Curentul, iunie 1929 (Anul 2, nr. 490-519)

1929-06-01 / nr. 490

Sâmbătă 1 Iunie 1929 Nu sunt, fără îndoială, perspecti­vele economiei noastre atât de rele, cât atmosfera pesimistă din ulimu­l timp ne-ar putea face să­ o credem. Suntem, cu totii, dela conducători până la ultimul cetățean, victima pauiiei, pe care­ am creiat-o sau am lăsat-o sa se intindâ. E o sugestie colectivă. Ce s’a întâmplat, în realitate? Trecem, prin moment dificile, desi­gur. Dar, nimic din ce se întâmplă nu justifică descurajarea şi — mai ales — măsurile desperate, care au tendinţa să se lăţească. Menţinerea stabilităţii leului a ce­rut ridicarea taxei scontului, dela 6 la 8 la sută şi dela 8 la 9 şi jumă­­tate la sută. Nu e un motiv să dis­perăm. E o măsură, care a fost lua­tă aproape pretutindeni şi pe care noi am întârziat-o, spre paguba noastră. Peste tot scumpirea chiriei banu­lui a produs o oarecare rezervă a speculaţiei. Insă nicăieri depresiune. Căci, din moment ce am reintrodus moneda convertibilă am reluat con­­tactul cu piaţa internaţională a dis­ponibilităţilor lichide şi restrângerea lor e a/î universală. Consecinţele se suportă, in mod solidar. E firesc. O dovadă ne-o oferă şi situaţia actuală din Statele­ Unite, unde se va produce în curând, probabil, o nouă urcare a taxei scontului. Ast­fel, după unii economişti reputaţi, o nouă criză mondială e în perspec­tivă. Va trebui să ne resemnăm să-i suportăm urmările. Nu insă fără să reacţionăm. Avem într-adevăr problemele şi dificultăţile noastre proprii de dez­­legat. Agricultura trebuie, în primul rând, reorganizată. Aceasta e indis­cutabil. Producem puţin şi scump, fără îndoială. Dar nu trebuie uitat că, atât timp cât recolta n’a fost lo­vită direct de intemperii, am rezis­tat. N’am avut o economie prosperă. Insă am trăit şi sprijinit pe venitu­rile ei generale am putut duce o viaţă de stat modern, abstracţie fă­­când de unele lipsuri, care nu s’ar putea imediat risipi, chiar dacă am fi mai bogaţi, decât am fost şi sun­tem. Prin urmare suntem nevoiţi să conchidem că greutăţile actuale sunt esenţialmente trecătoare. Reuşita recoltei de anul acesta şi măsuri tranzitorii de uşurare a dificultăţi­lor, ce traversăm, ne-ar putea ime­diat readuce la cel puţin prosperita­tea mediocră din ultimii ani. Cu toate acestea, ridicarea taxei scontului şi măsurile de comprimare bugetară au avut un trist răsunet, la finanţele private. Efectul psieho­­logic deprimante a depăşit măsura. Se cuvine să reacţionăm. Desigur, ar fi fost preferabil, ca — în special — comprimarea buge­tară să se fi făcut în alte îîn­reju­­rări. Astăzi, ea are, pentru mulţi,­­ înţelesul unei încercări de salvare a finanţelor publice, ceea ce nu poa­te fi cazul. E o soluţie, care a fost preferată, deşi experienţa arată că deprimarea activităţii generale va fi mult mai păgubitoare, decât ar fi fost o stimulare artificială a orga­­nism­ului economic. In ce ne priveşte, am fi referat metoda mai puţin corectă a împru­mutului public, pentru acoperirea golului de încasări bugetare, oricât ar fi fost operaţia de costisitoare. Şi iată de ce. Suntem o ţară de vaste resurse. O politică economică şi financiară nenorocită cum a fost aceea practi­cată în anii din urmă, ne'a adus — să spunem — într’un impas. întrea­ga activitate economică a ţării e într’o lâncezeală progresivă. Ceea ce ne lipseşte azi, mai mult ca ori­ce, este un stimulent. Exportul, importul, consumaţia, producţia agricolă şi industrială, mişcarea comerţului, numărul afa­­­­cerilor, încasărilor bugetare, toate