Curierul de Iassi, ianuarie-iunie 1873 (Anul 6, Nr. 1-69)

1873-06-10 / nr. 66

invederarea convingerii noastre că iată stă­pânirea este de la D-zeu. Dacă pentru a vă arata că și in­cașul de față, vă este puțin profitabil, schimbarea caracterului invitărei noastre, nu aveți de­căt să mai recetiți programul guvernului, și veți vedea, că el singur lasă bisericei li­bertatea a’și face programul ceremoniei re­ligioasă, reservănd pentru sine ca in ori­ce parte a lumei, regularea ceremoniei milita­­re­ civile. Aceasta fiind exacta interpretare a pro­gramului oficial, ne este de mirare că pre sfinția voastră înțelegeți că corpul să se înmormânteze in Ruginoasa, fară ceremonia funebră bisericească să se celebreze numai cu o panachidă in catedrala din capitală. Terminând aceste căte­va lămuriri nece­sare, este neexplicabil pentru noi, că la o politeță respundeți cu invocare de canoane ce nu există, și invitarea de a asista la ce­remonia impormăntării domnitorului de la care aveț titlu ce poate vă inspiră tonul te­legramei, drept recunoscință o desfigurați intr’o cestiune cu totul departe de noi. CURIERUL DE TAȘÎ prefect de la județul Ialomița, in asemenea funcțiune la județul Rămuseu-Sărat, in locul d-lui C. Robescu, demisionat; d. Vasile Mă­­cărescu sub-prefect la plasa Muntele, jude­țul Neamț, in locul d-lui George Popovici, demisionat; d. Vasile Botezatu, fost sub-re­­visare, școlar, sub­prefect la plasa Moldova, județul Roman, in locul d-lui Alexandru Thedori. NUMIRI. Prin decretul cu No. 1,142, din 4 Iunie 1873, d. Mihail C. Glodeanu, actualul corec­­ore la imprimeria Statului, s’a numit șef­ de ateliere in direcțiunea Imprimeriei și Mo­nitorului Oficiale, in locul d lui Anton Mă­­nescu, demisionat.­eară in locul d-lui Glo­deanu, s’a numit d. Nicolai Cristescu, fost corectore provisoriu la Monitoriul oficiale. Salariele acestora se vor socoti de la 1 Iu­nie 1873, de cănd au intrat in lucrare.— Prin inaltul decret cu No. 1,079, din 30 Mai 1873, d. D. Vicol, absolvent al facul­­tăței de drept din Iași, întrunind condițiu­­nile art. 1 și 7 din legea de admisibilitate și înaintare in funcțiuni judecătoresce, s’a numit procurore la tribunalul Prahova, in locul d-lui Xenofont Foca.—Prin decret cu No. 1,098, din 30 Mai 1873, s’au numit: d. G. Cariadi, actualul suplinie la tribuna­lul Fălciu, după a sa cerere, judecătore la ocolul l-iu din orașul Iași, in locul d-lui A. Condurat, care de mai mult timp nu s’a pre­­sintat la post; d. G. Popovici, actualul sub­prefect, întrunind condițiunile art. 10 din legea de organisare judecătorească, jude­cătore de pace in orașul Peatra, in locul d-lui Dimitrie Ponici, depărtat; d. N. La­­gienopol, fost adjutore de jude de pace, adju­­tore al judelui din plasa Cotu-Morei, jude­țul Cahul in locul vacant; D. I. G. Lazari, adjutore al judecătorelui din plasa Tărgu, județul Tuto­va, in locul rămas vacant prin trecerea d-lui N. Șlicorin in alt post.—Prin decret cu No. 1,095, din 30 Mai 1873, d. G. Diaconescu, fost jude de pace și substi­tut de procurore, întrunind condițiunile art. 10 din legea de organisare judecătorească, s’a numit jude de pace la plasa Răcăciunii, districtul Putna in locul vacant.—Prin de­cret cu data din 3 Iunie curent, sunt nu­miți și permutați: d. Teodor Boldur Lățes­­cu, actualul pr­efect al județului Bolgrad, in locul d-lui Th. Boldur Lățescu, trecut in redactor al Monitorului oficial, in locul d-lui N. Sc. Ghika, demisionar; d. colonel Iaco­­vake Ranet, prefect al județului Bolgrad, altă funcțiune; d. George Aslan, actualul prefect al județului Cahul, in asemenea func­­țiune la județul Tecuciu, in locul d-lui Di­­mi­trie Roseti demisionat; d. Nicolai Iordă­­nescu, șef de bi­rou in cancelaria prefec­turei județului Cahul, in locul d-lui Cră­­ciunescu, demisionat; d. C. Bucinski, fost sergent major in armată, ofițeri al sergen­ților de zi din culoarea de Galben din ca­pitală, in locul d-lui I. Rădulescu.