Cronica, 1978 (Anul 13, nr. 1-52)

1978-01-06 / nr. 1

Proletari din toate țările, uniți-vâ ! „Intrăm în noul an cu o perspectivă clară" Ж ini #* Săptăm­înal politic-social-cultural editat de Comitetul județean pentru cultură și educație socialistă Iași, anul XIII, nr. 1 (623), vineri, 6 ianuarie 1978, 8 pagini; 1 leu V Am trecut chintr-a un an în altul sărbăto­rește și firesc, așa cum am urca o treaptă. A douăsprezecea bătaie de ceas din ultima noapte a lui 1977 s-a prelungit logic în cel dinții minut al noului an 1978 și astfel timpul s-a contopit cu noi, perpetuîndu-și tinere­țea în vîrsta noastră și a țării. în noaptea festivă, în miezul ei încărcat cu semnificațiile unei adevărate dialectici, în casa fiecăruia, în sărbătoarea fiecăruia, au pătruns cu profunzime și dragoste cuvin­tele așteptate cu emoție și încredere : „Dragi tovarăși și prieteni. Cetățeni ai Republicii Socialiste România­. în acest moment, toate sărbătorile s-au contopit într-o mare sărbătoare, încăperile și-au deschis pereții una spre cealaltă, festivitatea a cunoscut liantul care a generalizat-o și i-a conferit amplitudini naționale. Mesajul adresat de to­varășul Nicolae Ceaușescu întregului nostru popor, la posturile de radio și televiziune, cu prilejul Anului Nou, a făcut ca solemni­tatea momentului să reprezinte în același timp și un prilej de sinteză și de însufleți­­tor îndemn : „încheiem un an deosebit de bogat în realizări economice și sociale, pre­cum și în evenimente politice interne de profundă semnificație pentru prezentul și viitorul țării“. Adresîndu-ni-se, fiind ca întotdeauna îm­preună cu noi la înnoirea vremii, tovarășul Nicolae Ceaușescu a marcat în mesaj carac­teristicile anului 1977, notele lui dominante. Depășirea prevederilor de plan, accelerarea ritmului producției industriale și agricole, sporirea avuției naționale și — concomitent — creșterea suplimentară a veniturilor oameni­­lor muncii, atîtea și atîtea alte împliniri definitorii ale societății noastre, reliefează fă­ră­­ echivoc „superioritatea orânduirii noi pe са [UNK]е o clădim, capacitatea poporului nostru de a asigura progresul și prosperitatea pa­triei“. Alături de noi la sărbătoarea noastră, a tuturor, președintele țării a accentuat asupra unor mari evenimente pe care poporul ro­mân le-a celebrat în anul 1977 : sărbăto­rirea Centenarului Independenței de stat și sărbătorirea a trei decenii de la instaurarea Republicii. Iar luna decembrie a consemnat desfășurarea forumului comuniștilor din Ro­mânia : „Evenimentul politic cel mai impor­tant al anului a fost Conferința Națională a partidului care a stabilit un vast ansamblu de măsuri pentru intensificarea dezvoltării economiei naționale și accentuarea creșterii nivelului de trai al poporului, pentru per­fecționarea activității în toate compartimen­tele societății în vederea înfăptuirii cu suc­ces a istoricului Program al partidului“. Mesajul adresat de tovarășul Nicolae Ceaușescu întregului nostru popor cu prile­jul Anului Nou a relevat în cuvinte profund responsabile configurația lumii contempora­ne, complexitatea marilor probleme inter­naționale în rezolvarea cărora România, con­ducătorul său, marchează o contribuție im­portantă și de prestigiu: „Intrăm în noul an cu o perspectivă cla­ră, cu un program precis. . .“. Aceste cu­vinte ale conducătorului nostru definesc cer­titudinea existenței românești, ideea conti­nuității și a elanului, a muncii creatoare și a izbînzilor. Noul an ne găsește puternici, stăpîni pe noi înșine și pe timpul nostru. Noul an ne găsește strîns uniți în jurul partidului și al secretarului său general, to­varășul Nicolae Ceaușescu. Noul an va adu­ce cu sine, peste foarte puțin timp, ziua în care președintele țării va împlini șaizeci de ani. Vom trăi această sărbătoare cu nețăr­murită bucurie, cu toată stima și dragostea pe care o purtăm celui care ne conduce neabătut pe drumul