sunt în scădere. Continuând astfel, riscăm să anhiilăra orice activitate. Adevărata problemă nu putea fi astăzi grija asanării artifioice a bu­getului public, pe care am între­­prins-o, ci însănătoșirea economiei. Deficitul trebuia acoperit, credem, printr’un expedient. Fiindcă e înţeles, dela sine, că trecem printr’un moment dificil. Vii­torul economiei noastre nu e ?n dis­cuţie. Şi atunci prima noastră grijă ar fi trebuit să fie: stimularea activi­tăţii. In Ioc de aceasta, avem*, azi pa­nica economiei private... Nu e o­roli­tîe. Ricardo Prăbuşire catastrofală a preţului mondial al grâului PANICA LA BURSELE AME­RICANE VIENA, 30.­­ Catastrofala scă­dere a preţului grâului la bursa din Chicago a cauzat pierderi de sute de milioane dolari agriculturii ame­ricane. La deschidere, grâul de Mal a cotat 98 cents per bushel. Panica stârnită de această prăbuşiră, care­­­­ nu are pereche decât în criza a­­naloagă din 1915, a făcut ca până la închidere, grâul să mai piardă 1 şi un sfert până la 1 şi şeapte optimi cents, preţul grâului coborându-se până la 96 şi trei sferturi cents per bushel. Repercusiunea s’a făcut simţită imediat în bursele europene, în spe­cial la bursa din Budapesta, unde grâul a înregistrat era scăderi de 60 de puncte. La bursa de cereale din Viena stagnarea e complectă. Proporţiile şomajului din Polonia VARŞOVIA.­­ Iarna dificilă din anul acesta, precum şi frigurile înde­lungate au întârziat sezonul muncii cu două luni. De aceia scăderea obişnuită a şomajului a survenit cu o întârziere considerabilă manifestându-se abia în Aprilie. Datele statistice asupra şo­majului din Polonia indică o îmbună­tăţire a vieţii economice în Polonia. Şomajul s’a micşorat din an în an şi în prezent cu toată înrăutăţirea în industria textilă, el nu s'a accentuat. Apriiie 167.022 ,176.539 Cu excepţia ultimelor două luni din anul acesta descreşterea șomajului din Polonia se poate observa din an în an. 1926 1927 Ianuarie 251.326 190 140 Februarie 301.457 208.336 Martie 302.197 213.592 Aprilie 295.529 205.770 1928 1929 Ianuarie 165.268 128.144 Februarie 179.602 168.104 Martie 178.403 172.494 Concordatul preventiv de STELIAN IONESCU doctor în drept, magistrat Observatiuni asupra proiectu­ui întocmit de Consi­lul Leg­­iati? După cum am relevat în articolul precedent publicat în No- 488 al ,,Cu­rentului” din 30 Mai a- c. instituţiu­­nea concordatului preventiv, ca şi a­­teia a moratoriului ante-falimentar, nu se justifică decât pentru momente de „criză” economică, fie generală, cum este cea actuală, fie parţială, derivând din raporturile fortuite de convivenţă socială. Este vorba prin urmare, de aplicarea unui principiu superior al riscului social care cons­­titue de­sigur însuşi substratul moral şi economic al legii cu care d. minis­tru Gr. Iunian doreşte să înzestreze comerţul şi legislaţiunea noastră co­mercială. In ce priveşte însă proectul elabo­rat de Consiliul Legislativ trebue să recunoaştem că, dacă principial pro­cedura concordatului preventiv se prezintă într’un sistem general coe­rent, totuși credem că din punct de vedere al normelor speciale pe cari le lisează, sau nu le admite, proectul nu este în afară de orice critică-Se știe, în adevăr, cari sunt, în li­nii generale, trăsăturile caracteristice procedurei concordatului preventiv, o primă fază, aceia a admiterii în principiu a deschiderii procedurii con­core­atului­, a doua fază, aceia a rea­lizării concordatului, care durează da la admiterea in principu și până la omologarea actului de concordat­, și, în