Cronica Sătmăreană, iulie-septembrie 1972 (Anul 5, nr. 1354-1431)
1972-07-04 / No. 1356
2 ILiHIH.NHCOIMUHtONUL PENTRU FERICIREA TUTUROR Acum zece ani, obștea țăranilor cooperatori din Căuaș l-a ales președinte al pe Ioan Buteanu. I-au C.A.P. acordat încrederea toți: bărbați și femei, tineri și vîrstnici. S-a rupt atunci o de secole. De cind se tradiție știu ei pe meleagurile dintre bălți, conducerea obștei a avut-o un bătrîn. Ioan Buteanu, tînăr, abia împlinise 34 de ani, a fost ales președinte, investit cu uriașa încărcătură a încrederii oamenilor, a consătenilor lui, care-i cereau să conducă destinele satului pe căile arătate de partid, pe. A rămas copleșit cîteva cusimțea marea povară a răspunderii față de oamenii aceștia, mulți foști truditori săraci pe moșiile și care trebuiau să boierilor, trăiască fericiți. Partidul conducea cu mină fermă destinele poporului, spre binele și fericirea celor ce muncesc. Iar el, trebuia să-și închine întreaga viață acestui ideal. Dar cum va face? Parcă aude și astăzi. In adunarea aceea generală, secretarul organizației de bază i-a spus: — Lasă Ioane, nu te teme de nimic. Vei avea sprijinul nostru, al comuniștilor. Numai să nu te rupi de noi. De ce-l alegeți pe Jeam președinte? — г-a Bumtrebat atunci cineva pe oameni. Iar oamenii au răspuns într-un glas, cu fermitate: Pentru că e om așezat și cinstit. Pentru că e capabil, organizator bun și gospodar de frunte. Pentru că îl cunoaștem de copil. Pentru că e o minte luminată. Pentru că iubește satul, oamenii, și ar fi în stare să-și dea și viața pentru fericirea noastră. De aceea îl vrem în fruntea cooperativei. Au trecut anii și lucrurile au început să intre pe făgașul normal, Ioan Buteanu s-a legat mai temeinic de oameni, se sfătuia cu ei în problemele majore, îi asculta. Cooperativa era încă slaba. Vite puține, vreo 200 in două grajduri, și cîteva oi. Pămîntul producea erau mari suprafețe care puțin, în anii ploioși rămineau pustii, sub apă. Creștea pe sute de hectare pipirig și trestie. Griul, dacă dădea 700—800 de kg la hectar, iar porumbul 1.000 kg era bine, era an bun. In 1962, avuția obștească ajunsese la 12 milioane lei. Era totuși mică în raport cu alte cooperative. — Trebuie să facem în așa fel ca pămîntul să dea mai mult — a spus Ioan Buteanu într-o adunare generală. Statul ne va ajuta, fiți siguri. Dar ajutorului acestuia trebuie să-i sporim dimensiunile prin munca noastră, mari suprafețe de teren Avem neproductiv sau slab productiv. Producția la noi depinde de capriciile naturii. Să facem să depindă de noi... Oamenii au votat cu toții, prin ridicare de mîini, să facă în așa fel ca producția să depindă de ei. Au trecut ani. Muncă, studii, consultări cu specialiștii din domeniul îmbunătățirilor funciare. S-au întocmit hărți, documentații, s-au făcut măsurători. Intr-o primăvară au început lucrările de deseccre. Au sosit la Căuaș dragline, excavatoare, buldozere, cu ingineri și mecanizatori, sosit Și a început marea bătălie împotriva bălților, a excesului de apă. — Trebuie să punem mina, cu mic, cu mare, a spus Ioan Buteanu intr-o adunare de partid. Iar comuniștii au hotărît să pună umărul cu toții, să mobilizeze toate forțele comunei la desecări. Intre timp se construiau grajduri mari, temeinic așezate, se construiau saivane, magazii. Se pregăteau semințe după o anumită știință, se procurau hibrizi de mare valoare biologică, se pregăteau terenurile pentru noile recolte, astfel ca înainte. Camioane și tractoare cu remorci transportau îngrășăminte albe, „sarea pămîntului". S-au însămînțat în bălțile secate porumb și griu. Cimpul arăta altfel. Văzut de sus, parcă era Marte cu canalele lui. Erau canale, zeci de kilometri, dar nu mai erau bălți. Pe terenurile acelea, nu demult cuiburi de țînțari, creștea pădure de porumb și griu cum nu s-a mai văzut. Recoltele au sporit veniturile cooperatorilor și avuția obștească. După numai cițiva ani, valoarea normei ajunsese la 31 de lei, dublă față de 1962. In noile grajduri au intrat sute de vaci cu lapte și furând, în saivane s-au înmulțit oile. S-a născut astfel sectorul zootehnic, devenit apoi fermă zootehnică. De la 200 capete bovine s-a ajuns în prezent la 900, iar numărul oilor la 3.000. Au fost terminate lucrările de desecare, acestea afectînd o suprafață de peste 700 ha. La efectuarea lor, cooperativa și-a adus contribuția cu 1.000. 