Cronica, 1972 (Anul 7, nr. 1-52)

1972-06-23 / nr. 25

Proletari din toate țările, uniți-vă !L­a 25 v (333) săptămînal politic - social - cultural • 16 pagini -1 leu ANUL VII ^ VINERI 23 VI 1972 S­I В ! • ----------------------------------\ In întîmpinarea Conferinței Naționale a Partidului INTEGRAREA PARTICIPATIVA Petru PANZARU Realitățile sociale, dinamice și multiforme, pe care le trăim, la care participăm ca persoane colectivități, pun cu acuitate pro­­i­blema științelor sociale, reflecției filosofice raportate la fenomenele vieții economice, politice, cultura­le actuale. Intr-adevăr, pulsul vieții noastre sociale a devenit mai intens în lunile din preajma evenimentului politic major — Conferința Națio­nală a Partidului, în anul celei de a douăzeci și cincea aniversări Republicii. Faptul nu este de con­­­junctură, ci de structură. El expri­mă în mod concentrat orientarea dominantă a vieții noastre sociale după Conferința Națională a Par­tidului din 1967, după istoricul Congres al X-lea, anume giganticul efort de perfecționare și autoper­­fecționare a tuturor raporturilor și activităților sociale, materializat în integrarea participativă a clasei muncitoare, țărănimii,­tății, oamenilor muncii intelectuali­de toate naționalitățile în fluxul operei de făurire a societății socialiste multi­lateral dezvoltate. Rezultatele pal­pabile ale acestei integrări parti­cipative sînt înscrise nu numai în statisticile economico-sociale, ci și în modul de trai și de gîndire al ■națiunii noastre socialiste. Lăsînd de o parte raportările li­vrești de care este covîrșit adesea conceptul de integrare, ca și orgo­lioase și vane susceptibilități pro­fesorale, vom încerca în lumina realităților noastre sociale actuale, „fierbinți“, să conturăm conținutul inedit și semnificațiile autentice pe care socialismul — și numai socia­­lismul — le conferă noțiunii de participare, respectiv integrare participativă. De ce spunem : so­cialismul și numai socialismul? Pen­tru că, așa cum ne-o demonstrează expresiv și convingător propria noastră realitate, socialismul e pri­ma orînduire socială care — abo­lind clasele exploatatoare, legile inumane ale proprietății private asupra mijloacelor de producție și asupra culturii, înlăturind aliena­rea politică — conferă tuturor ce­lor ce muncesc și produc valori ma­teriale și spirituale calitatea de deținători ai puterii politice și eco­nomice, de subiecți ai deciziilor de importanță națională și locală. Clasei muncitoare, aliată cu țără­nimea și intelectualitatea, sub con­ducerea partidului, îi aparține pu­terea de stat, cu funcțiile sale le­gislative, executive și de control, îi aparține avuția națională cu totalitatea resurselor ei, îi aparține dreptul suprem de opțiune și deci­zie în toate problemele de poli­tică internă și externă. Această apartenență obiectivă și autentică stă la temelia integrării participa­tive a maselor în acțiunea socială constructivă pe toate planurile, este izvorul de forță și de superiori­tate a orînduirii noastre socialiste față de societatea capitalistă con­temporană. Nu întîmplător comuniștii și de­mocrații consecvenți din țările burgheze denunță ca fiind nesatis­­făcătoare teoria participării în condițiile proprietății capitaliste și a puterii monopolurilor. Căci des­pre ce fel de participare a mun­citorilor la conducere ar putea fi vorba atîta vreme cît pîrghii­­le puterii politice, de stat și ale celei economice continuă să fie deținute de o minoritate ex­ploatatoare ? „Participarea nu poate fi concepută independent de contextul politic, economic și social în care e situată... Nu se poate avea o veritabilă pare in regimul capitalist partid­­(City Caire, „Participation des tra­­vailleures dans l’entreprise" în „Eco­nomies et sociétés", nr. 12/1970, p. 2140). Iată de ce toate teo­riile privind „integrarea participa­tivă a muncitorilor în sistemul capitalist", cu privire la „absor­birea clasei muncitoare de către sistem" și „amorțirea ei revoluționar" sînt sortite spiritului unei dezmințiri usturătoare de către înseși realitățile lumii burgheze aflată într-o implacabilă criză de sistem. Numai ridicarea prin revoluție a clasei muncitoare și aliaților ei, sub conducerea partidului