Curentul, iunie 1939 (Anul 12, nr. 4059-4088)

1939-06-10 / nr. 4068

ANUL XII No. 4068 D­B PAGINI 3 LEI Sosirea Suveranului Cu o preciziune matematică, la ora 8.55, buciumaşii aşezaţi­ lân­gă intrarea din Izvor a Stadionu­lui anunţă sosirea Suveranului. Svonul umple de freamăt careul strajeresc, răscoleşte tribunele co­lorate ca nişe imense peluze înflo­rite, în care predomină roşul, gal­benul şi albastrul, culorile scumpe al stindardului ţării, şi se topeşte în alămurile fanfarei străjereşti de la poala tribunei regale, care su­nă onorul străjerilor la Rege. Maşina regală alunecă uşor dea­­lungul pistei în uralele mulţimii şi sunetul imnului „Toţi străjerii, Majestate, Iţi urează sănătate“. După coborire, Suveranul se în­dreaptă spre careu. In centrul ca­reului Majestatea Sa Regele Ca­rol al II-lea este întâmpinat de d. Teofil Sidorovici, comandantul Străjii Ţării, care-i prezintă ra­portul. Majestatea Sa, care este urmat de d. Armand Călinescu, preşe­dintele Consiliului de miniştri, trece apoi în revistă formaţiunile străjereşti în timp ce fanfarele in­tonează Imnul Regal. Ca răspuns la salutul Suvera­nului „Sănătate“, izbucnesc învol­burări de urale de jos şi din tribu­ne, crescând vulcanic până ce M. Sa revine In centrul careului. Măria Sa Marele Voevod de Al­ba Iulia, este încolonat în flancul drept al formațiunilor de străjeri. Ceremonia ridicării pavilionului La ora 9,5 începe slujba religioasă în cadrul ceremoniei ridicării pavi­lionului. Serviciul este oficiat de un sobor de preoţi, iar răspunsurile sunt date de un minunat cor da străjeri şi străjere. Lumea din tribune asculta în pi­cioare sfânta slujbă. Este un moment de adâncă recu­legere, într’o linişte care face sluj­ba religioasă şi mai impresionantă. Deabia s’au stins sub imensa cu­polă de soare şi azur ca ’ntr’o candelă sfântă, graiul ultimelor versete bi­blice şi iată, la o comandă scurtă, năvălesc în careu echipele de străjeri care într’o clipită adună obiectele ri­tualului. Scurtă tulburare, fiindcă, din miile de piepturi izvorăşte acuma lin ca o apă, aproape în șoaptă, minunata rugăciune străbună, Tatăl Nostru. Zvonul glasurilor se îmbină în­tr’o armonie dumnezeiască, picu­rată în suflete cu toată convinge­rea şi puterea credinţei. Uite, stau în genunchi Regele Ţării, primul ministru, toţi co­mandanţii şi su­răjerii. Toţi, în frunte cu odrasla regală Măria Sa Mihaiu, Mare Voevod de Alba-Iulia, ca ’n vremuri străbune, la începutul osârdiilor noul, pentru binele Ţării. Iar tribunele sunt în picioare, înfiorate de puterea credinţei mântuitoare. Intre timp flamura pavilionului s’a ridicat încet pe catarg, unde fluturată de vânt străjueşte fal­nică adunarea. STRĂJERI! Acest cuvân­t se îndreaptă în primul rând către voi şi către comandanţii voştri, vouă tutu­ror din „Straja Ţării“ trebue să vă aduc în această sărbătorească zi a tineretului mulţumirile Mele cele mai calde pentru toată mun­ca depusă şi pentru felul în care toţi, cu un avânt atât de frumos aţi muncit pentru desvoltarea şi întărirea generaţiilor tinere. Aţi arătat cu prisosinţă că de­viza, „Muncă şi Credinţă pentru Ţară şi Rege“, nu este numai o lozincă scrisă, ci este o poruncă vie ce trebue îndeplinită fără şovăire şi cu drag în folosul su­perior al Patriei. Când privesc această falnică masă a tineretului român, inima Mi se umple de bucurie şi de e­­moţie văzând măreaţa cale de renaştere şi de progres pe care a apucat-o. Chemaţi la o şcoală de viaţă nouă, la şcoala care nuu-i şcoală, ci viaţa însăşi, vă îndrumaţi ca o oştire de neînvins spre ţărmuri mai luminoase, spre vremuri mai sănătoase, înălţarea şi întărirea noastră nu o putem face numai prin mă­suri cu rezultate imediate, ci şi prin o temeinică pregătire a vii­torului. Acest viitor este strâns legat de generaţiile cari vor veni, iată de ce am fă­cut acea chemare către copiii Ţării Mele, copiii de astăzi cari vor fi cetă­ţenii de mâine. In sufletul vostru voim să sădim acea credinţă nestrămutată