Cronica, 1972 (Anul 7, nr. 1-52)
1972-09-15 / nr. 37
Proletari din toate țările, uniți-va * ANUL VII ^ VINERI 15 IX 1972 sâptămînal politic social - cultural • 16 pagini - 1 leu școala ? Splendidă zi de septembrie intrată în tradiție ! Azi toate drumurile țării duc la școală. Azi toți copiii țării au brațele pline cu flori și inimile încărcate de emoție, toți profesorii și învățătorii sînt mai solemni și mai pătrunși de fiorul responsabilității, toți părinții mai mîndri și mai încrezători în viitorul copiilor lor, în viitorul țării. Splendidă zi de septembrie intrată în tradiția școlii românești. Drumul spre școală — sublim gest spre cunoaștere, spre desăvîrșire a omului de mîine. Dar dincolo de aspectul festiv al deschiderii noului an școlar, toți cei angajați în această grandioasă acțiune — profesori și elevi — sînt pătrunși de importanța primordială a școlii în viața unei țări ca a noastră, aflată în plin efort de edificare a societății socialiste multilateral dezvoltate. în acest proces uriaș, nobil și încărcat de umanitate, școala ocupă, cu necesitate, un loc de frunte, ca avînd sarcina nu numai să modeleze conștiințele viitorilor constructori ai comunismului, dar să-i și pregătească temeinic pentru practica directă a acestei construcții. Alături de setea pentru cultură și pentru descifrarea tainelor științei, elevii noștri sînt pătrunși de necesitatea pregătirii practice pentru producție, și școala — în conformitate cu cele mai recente îndrumări date de partid — se oferă condiții optime pentru aceasta. Este, desigur, impresionant să afirmăm, citind realitatea, că fiecare al patrulea locuitor al țării învață. Dar nu este mai puțin important să știm ce învață. Pentru că cifra încorporează în ea un imens detașament de elevi care trebuie orientați către fructificarea aptitudinilor lor și, în același timp și cu egală îndreptățire, către asigurarea necesarului de cadre medii și cu pregătire superioară cerute de impetuoasa dezvoltare tehnică, economică, științifică a României socialiste. Dacă avem în vedere faptul că nu este vorba doar de o formalitate, ci de restructurarea unor mentalități, nu rareori tributare unor viziuni depășite , de reconsiderarea unei întregi ierarhii a profesiunilor, cu accentul principal pus pe zona direct și calificat productivă, de consolidarea statutului social al unor noi profesiuni, de nivel mediu și de înaltă responsabilitate pentru devenirea economiei naționale — vom înțelege de ce acest nou an școlar este întîmpinat nu numai cu știutele și totuși mereu ineditele emoții, dar și cu o amplă categorie de acțiuni pregătitoare, mai ales în direcția tot mai strînsei legături a invățămîntului de viață, de practica directă a construcției socialiste. Responsabilitatea școlii este, așadar, mai mare ca oricînd. Să le dorim, deci, elevilor și cadrelor didactice să se angreneze cu toate eforturile, cu dăruire și pasiune, în acest sublim proces care se numește INVATAMENT. Succes ! CRONICA Adrian PODOLEANU : „Peisaj industrial NICOLAE TURTUREANU făgăduința Acolo am intrat, în țărmul unde un gol îmi absorbea retina ei spuneau nu, e mai la sud unde se clatină lumina Acolo am intrat, ре-un cal celest bătîndu-și timpii cu potcoava ei spuneau nu — e mai la vest unde se pierde-n ceruri slava Acolo am intrat, ca-ntr-un fiord de vară înălțîndu-și rugul ei a spus nu, e mai la nord unde văzduhul bea văzduhul Acolo am intrat purtînd acest flutur cu pulberi de maree ei au spus nu, e mai la est unde cîmpia-i elizee Acolo am intrat călcînd un prag ce-mparte nesfîrșirea-n două unde în fluiere de fag o mioriță albă paște rouă unde în fluiere de os își sprijină crenelurile munții și rîurile dorm cu fața-n jos să treacă mirii spre-nceputul nunții Acolo unde în fluiere de soc insuflă Pan răcorite candorii și cade steaua cea fără noroc în peștera unde se-ncheagă zorii E sud intr-un salcîm, e noroi în ghețuri estul își urcă-n fruct făgăduința e vest filtrat prin suprapuse cețuri, acolo-mi dau în leagăn neființa.