Cronica, 1975 (Anul 10, nr. 1-52)
1975-01-03 / nr. 1
Săptămânal politic-social-cultural editat de Comitetul județean pentru cultură și educație socialistă Iași, anul X, nr. 1 (46(>), vineri Ч I 1975, 8 pagini 1 leu PRAGUL ANULUI Ne continuăm existența intr-un alt an, o altă cifră ni se înscrie acum pe frontispiciul obișnuințelor. Deși aceste prime zile ale lui ianuarie au întotdeauna o semnificație morală care le separă, totuși, de succesiunea cotidiană, deși aceste prime zile , au o anume solemnitate care le evidențiază și care ni se transmit — o solemnitate a debutului și o solemnitate a răspunderii, — deși ne place să simțim și să savurăm acest prag afectiv și această trecere, noi sîntem de fapt aceiași oameni ai societății socialiste românești, constructor de fericire carpatină în numele idealului comunist pe care ni-l propunem. Sîntem aceiași — lucizi și romantici, ai prezentului și ai viitorului, ai tradiției și ai prognozei, popor de acțiune, oameni pentru care începutul unui nou an constituie o atestare logică a faptelor de pînă acum și, în același timp, o perspectivă eficientă asupra faptelor ce urmează a fi înfăptuite.O mie nouă sute șaptezeci și cinci, primul an de după Congresul al Xl-lea al Partidului Comunist Român, va marca începutul unei perioade noi în istoria României contemporane. Documentele esențiale care ne guvernează de acum înainte munca, prin care conștiința noastră capătă coordonate de majoră realizare, vor obține în acest an care începe cea dințiii certificare a valorii lor istorice. Programul partidului. Codul principiilor și normelor muncii și vieții comuniștilor, ale eticii și echității socialiste, toate celelalte documente, sînt străbătute de [ ideea unei nobile finalități, constituindu-se în acte conceptuale , ale evoluției noastre sociale, istorice, umane, în spiritul gîndirii comuniste active al cărui exemplu primordial îl dă secretarul general al partidului, președintele țării, tovarășul Nicolae Ceaușescu. Anul care a început acum, no stat convențional cu patru co-ifre în calendarul patriei și al fiecăruia dintre noi, va fi, fără nici o îndoială și în afara oricărei convenții, un argument al istoriei românești. 1975 __ an al eforturilor rodnice, al încordărilor entuziaste, al continuității responsabile — ’ se naște din noi pentru a nu se restitui peste douăsprezece luni ca o împlinire omogenă a întregii națiuni. CRONICA ___________ Jrin zilele de azi, de transformări rapide și uriașe, omul este nevoit, în efortul său de adaptare, să-și perfecționeze mecanismele de echilibrare cu mediul. In acest sens, se constată o mutație de la stăpînirea și reglarea mediului spre autoreglarea omului, de la știința despre om, obiect sau situație spre știința științei, de la dominarea naturii spre autodominare și autodepășire , de la conștiința de obiect spre conștiința ideei de obiect, spre metaconștiință, etapă nouă a conștiinței umane. Este cunoscută butada asupra omului care știe că știe sau știe că nu știe, spre deosebire de cel care nu știe că știe sau nu știe că nu știe. Este un pas spre stăpînirea actului însuși de cunoaștere , o fază importantă, dar și ea pe cale de a fi depășită. Lăsăm în urmă logica claselor și a folosirii numai a polilor opuși : Adevăr-Eroare, Știință-Non-știință, Frumos-Urît, Bine-Rău, Alb-Negru Omul de azi tinde spre părăsirea viziunii rigide și dihotonice a claselor statice, ascuțindu-și gîndirea spre a sesiza nuanțe, finețe și tranzițiile dinamice în continua devenire a realității. St. năruie zidurile de netrecut între savant și ignorant, geniu și omul de rînd, normal ,și anormal, deștept și prost. Nu ne este permis, totuși, să trecem de la o extremă la alta și să admitem orice, să afirmăm