glorios al socialismului și comunismului. CRONICA Glossa eminesciană, care începe cu versul din titlul nostru, include o viziu­ne morală sceptică, avîndu-și punctul de plecare în nedreptele întocmiri ale epo­cii lui. Poetul surprinde, totuși, și un adevăr de esență, dînd expresie, dincolo de jocurile de fațadă, dialecticei consta­tări a curgerii permanente : „Viitorul și trecutul / Sunt a filei două fețe, / Vede-n capăt începutul / Cine știe să le-nvețe“. Și nouă, la început de an, calendarul nu s-a deschis cu speranțe noi, deși el cuprinde, în compartimentările lui, ace­leași anotimpuri, luni, săptămîni, zile,­ știute dintotdeauna. Optimismul nostru se justifică, în fața filei albe a agendei de lucru care a început cu 1 ianuarie, căci certitudinile consemnării, pe suprafețele imaculate, a biruințelor ce vor veni , sînt atestate de conștiința că vom clădi în continuare. Succesele de ieri asigură cotele înalte ale celor de mîinie. Este o deducție logi­că, o concluzie obiectivă, încălzind însă și convingeri intime. Calendarul, în afară de funcția lui de impasibil etalon al timpu­lui egal pentru toți, în funcție de rotirile Terrei în jurul aceluiași nucleu simbo­lizat de măreția lui Phoebus-Apollo, lasă astfel loc de manifestare și propriului nostru calendar. Avem, astăzi, un calen­dar al întregii colectivități românești, îna­­intînd în ritmuri ambițioase spre pragu­rile viitorului. Acesta, la rîndul său, re­cunoscut și însușit de toți cei ce răspund atît de prezent cit și de viitor, își parti­cularizează și traiectoria și iuțeala în funcție de convingerile menționate, ale fiecăruia, convingeri ghidate de coexis­tența armonioasă a idealurilor comune și a celor individuale. De aceea, nu-i gre­șit să spunem că ne conducem și după un calendar sufletesc, al nostru și numai al nostru, minat de acele ritmuri care ne leagă adine de un viitor pe care toți îl dorim cit mai luminos și cil mai apropiat. Vremea trece, astfel, pentru noi, în a­­celeași ritmuri cu vremea ce vine. Este Vreme trece, vreme vine o realitate de ordin moral pe care geniul popular a întrevăzut-o de mult, de pe cînd a găsit că Făt-Frumos din poveste creștea numai într-o zi, tot atîta cu­ toți cei ce se născuseră odată cu el, creșteau într-un an. Tinerețea și maturitatea, tră­ite într-o perioadă de progres intensiv al societății, într-o țară scoasă de mult din inerția patriarhală, adaugă podoabe sufletești mereu noi constructorilor de ev nou, pe măsura conștiințelor deschise al­tor înțelesuri ale vieții. Solemna sărbătoare a trecerii conven­ționalului prag de la un an la altul, nu a putut fi, de aceea, — mai ales de data aceasta, după adîncita evaluare a locului în care ne situăm, evaluare efectuata de recenta Conferință Națională a P.C.R. — nu a putut fi doar prilejul unor satis­facții tradiționale, domestice. Finalul lui 1977 și începutul lui 1978 ne-au chemat, înainte de toate, la o cutezătoare medi­tație asupra vremii care trece și a vremii care vine, asupra a ceea ce am cucerit durabil, apt să susțină, pe temeliile sale, viitorul. Așteptînd împlinirile vremii ce vine, avem astfel tendința de a depăși zăgăzui­rile timpului obiectiv, grăbind sedimen­tarea zilelor și, odată cu ele, a înfăptui­rilor cu răsunet în viitor. Condiția omu­lui liber, trăind într-o societate de ample perspective ale creației pașnice și libere, răspunde activității continu­i care se ma­terializează în bunuri materiale și spiri­tuale hotărîtoare pentru noua calitate a vieții. Numai dinăuntrul acestei pers­pective vremea trece în viitor și nu în neant. Anii trec așa și — oricît de para­doxal ar putea să ne apară — trecând, ei rămîn, totuși. Rămîn prin realizările la care am pus umărul. Ideea continuității, a dezvoltării neîntrerupte împlinește, în a­­cest fel, sensul eminescianului „vreme trece, vreme vine“. N. BARBU Proiectul tapiseriei „Lupta seculară a poporului român pentru