Curentul, august 1938 (Anul 11, nr. 3770-3800)

1938-08-01 / nr. 3770

CAR­DAN durerile1._­t­­­4­­ . to___A. 3EEEE3SE V, V’­ '/12rzs§*' fent v/sr^s CííjOáít/â/uX0&<i, 4jrc/uat*m'*t» <tufacv£zfáorfs&stcex’e ■’, fp3& jc&fuct Â/uxt nein^a/nc^ • «Jei -/3900.­( ^ jicnővi. 'jCt/es/ (2//&sns/ter/&szn. ^ejsic>crifze^ ciT&J&ea/ui/' & ßCugiKft v/'eme^: s/^ccmt/e sC4zmjece/& âe Â*o£e/’ / \5cce& At&âhec­e/e/ i^lar'e'/e\ca//cuz^/ uz&e/z£u/es V /& \Shux*/uzj. ; ■ \ Tratamentul cu IOD poate fi urmat la domiciliu cu SARE DEIOD DEBAZNA Iodul, precum se știe, este un remediu suveran îm­potriva gutei, artritismului, a scrofuloiei, sifilisului, reu­­­­matismului, a bolilor inter­­­­ne, a bolilor de nas, gât şi urechi, a bolilor de piele,­ etc. Dar pentru un motiv sau altul, nu ori­cine poate utiliza staţiunile balneare respective. Şi pentru ca toţi cei cari suferă de aceste boli sa poată obţine ameliorarea, medicii recomandă cura de iod la domiciliu. SAREA DE IOD DIN RAZNA, aduce suferinzi­lor fără ca aceştia să-şi neglijeze îndeletnicirile posibilitatea de tratament.Cu I Itgr. de SARE DE IOD DIN BAZNA se poate face o excelentă baie de putină, cu apă încălzită până la 36° Celsius. Efectul deplin se resimte după cura completă care e de 23-25 băi. SAREA DE IOD DIN BAZNA, se găseşte de vânzare în pachete originare a 1,4 şi 10 kgr. După baie este bine să funcţioneţi părţile dureroase cu alifia antireumatică de BAZNA: RHEUMATONIN DR. OBERTH, care accelerează însănătoşirea. DE VÂNZARE LA FARMACII SI DROGUERII SARE du IQD de BAZNA MINISTERUL LUCRĂRILOR PUB­LICE ŞI AL COMUNICAŢIILOR DIRECŢIUNEA GENERALA A DRUMURILOR PUBLICAŢIUNE No. 41708 din 29 Iulie 1938­Se aduce la cunoştinţa generală că ziua de 12 August 1938, ora 10, se r ţine licitaţii publice, cu oferte în­­nse şi sigilate, separat pentru­­ fie­­de lucrare, după cum urmează: LICITAŢIA II-a­­. d­­in localul Direcţiunei Generale Drumurilor din Ministerul Lucră­­ri Publice Şi al Comunicaţiilor, în saiul Inspectoratului V de drumur V Işinău şi în localul Serviciului ju­­ţean de drumuri Cetatea Albă­stru. L) Lucrările de aprovizionare a 1720 c. piatră spartă de 6-10 cm. şi a 14 m. c. piatră spartă de 2-6 cm., drumul judeţean Cetatea Albă— gaz km. 17—19 + 500 şi 22+033— +400, din judeţul Cetatea Albă, în Soare de lei 1.012.208, cu termen de ecuzie de trei luni. LICITAŢIA I-a­­. — In localul Direcţiunei Generale Drumurilor din Ministerul Lucră­­ri Publice şi al Comunicaţiilor, in jţiul Inspectoratului I de drumuri Giova şi în localul serviciului jude­­ţ de drumuri Argeş pentru: L) Lucrările de aprovizionare a 500 m. c. pietriş ciuruit şi piatră artă pentru reîncărcare în vederea idernizărei drumului naţional No. Piteşti—R.­Vâlcea km. 18—53 + 300 valoare de 3.064.000 lei, cu termen execuţie până la 1 Aprilie 1939. [I. — In localul Direcţiunei Gene­le a Drumurilor din Ministerul Lu­­irilor Publice şi al Comunicaţiilor in localul Inspectoratului IX Ar­umuri Iaşi pentru: 1) Lucrările de construcţia drumului naţional No. 19, Iaşi—Ungheni—Chi­şinău, porţiunea de la km. 17 + 642, 80—25+895,­ de la capătul podului peste Prut din punctul Ungheni până la legătura cu traseul din judeţul Bălţi, între satele Elisabeta şi Pârliţi din judeţul Iaşi, în valoare de lei 10.200.000, cu termen de execuţie până la 1 Iulie 1939. Termenul de execuţie al lucrărilor decurge dela data adresei prin care Administraţia va face cunoscut an­treprizei, adjudecarea definitivă a lu­crărilor, indiferent de data semnărei contractuliu. Licitaţiile se vor ţine în conformi­tate cu art. 88—110 inclusiv din legea contabilităţii publice, regulamentul de funcţionare al Oficiului Central de Licitaţii şi normele generale publicate în Monitorul Oficial