sfârşit, ultima fază referitoare la efectele concordatului începând de la expirarea lui legală sau convenţio­nală­ PRIMA FAZA: ADMITEREA IN PRINCIPIU CINE POATE CERE CONCORDATUL a) însăşi comerciantul debitor. Po­trivit art. 1 din proect el trebue să aibă firma scrisă, să nu fie declarat în stare de faliment şi să exercite co­merţul de cel puţin trei ani. Primele două condiţiuni se impun, evident, de la sine. In ce priveşte însă exercita­rea celor trei ani de comerţ efectiv ni se pare o condiţiune excesivă: neno­rocirea, criza, se poate produce şi în cursul acestor trei ani, independent de buna sau reaua credinţă a debito­rului şi, prin consecinţă, din moment ce creditorii găsesc că este atât în in­teresul lor cât şi al debitorului să-i acorde un concordat spre a nu se dis­truge un comerţ început în condiţiuni normale şi cu bune intenţiuni, nu vedem de ce legiuitorul s ar opune şi ar lăsa ca în asemenea cazuri să se procedeze la o dezastruoasă lichidaţi­­une falimentară, de altfel această condiţiune nu este cerută nici prin ultimul proect italian din 1925 şi nici de aproape unanimitatea celorlalte legislation similare. bl Moştenitorii comerciantului- Art. 1 al. II din proect cere consimţămân­tul tuturor moştenitorilor şi ca aceş­tia­ să nu fi renunţat la succesiune-Prima condiţiune, d­eşi criticată de unii autori cari susţin că se poate încheia un concordat în limita părţii hereditare a oricărui moştenitor, to­tuşi socotim că atât în interesul uni­tăţii de lichidare a succesiunii cât şi din cauza indivizibilităţii fondului comercial necesitatea consimţămân­tului tuturor moştenitorilor este per­­fect legitmă. In cazul însă în care a avut loc partajul între comoştenitori şi fondul de comerţ a căzut în lotul unui singur moştenitor, sau în lotul unei părţi dintre ei, atunci dat fiind caracterul şi efectul declarativ al partajului nu mai este necesar con­simţământul tuturor succesorilor, ci numai al aceluia sau al acelora în lotul cărora a căzut fondul comercial. Nu tot atât de corect formulată ni se pare cea de a doua condiţiune : moştenitorii trebue să producă o de­­claraţune că n’au renunţat la succe­siune, sau acest fapt va rezulta din simpla cerere de concordat care ar implica în sine o acceptare de succe­siune ? Şi aci încă o nouă complica­ţie ■ moştenitori, nesezinari şi lega­tarii universali sau cu titlul universal, cari sunt consideraţi loco heredis, nu vor trebui să producă jurnalul de tri­mitere în posesiune asupra succesiu­nii pentru a putea demonstra cali­tatea lor de a cere concordatul care implică şi atrage după sine însăşi po­sesiunea juridică asupra fondului co­mercial care face parte din succesiu­ne ? Iată, prin urmare, o serie de dif I­icuităţi cari credem că nu vor mai avea loc prin simpla inversare a for­mulei negative întrebuinţată de art. 1 al. II din proect în sensul de a se prevedea, după cum se prevede şi în numeroase alte legislaţiuni, formula: ,,moştenitorii... cari au acceptat suc­cesiunea”, întru­cât moştenitorii cari nu s’au învestit cu toate formele le­­gale spre a putea exercita drepturile succesorale nu pot fi primiţi a face cerere de concordat, cerere care con­stituia un drept al defunctului. Tot în această ordine de idei nu încape nici o îndoială că moşteni­torii cari au acceptat succesiunea co­merciantului defunct sub beneficiu de inventar au un interes legitim de a propune un concordat preventiv şi deci nu li s’ar putea opune un fine de neprimire din această situaţiune. Quid însă în privinţa moştenitorilor minori ? Cererea