în forţa vie a Românismului, voim a face ca prin munca fie­căruia să propăşească to­talitatea Naţiunii. Fără o muncă stărui­toare individuală şi fără o credinţă de neînfrânt în capacitatea şi destinele neamului, nici un pro­gres nu se poate clădi pe o temelie solidă. Viaţă nouă, viaţă de a­­vânt, viaţă de încredere în viitorul României, iată ce trebue dobândit de la tinerele vlăstare ale Ţării. Noi nu uităm şi nu dis­preţuim trecutul, dar pri­vim spre un viitor tot mai înălţat al României de mâine. Avem o singură dorin­­­ţă, un singur avânt: „ex­celsior" ! Şcoala ,,Străjii” este o şcoală de viaţă, este o şcoală care se adapă din isvoarele vii ale naturei, din învăţămintele de toa­te zilele. Noi nu suntem o Româ­nie care a început astăzi, ci suntem urmarea valu­rilor de strămoşi care merg tot înainte, suntem trăsătura de legătură vie între eri şi mâine. Eri cu scăderile, dar mai ales cu virtuţiile lui, mâine numai cu binele. Suntem elixirul de via­ţă nouă plămădit din sinteza virtuţilor strămo­şeşti. Pentru străjer nu mai trebue să fie vremuri grele şi vremuri uşoare, nu există decât o singură vreme: acea a credinţei şi a mun­cii fără preget pentru progres. Voia bună şi încrederea în de­stinul neamului, iată virtuţile de căpetenie ce trebuesc să fie tot­deauna vii în faţa ochilor minţii noastre. Această serbare a tineretului este clipa în care fiecare străjer trebue să privească în conştiinţa sa şi să se asigure că într’adevăr a avut credinţă şi a muncit pen­tru ţara lui. Dacă „Straja“ s’a îndreptat către copii, lozincele ei, şcoala ei de viaţă şi morala ei, formează un cod de purtare cetăţenească, care trebue urmat de toţi, chiar când nevoile vieţii l’au silit să desbrace uniforma tineretului. Străjer nu este numai acela care poartă pe umăr insigna noa­stră, ci este acela care are o clă­dire sufletească deosebită, este acela care până în adânci bătrâ­neţe trăeşte activ morala străje­­rească. Ori şi unde să se recunoască unul dintre noi, că e mai cinstit, mai voios, mai credincios, mai muncitor decât altul. Sufletul Meu se umple de bu­curie văzând calea pe care păşim şi avântul cu care am pornit. Veşnic trebue să se păstreze tot aşa de vie credinţa care tre­bue să fie totdeauna puternică pentru binele iubitei noastre Patrii. Cuvântarea Suveranului rosfoii# iNwSfer 8 - - -~t Străjerele trecând prin faţa tribunei Regale salută ridicând mâna dreaptă în sus. Străjerii din cohortele A. C. T. execută cu multă măestrie exerciţii de gimnastică­ în ritmul muzicii, M. S. Marele Voevod Mihai în timpul slujbei religioase. Sâmbătă 10 Iunie 1939 Pirector: PAMFIL ŞEICARU­STIA ŞI ADMINISTRAŢIA Belvedere No. 6 TELEFOANELE: 4 84 40 Serv Publicații 8 40 84 8.40 88 Tipografia 4.84 48 4.84 49 Cab. Administrat 3 40 80 4.23 32 Cab. Directorului 4 84.47 convorbiri cu Provincia 3.40.86 Proprietar­­ ,,Curentul" S. A. R. Registrul Comerțului sub No. 15/933 Ib. Ilfov. Registrul publicaţiilor, No 174/938 taxa poştală plătită la numerar conf­ord Dir. Gen P T. T. or. 29 744­ 93» Regala sărbătorire a tinereţii „Noi nu suntem o Românie care a început astăzi, ci suntem urmarea valurilor de strămoşi cari merg tot înainte» suntem trăsura de legătură vie între eri şi mâine“ — a spus M. S. Regele la serbările străjereşti de eri, de la A. N. E. F. Capitala în Aniversarea celor nouă ani de la Restauraţie a fost serbată ori de pu­blicul Capitalei cu un nestăpânit en­tuziasm. Nu numai tineretul şi-a serbat Conducătorul Lui, pe Marele Străjer, ci întreaga populaţie a Capitalei, a participat la insufleţitele manifes­taţii de emi. Calea Victoriei, B-dul Elisabeta- B-dul Academiei, B-dul Brătianu şi principalele artere ale Bucureştilor, erau disdemineaţă o mare de capete. Pretutindeni fluturau drapelele în soarele victorios al lunii iunie. In piaţa Teatrului Naţional me­gafoane puternice difuzau marşuri patriotice şi mai apoi parada tinere­tului de la A. N. E. F. Grupuri, grupuri compacte de ce­tăţeni aşteptau trecerea