No. 127 din 1931 Toate persoanele care vor lua par­te la licitaţii, vor depune pe lângă oferte şi o garanţie de 5 la sută din valoarea devizului, iar ofertele se vor face numai în conformitate cu caie­tele de sarcini, care pot fi văzute în fiecare zi de lucru, între orele 12—13 luni. în localul Direcţiunei Generale a Drumurilor şi în localurile Inspec­toratelor de drumuri şi serviciilor ju­deţene de drumuri respective. Garanţiile provizorii nu se vor primi decât în recipisele Casei de Depuneri şi Consemnaţiuni sau Admi­nistraţiilor Financiare, p. Ministru, (ss) G. NICOLAU Director General, (ss) I. MIHALACHE , conf. Indescifrabil. Curentul Amil­ia XI-Iea, Nr. 3770, Luni I August 1938 ­ MENETUI, I­coane ZIUA DOMNULUI trecută s’a făcut citirea heliei cu vindecarea paralitica­­din Capernaun­.. In Duminica de azi evanghelia se ocupă de tămădui­rea a doi orbi şi un mut, minuni să­vârşite de Iisus curând după aceea cu slăbănogul din Capernaum. lată ce citim la Matei (IX,278-35): „Trecând Iisus de acolo, doi orbi se ţineau după el şi strigau: „Mi­­lueşte-ne pe nai, fiule al lui David”. După ce a intrat în casă, au venit la el orbii şi Iisus i-a întrebat: „Cre­deţi că pot să fac eu aceasta ?”. Cră­­escu-i lui: „Da Doamne”. Atunci s’a atins de ochii lor,, zicând : „Vedeţi, nimeni să nu ştie". Insă ei, după ce au ieşit,, răspândiră numele lui în tot pământul acela. După plecarea lor, iată aduseră la el un om mut, având demon. Şi a­­fară fiind scos demonul, cel mut a grăit. Iar mulţimile se minunau zi­când : „Niciodată nu s'au arătat aşa lucruri întru Israel”. Dar fariseii zi­ceau : „Cu domnul demonilor scoate pe demoni". Ci Iisus străbătea toate oraşele şi satele, învăţând în sinagogile lor, propovăduind evanghelia împărăţiei şi vindecând toată b­oala şi toată ne­putinţa în popor". Şi in această evanghelie, ca şi în cea de Duminica trecută, aflăm a­­ceeiaşi credinţă puternică a poporului, a celor obijduiţi şi a celor sfârtecaţi de suferinţe, şi aceeaşi necredinţă şi răutate din partea fruntaşilor evrei, adică tocmai aceia cari, cunoscând mai bine proorocirile despre venirea lui Mesia Christos, ar fi fost datori să se înscrie printre primii credin­cioşi aii Mântuitorului. Dealtfel însuşi Iisus a înţeles să-şi manifesteze toată dragostea pentru celi de jos, pentru cei cari nu pun calicule meschine în balanţa credin­ţei, ci cari cred în dumnezeirea, în puterea şi in iubirea Lui pentru oa­meni. Cei doi orbi nu văzuseră niciodată pe Iuilius. Ponte nici nu-l auziseră predicând. Asta nu i-a împiedicat să creadă profund în El. H îndemna sufletul, şi încuraja speranţa. Şi cre­dinţa i-a mântuit. Pentru că Iisus i-a încercat mai întâiu, iar orbii au răs­puns că sunt siguri că El poate să-i vindece de grozavul beteşug. Veri­ficarea acestei nestrămutate credinţe orbii au avut-o imediat, căci atin­­gându-le Iisus ochii lor bolnavi, li s’a ridicat întunerecul de pe pleoape şi au văzut soarele şi lumina mai arzătoare decât astrul, pe Mântuito­rul lumii. In exuberaţia lor cei doi tămăduiţi n’au respectat îndemnul Pulii Iistos de a nu spune nimănui despre cele întâmplate. Prea mare le-a fost bucuria ca să tacă, ca să nu împărtăşească semenilor darul sfânt de care s’au învrednicit prin Credinţă, dela Iisus Christos. Ar fi fost, nerecunoscători dacă ar fi as­cuns numele celui ce-i însănătoşise, pentru că trebuiau să dea, o explicaţie, celor cari îi ştiau orbi, despre recă­pătarea vederii. Iisus avea, poate, motive de a nu se divulga numele tămăduitorului. Sau El a vrut să le pună din nou la încercare credinţi. Care poate părea mare la necaz şi care dispare după ce omul şi-a făcut interesul. Orbii vindecaţi s’au arătat tari în credinţa şi după ce nu-i mai lega