de concordat impli­când noţiunea de continuare de co­merţ, iar nu de lichidare, minorii vor trebui mai întâi să fie abilitaţi a continua comerţul în sensul art- 13 c. com­ sau reprezentanţii lor legali vor putea face cerere de concordat fără a fi îndeplinit formalitatea pre­văzută de acest text? Iată, prin ur­mare, o altă chestiune complicată despre care noul legiuitor va trebui să facă menţiune, după credinţa noastră în sens afirmativ. De aseme­nea în ce priveşte statul moştenitor, evident nu este în prestigiul lui de a cere un concordat ci acceptând întot­deauna succesiunea sub beneficiu de inventar va răspunde faţă de credi­tori intra vires successioms. c) Comerciantul retras din comerţ, despre acesta proectul nu spune nici un cuvânt şi credem că va trebui să se prevadă şi în privinţa lui o dispo­­ziţune formală de admitere căci alt­fel ar plana dubla incertitudine: se aplică, prin analogie, art­ 707 al. 1 c. com­. şi deci comerciantul retras ar putea cere concordat în­ăuntrul tim­pului de 5 ani prevăzut de acest text, sau nu are dreptul de a cere concor­dat ? In ambele cazuri situaţiunea ar fi excesivă şi trebue deci regle­mentată. De aceia socotim că ar fi util să i se admită în principiu drep­tul de a cere concordat însă în limita unui termen de cel mult 3 luni, în care caz concordatul s’ar confunda cu o lichidare propriu zisă­­d) Societăţile comerciale. Condiţiu­­nile fixate în această privinţă prin art. 1 din proect nu se par justificate, însă modul lor de redactare este pu­ţin clar. Nu reese limpede dacă ce­rerea de concordat poate fi făcută numai de reprezentanţii societăţii şi în urmă să se convoace adunarea ge­nerală a asociaţiilor spre a delibera, , cu unanimitate şi în caz de societăţi de persoane sau cu majoritatea ne- ’­cesară pentru modificarea statutelor în celelalte cazuri, asupra condiţiu­­nilor concordatului ce urmează a fi propusă adunării creditorilor, sau da­că însăşi cererea de concordat, care conform art. 2 trebuie să cuprindă printre alte condiţiuni şi oferta co­tei concordatare, trebue să fie apro­bată printr’o deciziune legală a aso­ciaţilor. In această privinţă art. 662 al. II din ultimul proect italian, ca şi art. 1 din legea italiană din 27 Mai 1903, sunt cu mult mai clar redac­tate. In primul articol se prevede că „societăţile comerciale legalmente constituite, chiar în stare de lichida­re, pot face o astfel de propunere­­de concordat) prin mijlocirea persoane­lor cari au reprezentanta socială. Conditiunile concordatului trebuesc însă, mai înainte de adunarea credi­torilor, să fie aprobate în modul sta­bilit pentru modificarea statutului so­cial’’ și nu vedem de ce autorii pro­­ectului nostru s'au îndepărtat de la modul clar de redacţiune al modelu­lui pe care l-au avut în faţă: să fi­e o tendinţă de originalitate ? In afară de acestea, admiţând că se va menţine condiţiunea celor trei ani prevăzută de art. 1 al. 1 din pro­ect, această condiţiune se va aplica şi societăţilor comerciale ? Proectul nu spune nimic în această privinţă­ CÂND SE POATE CERE CONCOR­DATUL PREVENTIV Potrivit art. 1 din proect cererea de­ concordat trebue întrodusă, bine­înţeles întrunind toate celelalte con­­diţiuni, mai înainte ca debitorul co­merciant să fi fost declarat în stare de faliment, condiţiune care evident rezultă din însăşi noţiunea de con­cordat preventiv. Dar, în ipoteza că există concomitent o acţiune de fa­liment şi o cerere de concordat, fie­care din ele îşi urmează cursul în mod separat până ce se va rezolva una din ele? Va fi o