Cronica Sătmăreană, aprilie-iunie 1971 (Anul 4, nr. 965-1042)

1971-05-08 / No. 997

). PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE, UNIȚI-VAI Г SHDHICA * Anu­l IV (XI) П [UNK]. 997 (1736) Sîmbătă 8 Mai 1971 8 pag. — 40 bani c М Л' P­­l” 1921 ,. m = 7 Ш =— 1971 WNr/U^U^U^U^U^g^U^4^Us5/U45/U4^U'^'U4^y'^yNÎ'g­5/uN5'U,^'U'5'U'^U^U'^l4S5 (Continuare în pag. a 2-a). ADUNAREA SOLEMNĂ DIN CAPITALĂ CONSACRATĂ SĂRBĂTORIRII SEMICENTENARULUI PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN Cea de-a 50-a aniversare a întemeierii Partidului Co­munist Român, eveniment de importanță epocală în istoria mișcării muncito­rești din țara noastră, in viața poporului român, a fost sărbătorită, vineri di­mineața, în Capitală, in ca­drul unei adunări solemne organizate în sala Palatului Republicii Socialiste Româ­nia. Marea sală are un aspect festiv. Pe fundalul dominat de faldurile scenei, dra­pelelor partidului tului se văd stema și sta­dului Comunist Român. Parti­cu­­ra jubiliară „50“ și datele jubiliare: „1921—1971“, La ora 10 dimineața, furtună de aplauze și ora­ o le salută sosirea în sală a conducătorilor partidului și statului. In prezidiu iau loc tovarășii Nicolae Ceaușescu, Ion Gheorghe Maurer, E­­mil Budnaraș, Manea Mă­­nescu, Paul Niculescu-Mizil Gheorghe Pană, Gheorghe Rădulescu, Virgil Trofin, Uie Verdeț, Maxim Ber­­ghianu, Constantin Florian Dănălache, Dragan, Emil Drăgănescu, Janos Fazekas, Petre Lupu, Dumitru Popa, Dumitru Popescu, Leonte Răutu, Gheorghe Stoica, Va­sile Vîlcu, Ștefan Voitec, Iosif Banc, Constantin Bă­­bălău, Petre Blajovici, Mi­ron Constanti­nescu, Mihai Dalea, Miu Dobrescu, Au­rel Duca, Mihai Gere, Ion Iliescu, Ion Ioniță, Carol Király, Vasile Patilineț. (Continuare în pag. a 6-a) Expunerea tovarășului NICOLAE г'слпосог'и V L.nUyLUVU Stimați tovarăși și prieteni. Sărbătorim astăzi împlinirea a 50 de ani de la înființarea Parti­dului Comunist Român, eveni­ment de însemnătate istorică e­­pocală în viața poporului nostru. Cu acest prilej festiv permite­­ți-mi să vă adresez dumneavoas­tră, tuturor comuniștilor, între­gului nostru popor, cele mai cal­de felicitări și un cordial salut din partea Comitetului Central al Partidului Comunist Român, a Consiliului de Stat și a guver­nului Republicii Socialiste Ro­mânia. (Aplauze puternice, pre­lungite). Această aniversare prilejuiește o retrospectivă a drumului par­curs de partid, a luptelor de clasa muncitoare, de toți duse oa­menii muncii din patria noastră pentru dreptate și libertate so­cială și națională, pentru răs­turnarea regimului burghezo-mo­­șieresc, pentru cucerirea puterii politice și făurirea cu succes a socialismului în România. Dru­mul străbătut nu a fost neted: au trebuit învinse multe greu­tăți, trecute mari obstacole — dar nici teroarea sălbatică, nici închisorile și nici chiar moartea nu i-au putut abate pe comuniști din calea lor. Comuniștii au ți­nut întotdeauna sus steagul lup­tei sociale și naționale, acționînd ca organizatori și conducători în­cercați ai clasei muncitoare, ai întregului nostru popor muncitor. (Aplauze puternice, prelungite). Ceea ce i-a însuflețit permanent pe comuniști în lupta lor a fost în­crederea nestrămutată în învăță­tura atotbiruitoare marxist-leni­­nistă, devotamentul nemărginit față de năzuințele­­ de libertate națională și dreptate socială ale poporului. (Vii aplauze). La această adunare participă veterani care au luat parte la formarea partidului, mulți ac­tiviști din anii ilegalității care și-au îndeplinit cu înalt devota­ment nețărmurit sarcinile încre­dințate de partid, aducîndu-și contribuția la toate marile suc­cese obținute de partidul și po­porul nostru. Partidul îi prețu­iește în cel mai înalt grad pe ac­tiviștii din anii ilegalității. In nu­mele Comitetului Central, se a­­dresez tuturor calde felicitări și mulțumiri comuniste! (Aplauze îndelungate). Mulți din cei care au luat par­te la înființarea partidului în Stimați tovarăși. Istoria partidului nostru este istoria luptelor sociale și naționa­le ale clasei muncitoare, țărăni­mii, intelectualității, ale tuturor oamenilor muncii fără deosebire de naționalitate, este istoria naș­terii și dezvoltării mișcării mun­citorești și revoluționare din Ro­mânia. Noi, comuniștii, sîntem continuatorii tradițiilor progre­siste ale poporului. Cinstim pe toți acei care au stat în fruntea luptei împotriva asupririi străi­ne, pentru neatîrnarea poporului, de reculegere. (Asistența se ridi­că pentru cîteva clipe în picioare, cinstind memoria celor dispă­ruți), pentru formarea statului național român. Greul luptelor l-au dus întotdeauna masele largi popu­lare, le adresăm recunoștința noastră fierbinte și ne plecăm cu smerenie în fața jertfelor grele