propriu ins o nevoe de Iisus. Ei au comuni­cat minunea tuturor oamenilor din ţinutul acela, preamărind pe Mântui­torul, dovedindu-se prin aceasta, şi oameni corecţi. Pentrucă n’au ascuns binele ce li s’a făcut, ci, dimpotrivă, lucru difuzat. Creştinul de azi e obişnuit altfe­l. Dacă se roagă vreodată lui Dumne­zeu, uită complect ajutorul Domnu­lui şi tot ce a făgăduit la ananghie. Câţi nu promit lui Iisus că se vor îndrepta, dacă sunt salivaţi — de la o nenorocire, — făcând prin aceasta tărguială nepermisă cu Dumnezeu,­­ şi cari îşi pierd subit memoria în­dată ce au fost satisfăcuţi. In bunătatea Lui nemăsurată, Iisus scapă din necaz şi pe cel care crede condiţionat, care se oferă în chip ne­gustoresc. Dar vai de a­cela care nu va împlini ce a făgăduit când dispera după mila cerullui! ★ Mâine Lumi se face amintirea „scoaterii cinstitelor lemne ale cin­stitei şi de vieaţă făcătoarei Cruci”. Lorin Popescu Cugetare şi fapta Germană Un volum, de prelegeri al d-lui prof. Iorga „Institutul de istorie universală“ tipăreşte ediţia a II-a a cărţii d-lui Iorga, Cugetare şi faptă germană, zece lecţii făcute la Iaşi în 1917. Se urmăresc aici elementele , de formare şi desvoltare ale naţiei germane ple­când de la vechea regalitate de ordine divină — termenul ca­re o designă, Rich, Reich, este însă celtic — şi a­­jungând la Germana războiului din urmă. Nu e vorba de o naţie ger­mană, ci de naţii care pot forma une­ori confederaţii. Acestea devenite armate pătrund cu umilire, nu nă­vălesc­ în Imperiu, pe care nu-l dis­trug prin Odoacru ci-l servesc au regalitatea lor subordonată adevăra­tului împărat care e la Constantino­­pol. Roma însă îi va domina tot­, deaiuna, mai ales prin Biserică. A-­ceasta va îndrăsni să creeze o formă nouă de concurenţă Imperiului lui Ca­rol cel Mare şi al Germanilor, pusă exclusiv în serviciul ei. Ii lipseşte însă orice autoritate naţională. Nici un împărat nu se va considera ca atare decât când această Biserică romană îi va da ungerea sacră. E o simplă putere de imitare, lipsită de Cronica Fantezistă c­reaţiiune. Mai târziu vor fi imitaţi regiii francezi, însăşi mişcarea lui Luther, din populară deci germană, va ajunge confesională, când ar fi, putut face în adevăr o operă naţio­nală. Daracum înainte e drept că se încearcă mişcări de caracter german însă unele rămân în cercurile lite­rare, altele imită adaptând formele străine fără a pătrunde mai adânc. Spiritul­ german nou este o creaţie a personalităţilor, nu a forţelor popu­lare. Şi totuşi numai prin acesteia va putea fi ceva naţional. Cuvintele d-lui profesor Iorga care însoţesc noua ediţie a cărţii ce-şi păstrează neştirbită toată acte­alitatea şi , după ce s’iau făcut mişcă­rile din urmă, se dovedesc totdeauna valabile uităm diin noua prefaţă : „Aveam însă scopul de a dovedi că hegemonia pe care o reclama naţia germană, cu împăratul ei în frunte, nu se răzima ca o mare operă de creaţiune originală, urmărită din se­ca­ în secol, şi înaintea căreia uma­nitatea ar fi avut datoria să se în­cline“. Socotim lectura acestei cărţi ca ibin­evenită',­ în momentele­­ de faţă, ‘.când din nou se pune în discuţie problema germană. Adăugăm la ■ ac­este rânduri infor­maţia că au apărut deasemeni inte­resantei­ conferinţe ale d-lui profe­sor Iorga ţinute la Sorbonna, L’esprit frangais au XVIII-e siecle­­en Autriche, în care­ se arată cât de pă­trunsă a fost. şi-. Austria de spiritul „latin", ma ales francez, şi­ Poporul român şi Marea, conferinţă ţinută la Liga Naval­ă Română. Muit sgomot pentru nimic Einstein călătoria cu trenul şi, din fracţie de pe distanţa parcursă, încât, întâmplare, purta un ceas la brâu. Verificându-i, după o călătorie mai lungă, un fel de călătorie de