adevărată cursă de iuţeală în fiecare din aceste cereri din partea unora din creditori, în dauna altora, căci interesele comer­ciale sunt nu numai multiple şi com­plexe dar adeseori chiar divergente, fără de cheltuelile suplimentare şi inutilitatea timpului pierdut, şi de aceia socotim că o cerere de concor­dat din partea unui comerciant va trebui să constitue neapărat o ches­tiune prejudicială faţă de acţiunea falimentară, mai ales că în concep­­ţiunea noastră, după cum vom de­monstra, — odată concordatul re­fuzat comerciantul va trebui neapă­rat declarat în stare de faliment a­­fară de o singură excepțiune, când a cerut prin concordat un simplu dila­­toriu făcând ofertă sută în sută și do­vedind că are activ mai mare decât pasivul. Prin urmare, viitorul legiui­tor al concordatului va trebui să se ocupe și de această chestiune, speci­ficând că cererea de concordat ţine în loc acţiunea de faliment, spre a evita pe de o parte paralelismul, dăunător dintre cele două cereri iar pe de alta a adopta astfel, în parte, regimul superior al unor legiuiri, în special anglo-saxone, aplicabil şi în unele legiuiri neolative cum este aceia a Argentinei, după care propu­nerea de concordat este obligatorie mai înainte de a se declara falimen­tul. Aceasta va fi însă o problemă care să se rezolve în întregime cu o­­cazia reformei falimentului; deocam­dată legiuitorul nu va trebui să per­mită cursul anormal al celor două cereri coexistente: de concordat și de faliment. O altă chestiune nerezolvată de proect este și aceia referitoare la li­mita de timp până când moștenitorii — ca și comerciantul retras, despre care proectul nu se ocupă însă — pot formula cererea lor de concordat. Dacă legiuitorul nu va soluţiona a­­ceastă problemă se va naşte îndoiala de a se ştie dacă nu care cumva se aplică, prin analogie, dispozițiunea art. 707 al. II c. com­- după care fali­mentul comerciantului defunct nu poate fi declarat decât în decursul unui an dela moartea sa, sau nu există nici o limită în această pri­vinţă. Pentru a tranşa problema, noi socotim că ar trebui să se prevadă, după cum există şi în alte legisla­­ţiuni, un termen legal înlăuntrul că­ruia să se propună concordatul atât de moştenitorii comerciantului de­funct cât şi de comerciantul retras din comerţ şi credem că, ţinând sea­ma atât de interesele creditorilor cât şi de acel spaţium deliberandi nece­sar pentru a solicita un concordat, termenul de 3 luni este arhisuficient în ambele cazuri. NT . PARIS 15­ 20 SUD LONDRA 818 INCHEERI OFICIALE M. Blank 1160. Agricola 190, 195. Românească 920. Românească pui 840, 30. Credit Industrial 760. St. Română 700, 375, 370, 365. I. R. D. P. opt. 410, 15. Cred. Min. (opt.) 705, 700, 10. Reşiţa optate 730, 25. 20. C. Tramv. Buc. 950. Letea optate 1040. Clădirea Românească 860. 50. Ripiceni ex. cap. 625. Scris. Rurale 51. Scris. Urb. Buc. 50%. Judeţene 53%, 3,30, 3,30, 3%. 3,35. Impr. Ref. 1920 56%. Renta Impropr. 52. CURSUL DEVIZELOR PE BA­ZA OPERAŢIUNILOR ÎNCHE­IATE IN ZIUA DE 30 MAI 1929 Franţa Franci francezi 6.59%. Anglia Lire sterline 817,50. America Dolari 168,20. Italia Lire Italiene 8,82%. Elveţia Franci elveţia 32,46. Belgia 23,41. Ceho-Slovacia Coroane 4,99%. Austria Sch. 23,68. SCHIMBUL IN STRĂINĂTATE PARIS (închiderea) I ROMANIA , 15,20 Londra "24,08 New York 25,58 Germania 609,50 Belgia 355,75 Elveţia 492,50 Viena 359 Olanda 7027,75 Cursul cerealelor LA BRAILA 30 MAI Până la orele 12 au au înregistrat următoarele tranzacții : 50 vag. grân iugoslav Tisa de 80300 kgr. cu 