Cronica, 1977 (Anul 12, nr. 1-52)

1977-01-07 / nr. 1

fr Proletari din toate țările, uniți-va \ _­i­­­­_______________________­­___________ ______ _ ____________________________________________________________________ț Săptămînal politic-social-cultural editat de Comitetul județean pentru cultură și educație socialistă Iași, anul XI, nr. 1 (571), vineri, 7 ianuarie 1977, 8 pagini, 1 leu MESAJUL DE ANUL NOU adresat întregului nostru popor, la posturile de radio și televiziune de tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU Dragi tovarăși și prieteni. Cetățeni ai Republicii Socialiste România, încheiem primul an al cincinalu­lui 1976—1980 cu remarcabile suc­cese în realizarea hotărîrilor Con­gresului al XI-lea, a Programului partidului de făurire a societății so­cialiste multilateral dezvoltate și înaintare­a țării spre comunism. Producția industrială a continuat să se dezvolte intr-un ritm înalt, crescînd cu 11,5 la sută față de anul anterior, iar în agricultură am rea­lizat cea mai mare recoltă de cere­ale din istoria țării. Avem, de ase­menea, înfăptuiri de seamă în do­meniul construcțiilor, al transpor­turilor, al circulației mărfurilor, precum și în celelalte ramuri ale e­­conomiei naționale. Totodată, au cunoscut o puternică dezvoltare ști­ința, învățămîntul, cultura, întrea­ga viață spirituală a poporului. S-a asigurat înfăptuirea consecventă a prevederilor programului partidu­lui de ridicare continuă a nivelului de trai al poporului. Toate aceste succese sînt rodul muncii entuziaste a clasei muncitoa­re, a țărănimii și intelectualității, a tuturor oamenilor muncii, fără de­osebire de naționalitate. Ele de­monstrează cu putere realismul și justețea hotărîrilor Congresului al XI-lea, creșterea rolului partidului ca forță politică conducătoare în so­cietatea noastră. Pentru mărețele victorii dobîndite în edificarea so­cialismului, adresez cele mai calde felicitări tuturor cetățenilor Repu­blicii Socialiste România, eroicului și talentatului nostru popor. începem anul 1977 cu hotărîrea fermă de a înfăptui neabătut planul dezvoltării economico-sociale a ță­­­­rii, de a asigura, în continuare, pro­gresul în ritm rapid al industriei și agriculturii, al întregii economii naționale. In centrul întregii activități va trebui pusă ridicarea nivelului teh­nic și calitativ al producției, creș­terea puternică a eficienței econo­mice. în acest scop este necesar ca toate organele și organizațiile de partid, toți oamenii muncii să ac­ționeze cu înaltă răspundere și spi­rit de abnegație pentru înfăptuirea hotărîtă a măsurilor de reducere a consumurilor de materiale și mate­rii prime, ieftinirea investițiilor și reducerea cheltuielilor de produc­ție, pentru creșterea susținută productivității muncii și organiza­a­rea pe­ baze științifice a producției și a muncii. Aplicarea în viață a acestor măsuri are un rol hotărîtor pentru realizarea cu succes a între­gului cincinal, pentru înfăptuirea plenară a revoluției tehnico-știin­­țifice în țara noastră, pentru per­fecționarea tuturor domeniilor de activitate. In conformitate cu hotărîrile Con­gresului al XI-lea, în 1977 vom tre­ce la înfăptuirea reducerii trepta­te a săptămînii de lucru, vom în­cepe realizarea măsurilor de ma­jorare a retribuției oamenilor mun­cii prevăzute pentru acest cincinal. In anul în care intrăm vom săr­bători centenarul independenței — eveniment istoric de însemnătate hotărîtoare pentru progresul eco­­nomico-social al țării, pentru afir­marea liberă și independentă a na­țiunii noastre —, va avea loc pri­mul festival al muncii și creației