logod­nă cu aceea, care trebuia să-i fie mai târziu a patra dimensiune şi cu sora acesteia, relativitatea, a constatat că ceasul lui merge mai incet decât al staţiilor prin care trecea. A tras concluzia că, din cauza vi­tezei, timpul se scurge mai anevoie. Punând în formule matematice constatarea, ajunse la concluzia că, dacă ar călători cu viteza luminii, ceasul lui ar arăta numai trei mi­nute, în vreme ce un ceas de pe pă­mânt ar marca o sută de ani. Totuşi, întreagă aceasta concluzie este eronată. Se ştie că, un corp este atras de forţa de atracţie de pe acel loc. Acea­sta forţă, târându-l spre ea, îi în­greuiază mişcările. Un corp în mers este atras de mai multe forţe de a­­tracţie, adică de toate forţele de a­ ION PANDELE dacă viteza este foarte mare, toate aceste forţe se suprapun, coincid şi forţa de atracţie devine rezultanta tuturor forţelor de atracţie de pe dru­mul parcurs. Deci, dacă ceasul lui Einstein mer­gea mai încet decât al staţiilor prin care trecea, aceasta se datoreşte fap­tului că era atras de mai multe for­ţe de atracţie, îngreuindu-i mişcă­rile. ajt- ■­­ . a . Dacă Einstein ar fi fugit cu viteza luminii, ceasul lui n’ar mai fi mers de loc, pentru că forţele de atracţie, supraferindu-se, ar fi oprit bătăile. Aşa că nu timpul se scurge mai încet, ci aparatul de măsurat timpul se defectează. Prin urmare, nu tre­buie construit un nou sistem de a concepe lumea, ci alt aparat de mă­surat timpul, neinfluenţat de gravi­tate. Poeţii Ardealului Conferinţa d-lui prof. Paul I. Papadopol Universitatea din Vălenii de Munte VĂLENII DE MUNTE 29. — Vi­neri, d. profesor Paul I. Papadopol a ţinut a doua conferinţă la Univer­sitatea din Vălenii de Munte despre Poeţii Ardealului". Poeţi ardeleni nu pot fi daţi decât aceia dintre scriitorii acestei provin­cii, cari s’au desvoltat în spiritul ei, cari au îmbrăţişat cauza fraţilor de acolo în toată complexitatea ei. A­­ceasta e — de altfel — caracteristica fundamentală a acestei poezii care — în popor — a creiat o specie deo­sebită, neîntâlnită în nici un alt ţinut românesc, specia cântecelor de cătă­nie. E vorba de acele alcătuiri ele­giace în care neamul românesc din Ardeal a concentrat toată durerea despărţirii: casa şi satul natal, spre a servi sub steagul nemţesc şi care, uneori, iau accente de adevărate bo­cete. Intrând în studiul poeziei arde­lene de profesor Papadopol o deose­beşte în mai multe perioade. Prima, până la 1830, dă la lumină talentul atât de puternic, dar multă vreme necunoscut, al epicului I. Bu­­dai-Deleanu, care, în atmosfera de luptă politică îndârjită găsea timp şi pentru alte ocupaţiuni. Poezia sa cu caracter satiric a rămas cu totul izo­lată, în timp ce alta, mai puţin ori­ginală şi mai puţin realizată, a lui I. Barac şi V. Aron, povestitori religioşi şi moralişti, a fost foarte căutate. In perioada a II-a (până la 1870) s’a în­tâmplat acelaş lucru: un Andrei Mu­­reş din care o singură dată inspirat, ajunge pe drept cuvânt, un nume li­terar, în timp ce Zaharia Boni, con­tinuă să treacă drept un necunoscut. Cauza: cel dintâiu întrupa cu putere idealul naţional de­ desrobire, celălalt scrie pasteluri, meditaţii, cântece, poezii de dragoste, pe lângă dedicaţii şi stihuri patriotice de care s’a simţit atras după 1877. In perioada a IlI-a întâlnim foarte mulţi stihuitori de aceiaş manieră, fără ca nici unul dintre eie să se poată ridica la rangul de adevărat poet Versurile tuturora dau pe faţă preo­cupări patriotice, dragoste de­ liber­tate, de armată, unire, independenţă elan şi entuziasm, deşi trăesc în ace­laş timp în care în Regat strălucea o „junime” şi Eminescu şi făcea orân­­duială Maiorescu, ridicându-se tocmai împotriva acestei poezii patriotice. E