Curentul, iunie 1939 (Anul 12, nr. 4059-4088)
1939-06-10 / nr. 4068
ANUL XII No. 4068 DB PAGINI 3 LEI Sosirea Suveranului Cu o preciziune matematică, la ora 8.55, buciumaşii aşezaţi lângă intrarea din Izvor a Stadionului anunţă sosirea Suveranului. Svonul umple de freamăt careul strajeresc, răscoleşte tribunele colorate ca nişe imense peluze înflorite, în care predomină roşul, galbenul şi albastrul, culorile scumpe al stindardului ţării, şi se topeşte în alămurile fanfarei străjereşti de la poala tribunei regale, care sună onorul străjerilor la Rege. Maşina regală alunecă uşor dealungul pistei în uralele mulţimii şi sunetul imnului „Toţi străjerii, Majestate, Iţi urează sănătate“. După coborire, Suveranul se îndreaptă spre careu. In centrul careului Majestatea Sa Regele Carol al II-lea este întâmpinat de d. Teofil Sidorovici, comandantul Străjii Ţării, care-i prezintă raportul. Majestatea Sa, care este urmat de d. Armand Călinescu, preşedintele Consiliului de miniştri, trece apoi în revistă formaţiunile străjereşti în timp ce fanfarele intonează Imnul Regal. Ca răspuns la salutul Suveranului „Sănătate“, izbucnesc învolburări de urale de jos şi din tribune, crescând vulcanic până ce M. Sa revine In centrul careului. Măria Sa Marele Voevod de Alba Iulia, este încolonat în flancul drept al formațiunilor de străjeri. Ceremonia ridicării pavilionului La ora 9,5 începe slujba religioasă în cadrul ceremoniei ridicării pavilionului. Serviciul este oficiat de un sobor de preoţi, iar răspunsurile sunt date de un minunat cor da străjeri şi străjere. Lumea din tribune asculta în picioare sfânta slujbă. Este un moment de adâncă reculegere, într’o linişte care face slujba religioasă şi mai impresionantă. Deabia s’au stins sub imensa cupolă de soare şi azur ca ’ntr’o candelă sfântă, graiul ultimelor versete biblice şi iată, la o comandă scurtă, năvălesc în careu echipele de străjeri care într’o clipită adună obiectele ritualului. Scurtă tulburare, fiindcă, din miile de piepturi izvorăşte acuma lin ca o apă, aproape în șoaptă, minunata rugăciune străbună, Tatăl Nostru. Zvonul glasurilor se îmbină într’o armonie dumnezeiască, picurată în suflete cu toată convingerea şi puterea credinţei. Uite, stau în genunchi Regele Ţării, primul ministru, toţi comandanţii şi surăjerii. Toţi, în frunte cu odrasla regală Măria Sa Mihaiu, Mare Voevod de Alba-Iulia, ca ’n vremuri străbune, la începutul osârdiilor noul, pentru binele Ţării. Iar tribunele sunt în picioare, înfiorate de puterea credinţei mântuitoare. Intre timp flamura pavilionului s’a ridicat încet pe catarg, unde fluturată de vânt străjueşte falnică adunarea. STRĂJERI! Acest cuvânt se îndreaptă în primul rând către voi şi către comandanţii voştri, vouă tuturor din „Straja Ţării“ trebue să vă aduc în această sărbătorească zi a tineretului mulţumirile Mele cele mai calde pentru toată munca depusă şi pentru felul în care toţi, cu un avânt atât de frumos aţi muncit pentru desvoltarea şi întărirea generaţiilor tinere. Aţi arătat cu prisosinţă că deviza, „Muncă şi Credinţă pentru Ţară şi Rege“, nu este numai o lozincă scrisă, ci este o poruncă vie ce trebue îndeplinită fără şovăire şi cu drag în folosul superior al Patriei. Când privesc această falnică masă a tineretului român, inima Mi se umple de bucurie şi de emoţie văzând măreaţa cale de renaştere şi de progres pe care a apucat-o. Chemaţi la o şcoală de viaţă nouă, la şcoala care nuu-i şcoală, ci viaţa însăşi, vă îndrumaţi ca o oştire de neînvins spre ţărmuri mai luminoase, spre vremuri mai sănătoase, înălţarea şi întărirea noastră nu o putem face numai prin măsuri cu rezultate imediate, ci şi prin o temeinică pregătire a viitorului. Acest viitor este strâns legat de generaţiile cari vor veni, iată de ce am făcut acea chemare către copiii Ţării Mele, copiii de astăzi cari vor fi cetăţenii de mâine. In sufletul vostru voim să sădim acea credinţă nestrămutată