M. S. Re­gelui, a Marelui Voevod Mihai şi a A. S. R. principele Paul moştenito­rul Tronului Greciei, spre a-l acla­ma. Piaţa Palatului Regal era un furnicar de lume. Pretutindeni a- Serbarea del* După încrâncenările de ploaie, de frig şi de vânt din zilele trecute, dimineaţa de ori s’a anunţat splen­didă ca şi întreaga primenire a na­ţiei de după restauraţie, eşită în pu­­hoiu nestăvilit odată cu zorile să-şi cinstească Suveranul, în ziua come­morativă a începutului de împlinire a erei celei noui şi tare aşteptată de toată romănimea. Dis de dimineaţă Capitala s’a tre­zit în haină de sărbătoare scăldată in razele celui mai strălucitor soare din acest sfârşit de primăvară. Urcă în coloane nesfârşite cohortele de străjeri şi străjere în cadenţă ti­nerească, pieptul Dealului Spirei, o­ sărbătoare ceiaşi bucurie, pretutindeni aceiaşi nerăbdare. La eşirea din curtea Palatului Re­gal, Suveranul, Marele Voevo­d Mi­hai şi principele moştenitor al Gre­ciei, au fost frenetic ovaţionaţi. Din zecile de mii de piepturi a­u izbucnit urale nesfârşite. Copii, ti­neri, bătrâni, toţi se îngrămădeau să-şi vadă Suveranul iubit şi pe Au­gustul său fiu. La trecerea automobilului regal, publicul flutura stegiuleţe, aclamând vijelios pe Suveran şi pe Marele Voe­vod Mihai, atât la ducere cât şi la întoarcere. M. S. Regele şi Marele Voevod Mi­hai au mulţumit aclamaţiilor cu mişcare zâmbete. Seara, până târziu în noapte, i a­­nimaţia a continuat. Muzicile mili­tare au cântat în pietrele şi grădinile publice. Faţadele clădirilor publice e­­rau luminate feeric, cu reflectoare, cari au pus în evidenţă panourile înălţate pentru Rege şi Marele Voe­vod Mihai,­ ­ A. N. E. F. făcând Stadionul A. N E. F. din toate cele patru vânturi, urmate de puhoiul de cetăţeni de ambele sexe şi toate vârstele, grăbiţi să participe cu ini­ma plină la această regală sărbătoa­re a tinereţii. La ora 8 dimineaţa oraşul era transformat într’un imens furnicar de oameni şi maşini, cu un singur ţel: „Stadionul Regele Carol al II­­Iea“, atât de greu de atins încăt pâ­nă către ora 9 — când urma să în­ceapă serbarea — străzile Izvor şi Uranus continuau să rămână pline, spre imensa disperare a poporenilor, ameninţaţi să găsească intrările fere­cate, aşa cum anunţase invitaţiunile. Şi astăzi mândria noa­stră de Români se mai poate făli că la serbarea noastră a Străjii Ţării, au venit reprezentanţi ai altor ţări străine şi prie­tene. Lor le aducem frăţeas­ca noastră salutare şi le spunem din toată inimai : — Bine aţi venit! Străjeri ! In această zi să vă mai gândiţi la­­ nu­mele ce-l purtaţi, căci voi sunteţi straja viitorului, deci într’adevăr „Straja Ţării”. Sănătate ! I „Toţi străjerii Majestate Ifi urează Sănătate!'* Ceremonialul s’a terminat.­­ la picioarele Suveranului, ameste-1 urcă pe estrada special amenajată Un stol de vrăbii au căzut ca cându-se fără sfială cu copii ţării, în centrul careului, de unde adre­­un bubuit de flori de lut însorit, I M. S. Regele Carol al II-lea se l­sează cuvântul regal copiilor ţării. Pregătirea programului După terminarea cuvântării Su­veranul ia loc în tribuna regală, unde este primit de membrii guver­nului, corpul diplomatic şi delegaţiile străine, care iau parte la serbare. Principele Paul al Greciei, ia loc lângă Suveran. Se comandă pregătirea pentru pro­gram. Detaşamentele de drapele iau for­maţia de părăsire a careului şi după un marş ocolit se aşează îna­inte dincolo de careu, pe pista din faţa tribunei regale. Formaţiile de străjeri se despică în două, golind careul unde vor avea loc exerciţiile, în câteva minute. Din fund izbucneşte tumultuoasă urarea străjerilor către Suveran. Din rânduri se desprind buchete de baloane în culorile drapelului na­ţional, se învolburează o clipă in jurul fanionului şi pleacă mai de­parte purtate de vânt, ducând peste Capitală două fanioane: al ţării şi al Străjii Ţării. Desfăşurarea programului Se trece rapid la desfăşurarea pro­gramului. Soseşte în pas gimnastic