită de organizațiile sindicale și de electorat în general, și nu alegerile anticipate păgubitoare pentru țară”. Termenul de “scadență” este o lună. (Ondine Ghergut) “Avem oameni în toate partidele” în cursul dimineții de ieri, deputații PUNR jubilau pe culoarele Palatului Parlamentului. Motivul acestei stări îl constituia faptul că intraseră în posesia unui document intern al PL’93.­­De fapt acest document a fost “distribuit” de un “binevoitor” și celor de la PDSR). Mare lucru nu aveau ce exploata cei de la PUNR de pe urma acestei “scurgeri secrete”, deoarece documentul conținea probleme de strategie. “Un singur punct ne interesează pe noi, acela în care se arată că PL’93 trebuie să-și facă un lobby în Televiziune. Oricum, este bine că am pus mâna pe acest document”, ne-a declarat vicepreședintele PUNR, dl Cornel Brahaș, întrebat asupra sursei, domnia sa ne-a replicat: “Avem oameni în toate partidele”. Cei din PL’93 bănuiesc că autorul ar fi unul din cei nou veniți în partid, însă nu au vrut să pronunțe vreun nume. (R.S.B. și L.G.) întâlnire discretă Severin - Coposu Ieri, între orele 11.30 și 13.00, în cabinetul dlui deputat Radu Berceanu (PD) a avut loc o întâlnire discretă între dnii Adrian Severin (vicepreședinte PD) și Corneliu Coposu (președinte PNȚCD). Deși s-a aflat în afara ușilor închise, “Cotidianul” a aflat că s-a discutat despre o strategie comună între cele două partide privind primarii și consiliile locale din teritoriu. Liderii celor două partide încearcă - așa cum este și firesc - să nu fie prinși pe picior greșit în cazul în care PDSR-ul va forța demararea alegerilor locale anticipate, chestiune total dezavuată de cele două grupări politice, și nu numai de ele. Din declarațiile pe care ni le-a făcut dl Severin a rezultat că au mai fost analizate stadiile negocie­rilor cu partidul de guvernământ, domnia sa afirmând: “Cred că suntem într-un impas. PDSR-ul nu respectă angajamentele luate în precedentele întâlniri, continuând demiterea primarilor Opoziției, în ciuda promisiunilor făcute de liderii prezenți la negocieri. Ori acești lideri nu au suport în rândul propri­ului partid, ori dau dovadă de rea intenție”. (Raluca Stroe Brumariu și Lucian Gheorghiu)

Next