Curierul de Iassi, ianuarie-iunie 1872 (Anul 5, Nr. 1-72)

1872-06-11 / nr. 65

Sciri din Intru. CHESTIUNEA ISRAELITE. „Neue Freie Presse“ in numeral seu din 17 iunie se ocupă de nota ministrului nos­tru de Justiție asupra afacerei din Besara­­bia. Modul cum se exprimă „marele organ al presei Austriace“ este acel cunoscut ce­titorilor sei, stilul unui om din crișmă sau a unei polssarde franceze. Se ințelege că nota nu este reprodusă căci, spune „N. F. Pr.“, „considerațiuni de bună cuviință politică ne opresc de a reproduce acel act vugăm­­int, plin de minciuni, care parte caută să nege persecuțiunile Evreilor, parte să le im­­blănzească și caută de a arăta pe consulii streini ca mincinoși și intriganți“. Care sunt adevăratele considerațiuni pentru care vra „N. Fr. Pr.“ să reproducă nota, este ușor de înțeles, căci s’ar face lumină, s’ar auzi și glasul părței celeilalte. Căt despre buna cuviință, de­sigur că nici vorbă nu poate fi, cănd N. Fr. Pr. este acea care pe fie­care zi o calcă in picioare și o necunoaște. Acte oficiale. — Prin decret cu No. 1,006, s’a confirmat in funcțiunea de ajutor pe lăngă d. primar al comunei București d. Nicolai Răduleanu, in locul grafului Scarlat Rosetti, încetat din viață. — Prin decret cu No. 1,007, s’a disolvat consiliul comunei rurale Uscați, din județul Neamț, și s’a inlocuit cu o comisiune inte­rimară prevăzută de sus menționatul articol de lege, care va gera afacerile acestei co­mune pănă la o nouă alegere. — Prin decret cu No. 1,002, s’a disolvat consiliul comunei rurale Avrămenii, din jud. Dorohoiu, și s’a înlocuit cu o comisiune, pănă la noua alegere.­­ Prin decret cu No. 1­ 008, s’a disolvat consiliul comunei Strelia, din jud. Mehedinți, inlocuindu-se, pănă la o nouă alegere, prin o comisiune interimară prevazutä de art. 66 din legea comunală. Anul V. PREȚUL ABONAMENTULUI: lassi: Pe un an 20 lei noi. » șese luni 11 „ „ » trei luni 6 „ „ Districte: Pe un an 24 lei noi. „ șese luni 13 „ „ „ trei luni 7 „ „ Austria: Pe șese luni 14 franci.­­Germania: Pe șese luni 18 franci. lassi: Duminica II iunie 1872. Apare de trei ori pe săptămănă: Duminică, Mercuri și Vineri. Redactiunea si Administratiunea in localul Tipo­litografiei Nationale. CALENDARUL S­E­PT­E­M­­­A­N­E­I. No. 65. ANUNCIURI. Rândul sau locul sau 15 bani. Inserțiuții și reclame. Rândul 60 bani. Epistole nefrancate nu se primescu. Manuscriptele nepublicate se vor arde. Exemplarul 20 de bani. SCIRI DIN AFARĂ. FRÂNȚI­A. Ședința din 13 Iunie a Adunărei naționa­le a fost însemnată printr-un mic incident datorit d­-lui de Sorgeril, unul din deputații majorității, care-și dă aerul de a fi cel mai mare dușman a d-lui Thiers.­­ Având să desvoalte un amendament al său, in contra dispoziției care ține sub steag pe soldatul fără știință de carte, el a găsit cu cale să im­puteze președintelui republicei „doctrinele sale subversive“ și simpatiile lui pentru „re­­publica radicală“. El a mers­ așa de departe exprim­area acestei poznașe acasări i­ căt­r­e ședințele Adunărei era să-i retragă eu­fratul. Amendamentul său a fost respins. In urm­ă Camera a început desbaterea ar­­ticulului 37, asupra substituțiunii, continuată la ședința din 14 Iunie. Unu amendament a d-lui Beleaster, care tindea la restabilirea substituțiunii restringănd’o la persoane de aceeași clasă și același departament, a fost respins definitiv cu 547 voturi contra a 38. înaintea votului ministrul de resbel de­clarase că guvernul este de acord cu comi­­siunea spre a respinge amendamentul. D. Thiers, in contra temerilor generale împrăș­tiate in ziua trecută, n’a intervenit de loc o desbatere. El a lasat pe partizanii substi­­tuțiunii la propriile lor mijloace. Aceștia nu sau lasat