000 lei, plus munci voluntare în valoare de cca. 4.000. 000 lei. Oamenii ieșeau in cîmp, lucrau cu frig, cu pasiune. Se împlinise un Vis venit din strămoși. Pămîntul acela sălbatic se îmblinzise, rodea bogat pentru oameni. In 1971, recolta la griu s-a triplat față de 1962, iar cea de porumb s-a dublat. Fondul de bază al C.A.P. creșcuse de 5 ori. S-au schimbat oamenilor, a crescut destinele bunăstarea generală a satului. In numai cițiva ani au fost demolate jumătate din casele vechi și reconstruite aic, din cărămidă, cu temeifundație de beton. Pe acoperișuri au apărut antene de televizoare, multe gospodine și-au cumpărat mașini de spălat, mașini de cusut, grădinile din fața caselor s-au umplut de flori. Peste întinderile altădată sărace se întinde azi o mare de spice coapte. Se pregăteau combinele, tractoarele, remorcile. Comuniștii s-au adunat într-o ședință pentru desemnarea delegatului lor la Conferința Națională. — Pe cine să investim să ne reprezinte? — întreabă secretarul. Și au fost cu toții de aceeași părere. Pe Ioan Buteanu, președintele C.A.P. — L-am investit cu răspunderea de președinte acum zece ani, ne spunea bătrînul Ioan Șichet, și nu ne-am înșelat. Așa că suntem că nu-i altul mai demn siguri să ne reprezinte. Deci, pe el îl alegem! ION MÎNDRU Miiii măiestre adaugă noi carate vestitei ceramici de Vama Foto: M. HALMEANU NOTĂ Alo, T.C.I.F? V-ați pierdut un draglinist! La sediul C.A.P. Medișa ne-a întîmpinat cu bucurie un om care ne-a întins mîna ca unei providențiale solii. .Era draglinistul Constantin Mușat, salariat al T.C.I.F., care ne spunea că l-a trimis cineva să lucreze la Vale (e vorba de regularizarea cursului Medișei). De două luni, zice el, nimeni nu l-a mai bătut la cap. Nu i-a normat nimeni munca, nici nu i-a dat front de lucru, în pofida unor intervenții ale sale. Consecința e firească : unii se fac că muncesc, alții că plătesc. Din două luni, omul a lucrat doar una. Noi l-am găsit sîmbătă și el nu lucra de marți. La așa muncă, așa salariu, firește. Ne miră două lucruri : Cum e posibil ca un om să aștepte liniștit, chiar dacă într-un colț de natură, fără să se intereseze ce are de făcut, pînă ajunge o bizară apariție, asemănătoare celor din „Harap Alb” ? Sau conducerea T.C.I.F. o fi avînd memorie atît de scurtă, încît nu știe pe unde-și risipește oamenii ? CRONICA SATMAREANÄ Din activitatea Casei de cultură din Cărei , Sîmbătă și duminică, formația careiană de muzică „Castelanii“ a concertat în ușoară sala de festivități a Casei de cultură Cărei. Spectacolele urmează suită de acțiuni similare prin copmunele județului, sumele realizate fiind vărsate la „Fondul de solidaritate internațională“. Concomitent, formația desfășoară o asiduă muncă de perfecționare a repertoriului în vederea turneului de 30 de zile pe litoral, turneu devenit tradițional. Щ Sala mică a Casei de cultură a găzduit zilele trecute simpozionul pe teme de astronomie „Omul cuceritor al Cosmosului“. Expunerile au fost susținute de profesorii Mircea Ioanovici, Ioan Indra, Francisc Hanvoș. Intense preocupări pentru înființarea unei fanfare a orașului Cărei caracterizează activitatea de ultimă oră a Casei de cultură. Un număr de 32 de amatori, salariați ai unor întreprinderi și instituții