în forţa vie a Românismului, voim a face ca prin munca fiecăruia să propăşească totalitatea Naţiunii. Fără o muncă stăruitoare individuală şi fără o credinţă de neînfrânt în capacitatea şi destinele neamului, nici un progres nu se poate clădi pe o temelie solidă. Viaţă nouă, viaţă de avânt, viaţă de încredere în viitorul României, iată ce trebue dobândit de la tinerele vlăstare ale Ţării. Noi nu uităm şi nu dispreţuim trecutul, dar privim spre un viitor tot mai înălţat al României de mâine. Avem o singură dorinţă, un singur avânt: „excelsior" ! Şcoala ,,Străjii” este o şcoală de viaţă, este o şcoală care se adapă din isvoarele vii ale naturei, din învăţămintele de toate zilele. Noi nu suntem o Românie care a început astăzi, ci suntem urmarea valurilor de strămoşi care merg tot înainte, suntem trăsătura de legătură vie între eri şi mâine. Eri cu scăderile, dar mai ales cu virtuţiile lui, mâine numai cu binele. Suntem elixirul de viaţă nouă plămădit din sinteza virtuţilor strămoşeşti. Pentru străjer nu mai trebue să fie vremuri grele şi vremuri uşoare, nu există decât o singură vreme: acea a credinţei şi a muncii fără preget pentru progres. Voia bună şi încrederea în destinul neamului, iată virtuţile de căpetenie ce trebuesc să fie totdeauna vii în faţa ochilor minţii noastre. Această serbare a tineretului este clipa în care fiecare străjer trebue să privească în conştiinţa sa şi să se asigure că într’adevăr a avut credinţă şi a muncit pentru ţara lui. Dacă „Straja“ s’a îndreptat către copii, lozincele ei, şcoala ei de viaţă şi morala ei, formează un cod de purtare cetăţenească, care trebue urmat de toţi, chiar când nevoile vieţii l’au silit să desbrace uniforma tineretului. Străjer nu este numai acela care poartă pe umăr insigna noastră, ci este acela care are o clădire sufletească deosebită, este acela care până în adânci bătrâneţe trăeşte activ morala străjerească. Ori şi unde să se recunoască unul dintre noi, că e mai cinstit, mai voios, mai credincios, mai muncitor decât altul. Sufletul Meu se umple de bucurie văzând calea pe care păşim şi avântul cu care am pornit. Veşnic trebue să se păstreze tot aşa de vie credinţa care trebue să fie totdeauna puternică pentru binele iubitei noastre Patrii. Cuvântarea Suveranului rosfoii# iNwSfer 8 - - -~t Străjerele trecând prin faţa tribunei Regale salută ridicând mâna dreaptă în sus. Străjerii din cohortele A. C. T. execută cu multă măestrie exerciţii de gimnastică în ritmul muzicii, M. S. Marele Voevod Mihai în timpul slujbei religioase. Sâmbătă 10 Iunie 1939 Pirector: PAMFIL ŞEICARUSTIA ŞI ADMINISTRAŢIA Belvedere No. 6 TELEFOANELE: 4 84 40 Serv Publicații 8 40 84 8.40 88 Tipografia 4.84 48 4.84 49 Cab. Administrat 3 40 80 4.23 32 Cab. Directorului 4 84.47 convorbiri cu Provincia 3.40.86 Proprietar ,,Curentul" S. A. R. Registrul Comerțului sub No. 15/933 Ib. Ilfov. Registrul publicaţiilor, No 174/938 taxa poştală plătită la numerar conford Dir. Gen P T. T. or. 29 744 93» Regala sărbătorire a tinereţii „Noi nu suntem o Românie care a început astăzi, ci suntem urmarea valurilor de strămoşi cari merg tot înainte» suntem trăsura de legătură vie între eri şi mâine“ — a spus M. S. Regele la serbările străjereşti de eri, de la A. N. E. F. Capitala în Aniversarea celor nouă ani de la Restauraţie a fost serbată ori de publicul Capitalei cu un nestăpânit entuziasm. Nu numai tineretul şi-a serbat Conducătorul Lui, pe Marele Străjer, ci întreaga populaţie a Capitalei, a participat la insufleţitele manifestaţii de emi. Calea Victoriei, B-dul Elisabeta- B-dul Academiei, B-dul Brătianu şi principalele artere ale Bucureştilor, erau disdemineaţă o mare de capete. Pretutindeni fluturau drapelele în soarele victorios al lunii iunie. In piaţa Teatrului Naţional megafoane puternice difuzau marşuri patriotice şi mai apoi parada tineretului de la A. N. E. F. Grupuri, grupuri compacte de cetăţeni aşteptau trecerea