poporului nostru, „Cîntarea Româ­niei“, se vor desfășura lucrările Congresului cooperativelor agrico­le de producție, Congresului consi­liilor oamenilor muncii și ale Con­ferinței Naționale a partidului. Să întîmpinăm aceste evenimente reuniuni cu noi succese în toate de­și­meniile de activitate, în realizarea hotărîrilor Congresului al XI-lea. Dragi tovarăși și prieteni. In anul 1976 au continuat să se ac­centueze profundele schimbări re­voluționare, naționale și sociale ale lumii de azi, s-a afirmat cu tot mai multă putere voința popoarelor de a trăi libere și independente, s-au obținut noi succese în lupta lor pentru o politică nouă, de egalitate și respect între națiuni, de destin­dere, colaborare și pace. In spiritul orientărilor stabilite de Congresul al XI-lea, țara noas­tră și-a lărgit și intensificat rela­țiile de colaborare și solidaritate cu toate țările socialiste, aducîndu-și contribuția la întărirea unității și forței socialismului. De asemenea, România și-a întărit legăturile, pe multiple planuri, cu statele care pășesc pe calea dezvoltării libere, de­ sine-stătătoare — o expresie e­­locventă constituind-o, in acest sens, intrarea sa în grupul țărilor în curs de dezvoltare și participa­rea, în calitate de invitată, la ac­tivitatea țărilor nealiniate. Acțio­­nînd în spiritul coexistenței pașni­ce, România și-a amplificat, tot­odată, raporturile cu țările capita­liste dezvoltate, cu toate statele lu­mii, fără deosebire de orînduire so­cială, aducîndu-și contribuția acti­vă la afirmarea puternică în viața internațională a principiilor depli­nei egalități în drepturi, respectu­lui independenței și suveranității naționale, neamestecului in treburi­le interne, renunțării la forță și la amenințarea cu folosirea forței, la respectarea dreptului fiecărui po­por de a fi stăpîn pe destinele sale. Datorită politicii sale consecvente de pace și colaborare, România și-a cîștigat noi prieteni în lume, se bucură de o largă și binemeritată apreciere pe toate meridianele glo­bului. România este hotărîtă să acțio­neze și în anul 1977 cu toată fermi­tatea pentru întărirea unității solidarității tuturor țărilor socialis­­i­te, a forțelor progresiste, antiimpe­­rialiste de pretutindeni, împotriva politicii imperialiste, colonialiste și neocolonialiste, pentru progres so­cial și pace. Fie ca anul 1977 în care va avea loc reuniunea de la Belgrad pentru securitate în Europa să marcheze o etapă nouă pe calea înfăptuirii do­cumentelor Conferinței general-eu­­ropene de la Helsinki prin adopta­rea de măsuri concrete care să ducă la extinderea neîngrădită a colabo­rării economice și tehnico-științifi­­ce, la promovarea unei largi co­laborări în domeniul culturii, artei și al altor probleme umanitare, la dezangajarea militară a continentu­lui, la destindere și securitate în Europa și în întreaga lume. Menționînd cu satisfacție faptul că in anul 1976 a avut loc reuniu­nea de la Atena consacrată coope­rării economice în Balcani, apre­ciem necesar să se depună noi efor­turi pentru lărgirea continuă a co­laborării multilaterale dintre toate statele aparținînd acestei regiuni geografice, în spiritul înțelegerii și bunei vecinătăți. Ținînd seama de gravitatea deo­sebită a situației din Orientul Mij­lociu, este necesar ca în anul 1977 să se intensifice eforturile pentru realizarea unei păci trainice și jus­te în această zonă. Este necesar să facem totul ca a­­nul 1977 să marcheze o etapă im­portantă pe calea lichidării sub­dezvoltării, a făuririi noii ordini e­­conomice internaționale, care să a­­sigure condiții pentru progresul e­­conomico-social mai rapid al țări­lor slab dezvoltate, pentru accesul lor neîngrădit la tehnologia înain­tată, la cuceririle civilizației mo­derne, condiție esențială pentru în­tărirea stabilității economice mon­diale, pentru progresul național și social al tuturor națiunilor. • . ’ ... 