careiene, vor începe în următoarele zile repetițiile. Formația proaspăt înființată va concerta duminică de duminică în parcul orașului, reînnodînd o veche tradiție. Sfatul medicului Primul ajutor în electrocutare Electrocutarea constituie o agresiune deosebit de brutală a curentului electric asupra organismului. Dacă nu se iau la timp măsuri eficiente pentru salvarea victimelor, astfel de accidente pot provoca moartea prin arsuri grave, oprirea respirației și paralizarea inimii. Prima măsură este scoaterea rapidă a accidentaților de sub acțiunea curentului electric, care se realizează fie întrerupînd circuitul prin intermediul comutatoarelor sau prin scoaterea siguranțelor de la tablourile electrice, cînd este posibil accesul la acestea, fie prin tăierea cablurilor cu ajutorul foarfecelor sau al cleștilor de tăiat sîrmă, fie prin desprinderea (smulgere) a victimelor de forțată contactul cu sursa electrică. Atenție deosebită se impune pentru cei ce acordă ajutor electrocutaților, spre a nu deveni ■și ei înșiși victime prin electrocutare. In acest scop se va avea grijă ca foarfecele sau cleștele de tăiat sîrmă să aibă mînerele învelite cu materiale izolante (cauciuc, stofă, mase plastice etc.) E indicat, de asemenea, ca cei ce taie cablurile să se izoleze de pămînt și prin scînduri uscate sau prin alte obiecte de lemn care să nu fie ude. Cînd se face desprinderea forțată a victimelor de contactul cu firele electrice sub tensiune, mlinile salvatorilor trebuie să fie protejate prin mănuși de cauciuc, stofe, pînzeturi groase sau materiale plastice uscate, iar izolarea de pămînt să fie asigurată și prin obiecte lemnoase. Dacă electrocutații și-au pierdut cunoștința, dar au păstrat mișcările respiratorii și bătăile inimii, li se apleacă capul pe spate și se susține în așa fel maxilarul inferior, încît să se asigure circulația liberă a aerului prin căile respiratorii. Dacă accidentații nu respiră, se efectuează respirația artificială prin cunoscutele metode „gură la gură" sau „gură la nas". Dacă se opresc bătăile inimii, se face masajul cardiac extern. Cînd electrocutații sunt conștienți și respiră, indicat să bea 200 ml de apă (un e pahar) în care se dizolvă 5—6 grame de bicarbonat de sodiu. Arsurile provocate prin electrocutare se pansează ca orice alte arsuri. După acordarea primului ajutor, electrocutații trebuie să fie transportați cît mai grabnic la cea mai apropiată unitate medicală. Vedere din orașul Cărei Foto: M. SAKCA 0 apariție primită cu viu interes de cititori. VOIEVODATUL TRANSILVANIEI S-a epuizat în librării, chiar după apariție, primul vinevolum al istoriei voievodatului Transilvaniei, valoroasă lucrare a istoricului clujean Ștefan Pascu. La baza sintezei istorice a voievodatului stă o bogată informație documentară, o analiză obiectivă a izvoarelor scrise a rezultatelor cercetărilor arheobilogice. Volumul la care ne referim înfățișează procesul de formare și organizare a voievodatului Transilvaniei pînă la mijlocul veacului al XIV-lea, cel de al doilea urmînd să cuprindă istoria voievodatului de la mijlocul veacului al XIV-lea pînă la transformarea sa în principat (mijlocul veacului al XVI-lea). Formarea voievodatului Transilvaniei, ca și formarea celorlalte state feudale românești, sînt procese istorice de o mare complexitate și de însemnătate deosebită pentru istoria patriei noastre, idee subliniată și de autor în Cuvîntul înainte al lucrării. Cele trei părți ale volumului sînt precedate de o sumară, dar utilă, introducere a cititorului în lumea anului 1000, în lumea evului mediu începător. In partea I, intitulată Formațiuni prestatale în secolul IX—XI, autorul se ocupă de numele Transilvaniei, de țările, voievodatele, cnejii și ducii menționați de izvoare. Urmează o prezentare amănunțită a situației