M. S. Regelui, a Marelui Voevod Mihai şi a A. S. R. principele Paul moştenitorul Tronului Greciei, spre a-l aclama. Piaţa Palatului Regal era un furnicar de lume. Pretutindeni a- Serbarea del* După încrâncenările de ploaie, de frig şi de vânt din zilele trecute, dimineaţa de ori s’a anunţat splendidă ca şi întreaga primenire a naţiei de după restauraţie, eşită în puhoiu nestăvilit odată cu zorile să-şi cinstească Suveranul, în ziua comemorativă a începutului de împlinire a erei celei noui şi tare aşteptată de toată romănimea. Dis de dimineaţă Capitala s’a trezit în haină de sărbătoare scăldată in razele celui mai strălucitor soare din acest sfârşit de primăvară. Urcă în coloane nesfârşite cohortele de străjeri şi străjere în cadenţă tinerească, pieptul Dealului Spirei, o sărbătoare ceiaşi bucurie, pretutindeni aceiaşi nerăbdare. La eşirea din curtea Palatului Regal, Suveranul, Marele Voevod Mihai şi principele moştenitor al Greciei, au fost frenetic ovaţionaţi. Din zecile de mii de piepturi au izbucnit urale nesfârşite. Copii, tineri, bătrâni, toţi se îngrămădeau să-şi vadă Suveranul iubit şi pe Augustul său fiu. La trecerea automobilului regal, publicul flutura stegiuleţe, aclamând vijelios pe Suveran şi pe Marele Voevod Mihai, atât la ducere cât şi la întoarcere. M. S. Regele şi Marele Voevod Mihai au mulţumit aclamaţiilor cu mişcare zâmbete. Seara, până târziu în noapte, i animaţia a continuat. Muzicile militare au cântat în pietrele şi grădinile publice. Faţadele clădirilor publice erau luminate feeric, cu reflectoare, cari au pus în evidenţă panourile înălţate pentru Rege şi Marele Voevod Mihai, A. N. E. F. făcând Stadionul A. N E. F. din toate cele patru vânturi, urmate de puhoiul de cetăţeni de ambele sexe şi toate vârstele, grăbiţi să participe cu inima plină la această regală sărbătoare a tinereţii. La ora 8 dimineaţa oraşul era transformat într’un imens furnicar de oameni şi maşini, cu un singur ţel: „Stadionul Regele Carol al IIIea“, atât de greu de atins încăt până către ora 9 — când urma să înceapă serbarea — străzile Izvor şi Uranus continuau să rămână pline, spre imensa disperare a poporenilor, ameninţaţi să găsească intrările ferecate, aşa cum anunţase invitaţiunile. Şi astăzi mândria noastră de Români se mai poate făli că la serbarea noastră a Străjii Ţării, au venit reprezentanţi ai altor ţări străine şi prietene. Lor le aducem frăţeasca noastră salutare şi le spunem din toată inimai : — Bine aţi venit! Străjeri ! In această zi să vă mai gândiţi la numele ce-l purtaţi, căci voi sunteţi straja viitorului, deci într’adevăr „Straja Ţării”. Sănătate ! I „Toţi străjerii Majestate Ifi urează Sănătate!'* Ceremonialul s’a terminat. la picioarele Suveranului, ameste-1 urcă pe estrada special amenajată Un stol de vrăbii au căzut ca cându-se fără sfială cu copii ţării, în centrul careului, de unde adreun bubuit de flori de lut însorit, I M. S. Regele Carol al II-lea se lsează cuvântul regal copiilor ţării. Pregătirea programului După terminarea cuvântării Suveranul ia loc în tribuna regală, unde este primit de membrii guvernului, corpul diplomatic şi delegaţiile străine, care iau parte la serbare. Principele Paul al Greciei, ia loc lângă Suveran. Se comandă pregătirea pentru program. Detaşamentele de drapele iau formaţia de părăsire a careului şi după un marş ocolit se aşează înainte dincolo de careu, pe pista din faţa tribunei regale. Formaţiile de străjeri se despică în două, golind careul unde vor avea loc exerciţiile, în câteva minute. Din fund izbucneşte tumultuoasă urarea străjerilor către Suveran. Din rânduri se desprind buchete de baloane în culorile drapelului naţional, se învolburează o clipă in jurul fanionului şi pleacă mai departe purtate de vânt, ducând peste Capitală două fanioane: al ţării şi al Străjii Ţării. Desfăşurarea programului Se trece rapid la desfăşurarea programului. Soseşte în pas gimnastic repriza