bătuți. D. de Barante, autorul propunerei principale, a venit să declare in­­lumele lor că ei se m­ulțumeau cu concesi­unile pe care comisiunea ar putea să le facă ii aplicare. Stănga a vezut in aceste vorbe o cursă, și spre a fixa bine hotărârea luată de Cameră, d. Gent, din estrema stingă, a reluat amendamentul d-lui de Barante , anse dreapta și centrul drept, după ce i-au de­­legat acest drept, au refuzat de a vota, lu­cru care a făcut scrutinul nul. Urmarea des­­baterei a fost amânată. ANGLIA. Documentele relative la tratatul de Wa­shington au fost depuse in 24 iunie in ca­mera lorzilor de lord Granville, și d. Glad­stone a anunțat in Camera comunilor că era dispus și el a le depune de asemenea pe biuroul acestei Adunări. Numeroase interpelări au mai fost adre­sate miniștrilor asupra acestei afaceri, in a­­mândouă Camerile, fără ca răspunsurile gu­vernului să fi aruncat vre­o lumină asupra cestiunii. Afară de relațiunile cu America, mai în­curcate decăt ori cănd, a fost vorba in Ca­mera comunelor și despre denunțarea tra­tatului de comerț anglo-francez. D. Graves deputat din Liverpol după ce a criticat tare politica guvernului francez, a blamat pe cel britanic pentru că nu a stăruit mai mult pen­tru menținerea operei lui Cobden. D. Glad­stone și lord Enfield, sub-secretar de stat pentru afacerile streine, au aparat purtarea lordului Granville, explicăndu-o prin consi­derările datorite Franției și simpatiile ge­nerale a­le Angliei pentru densa. Ei au vroit să eviteze ori­ce putea samana cu o pre­siune. Miniștrii au repetat declarările lor anterioare: ei nu vor părăsi tărâmul libe­­rului­ comerț (free trade), și nu vor recurge la represalii in contra Franției, dar iși re­zervă de a-i suscita o concurență îngrozi­toare pentru vinuri, articolul principal de exportare in Anglia. germania. Proectul de lege asupra jesuiților a re­dat Parlamentului german animațiunea care începuse a-i lipsi cătră sfirșitul sesiunei sale. Importanța cestiunii și interesul Germaniei pentru deslegarea ei au chemat inapoi pe bancele lor deputați care și luase inainte vacanție. Înainte de a aborda desbaterile in Parlament, deputații au pus cea mai ma­re grabă spre a lămuri cestiunea și a se în­țelege asupra soluțiunei finale in reuniuni­­uoi preparatoare.­­ După cum anunță tele­graful se pare că proectul guvernului nu a Italia:­­ Belgia:­­ Pe șese luni 22 fr. Elveția: I Francia: Pe șese luni 26 franci v­a fil­i „ n8!­1,, PIOA. PATRONUL ț­I L­E­I. I 188*^“1 <.Apusu! Stil Stil DIOR. PATRONUL 1­1 LEI. S­fontul Apusul teticiu. nou. ^ v Soarelui. Soarelui. rechin. now. A ^ | Soarelui. Soarelui. Iunie. Iunie. jore. m. Ore. m­. Iunie. 7 Iunie. = lo­re. înT Ore. m. 11 23 Duminică. Ap. Vartolomei și Varnava. 4 15 7 48 15 27 Joi. , Prorocul Amos. 1 4 17 7 48 12 24 Luni. ] Cuv. Onofrei cel mare. 4 16 7 48 16 28 Vineri. Muc. Tixon. 1 4 18 7 48 13 25 Marți. Mucenița Achilina. 4 16 7 48 17 29 Sâmbătă f M. Manuil, Savel și Ismail. Il 4 18 7 47 14 26 Mercuri. Prorocul Elisie. 1 4 17 7 48 18 30 Duminică. I Mucen cul Leontie. I 4 10 7 m Ministrul cultelor și instrucțiunei publice. După terminarea esamenelor generale de finele anului școlar curent 1871—1872, ur­mând a se face solemnitatea distribuțiunei premiilor intre elevii și elevele ce se vor fi distins la invețătură și prin conduită, minis­­teriul, auzind pe consiliul permanent al in­strucțiunei, publică spre cunoștința autorită­ților și direcțiunilor școlare din țară ca a­­ceastă solemnitate are a se face in zilele, oarele și modul următor: 1. La 29 ale curentei luni, oarele 12 din zi, pentru elevii scoalelor secundare de bieți atăt din capitală căt și de pe afară, și in ziua de 30 ale curentei, tot la oarele 12, a­­semenea