1,ea e in mod imperiu intensificarea eforturilor genera pentru înfăptuirea dezarmării, « in primul rând, a dezarmării nu­cleare. Realizarea tuturor acestor dez­­erate arzătoare ale tuturor popoa­relor necesită creșterea rolului Or­ganizației Națiunilor Unite și al a­tor organisme internaționale în via­ța politică mondială, participare tot mai activă, în acest cadru, a tu­turor statelor, fără deosebire d mărime sau orînduire socială , condiții de deplină egalitate, l­­o­­luționarea echitabilă a problemele complexe ale lumii de azi, convingerea că popoare­ unite ,navitate- acționîn unite, pot obține, m anul în car intram, noi succese pe calea pro­gresului și păcii, a făuririi lumi mai bune și mai drepte und p planeta noastră. Dragi tovarăși și cetățeni, să te­­astăm­ : pentru măreția și strălucirea scumpei noastre patrii , Republi­ca Socialistă România; pentru Partidul Comunist Român, forța politică conducătoare a socie­tății noastre pe calea făuririi vieții noi, libere și fericite; pentru întărirea unității și soli­darității tuturor țărilor socialiste, a mișcării comuniste și muncito­rești, a tuturor forțelor progresiste, antiimperialiste; pentru colaborare între toate na­țiunile, pentru pace în întreaga lu­me. Vă urez tuturor, dragi concetă­țeni, împlinirea tuturor dorințelor de mai bine, satisfacții și bucurii tot mai mari în muncă și viață, multă sănătate și fericire! La mulți ani, dragi tovarăși și prieteni ! în celelalte pagini • „Cîntarea României“ • Funcția formativă a cărții so­cial-politice • 80 de ani de la nașterea lui Ionel Teodoreanu • Autoportretul în pictură româ­nească, ?Шо Brăduț COVALIU : „In hala mare“ „România muncitoare" 75 DE ANI DE LA APARIȚIA PRIMULUI NUMAR La 1 ianuarie 1902, cercul socialist „România muncitoare“ din Bucu­rești — de numele căruia sînt legate primele inițiative pe calea refacerii unității organizatorice a clasei muncitoare din România în primul deceniu al acestui secol — edita organul de presă cu același nume, menit a fi nu doar un mijloc de informare și de inrîurire a opiniei publice, ci, o tribună de luptă revoluționară cu profunde implicații în procesul dezbaterilor ideologice ale epocii. Reunind în colegiul redacțional și în colectivul de colaboratori nume binecunoscute vieții spirituale și mișcării muncitorești din România la hotarul dintre cele două secole precum : Alexandru Ionescu, Al. Constan­­tinescu, I. C. Frimu, D. Th. Neculuță, D. Voinov, Const. Dobrogeanu- Gherea, dr. C. Racovski, prof. dr. Ion Cantacuzino s. a., săptămînalul „Ro­mânia muncitoare“ promova chiar prin editorialul­ întîiului număr, ideea viabilității mișcării muncitorești in condițiile istorice specifice vremi. Mai mult decît atît, prin pana redactorului șef (Al. Ionescu) acelei era lansat îndemnul la unitatea de acțiune a clasei muncitoare și exprimată speranța în izbînda finală : „Să ne unim, deci, forțele și să luptăm cu foc și entuziasm. Să ne slujească greșelile trecutului drept învățăminte pen­tru viitor". Ancorată în problematica socială complexă a României începutului de veac, publicația a făcut loc, deopotrivă, în coloanele celor 23 de numere cîre au apărut în prima-i serie (pînă la 9 iunie 1902), unor constante preo­cupări legate de­­ stabilirea tacticii de luptă în conformitate cu necesitățile