1% % corp. străine cu 170 si­lingi tona şlep Brăila, marfă disponi­bilă; 10 vag. grân iugoslav Tisa de 80 mii 300 kgr. cu 1% % corp­ stăine cu 17° silingi tona şlep Brăila marfă disponibilă; 72% vag. orz de 62 kgr. cu 3% cor­puri străine cu 42250 lei vagon ma­gazie; 10% vag. orz de 65 kgr- cu 3 % corp. străine cu 445°0 lei vagon bordu­in obor sosiri restrânse. S’a vândut orz 4—4.2­0; grâu­ 8.30- 8 50; porumbul 6.60—7.10; ovăzul 5-90; floarea soarelui 7 lei. LA CONSTANTA Orz 8 care cu lei 470-490 suta de kg. Ovăz 3 care cu lei 400-503 suta de kg. Porumb 23 care cu lei 630-650 suta de kg. Răpită sălbatecă 1 car cu lei 650 suta de kg. Fân 4 care cu lei 200-220 suta de kg. Pae de dugh­ie 4 care cu lei 300-330 suta de kg. Pae de orz 4 care cu lei 100-125 suta de kg. In Bursă: 1 vag. orz cu lei 452.50 suta de kg­. ^»IRENTUL* Un comunicat al Uniunii sindicatelor viticole Din partea Uniunei generale a , sindicatelor viticole primim spre pu-­­ blicare următorul comunicat: Interese potrivnice viticulturei și a pomiculturei, caută prin presă să nu- i ducă în eroare opinia publică asupra politicei viticole, dusă de Uniunea Generală a Sindicatelor Viticole. Scopul ascuns şi nemărturisit al a­­cestor manifestări, este de a produce pe lângă o opinie publică favorabilă duşmanilor viticulture!, şi o dezorien-­ tare, în rândurile pomicultorilor şi vi-­­ ticultorilor. Un singur Sindicat Viticol, s’a gă­sit, care prin gestul preşedintelui ei, a dat duşmanilor arme contra noastră. Comentările făcute în jurul scisoa­­rei preşedintelui Sindicatului Viticol Panciu, au servit spirtarilor pentru lupta ce duc contra viticultorilor şi pomicultorilor. Trebue lămurit tuturor că politica Uniunei Generale a Sindicatelor Vi­ticole, este una logică şi clară. „ Într-o ţară viticolă şi pomicolă ca România, vinul şi băuturile din fructe trebue să fie preferite şi apă­rate de falsificare, iar consumaţia spirtului de cereale să fie treptat re­dusă până la suprimare. Statul trebue să urmeze această politică. Aşa o cere interesul economiei na­ţionale, care coincide în mod fericit cu interesul vital al milioanelor de viticultori, pomicultori şi agricultori ai acestei ţări şi vine în conflict nu­mai cu interesele a 61 fabrici indus­triale de spirt. Pentru a preciza politica sa şi pen­tru a răspunde adversarilor săi, Uniu­nea Generală a Sindicatelor Viticole a chemat într’un Consiliu general pe toţi Preşedinţii Sindicatelor Viticole din ţară, la 29 Mai a. c. In unanimitate, cele 37 de Sindi­cate prezente, iar cele lipsă prin a­­desiuni speciale, au încheiat următo­rul proces-verbal, care închide defi­nitiv orice posibilităţi de intrigă rău­voitoare şi care dovedeşte unitatea şi tăria acţiunei viticultorilor şi po­micultorilor, în apărarea dreptei lor cauze. PROCES-VERBAL Subsemnaţii Preşedinţi de Sindi­cate Viticole, fiind convocaţi de U­­niunea Generală a Sindicatelor Viti­cole, pentru a lua cunoştinţă de Inten­­ţiunea fabricanţilor de spirt de a mo­difica actuala lege a băuturilor spir­toase , şi pentru a preciza punctul de vedere, pe baza căruia Uniunea şi Sin­dicatele Viticole, să ducă lupta mai departe, pentru înfăptuirea dezidera­telor noastre, în această chestiune, hotărâm : 1. — Cerem menţinerea strictă a legiuirilor Garoflid, care fixează re­gimul spirtului şi a legilor de supra­taxare a spirtului de cereale, in fi­inţă astăzi . 2. 