social-economice a populației, respectiv obștile sătești, stratificarea socială, ca și organizarea militară — cetățile. Sunt subliniate ca o caracteristică comună, proprie tuturor acestor formațiuni politice românești, tendințele de autonomie, lupta pentru păstrarea ei, legăturile economice, politice cu alte state mai mult sau mai puțin îndepărtate. Sînt tratate în continuare voievodatele „foarte întinse foarte bogate“ după cum le nușimesc izvoarele, bănățean și transilvan, la sfîrșitul sec. al X-lea și începutul sec. al XI-lea. De asemenea, relațiile voievodate cu formațiunile acestor politice de la nord și est de Carpați și din Dobrogea. Partea a doua a lucrării prezintă în cinci capitole formarea voievodatului Transilvaniei, respectiv istoria „țării de dincolo de păduri“, după cum a fost numită de maghiari, de la cucerirea acestora pînă în sec. al XIII-lea. Autorul se ocupă amănunțit de cucerirea Transilvaniei de către statul feudal maghiar, după ce în partea I a prezentat formațiunile politice românești existente aici înainte de cucerire. De asemenea lucrarea tratează începuturile organizării politico-administrative a Transilvaniei de către regatul maghiar, așezarea sașilor și a secuilor. Se subliniază menținerea în timpul acestei acțiuni de organizare și mai tîrziu, după încheierea ei, a „țărilor române“ în Transilvania — uniuni de obști sau formațiuni politice prestatale care se dezvoltă paralel cu consolidarea voievodatului. Ultimul capitol tratează organizarea voievodatului Transilvaniei și tendințele lui de autonomie. Societatea transilvăneană în epoca voievodatului este analizată, în ceea ce privește structura sa, în partea a treia a cărții. Formarea domeniilor feudale, păturile și categoriile clasei feudale, ierarhia feudală, proprietatea feudală sunt amplu explicate ca noțiuni și ca procese sociale și istorice. Al doilea capitol se ocupă de de Ștefan Pascu structura țărănimii cu cele trei pături sociale de bază: țărani liberi, țărani dependenți și robi, de unele pături intermediare, de numele și viața satelor, îndeletnicirile sătenilor , obligațiile țărănimii față de visterie, biserică, feudali, ca și abuzurile stăpînilor feudali, încercările de catolicizare, de îngrădire a dreptului de liberă strămutare a țăranilor fac obiectul unui capitol al lucrării. Urmarea firească a acestor realități din societatea feudală a sec. XIII—XIV o constituie lupta țărănimii împotriva feudalismului. Ultimul capitol al cărții înfățișează formele de luptă de la fuga de pe domenii, retragerea în munți sau păduri, la revoltele țărănești. Intre ele amintim mișcarea țăranilor din Maramureș de la mijlocul cului al XIV-lea, terminată reacu trecerea („descălecarea“) voievodului (conducătorul răscoalei) în Moldova. In paginile lucrării găsim importante mențiuni și considerații despre istoria orașului Satu Mare și a ținutului. Intre izvoarele utilizate de autor, un loc important îl ocupă „Cronica lui Anonymus“ care amintește printre cetățile voievodului Menumorut și „castrum Zotmar“, la începutul sec. al X-lea. De asemenea autorul reia știrile furnizate de cîteva documente papale în legătură cu vechimea cetății Medieșului. Cetatea Medieș „castram Megessalia“, în lumina acestor izvoare, a existat în sec. al X-lea, fiind a doua a voievodului Menumorut, cetate în părțile Sătmarului. In lucrare sunt menționate și interpretate numeroase știri documentare despre evenimente, localități, oameni din ținutul Sătmarului. „Voievodatul Transilvaniei“ I, (editura „Dacia“ din Cluj), este o sinteză în măsura posibilului exhaustivă, o lucrare de înaltă ținută științifică. Apărută în condiții grafice excepționale, ea conține încă numeroase ilustrații, hărți, indice, rezumate în limbi străine. V. URSU Doriți să fiți bine informat ? In paginile ziarului mm greui