pentru elevele scoalelor secundare și primare de fete. 2. Destinarea localelor, aranjarea satelor pentru asemenea solemnități, precum și cla­sarea cărților de premii se va face, in Bu­curești de ministeriu, in Iași de di­rector al Universităței in unire cu președintele comi­tetului școlar respectiv, in Craiova d. director al liceului de acolo asemenea in unire cu pre­ședintele comitetului școlar, in orașele cu gimnasii ori licee de directorii acestor scoale tot prin înțelegere cu președinții comitetelor școlare respective, iară in celelalte orașe fără gimnasii sau licee numai de președinții co­mitetelor școlare locale. 3. Numerul premianților și premiantelor, in vedere că cifra deja alocată in budget pentru cumpărare de cărți de premii nu este suficiente după calculul făcut spre a se pre­mia numerul de premianți prevăzut de re­gulamentele existente, apoi pentru anul aces­ta și pănă la modificarea acelor regulamen­te, numărul premianților la studii va fi di­minuat la cate trei de fie­care clasă secun­dară și primară de am­be sexe din care: 1 premiul I cu cunună, 1 premiul II și 1 pre­miul III. Asemenea și pentru limbele fa­cultative in lycee, precum limbele italiană și germană, desemn și caligrafia in scoalele secundare de ambe sexe și lucru de mană in scoalele primare și secundare de fete, vor fi căte 3 premianți de clasă împărțiți tot in 1 premiul I cu cunună, 1 premiul II și 1 premiul III, iară pentru musica vocală, scri­ma și gimnastica in scoalele pe unde se în­vață și pentru musica eclesiastică in sem­i­­narii, numerul premianților va fi tot căte 3, case de școală, distribuiți tot ca mai sus: 1 premiul cu cunună, 1 premiul II și 1 premiul III. 4. Solemnitățile distribuțiunei premiilor se vor deschide și preside in orașele de re­ședință, afară de București, de d-nii prefecți respectivi in asistența comitetelor școlare lo­cale și a întregului corp profesoral de la toate scoalele din oraș, eară in orașele se­cundare aceste solemnități se vor presida de d-nii primari, că președinți ai comitetelor școlare, in asistența acestor comitete și a corpului didactic local. 5. Ordinea apelului nominal al premian­ților se va face la zilele indicate la alin. I din presinta disposițiune de cătră fie­care director ori directoare de la școala secun­dara, precum și de cătră fie­care director ori directoare de la școala secundară, pre­cum și de cătră fie­care institutor ori insti­tutoare superioară pentru școalele primare , cari incununtarea premianților și distribuirea cărților ori obiectelor cuvenite se va face de d-nii președinți ai solemnităților de cari se menționează la alin. 4 de mai sus. 6. O programă specială, ce se va publica in urmă, va determina modul și ordinea so­lemnității distribuțiunii premiilor pentru ele­vii scoalelor secundare și primare de am­­bele sexe din București. (Monitorul). FOILETON. UN EPISOD DIN 1848. De d. V. Alecsaml­i. (Estras din „Convorbiri Literare“ din anul 1869), încercarea de răscoală din ziua de 28 Martie 1848, care avu­ in Iași o nereușire a­­tăt de tristă, grație unor șefi buni de gură și mai buni încă de fugă, obliga pe mulți tineri din Moldova, victime entusiasmului pa­triotic, a se desfera pentru ca să scape de persecutările unui guvern, cuprins de spaimă. Unul din ei, pe care il vom numi Vali, era mai cu deosebire amenințat de a resimți efectul acelei spaimi domnești ce se traducea in acte de cruzime, ănse el preveni a se re­fugia in munții Hangului. Visul său, in urma evenimentelor din capitală, nu țintia la mai puțin decăt la desceptarea poporimei mun­­tene pe care el vroia să o reverse ca un torent asupra tronului. Vis naiv a unei în­chipuiri de poet! Acel tron devenise in adever un simplu scaun rusesc, după