perioada dintre 1870—1895, din care alegem pe fabulistul de reală valoare Ştefan Cacoveanu, ale cărui opere au fost tipărite totuşi, atât de târziu, la I. MARINESCU-PREDEALU Un apel al Şcoalei Superioare de Război In cursul anului 1938, şcoala su­perioară de războiu, împlineşte 50 de ani de existenţă. Pentru a sublinia acest eveniment de o importanţă covârşitoare pentru viaţa intelectuală a armatei române, şcoala are intenţiunea să-l sărbăto­rească într’un cadru cât mai înălţă­tor dat fiind prestigiul de care acea­stă înaltă instituţie de cultură mili­tară s’a bucurat în rândurile arma­tei. Printre alte manifestări, şcoala şi-a propus să întocmească un „Istoric“ de la înfiinţarea ei şi până azi din „Studiu statistic“ referitor la foştii elevi ai şcoalei şi un album cu foto­grafiile tuturor comandanţilor, pro­fesorilor şi elevilor, pe care i-a avut şcoala în această primă jumătate de veac a existenţei ei. Spre a putea atinge acest ţel şcoa­la are nevoe de sprijinul fiecărui fost elev sau profesor, fiind rugaţi ca până la 1 Octombrie 1938 să tri­­meată: O fotografie format carte poştală. Câteva pagini, evocând timpul cât a fost elev şi" profesor al şcoalei, re­­ferindu-se în deosebi la: spiritul şi doctrina şcoalei, metodele didactice aplicate, rezultatele obţinute, condi­ţiunile de funcţionare a şcoalei, eve­nimentele mai importante la care şcoala a participat în timpul cât a fost elev, sau profesor, foloasele pe cari şcoala le-a putut aduce în for­marea ofiţerilor de stat major, care au activat în cursul campaniilor 1913, 1916—1919, modul cum s’a exercitat serviciul de stat major în aceste cam­panii, etc., etc. O notă de comandamentele şi uni­tăţile în care a activat de la termi­narea şcoalei şi până astăzi (în­deo­sebi în timpul campaniilor 1913 şi 1916—1919). Fotografii sau alte documente, care ar scoate în evidenţă momentele mai însemnate din viaţa şcoalei de răz­boiu (fie din vremea când a fost e­­lev, fie din aceia când a fost profe­sor). O notă, de cărţile sau documentele cari s’ar referi la viaţa şcoalei sau de cărţile militare române vechi, ce nu s’ar mai găsi, aflate în posesiu­nea domniei lor, arătându-ne dacă aceste cărţi şi documente ne-ar pu­tea fi eventual împrumutate pentru „Expoziţia cărţii­ militare române“, pe care şcoala o va organiza, în ca­drul jubileului său de 50 de ani. A VII-a conferinţă Internaţională de instrucţie publică In cursul ultimei şedinţe, delegaţii României, Columbiei, Cehoslovaciei şi Republicei Dominicane, au anunţat că guvernele lor au hotărât să-şi ame­najeze standuri naţionale la Expoziţia permanentă de instrucţie publică, or­ganizată de Biuroul internaţional de educaţie, care va contribui să întă­rească şi mai mult faima Genevei ca centru­ mondial de educaţie şi ins­trucţie. Buletinul A. G. I. l­. Organul Asociaţiei g­le a ingineri­lor din România, nr. 6 pe iunie a. c. apărut recent conţine : editorialul comentator la congresul Agir; Ingi­nerii şi statutul personalului c. f. r., de Const. Georgescu ; profesionale şi societare : legea organizărei exploa­tărilor comunale, de ing. Paul Car­­tianu ; adresa Agir-ului către minis­terul de interne şi congresul. Jurisprudenţe profesionale: radieri diin asociaţie, noui admiteri de mem­bri ; Pr. verbale a­le şedinţelor con­siliului de adiţie; note şi cronici tehnice, însoţite de diagrame, foto şi planşe ; apărarea pasivă în între­prinderile industriale; geotehnica; problema energiei şi conferinţa mon­dială a Energiei. Recenzii, buletinul informativ; firme şi produse recomandate; Ofi­ciul de plasare, cu cererile şi ofertele pentru posturi inginereşti, în între­prinderile de Stat şi private. Desvoltarea învăţă­mântului în Slovacia PRAGA (Deps). — Expoziţia „Ră­săritului Republicii cehoslovace“ de la Kosice arată în chip plastic pe baza unor statistici şi tablouri comparative desvoltarea aproape de necrezut a învăţământului public în Slovacia. De la 1918 până acum au fost con­struite în Slovacia 867 clădiri de şcoală, dintre care cea mai mare parte cu unul sau mai multe etaje, iar alte 771 clădiri de şcoală au fost renovate sau considerabil lărgite. Astăzi în Slovacia există numai şcoli primare în număr de 3277 şi acestea num­ai slovace (celelalte naţionalităţi dispun de şcoli proprii) în timp ce înainte de război numărul şcolilor slovace era în Slovacia de 140, dintre care cele mai multe cu o singură clasă. Nu­mărul şcolilor complimentare urbane şi al celor secundare a crescut faţă de situaţia de dinainte de război, de la zero, la 197 și 84. RADIO Duminică Ai Iulie ORA DIMINEŢII (8.30—9.50) 8.30: Deschiderea emisiunii : — Gimnastică ritmică. — Raidu­Oi­jurhial. — Concert de dimineaţă (discuri) : Potpuriu de foxtrotuiri; Dunărea al­bastră şi Aquarele, valsuri de Johann S'trauss; Fantezie din opereta „Clo­potele d­­n Corneville” de Planquette; Pizzicati ş­i Vals din „Sylvia” de De­libes; Persificat de Francis şi Scenă de băiet de Glazunow. ----Sfaturi gospodăreşti şi medicale. 9.50: închiderea emisiunii. 9.55: Ora religioasă. I. Clopote. II. Serviciul religios transmis de la Sf. Patriarhie. III. Predică de Pr. P. Partenie. IV. Muzică religioasă (dlisC): Doam­nei ascultă-mi ruga­ de Archangelsk­’ (Corul Bis. ruseşti din Paris). 13.15: Ora. Culturale. Spart. Cota Dunării. 13.25: Concert de prânz — Orche­stra Grigoraş Dinn­eu : Arii naţional­e. Ziare de d­mineaţă, valls de Johann Strauss; Albina de Schubert; Te iu­besc, tango de Kaim; S’a dus cucu de p’aici şi O învârtită; De ce-ţi sunt ochiţii ’nlăcrămaţi, de Martin; Chin­dia, joc; Arii naţionale. 14.15: Ora. Mersul vremii. Radio­jurnal. 14.30: Comtim­ularea concertului: Din alte vremuri, vals de Paraschivescu; Muzică proh­e­ta de Castaldon; Ilu­zia, tango de Hentschel; Simplă măr­turisire de Thomé; Arii naţionale; Tango de Albeniz; Dams românesc de Barbu; Mica pendulă de Williams; Ay, ay, ay, de Perez; Arii naţionale. ORA SATULUI 15.30: Vial-Măgureanu: De­­rbă cu sătenii. 15.45: Doine şi cântece de Monţia — Alexandru Grozuţă . (canto): Doi­na Moţului; Vai săraca mândra mea; Murguleţ căluţul meu; Gândul meu ş’a dumitale; Duce-m’aş şi tot uriaş duce. 16.05: Sfaturi pentru plugari. 16.25-17.10: Taraful Ioniţă Bădiţă: Doina bănăţeană; Ochi albaştri cui rămâi (voce: Ioniţă Bădiţă); Sârba din Găvana; Foaie verde de trei mure (voce: Sică Bădiţă); Aseară ţi-am luat cerce ; Incă oda­tă şi altă dată; Hora din Corbeni; Foaie verde trei zmicele (voce: Ioniţă Bădiţă); Cocoşe!; De doi ca la Argeş (voce : Ioniţă Bădiţă); Cine a fost stăpân pe Gorj (voce: Ioniţă Bădiţă); Sârba din Zărneşti. 19.00: Ora. Mersul vremii. 19.02: Concertul Fanfarei Gardieni­lor Publici, cond. de maior Chr. Flo­ra: Marele Voevod Mihai, marş de maior Chr. Florea: Uvertură La „Fru­­moasa Gailathea” de Suppé. Potpu­riu din operele lui Verdi de Ruimert; Sinaia, potpuriu naţional de Kra­­tochvil; Generali Gabriel Marinescu, marş de Stoic. 19.58: Sport. Rezultate technice. 20.00: Cântăreţe şi cântăreţi italieni (discuri); Arii din „Paris şi Elenă” de Gluck şi „Carrmen” de Bizet (vo­ce: Bellanino Gigli); Cântec indán de Rimsky-Korsakoff şi Bolero de Delibes (voce Amelita Gaizi-Curci); două cântece din filmul „Oraşul-cân­­­tecuri” da Taglia­­feri (voce: Aure­­liamo Pertile); Arii din „Prietenul Fritz” de Mascagni şi „D-na Butter­fly” de Puccini (voce: Maria Far­miet­); Arii din „Norma” de Bellini şi „Toppa” de Puccini (voce: Lauri Volp ); Arie din opera „Fiul luii Ze­­vedeu” de Chapi şi Severaaita de Tosti (voce : Amelia Galffi-Curci); Arie din „Martha” de Flotow şi Largo de Haendel (voce: Tito Schi­pa); Seară de Debussy şi Arie din „Adriana Le­­couvreur” de Cilisa (voce: Claudia Muzici. 