cu o egală certitudine, orice despre orice. Se impune trecerea de la absolutizare spre relativizare, de la metafizică spre gîndirea dialectică și istorică, de la sincronic spre diacronic, de la static spre dinamic, de la abstract spre concret, de la general spre singular. Este un efort de ascuțire a aparatului de cunoaștere și de mlădiere a operațiilor respective. De aceea și aprecierile asupra valorilor și criteriilor folosite sînt supuse examenului critic axiologic : critica criticii, validarea normelor de validare, fidelitatea regulilor de fidelitate etc. Fiecare om știe este ceva și este conștient de aceasta. Pentru a ne ridica pe o treaptă superioară și a ști mai mult și mai bine, este necesar să ne dăm seama despre ce, cu, cum, de ce și pentru ce știm sau nu știm. Răspunsul la aceste întrebări ne oferă cheia spre acele „necunoscute“ ale creativității umane care conțin secretul autodepășirii ; răspunsul ne pune in stăpînirea armei de luptă împotriva inerției, automatismului ; adevărul asupra noastră înșine este pîrghia cu care răsturnăm legea gravitației și ne dăm seama că dominarea mediului se efectuează prin intermediul autodominării, al autocontrolului. Cunoașterea lumii din afară se obține prin pătrunderea în lumea internă a omului și invers , eul ni se dezvăluie prin non-eu, prin altul. Preocupați de cunoașterea lumii din afară să nu uităm de cea lăuntrică și să ne ridicăm spre un model al cunoașterii și dominării cunoașterii însăși, drum spre o nouă galaxie spirituală. V. PAVELCU Spre o nouă galaxie spirituală Ion JALEA : „Arcașul“ în numărul viitor: 125 de ani de la nașterea lui EMINESCU articole cercetări polemici manuscrise fotografii versuri documente Vor semna: ȘERBAN CIOCUIESCU, CONST. CIOPRAGA, LIVID LEONTE, 191НА1 URAGAN, N. BARBU, GH. BULGĂR ș. a. Codul principiilor și normelor muncii și vieții comuniștilor, ale eticii și echității socialiste, document pe care Congresul al Xl-lea l-a aprobat ca parte integrantă a Programului partidului nostru, constituie un act politic de însemnătate hotărîtoare în viața societății, cu implicații vitale atît în ceea ce privește făurirea prezentului cit și elaborarea strategiei viitorului. Valoarea centrală a acestui document istoric, care definește principiile și normele vieții comuniste, este aceea a omeniei. Programul partidului nostru, adoptat la cel de al XI-lea Congres, fundamentează un model românesc al educației politico-ideologice marxist-leniniste. In contextul acestuia, o valoare fundamentală ce conferă relief vieții și muncii, proprie etosului românesc, este omenia. Expresia comunistă de omenie, formulată de tovarășul Nicolae Ceaușescu, este legată de un atribut ce este specific profilului moral-spiritual al poporului român. De aceea, pentru societatea noastră, edificarea socialismului și comunismului implică omenia ca o problemă de esență. Omenia, în Codul principiilor și normelor muncii și vieții comuniștilor, ale eticii și echității socialiste, pe care îl străbate ca un fir roșu, este definită deopotrivă ca realitate de valoare și ca realitate de existență. Astfel, între cuceririle revoluționare ale socialismului și comunismului, unul din obiectivele majore ale transformării noastre trebuie să fie cucerirea omeniei. De altfel, această cucerire, putem spune, va însemna și cea mai luminoasă victorie. Adoptarea acestui document, ca program privind organizarea întregii vieți în societate, răspunde unei necesități obiective și constituie expresia unei cerințe reale. încă în 1971, în Expunerea la Plenara C.C. al P.C.R., cu privire la îmbunătățirea activității ideologice, tovarășul Nicolae Ceaușescu releva faptul că Vasile CONSTANTINESCU (continuare în pag. 4—5) , CUCERIREA OMENIEI