1. Dezaprobăm atitudinea pă­timaşă a d­-lui Ad. Căpăţână, pre­şedintele Sindicatului Viticol Panciu, şi a întregului Consiliu de administra­ţie, care sau solidarizat cu el, şi ca atare aprobăm excluderea întregului Consiliu şi preşedintele său şi apli­căm art. 19 punctul g, din statut al Uniunei Generale a Sindicatelor Vi­ticole, cu privire la Sindicatul Viti­col Panciu. 3. — Acordăm toată încrederea noastră d-lui Const. Garoflid, pentru reprezentarea intereselor noastre în viitor, aprobând toată politica vitico­lă a Domniei-Sale, dusă în calitate de președinte al Uniunei noastre. Restabilirea circulaţiei între Bucursş Murgiu Restabilindu-se circulaţia la km­­. 28X300, între Grădiştea şi Comuna, in începere de eri trenurile de călă­tori nu mai fac transbordate la acest punct. ------ni­oxo——— S VIATA ECONOMICA Panică...B­ursa BUCURESTI, 30 Mai 1929Zona libera dela Sulina La ministerul de finanţe s’a în­tocmit proectul de lege, pentru crearea unei zone libere în portul Sulina. Această zonă nu va cuprinde şi orașul Sulina. Proectul prevede o seamă de stipulatiuni asupra modului cum va funcţiona zona liberă Printre alte se prevede că nu se va putea înfiinţa în cuprinsul zonei nici un birou de vămuire sau expediţie, nici un restaurant sau bodegă, sau orice altă instituţie de comerţ­ Cele ce se vor găsi în cuprinsul zonei, vor avea dreptul să funcţio­neze mai departe până la stingerea din viaţă a aceluia pe numele că­ruia s’a dat autorizaţia de funcţio­nare. Aceste măsuri sunt luate în vederea stârpim oricărei posibili­tăţi de contrabandă. CUI­ VA FUNCŢIONA PORTUL­­FRANC Proectul de lege fixea­ză, în primul rând, cartie­rele cari vor continua să rămăe în portul liber. Privilegiile de porto­­franc se vor acorda, numai locuitorilor din porţiunea de oraş delimitată de le­ge, adică numai celor din vechiul port Sulina. Pentru a se opri conti­nuarea contrabandelor în această rază delimitată, legea va prevede că nici un magazin, depozit de mărfuri, han, local de consum sau orice altă în­treprindere comercială sau industrială nu va pu­tea lua fiinţă în viitor. De asemenea toţi negus­torii existenţi azi nu-şi vor putea schimba felul de comerţ, nici să adauge altu­l la cel existent azi. La fel nu se poate trans­mite fondul comercial sau industrial prin nici o for­mă (vânzare, succesiune, locaţiune, concesiune, do­­naţiune, etc.) fondul stin­­gându-se prin deces sau încetarea comerţului. DECIZIA COMISIEI EUROPENE A­DIM­ARE Comisia Europeană a Dunării în şedinţa deja 14 Mai a. c., în urma cererii delegatului român, a admis delimitarea cerută şi a aprobat toate măsurile preconizate. D. I. Cămărăşescu, vice-preşe­­dintele comitetului de organizare a convocat aseară la orele io de re­prezentanţii presei căror­a, le-a ex­pus în mod detailat programul con­gresului internaţional de agricultură care se va ţine la Bucureşti între 4—10 Iunie.9 Marţi 4 Iunie şi Miercuri 5 Iunie se va ţine Adunarea generală a Se­lecţionatorilor de plante de cultură mare. Şedinţele vor avea loc in palatul Camerei de comerţ şi industrie din Bucureşti. Lucrările congresului se vor desfă­şura apoi aşa cum le-am arătat la timp. OASPEŢII DE SEAMA Marchizul de Vogue, preşedintele comisiunii internaţionale de agricultu­ră şi preşedinte al congresului. D-nii Dietrich, ministru de agricul­tură al Germaniei, Baels, ministru de agricultură din Belgia; Dr. Otto Flan­ges, ministru de agricultură în Iugo­slavia; Lessorina, subsecretar de stat la economia naţională în Italia; Nu­­c­a­ Paşa, ministru de agricultură al Egiptului; dr. Mihail Hainisch, fost preşedinte al republicei austriace; dr. Hermes, fost ministru de agr, în Ger­mania; dr Masse, fost ministru al agriculturii în