zisul mulțimei, dar pres­tigiul seu ni se stinsese ăncă de tot in ochii țetei, căci țara făcea in amorțire și întu­neric. Vali, sosind la Hangu, după multe greu­tăți, găsi in curtea casei boerești o adună­tură de vr’o două sute de Români înarmați cu topoare, cu lănci, cu coase și cu puști; inima lui sălta de bucurie la acel spectacol neașteptat: Iată, zise el in sine, începutul realizărei visului meu ! Prințul C., proprietarul Hangului, intim­­pina pe Vali cu îmbrățișări și-l rugă să facă un curent elocvent țăranilor pentru ca să-i inflacăre și să-i pregătiască de luptă; teno­rul refugiat primi cu mulțămire sacra­misie de orator revoluționar și, după obiceiul ora­torilor, iși drese glasul mai­mntei, cătănd a produce note vibrante care să pătrundă adănc in sufletele ascultătorilor. Eră inspre sară, pe cănd natura pare că e in așteptare de un eveniment misterios , soa­rele coborindu-se după creștetul munților părea că regretează de a nu putea asistă la o scenă atăt de nouă in plaiurile Carpaților, iar căte­va raze veflețite pintre brazi se în­colăci­au pe crengi ca niște șerpi de aur. In vale vuia Bistrița pe patul ei de bolovani și pe cărările de pe coastele dealurilor se zăriau șiruri de plăcși urcăndu-se spre curte la chiemarea unui bucium. Țeranii formaseră un rond mare in mij­locul cărui intrase Vali. Ecsaltat și uimit, junele nostru erou admiră tipurile frumoase și caracteristice de care se vedea inconjurat, la fie­care plăcș, el privia pe un demn po­­goritor din vitezele legioane a lui Traian, pe un adeverat strănepot de-a vitejilor lui Ștefan-Vodă! El improviza clar un discurs colorat de poesia iluziilor sale, grăind de patrie, de glorie, de libertate, de egalitate, de fraternitate, de virtuțile strămoșilor, de viitorul măreț al României, etc. , apoi vro­­ind să incheie prin o perorație aprinzătoare, el se adresa de a dreptul la țărani, zicân­­du-le: — Ați aflat ce s’a intamplat la Iași ? — Am aflat, respinse un venator nalt și spătos, anume Crețu: „Ci­că Vodă a prins „pe ciocoi și le-ar fi tras o sfântă de batae „... cum s’ar zice, bataea popușoiului. Bieții „ciocoi­, nu le-a fi fost pre in crămănă.“ Un hohot resunător se rădică și fac,ü in­­tr’o clipă jurul rondului.—Vali semiramult de acest vis produs prin ideea suferințelor boerești, înse judecând că vestea întâmplă­rilor din Iași, ar fi ajuns desfigurată in sinul munților, el întreprinse a face istoricul zilei de 28 Martie, sub colori vii și infiorătoare. El spuse in cuvinte bine alese cum feciorii de boeri, indignați de abuzurile guvernului, se întrunise cu gănd de a cere de la Domn vinderea suferințelor țerei; îmbunătățirea stă­­rei claselor de jos ; respectarea dreptăței fie­cărui om; egalitatea pentru toți dinaintea legei; desființarea privilegiurilor; libertatea găndirei și a presei, etc.; cum guvernul tri­­mise in contra lor mai multe sute de sol­dați amețiți de băuturi spirtoase, și o ceată de arnăuți deguizați in haine militare, cum nenorociții amici ai poporului furé înșelați cu promiteri false, legați, sdrobiți de stra­turile puștelor, răni­ți de per de-a lungul stra­­delor și inchiși la cazarmă ca niște facétori de rele , cum bandele amanților luaseră cu pradă orașul, năvălind noaptea prin casele oamenilor sub pretenst de a căra revoltanți, și furănd arme, argintării, tot ce le cădea la mănă­ cura lumea se înspăimântase, cre­­zându-se in timpul Enicerilor, și cum in fine adevărafii patrioți erau desemnați a fi victi­mele restunărei domnești. Vali se inalțase la culmea elocvenței și speră a produce o impresie.... ănse un om cărunt il între­rupse, intrebăndu-l: — Pentru ce s’au resculat boerii ? — Pentru ca se scape țara de o Domnie tirană și degradată...

Next