pe care le-au dat în aceste lupte. Secolul al XIX-lea s-a caracte­rizat prin mari mișcări pentru eliberarea națională și socială. Răscoala din 1821, revoluția din 1848, Unirea Principatelor în 1859, războiul pentru independen­ță din 1877, sunt momente clate în istoria țării noastre. cru­a­­ceste evenimente au marcat tot­odată intrarea țării pe calea dez­voltării capitaliste, precum și a­­pariția pe scena istoriei, o dată cu burghezia, a clasei muncitoa­re. In a doua jumătate a secolu­lui trecut, îndeosebi după forma­rea statului național român în 1859, România a cunoscut o pu­ternică dezvoltare capitalistă. Si­tuația specifică, determinată de dependența față de imperiul oto­man și de pătrunderea în econo­mia țării, încă din acea perioadă a capitalului străin, a creat oa­menilor muncii condiții deosebit de grele. In acest cadru, încă în perioada 1860—1870, începe crearea organizațiilor muncito­rești. Trebuie să menționez că for­marea primelor cercuri muncito­rești, începutul răspîndirii ide­ilor socialiste în România au fost stimulate de legăturile militan­ților români cu făuritorii socia­lismului științific — Marx și En­gels. Intr-o scrisoare trimisă mi­litantului socialist Ion Nădejde în 1888, Engels arăta că încearcă o mare satisfacție văzînd că so­cialiștii din România au adoptat în programul lor principiile fun­damentale ale teoriei marxiste. Dezvoltarea mișcării muncito­rești și răspîndirea ideilor socia­lismului științific au dus la for­marea în 1893 a Partidului So­cial-Democrat al Muncitorilor din România. Deși a activat numai 6 ani, datorită trecerii unor frun­tași de partea burgheziei, Parti­dul Social-Democrat al Muncito­rilor din România a marcat un moment deosebit în lupta politi­că a proletariatului. Organizarea pe plan național a mișcării sin­dicale în 1906 și refacerea Parti­dului Socialist în 1910, reflectau maturizarea politică a clasei muncitoare din România, rolul tot mai important pe care îl do­­bîndea în viața țării. Continuînd să întrețină legături cu mișca­rea revoluționară din alte țări, mișcarea muncitorească din Ro­mânia a ajutat la transportul în Rusia a literaturii tipărite de emigrația rusă din Apus — in­clusiv a Iskrei leniniste —, a manifestat o activă solidaritate cu lupta proletariatului rus îm­potriva țarismului în 1905,­ prin­tre altele acordînd ajutor pasului revoluționar de pe echi­cru­cișătorul Potemkin care, după cum se știe, a primit azil politic în România. Militanții socialiști români au avut legături nemij­locite cu V.I. Lenin. In anii pre­mergători, precum și în timpul primul război mondial imperia­list, mișcarea muncitorească și socialistă a acționat cu hotărîre împotriva războiului, participînd la conferințele internaționale an­tirăzboinice și organizînd mari manifestări de masă în țară. După terminarea războiului și realizarea statului național uni­tar, România a intrat într-o nouă etapă de dezvoltare; totodată, mișcarea muncitorească și socia­listă a căpătat dimensiuni noi. La sfîrșitul deceniului al doilea al secolului nostru, în țară se a­­cumulaseră multe contradicții sociale și naționale, care creau necesitatea unor profunde trans­formări în viața societății. Se impuneau, în special, înfăptuirea reformei agrare, crearea unei in­dustrii naționale avansate, lichi­darea dependenței față de capi­talul străin, democratizarea vie­ții politice și de stat. De realiza­rea acestor transformări depin­dea progresul rapid al țării din punct de vedere economic și so­cial. In viața internațională se a­­dînceau, de asemenea, continuu contradicțiile de clasă, avea loc un puternic avînt revoluționar al clasei muncitoare, se prăbu­șeau imperii, creștea lupta de e­­liberare națională și socială. Vic­toria Marii Revoluții Socialiste din Octombrie vestea începutul unei noi ere în istoria omenirii — era trecerii la făurirea socialis­mului și comunismului. In aceste împrejurări interne și internaționale, clasa muncitoare și alte forțe sociale din România s-au ridicat cu hotărîre la lup­tă împotriva asupririi sociale și naționale. Grevele din 1918—1919, greva generală din 1920 adeve­resc creșterea avîntului revolu­ționar, afirmarea tot mai puter­nică a clasei muncitoare ca cea mai avansată forță socială a so­cietății românești. Situația internă și internațio­nală, luptele de clasă din acei ani au grăbit cristalizarea nece­1921 și care au activat dtrile sale nu mai sunt noi. In semn de adine propun să păstrăm un în rîn­­printre omagiu, moment Mărețe tradiții revoluționare de luptă pentru eliberarea socială și națională a poporului, pentru socialism Г Ш­m M­i­j Ű " Aspect din timpul desfășurării Adunării solemne consacrate sărbătoririi semicentenarului Partidului Comunist Român,

Next