Cronica, 1972 (Anul 7, nr. 1-52)
1972-01-07 / nr. 1
SAP TAM ÎN ALP ÖLITIC-SO CÏAL-CULTURAL"* 16 pagini, 1 leu ® po Desen de Dan HATMANU ......fl ARGUMENTUL TIMP In prima săptâmină a unui an nou, sentimentul primordial este acela al prospețimii. Zilele noi le continuă firesc pe cele vechi, efortul, urmează efortului, împlinirea succede împlinirii, dar cu toate acestea clipa trecerii dintr-un an in altul are in ea ceva regenerator, ceva care ne face să abordăm noul ciclu al timpului cu vigoarea unui start inedit. Secunda oarecum convențională a calendarului se transformă in moment afectiv — ți astfel sintem in stare de a percepe scurgerea timpului pe planul elevat al societății noastre, sintem capabili să integrăm timpul in conceptul nostru de evoluție socialistă. Timpul inaintează in favoarea noastră. Fiecare zi este o replică densă și semnificativă. In această primă săptâmină a unui an nou recapitulăm cu satisfacție și facem următorul pas cu deplina conștiință a celui care știe să pășească fără complexe, pe un drum bine gindit și ferm. Timpul României contemporane este argumentul forței noastre constructive, al gindirii noastre pătrunzătoare, a istoriei de rezonanță alcătuită de noi înșine. Pentru că istoria a incetat să fie un simplu termen de manual destinat memorării dinstanțate, istoria a devenit o componentă a existenței noastre, crescând din noi și prin noi, pulsind împreună cu singele nostru, cuprinzindu-ne în sfera ei de prefacere și înțelegere. Generațiile noastre au șansa de a-și demonstra vital vocala istorică — pentru că, intr-adevăr, este vorba de o vocație istorică și totodată de o neîndoielnică vocație politică pe care timpul nostru ne-a descoperit-o și ne-a dinamizat-o. Ne-am despărțit de un an, am inceput un an. Ne despărțim de timp și ne împrospătăm timpul, păstrind de fapt și înaintînd în ideea unui singur timp, acela al socialismului. Ce a însemnat anul abia sfirșit ? A însemnat cea dinții treaptă a unui cincinal care iși anunță vita de pe acum o finalitate economică excepțională A însemnat jubileul de aur al Partidului Comunist Român, cincizeci de ani de luptă și glorie, de izbindâ și de trăinicie. A însemnat ridicarea conștiinței și cunoașterii la nivelul unor esențiale probleme ale societății noastre, precizîndu-se prin aceasta - de către însuși secretarul general al partidului - că ideologia rămine un termen de structură în existența statului nostru socialist. A însemnat obținerea unor noi atribute de prestigiu internațional, România continuind să se numere printre țările de permanentă inițiativă pentru pace și colaborare și ambianța mondială. Anul sfirșit ne-a ridicat un timp abia și din nou timpul s-a dovedit si unul din argumentele noastre a absolute. Ce va insemna anul care a început ? Ne-am obișnuit să considerăm certitudinea drept propria noastră condiție. In virtutea acestei condiții, anul in care am trecut nu poate fi decît o unanimă creație pe toate planurile societății românești. Cu luciditate și răspundere vom continua opera noastră socială și morală, adăugind și eliminînd din mers ceea ce trebuie adăugat și eliminat, contopindune mai departe energiile și idealul. Un timp nou ni se așterne in față — ispititor fără să fie enigmatic, înflăcărat fără falsă exuberanță. Al doilea an al acestui cincinal se descifrează și Se particularizează cifric, profilându-se material in gîndirea care il alcătuiește. Am ales timpul drept unitate de măsură a vieții. Sau poate timpul ne-a ales pe noi drept supremă justificare a scurgerii sale. Dar viața noastră înseamnă mai mult decit o naștere și o moarte , înseamnă viața acestui pămint românesc prin care răminem, regăsindu-ne in fiecare generație. Timpul este cel care renunță sau păstrează. In timpul universal, timpul comunist va păstra edificiul nostru și va fi pentru totdeauna argumentul cel mai deplin. CRONICA scriitorul om politic PRIN OPERA NOASTRĂ LITERARA SupArul pe societate, a spus odată un scriitor de pe ’ inelerturi decît ale invi're, ■cir se va ini.ie in casă, va trage storurile și va intra spre ferestrei. Din cite știu, nu a făcut-o, ci din contră, dar chiar dacă s-ar fi intim pot așa, gestul lui ar fi fost politic și scriitorul ar fi acționat ca un om politic. Prin natura activității noastre, noi scriitorii luăm parte la treburile cetății. De îndată ce comunicăm altora gîndurile și sentimentele noastre și aceasta realizează opera literară — am silit contactul cu semenii noștri, am intervenit in activitatea lor, am luat o atitudine, am militat pentru o poziție — nu, nu poem nega militantismul nici chiar în cele mai inocente“ producții literare — și deci am cuvenit oameni politici, adică participanți la ara societății. O vorbă a vechilor greci spunau că omul este un animal politic și veacurile ce s-au scurs nu au desmințit acest act' Mie mi e pare că în acest deceniu al optulea al veacului al douăzecilea, în România socialistă nu are rostul să facem cazuistică și să ne întrebăm dacă scriitorul este sau nu om politic. Acum trebuie să ne examinăm fiecare George MANOVESCU activitatea și să vedem cum intervenim prin opera noastră literară în viața politică a orînduirii noastre, cum slujim cauza politică Partidului Comunist Român, cum și cum comtribuim la dezvoltarea societății noastre socialiste. Desigur, literatura nu are menirea de a da soluții concrete problemelor politice apărute în anumite imprejuări. Scriitorul nu poate să-l înlocuiască, prin opera lui, pe activistul politic, pe revoluționarul de profesie. Nu aceasta este chemarea lui. Ca om politic, scriitorul trebuie să transmită cititorilor săi, prin mijloacele specifice artei lui, ideile partidului. El trebuie ca prin modul specific de exprimare a artei lui să însuflețească masele, pentru ca ele să îndeplinească misiunile stabilite de factorul politic, de Partid. Numai astfel se poate vorbi de rolul politic al scriitorului în societate. Neînțelegerea justă,a acestui rol duce la deformări inutile, la rezultate nedorite, după cum încercarea scriitorului de a se depolitiza nu poate decît să stârnească mirări și întrebări. Dar, cine are nevoie de deformări, de întrebări și de mirări ? Nimeni. OMUL ACESTA A TRĂIT, SUB SUFERINȚA DE A NU ȘTI TI în paginile 8-9 articolul . 1 EMINESCO - ■ U4 ADIO UNIVERSALE de Constantin NOICA •• . V. -V k j.s • ■ IT