la străjeri şi străjere din cursul primar. Corul cântă imnul „Regele coboară printre noi”. După salutul către Suveran, micuţii străjeri şi străjere trec la formaţiunile de gimnastică cu muzică, într’un săltăreţ pas de „menuet”, pe nebăgate in seamă. Este un mozaic minunat de făptuiri minuscule, care trec cu uşurinţă într’un joc permanent dela o figură la alta a programului. Iată, „vine, vine primăvara", în care copiii se adună se împrăştie, sburdă ca mieii pe câmpii, într’o ordine încântătoare. Apoi, „Românaşului îi place sus la munte, la izvor, onomatopeică prin ritmica imprimată de un ansamblu impecabil. Şi „Colea ’n vale ’n grădiniţă” şi altele şi altele figuri desfăşurate într’o disciplină uimitoare pentru vârsta lor. Repriza II-a fete din curs secundar,aduce în careu, în zbuciume de valuri de mare, formaţiuni noui, romburi, cercuri, arcul şi o întreagă gamă de exerciţii de supleţe, terminate prin executarea unei splendide semnături regale. Repriza III-a băeţi din cursul secundar, vine în arenă având la flancul drept pe Marele Voevod Mihai de Alba Iulia, care în tot timpul exerciţiului s’a dovedit a fi fost exemplu al disciplinei. Măria Sa, a fost cel mai prompt executant al comenzilor, dintre toţi comandanţii, exemplu viu, aplaudat neîntrerupt pentru fiecare dovadă nouă a marilor Sale calităţi. Băeţii, repriza treia, aduce o notă mai bărbătească în exerciţiile lor, trecând în cea mai perfectă ordine de la cruci la arcuri şi terminând programul în formaţiunile ce reprezintau două insigne ale Străjii Ţării pe margini având la centru cifra regală. Repriza IV-a străjeri şi străjere, muncitori şi muncitoare, A. C. T. şi A. C. F., surprind prin gimnastică adequată ocupaţiunilor lor. După „Crucea” şi „ruga”, urmează „roata” pentru băeţi înarmaţi cu ciocane şi „ţesutul” pentru fetele conduse de d-ra Nutzy Tzurca, apoi cercuri şi stele, exerciţiul terminându-se cu vârtejul, o impresionantă învolburare de mişcări în furnicar, îndelung aplaudat de asistenţă. Sosesc arcaşii Din stânga terenului apar un grup delegaţii arcaşilor călări cu drapelele asociaţiilor. Vin un pas domol, până la piciorul tribunei regale, unde şeful delegaţiilor descalecă predând Suveranului buzduganul tradiţional. Intre timp se adună la capetele pistei, echipele de străjeri ai reprizei a V-a, cu demonstraţiile de dansuri naţionale. Iureş şi dansuri Din dreapta şi stânga terenului năvălesc în chior şi iureş, îmbrăcaţi în costumele naţionale pitoreşti ale tuturor regiunilor ţării, străjerii şi Face un decor minunat şi unicaţionale. Face un decor minunat şi unic această îmbinare de culori vii, asortate după o regulă minuţioasă, a costumelor naţionale de pretutindeni. începe cu o zdroboleancă vie, trec la un ciobănaş frământat pentru ca să sporească ritmul într’un brâuleţ mărunt şi îndrăcit flăcăii şi fetele prinse în jocul lor de acasă cu toată patima tinereţii lor năvalnice. Rândurile se sparg în hore, tremură văzduhul de chiuituri şi pământul de ropot de bătută, pentru ca toată minunea să se sfarme subit, într’o viforoasă strângere a coloanei tot în ritm de joc românesc. Echipele părăsesc terenul româneşti, în chiot şi iureş aşa cum au venit, ca o salbă de aur şi mătase scuturată la picioarele Suveranului Ţării, într’o ofrandă totală de tinereţe şi voie bună. ★ întregul program al serbărei de eri, constitue cel mai strălucit exemplu al înoirilor şi chezăşia unui viitor mai bun şi mai clar pentru ţară şi neam. Am văzut o disciplină nouă, o disciplină care deschide căi mari de înălţare a naţiei şi asigură tăria de neînfrânt a ţării. Am văzut un tineret, aplecat cu tot sufletul unei credinţe mântuitoare în destinele neamului nostru vrednic de toate înălţările sub conducerea pricepută şi sigură a Majestăţii Sale Regelui Carol al II-lea, deschizătoare de orizonturi nebănuite. Un tineret care ia viaţa in serios aşa cum se cuvine în vremurile cran(Continuare în pag. III-a)