și cerințele momentului revoluționar, preconizînd „tactica multilaterală“ în locul celei exclusiviste a „căii legale“, mobilizarea, sprijinirea și con­ducerea acțiunilor greviste, solidarizarea cu răscoalele țărănești, precum și popularizarea — prin mijlocirea traducerilor unor lucrări reprezenta­tive — a ideilor socialismului științific. Proiectată inițial a avea caracter de „revistă științifică și literară“, proiect materializat parțial prin publi­carea unor pagini din operele lui Maxim Gorki, Jules Valles, Elena Fa­­rago, Wanda Mihail, Ada Negri și D. Th. Neculuță, „România muncitoare“ nu și-a conservat, pe parcurs, asemenea profil, rămînînd „un organ so­cialist“ prin excelență. Nevoită să-și înceteze apariția în vara anului 1902, făcînd loc unor gazete ocazionale editate de același cerc („1 Mai“ —­ în 1904 și „Jos des­potismul“ în 1905), „România muncitoare“ avea să reapară, într-o nouă serie de mai lungă durată (pînă în 1914), începînd de la 5 martie 1905. Con­secventă în promovarea principiilor anunțate în seria anterioară, gazeta condusă (din 1906) de M. G. Bujor sublinia — în articolul-program :,Ro­lul nostru“ — oportunitatea momentului pentru „a ne aduna iarăși în ju­rul vechiului drapel“, prefigurînd astfel acțiunile revoluționare hotărite din anii următori pe linia refacerii unității organizatorice a clasei munci­toare. Militînd neobosit pentru atragerea muncitorimii în organizațiile sindicale constituite pe principiul luptei de clasă, acțiune începută în anul 1905 și intensificata în 1906. „România muncitoare“ — devenită organ cen­tral al sindicatelor și organizațiilor socialiste din România — s-a dovedit a fi o prezență activă pe frontul luptei ideologice și mereu angajată în viața social-politică a țării. Concludent este faptul că, în primăvara sîn­­geroasă a anului 1907 ziarul a avut de suportat prigoana sistematică din partea autorităților pentru motivul că în paginile sale se făcuseră auzite glasuri de protest împotriva masacrelor țărănimii, precum și cu­noscutul „apel“ din martie, adresat concentraților și rezerviștilor : „Nici­­odată gloanțele voastre în pieptul țăranilor asupriți’ !“. Pe aceeași linie se situează și aprecierile elogioase la adresa celebrului pamflet al lui I. L. Caragiale, „1907 — din primăvară pînă în toamnă“, aspru rechizitoriu (la care redacția gazetei subscria) făcut regimului burghezo-moșieresc. Beneficiind, din anul 1907, de colaborarea unor iscusiți condeieri, cum au fost N. D. Cocea sau Panait Istrati, sau a unor elemente socialiste apar­ținînd „noului val“ (Const. C. Petrescu, dr. Ottoi Călin ș.a.), redacția zia­rului a organizat numeroase campanii cu audiență în mase împotriva cor­porațiilor, a legiuirilor antimuncitorești, pentru dezvăluirea tarelor regi­mului burghezo-moșieresc și pentru promovarea pe scară largă a anche­telor muncitorești. „România muncitoare“ s-a remarcat, de asemenea, prin eforturile susținute ale redacției și colaboratorilor în direcția reorganizării unității de acțiune­ a clasei muncitoare, finalizată în anul 1910, cu prilejul Congresului de reconstituire a Partidului Social-Democrat din România. Privită în perspectiva timpului, „România muncitoare“ își justifică calificativul de enciclopedie a mișcării politice și sindicale din România la începutul secolului nostru. Prin caracterul ei muncitoresc, prin varie­tatea problemelor abordate, prin combativitatea-i revoluționară. „România muncitoare“ a marcat un moment de statornică referință în istoria presei românești, în ansamblu, și a presei muncitorești, în speță. Dumitru VITCU

Next