independență și unitate" — încoronarea lui Mihai Viteazul ca domn al Țărilor Române. Autori : Liana și Gheorghe ȘARU. Lucrarea va fi expusă la Castelul Ruginoasa. Primatul calității în știință » » » E îndeobște cunoscut că o caracteristică esențială a făuririi societății socialiste mul­tilateral dezvoltate și a înaintării spre co­munism, o direcție importanta de acțiune în vederea realizării acestui măreț dezide­rat, o constituie promovarea consecventă a cuceririlor revoluției științifico-tehnice con­temporane în toate sferele vieții sociale. Partidul nostru acordă o deosebită prețuire acestui fapt, incit în Programul său defi­nește cincinalul actual drept „cincinal al revoluției științifico-tehnice“, iar la recenta Conferință Națională a partidului, adoptîn­­du-se în unanimitate Raportul prezentat de secretarul general, tovarășul Nicolae Ceaușescu, primul obiectiv stabilit pentru elaborarea planului cincinal de dezvoltare economico-socială a României în perioada 1981—1985 este, alături de ridicarea nivelu­lui tehnic și calitativ al întregii producții materiale, „afirmarea cu și mai mare in­tensitate a revoluției tehnico-științifice, in­­troduceri­i­ celor mai noi cuceriri ale cu­noașterii în toate domeniile vieții economico­­sociale“, înfăptuirea prevederilor cincinalu­lui — subliniază tovarășul Nicolae Ceaușescu — impune măsuri ferme pentru desfășurarea cu r­ezultate superioare a cercetării științi­fice, pentru orientarea tuturor forțelor spre rezolvarea cerințelor producției materiale, ridicarea calitativă a activității economice și progresul general al societății noastre. Afirmarea puternică a calității în dezvol­tarea economico-socială a țării — sarcină fundamentală trasată de Conferința Națio­nală a partidului — nici nu poate fi conce­pută astăzi decît dezvoltînd gîndirea știin­țifică proprie, intensificînd și impulsionînd activitatea de cercetare științifică aplicativă și fundamentală, orientînd această activitate spre nevoile concrete ale diverselor ramuri economice, prin integrarea activități de cer­cetare cu producția și învățămîntul, scurtînd ciclul cercetare-proiectare-producție. Pe drept cuvînt se apreciază la noi că știința constituie factorul primordial al progresului contemporan, că noua societate socialistă și comunistă nu poate fi edificată decît pe baza celor mai înaintate cuceriri ale știin­ței și tehnicii. Dealtminteri, cercetarea ști­ințifică și tehnică tinde să se afirme tot mai mult în epoca actuală, pretutindeni în lu­me, deci cu atît mai mult în aria socia­lismului, ca o forță nemijlocită de producție. De aici decurg, desigur, atît stima deosebită ce se acordă la noi omului de laborator, cer­cetătorului științific, savantului, cât și grija permanentă pentru îmbunătățirea condițiilor de muncă și de viață ale acestora. Faptul că acum, în România, există o ade­vărată armată de aproximativ 15.000 de oa­meni, de înaltă specializare, care își desfă­șoară activitatea în sectorul cercetării ști­ințifice și tehnice nu poate decît să declan­șeze un sentiment reconfortant. La o popu­lație ca cea a țării noastre, cifra e mare și, în statistici, ea ne înscrie la locuri frun­tașe, chiar înaintea unor state cu mai vechi tradiții și preocupări în acest domeniu. Cer­cetarea științifică românească — cum relevă documentele de partid — aduce o contri­buție de mare preț la propășirea generală a țării pe calea bunăstării și a unei civili­zații înfloritoare. Problema care se pune este aceea ca ea să-și onoreze în mod e­­xemplar toate datoriile contractate cu un partener exigent, care e un popor întreg — poporul român. Acesta așteaptă din partea oamenilor de știință, inginerilor, specialiști­lor un efort mult mai susținut, mai puter­nic și mai imediat resimțit în toate com­­ p. T. BULIMAR (continuare în pag. 3). în celelalte pagini : D. R. POPESCU Cine stă în apă fără umbră ? Mihai URSACHI Versuri

Next