Hanţa; Foché, consilier de stat în Elveţia; De Michelis, am­basador al regelui Italiei, preşedintele institutului internaţional de agricultu­ră din Roma; Maurier, preşedintele institutului internaţional de organiza­re a muncii, dr. Ernest Laur, etc., etc. PREŞEDINŢII SECŢIUNILOR Secţia I. Politica agricolă, preşe­dinte C. Garoflid. Secţia II. Econo­mia Rurală, M. Oromoiu. Secţia III. Cooperaţia, prof. Taşcă. Secţia IV. Cultura vegetală, M. Vlădescu. Sec­ţia V. Viticultură, C. I. Brătianu. Secţia VI. Producţia animală, G. Lu­­casievici. Secţia VII. Piscicultura, X. Borcea. Secţia VIII. Ind. agr., M. Manoilescu. Secţia IX. Secţia ieri­, Didina Cantacuzino. Secretar general al congr., Al. Nasta. Comisari al guvernului: G. Ionescu-Brăila, D. Pe­­trini şi Em. Marian. Congresul internaţional de agricultură Programul congresului Schimbări în concernul Szana TIMIŞOARA, 29. • In condu­cerea întreprinderilor şi instituţiu­­nilor financiare ale concernului Szana nu se va efectua deocam­dată nicio schimbare• Băncile Blank, Schiller şi Anglo- Maghiară au turnat tratative dis­­cutând situaţia nouă creată prin moartea lui Sigismund Szana. Acte de Comerţ şi Notariat JOI, 30 MAI f­alimente ILFOV . In ziua de 4 Iunie, ora 2 d. a., se va vinde de sindicatul falimente­lor trib. Ilfov, camera Nr. 9, activul falimentului Jean Satinover, compus din cai, căruţe şi mobilier de casă, _ Idem, 11 Iunie, idem, idem, ac­tivele următoarelor falimente: B. Hai­­movici, compus din mobilier de casă, N._Grumberg din manufactură, Za­­watzcki et Co„ din piese şi acceso­rii de automobil şi I. Weinstein din ceasornicărie. _ Idem, 6 Iunie, idem, idem, ac­tivul falimentului Soc. .,Avântul”, compus din mărfuri, cum şi portofo­liul de creanţe. __ Idem, 6 Iunie, idem, idem, por­tofoliile de creanţe ale falimentelor A. Denischiotu, R. Goldstein şi Fraţii Wexler. _ Idem, idem, activele următoare­lor falimente: S. Hal­pern, compus din mobilier, T. Mihăilescu, din exe­­cuţi de cârciumă, Simion Mantei, manufactură, Schulder et Wisner, cea­sornicărie, Tuli Goldstein, mobilier, M. Kern, articole de librărie și Soc. „Barra” din vopsele. _ Idem, 4 Iunie, idem, idem, acti­vul fălim. Soc. Concordia, compus din mobilier de birou. __Idem, 10 Iunie, ora 2 d. a., idem, idem, activele următoarelor falimen­te : N. Pleşoianu, compus din mobi­lier de casă, Compaq, din ceasorni­cărie, M. Niculae, din edecuri de cârciumă, I. Goleşteanu, mărunţişuri, B. Ekstein, din biciclete şi gramo­­foane, Schutz et Grumberg, manufac­tură şi S. Stern din librărie. _____ * Cereri de declarări în stare de fali­ment ILFOV Dos. 1976 din 929. _ banca An­glo-Română S. A., a cerut trib. Ilfov, secția I comercială declararea in sta­re de faliment a d-lui A. Prezente din str. Lipscani 10. Termen la 18 Iunie c. Datoria lei 56200. Dos. 2817 din 929. _ Soc. civilă a Creditorilor Francezi prin procura­tor, idem a Soc. Anon. ,,Oţetul Na­tural” din str. Regală 21, fiind îrî încetare de plăţi. Datoria fr. fr. 114.449. Termen 21 August c. Dos. 2301 din 929. _ Firma S. Fischer, M. Massier et A. Bala­ban, idem a comerc. David Moscovici din str. Episcopul Radu 13, idem lei 8000, idem. Dos. 2699 din 929. — Leopold Pirk, idem a comerc. Leopold Hel­ler din stc. Sf. Ion Nou 35, idem lei 78711, idem. Dos. 2701. _Firma I. A. Loebel, N. Schnitzer et S. Gropper, idem a comerc. Isidor Elias din calea Gri­­viței 229, idem lei 20000, idem. Dos. 2777 din 929.­­ Philippe Finkelstein, idem a comerc. C. Della Nocce din București, Hotel Royal Palace, idem lei 20000.

Next