mar­­xist-leninist, la conducerea statului creează baza obiectivă și auten­tică a integrării­lement definitoriu participative, e­­și caracteristic exclusiv societății socialiste. „Una din deosebirile esențiale care există între activitatea de conducere în orinduirea socialistă și cea din orînduirile bazate pe existența claselor exploatatoare constă tocmai în crearea condi­țiilor reale pentru participarea largă și nemijocita popor la conducerea a întregului societății“ (Nicolae Ceaușescu, Expunere la deschiderea colocviului privind pro­blemele științei conducerii socie­tății). Faptele vin în sprijinul aces­tei afirmații. In ultimii ani, la ini­țiativa conducerii partidului, apli­cîndu-se consecvent linia adîncirii și perfecționării democrației noas­tre socialiste, a intrat în practica vieții noastre sociale, cu putere de lege, metoda consultării obligato­rii a tuturor categoriilor de oa­meni ai muncii privind hotărîrile de importanță majoră pentru în­treaga națiune, pentru fiecare lo­calitate. Prin instituționalizarea ri­guroasă și largă a formelor con­crete de participare a oamenilor muncii la decizii și control (consi­liile și comitetele oamenilor mun­cii, adunările generale ale salaria­ților etc.) participarea la condu­cere încetează a fi facultativă, în­­tîmplătoare, ori pur consultativă, ea devenind un element de struc­tură al organizării sociale, o con­diție vitală de funcționare a ei conform principiilor socialismului. Participarea celor ce muncesc la conducerea propriilor întreprinderi, unități agricole, instituții, a pro­priului stat reprezintă o realitate materializată, un dat social obiec­tiv. Procesul de conștientizare a aces­tui dat obiectiv se intensifică în mod salutar sub influența vastei acțiuni economico-sociale declan­șate de partid sub îndemnul mo­bilizator „cincinalul înainte de ter­men“. Este o certitudine că a­­ceastă acțiune de proporții naționale se va solda nu nu­mai cu remarcabile rezultate eco­nomice, de vitală însemnătate pen­tru ritmul progresului nostru social general, dar și cu beneficii traini­ce în ordinea ridicării și afirmării în practică a conștiinței socialiste de masă, intensificării procesului de integrare participativă conștien­tă a tuturor categoriilor de oa­meni ai muncii în efortul con­structiv generalizat, îngustării tere­nului de manifestare a mentalită­ților și deprinderilor străine naturii și țelurilor unei societăți socialiste autentice. Căci într-un climat în care majoritatea covîrșitoare a ce­tățenilor se află integrați partici­pativ în fluxul muncii de înaltă pro­ductivitate și calitate, al exigen­ței colective față de gospodărirea rațională a resurselor materiale și umane, al răspunderii față de pro­prietatea socialistă, al respectării neabătute de către fiecare, indife­rent de locul ce-l ocupă în divi­ziunea socială a muncii sau în ie­rarhia socială, a principiilor eticii și echității socialiste, desigur că într-un asemenea climat de acțiune și de opinie severă, dar dreaptă, vor trebui să se integreze partici­pativ, sau să dispară, aceia care, fiind încă prizonieri ai mentalită­ților parazitare, încearcă să se sus­tragă de la munca productivă, să trăiască pe spinarea colectivității, să-și perpetueze o existență trîn­­davă absolut incompatibilă cu e­­sența noii societăți. r­i Este evident că procesul integră­participative este marcat de lupta dintre nou și vechi, atît pe planul conștiinței, cît și al practi­cii sociale. Tot atît de evident este că noul a promovat consecvent de partid, de întregul nostru social și cultural — se află sistem în ofensivă, dă nota caracteristică vieții noastre sociale. cadențe Patrie-timplă de doină Ciută mlădiată-n salt Ca ulciorul din secundă Cimpul aburit de smalț. Patrie-ploaie mănoasă Pod de dor aprins în muguri Cu joc lin de cioci­iri Ochiul inimii mi-l bucuri, Patrie-albastru sacru Peste-arcadele de ulmi — Mă așed intre semințe Sufletul să ți-l c­ulm. Patrie-gură de rod Stup de bar, toiag străbun ; Spicul pleoapelor înalt li fac roată să te-adun. Patrie-izvor de aur Inima mi-o știu crescută în lumina ta și cînt. Ning polen pe alăută. Paul BALAHUR Citiți in pag. 16 a revistei ancheta internațională a „Cronicii“: PROVOCĂRILE ANULUI 2000

Next