informații, cronici culturale și cetățenești, note, foiletoane, rubrici de satira și umor, comentarii, rezultate și clasamente sportive, evenimente internaționale la zi. CITITI ZILNIC în coloanele ziarului sunt publicate cu regularitate știri și reportaje, anchete sociale. Interviuri, opinii din cele mai diver se domenii «Se acllvitale economicii șl sociaf-cnlturala. pagini Sil Redacția ziarului „CRONICA SATMAREANA*" vă pune la dispoziție contra unui tarif convenabil rubrica „MICĂ PUBLICITATE" în cadrul căreia se pot face diverse anunțuri ca: obiecte de vinzare, schimburi de locuințe, pierderi de acte sau bunuri, anunțuri de familie, felicitări, cereri sau oferte de servicii etc. Fixe de literatură și alt îl, de eti-Ziarul muncă, de magazin, apare zilnic. Cost ment шпа [UNK], 8 ieit Sat mä reană Í unui abona- Marți 4 iulie 1972 Pe cîmpul cu florile pare că acest cîntec — „Pe cîmpul cu florile“ — îi place cel mai mult lui loan Ciocan din Certeze (strada Drăguleasa 46). Această melodie o fredonează toată ziua, de dimineața pînă cînd se îngână ziua cu noaptea. Dar nu numai că o cîntă, ci îi și dă Viață ... Cum? Intr-o bună zi o comisie Consiliului popular comunal, în frunte cu primarul,l-a găsit pe I. Ciocan „Pe cimpul cu florile (de fapt, plantația supusă regimului silvic) dus cu oile“ (lui). La admonestarea ce i-a fost adresată, precum și intenției comisiei de a-l impune la despăgubirea daunelor aduse, Ciocan s-a pornit să înjure și să amenințe în fel și chip. Ba mai mult, într-o altă zi, el a fost găsit din nou in aceeași greșeală, comportindu-se aidoma cum o făcuse prima dată. Dacă pînă acum Ciocan n-a cîntat decit primele două versuri din mai sus-amintita melodie, de-acum încolo el va trebui să-l fredoneze doar refrenul: Au, uuu, uu, uu, uu, ăăă. Sau mai exact: Au! Au! Au! Magnetul ficusului Zi de mai. Sfîrșitul primei decade a lunii. Sătmăreanul Francisc Varga colindă fără o adresă precisă străzile municipiului. Exactitatea unei adrese totuși s-a ivit ca din senin, locuința lui Alexandru Jiga, care era deschisă. Ce altă invitație îi mai trebuia lui Varga? Intrat în casă, el a înșfăcat un sac în care se aflau un covor și haine, covorul reușind niște să-l vîndă nu după multă vreme. Din nou apoi, tot în zi de mai a făcut o „vizită“ Măriei Silaghi. Aici se pare că ficusul avea cea mai mare atracție asupra lui. L-a luat sub braț, dar insuficient de atent (a fost prins de gazdă în momentul se pregătea s-o șteargă) cînd s-a „înțepat“. Pentru un an. De la o pretinsă aprobare Lucrurile nu s-au petrecut prea recent, dar, oricum, faptul merită a fi consemnat. Salariatul C.E.I.S. Satu Mare, Iosif Szűcs, se afla în concediu de odihnă. In loc să se recreeze însă, sau să trebăluiască prin jurul casei, lui Szűcs îi vine ideea să dea pe la întreprindere. Asigurîndu-și șeful de echipă că are aprobare de la conducere pentru scrisă a scoate cherestea din incinta acesteia, el obține scîndura respectivă (1,5 m.c.) pe care o transportă acasă. In final lucrurile s-au lămurit, organele de cercetare au descoperit furtul și au aplicat vinovatului cuvenită. Totuși, cu pedeapsa încrederea oarbă manifestată de șeful de echipă nu ne împăcăm. Iată o situație din care pot trage învățăminte cei care țin prea mult seama de vorbe: „Colecție" bogată obișnuită cu „treburi“ prin magazine, Terezia Tóth, (Satu Mare, Drumul Careiului 4) făcea... piața. Așa cum o înțelegea ea. Așa a procedat în magazinul nr. 62, cînd se pregătea să palmeze portmoneul Vioricăi Pomian, portmoneu în care se afla suma de 260 lei. Simțind însă că este controlată la poșetă, cetățeanca Pomian a reușit să o prindă pe hoață asupra faptului. Un telefon la organele de miliție și Terezia Toth ajunge din nou în fața instanței. Se alesese cu a 14-a condamnare. Numai de s-ar opri aici! V. STUPARU