21.00: Riadio-jurnal. 21.10: Concert de seară — Orche­stra de salon Radio, dirjij. de Const. Bobescu; Uvertură la „Norma” de Bellini; Dans spanian de Granados; Vals vesel de Provaznik; Mignonette de José Mommaent; Dans norvegian de nuntă de Grieg; Erotică de Grieg; Doamna în alb de Bou­­dieu; Schiţe palneaziene de Ippolitlon. 22.00: Preludiile de Debussy-Alfred Cortot (pian-discuri). 22.35: Continuarea concertului Or­chestrei de salon Radio: Arlesiana de Bizet; Matrs militar de Schubert. 23.00: Rezultatele sportive de Radu Vasilescu. 23.15-24.00: Muzică simfonică (di­scuri); Poem de Scriabin (arch. simf. din Filadelfiia, dirij. de Leopold Sto­kowski); Dragostea vrăjitoare de De Falla (arch. simf. Morales, dirij. de Pedro Morales). 24.00-1.00: Concert de noapte (di­scuri). Asistenţa minorilor anormali Problema care priveşte viaţa copi­lului italian, a rezolvat-o fascismul în chip strălucit. Dar mai ales aceia a minorilor anormali.­­Asistenţa lor intră tot în sfera de activitate a acelei faimoase „Opera nazionale per la protezione della ma­­ternità e delPinfanzio“. Această „O­­pera nazionale“ activează prin aşa numitele „Centri di osservazione" că­rora le revine direct asistenţa mino­rilor anormali. Centrele de observaţiune, conduse de către medici specialişti şi după sistemul Centrului tip din Roma, au ajuns la o clarificare în două mari categorii a acestor anormali: 1. Anormali fizici — puşi sub ob­servaţie în diversele sanatorii de care Italia abundă azi —, şi 2. Anormali psihici — categorie care dă cel mai mult de gândit şi de lucru specialiştilor — şi pe cari i-au împărţit în: a) falşi (întârzia­ţii, imoralii, hipofizicii, agramaticii, etc.), şi b) adevăraţi (adaptabilii, fre­­nastenicii, şi inadaptabili, epilepti­cii, demenţii cerebropaticii, etc. Pentru toţi, metoda de educare se caută întotdeauna să fie corespunză­toare temperamentului şi condiţiuni­­lor sociale ale fiecăruia. Dar atenţia cea mai mare a cen­trelor de observaţiune se îndreaptă spre minorii anormali delicvenţi. A­­ceştia formează obiectul celor mai grele şi mai diverse studii, şi pen­tru aceştia s’au creiat în toată Italia centre de reeducare a minorilor. Centrele de reeducare sunt puse sub supravegherea directă a Curţilor de Apel din respectivele provincii, şi sunt conduse de un consiliu prezidat de un magistrat secondat de doi membri: un medic specialist în an­tropologie şi psihologie criminală, şi o personalitate versată în materie de asistenţa minorilor şi făcând parte din federaţia provincială a Operei naţionale „Maternita­e, Infanzia“. Funcţionarea technică a centrelor de observaţie e împărţită în trei Despărţăminte : 1. Pentru cei condamnaţi; 2. Pentru cei în curs de judecare; 3. Pentru cei puşi sub suprave­ghere, şi două Servicii: 1. Serviciul sanitar care cuprinde la rându-i, pentru toţi minorii de sub oblăduirea centrului respectiv, vizita medicală generală, examenul antropologic, psihologie şi biografie, şi îngrijirea celor suferinzi în tim­pul asistenţei Centrului; 2. Serviciul de asistenţă socială care în urma interogatorului luat minorului, vizitează familia — dacă e cazul — pentru a-şi da mai bine seamă de mediul în care s’a desvol­tat copilul; supraveghează Tribuna­lul pentru minori, institutele de co­recţie şi familiile. In fiecare provincie, pe lângă Cen­­trul de observaţie, în acelaş local, s’a instituit şi:. 1. Un tribunal pentru minori — autonom, prezidat de un magistrat cu grad de Consilier de Curte de Apel şi asistat de un alt magistrat — judecător şi de un specialist în materie de antropologie criminală, psihiatrie, pedagogie. 