repriza l­a străjeri şi străjere din cursul primar. Corul cântă imnul „Regele coboară prin­tre noi”. După salutul către Suveran, micu­ţii străjeri şi străjere trec la for­maţiunile de gimnastică cu muzică, într’un săltăreţ pas de „menuet”, pe nebăgate in seamă. Este un mozaic minunat de făptu­iri minuscule, care trec cu uşurinţă într’un joc permanent dela o figură la alta a programului. Iată, „vine, vine primăvara", în care copiii se adună se­ împrăştie, sburdă ca mieii pe câmpii, într’o or­dine încântătoare. Apoi, „Românaşului îi place sus la munte, la izvor, onomatopeică prin ritmica imprimată de un ansamblu impecabil. Şi „Colea ’n vale ’n grădiniţă” şi altele şi altele figuri desfăşurate în­tr’o disciplină uimitoare pentru vârs­ta lor. Repriza II-a fete din curs secun­dar,aduce în careu, în zbuciume de valuri de mare, formaţiuni noui, romburi, cercuri, arcul şi o întreagă gamă de exerciţii de supleţe, termi­nate prin executarea unei splendide semnături regale. Repriza III-a băeţi din cursul se­cundar, vine în arenă având la flan­cul drept pe Marele Voevod Mihai de Alba Iulia, care în tot timpul exerciţiului s’a dovedit a fi fost exemplu al disciplinei. Măria Sa, a fost cel mai prompt executant al comenzilor, dintre toţi comandanţii, exemplu viu, aplaudat neîntrerupt pentru fiecare dovadă nouă a marilor Sale calităţi. Băeţii, repriza treia, aduce o notă mai bărbătească în exerciţiile lor, trecând în cea mai perfectă or­dine de la cruci la arcuri şi termi­nând programul în formaţiunile ce reprezintau două insigne ale Străjii Ţării pe margini având la centru ci­fra regală. Repriza IV-a străjeri şi străjere, muncitori şi muncitoare, A. C. T. şi A. C. F., surprind prin gimnastică adequată ocupaţiunilor lor. După „Crucea” şi „ruga”, urmează „roata” pentru băeţi înarmaţi cu cio­cane şi „ţesutul” pentru fetele con­duse de d-ra Nutzy Tzurca, apoi cercuri şi stele, exerciţiul terminân­­du-se cu vârtejul, o impresionantă învolburare de mişcări în furnicar, în­delung aplaudat de asistenţă. Sosesc arcaşii Din stânga terenului apar un grup delegaţii arcaşilor călări cu drapelele asociaţiilor. Vin un pas domol, până la piciorul tribunei regale, unde şeful delegaţi­ilor descalecă predând Suveranului buzduganul tradiţional. Intre timp se adună la capetele pistei, echipele de străjeri ai reprizei a V-a, cu demonstraţiile de dansuri naţionale. Iureş şi dansuri Din dreapta şi stânga terenului năvălesc în chior şi iureş, îmbrăcaţi în costumele naţionale pitoreşti ale tuturor regiunilor ţării, străjerii şi Face un decor minunat şi unic­a­­ţionale. Face un decor minunat şi unic a­­ceastă îmbinare de culori vii, asor­tate după o regulă minuţioasă, a cos­tumelor naţionale de pretutindeni. începe cu o zdroboleancă vie, trec la un ciobănaş frământat pentru ca să sporească ritmul într’un brâuleţ mărunt şi îndrăcit flăcăii şi fetele prinse în jocul lor de acasă cu toată patima tinereţii lor năvalnice. Rândurile se sparg în hore, tremu­ră văzduhul de chiuituri şi pământul de ropot de bătută, pentru ca toată minunea să se sfarme subit, într’o viforoasă strângere a coloanei tot în ritm de joc românesc. Echipele părăsesc terenul româ­neşti, în chiot şi iureş aşa cum au venit, ca o salbă de aur şi mătase scuturată la picioarele Suveranului Ţării, într’o ofrandă totală de tinere­ţe şi voie bună. ★ întregul program al serbărei de eri, constitue cel mai strălucit exem­plu al înoirilor şi chezăşia unui viitor mai bun şi mai clar pentru ţară şi neam. Am văzut o disciplină nouă, o dis­ciplină care deschide căi mari de înălţare a naţiei şi asigură tăria de neînfrânt a ţării. Am văzut un tineret, aplecat cu tot sufletul unei credinţe mântuitoare în destinele neamului nostru vrednic de toate înălţările sub conducerea pricepută şi sigură a Majestăţii Sale Regelui Carol al II-lea, deschizătoare de orizonturi nebănuite. Un tineret care ia viaţa in serios aşa cum se cuvine în vremurile cran­(Continuare în pag. III-a)

Next