2. Un „Riformatorio gindiztorio" unde sunt internaţi minorii vătămă­tori siguranţei Statului; 3. O închisoare pentru minori, şi 4. Casa de reeducare — de care am vorbit mai sus, şi care e o „casă de corecţie“. Şi ca o completare a sistemului specific fascist de judecare a mino­rilor, prin noua reformă a Codului penal s’a ridicat etatea minimă a ca­pacităţii penale dela 9 ani — cum era în vechiu Cod Zanardelli — la 14 ani, iar deplina capacitate penală a fost fixată la 18 ani, spre deosebire de 21 cum era înainte. Peste tot numai reforme binefăcă­toare! ION XENOFON Lumi 1 Magust 1 938 ORA DIMINEŢII (6,30—7,40) 6.30 : Deschiderea emisiunii: — Gimnastică ritmică. — Radio jurnal. — Concert de dimineaţă (discuri) : Suită din „Carmen“, de Bizet; Sas­­chimka-potpuriu de Shirmann; Se­­lecţiuni din opereta „Floarea din Hawai“, de Abraham. — Sfaturi gospodăreşti şi medicale. 7.45 : închiderea emisiunii. 13.15: Ora. Culturale. Sport. Cota Dunării. 13.25 :■ Concert de prânz (discuri : Câteva valsuri: Vals de concert Op. 47 de Glazunow (orch. simf. din San Francisco, dirij. de Alfred Hertz) ; Vals Impromptu în la bemol major de Liszt (pian : Alexandre Brailow­­sky) ; Vals trist de Sibelius (orch. simf. dirij. de Eugene Goossens); Vals Op. 39 de Brahms (vioară : Jacques Thibaud); La plus que lente­­vals de Debussy (pian: Marguerite Long); Valsuri nobile şi sentimentale de Ravel (orch. Conservatorului dirij. de Piero Coppola). 14.15: Ora. Mersul vremii. Radio jurnal. 14.30 : Muzică modernă vocală şi instrumentală: Două balade de Frara­luis Villon de Debussy (voce Char­les Panzéra); Tocata în do diez minor şi Clar de lună de Debussy (pian­ : Percy Grainger); Leagănele şi După un vis de Fauré (pian : Marguerite Long, voce : Ninon Valiin); Elegie de Fauré (violoncel: Maurice Maréchal); cântec de leagăn de Séverac (voce: Germaine Corney); Cântecul nopții de Séverac (voce: Charles Panzera); Fete se scaldă la soare. RADIO BUCUREȘTI 15: Loteria, de Stat, monolog ra­diofonic, , RADIO ROMANIA RADIO BUCUREŞTI 15.20: Publicaţii. Ecoul zilei. 19: Ora. Mersul vremii. 19.02: Actualităţi româneşti cultu­rale. 19.17: Muzică distractivă (discuri): Tik-tak-polca şi Tritsch-trasch-polca de Joh. Strauss (Telet)­ . In timpul cireşilor de Renard şi Fără un cuvânt de Legay (voce: Louis Lynel); Ecoul unui cântec de Mendoza şi Fox de Mayer; Cântec cuban de Prats şi Rumba de Hernadez; Fox de Wiebe şi Fox de Clarey (Telet); Potpuriu de melodii de Lincke (Telet); Tahiti vals de Poussique şi Dacă revii­­tango de Richepin; Două valsuri de Peguri (Telet); Melodie de Engel şi Melodie de Green (Telet);­ Dragos­tea-i cam boclucaşe de Petrovic­ şi Foae verde lin pelin; Hora lui Tei­­şanu şi Sârba şi Hora din Teiş. UNIVERSITATEA RADIO 20.35: Tutunul în Economia Naţio­nală de D. Păsăreanu. 20.50: Concert de balalaici. Quar­­tetul „Baikal”, cond. de Boris Vulpe; Dans­slav No. 2 de Dvorak; Reverie de Prisovisky; Cerul albastru de Rix­­ner (ghitară: Alexandru); Intermezzo și Seguidilla din „Carmen” de Bizet; Mazurca No. 1 de Andreev (balalai­ca: Bantzgaf); Trepak de Dobroho­tov (balalaica: Bantzgaf). 21.20: Muzică de cameră (discuri); Sonatina în sol minor de Schubert (vioară: Isolda Menges, pian: Arthur de Greef); Trio în minor de Men­delssohn (Cortot, Thibaud, Casals). 22.10: D-ra Constanţa Bădescu (canto); Steluţa şi luna de Sattler. Când se îndrăgosteşte o femeie fru­moasă de Sattler; Cântec de Dostal; Cântec de Delibes. 22.30: Radio jurnal: Sport. 22.45: Concert de noapte ,transmis de la „Terasa Cercului Militar”. . 23.45: Jurnal pentru străinătate în limba franceză.

Next