­­ Prin decrete cu data din 31 Mai 1873, sunt nu­miți și permutați: d. N. Popescu, actualul ȘTIRI DIN AFARĂ. îN RANȚIA. Adunarea din Versailles a autorizat in 14 Iunie, urmărirea d-lui Ranc cu 344 voturi contră a 200, care au respins’o sau au ad­­mis’o numai cu rezerve. Comisarii numiți in biurouri, emisese toți, afară de d. Pelletau, o părere favorabilă cererei guvernului. Des­­baterea n’a avut mare importanță. Nici un fost ministru n’a luat cuvântul in cestiune. Mulți deputați din stânga și din centrul stâng, puțin dispuși a se declara pentru deputatul din Lyon, mai mult sau mai pu­țin compromis iu actele comunii, n’au vroit nici să­­ refuzeze ocazia de a se justifica, nici să nesocotească dreptul strict a par­chetului militar. Dar li se atribue intenția, sau printr’o interpelare, sau prin chemarea generalului Ladmirault înaintea comisiunii parlamentare, de a provoca explicări asupra purtării autorităților militare ea reclamă a­­cum pe un prevenit pe care ele il judecau inocent, și asta numai pentru că el a fost investit de un mandat legislativ. Adunarea conform conclusiunilor raportu­lui presentat de d. Baragnov, in numele biuroului al 2-lea, a validat, in aceeași șe­dință alegerea d-lui Goyot, și a d-lui Ranc la Lyon. Ea a votat in urmă toate articu­­lele, afară de unul, a convenției cu compa­nia drumurilor de fer de est. D. Cremieux a depus o propunere de le­ge, care are de scop de a supune pe viitor unui vot legislativ ori­ce schimbare in or­ganizarea administrației superioare a colo­niei. Ministerul a aratat o politeță neaștep­tată cătră fostul ministru de justiție, neopu­­năndu-se de­loc la cererea urgenței asupra acestei propuneri, dar majoritatea nu a jude­cat tot așa. Ea a respins urgența. ANGLIA. Camera Comunilor a discutat in 13 Iunie, in a doua lectură, bill-ul care are de obiect crearea unei Curți supreme de apel, spre a înlocui jurisdicțiunea echivalentă a Camerei Lorzilor. Mai mulți oratori din partida tory a respins această combinare nouă ca atacând privilegiile Camerei inalte. Li s’a respins că această Cameră a hotărât ea însuși ob­­iecțiunea ridicată in interesul său, adoptând bill-ul și trimețindu-i camerei de jos, după ce l-a sancționat. Alți membri au cerut ca bill-ul să fie trimis la o comisie specială. Ministerul, sprijinindu-se pe votul Lorzilor, lupta cu ușurință in contra opoziției, și pro­­ectul a fost adoptat cu o mare majoritate. D. Forster a presentat Comunilor un pro­­ect de lege care are de scop să aducă că­te­va modificări in legea asupra educației publice in Anglia, intre altele îndatorirea pentru unii părinți de a trimite copii la școală, dispunând ca comitetul școalelor să fie ales, in fie­care district cu scrutinul se­cret. D. Dixon a anunțat că la a doua lec­tură, va propune un amendament care va impune tuturor părinților îndatorirea de a trimite pe copiii lor la școală, și va gene­raliza instituțiunea comitetelor de privighere a acestor stabilimente. In aceeași ședința d. Arthur a cerut ca guvernul să fie protectoratul sen suverani­tatea insulelor Fiji. D. Gladstone a respuns la această propunere, că doctrinele de a­­nexare ridică tot­deauna la celalalte popoare grave obiecțiuni. De­și recunoaște că este necesar ca guvernul să fie măsuri eficace contra comerțului cu oameni din Polinesia, a respins ori­ce idee de anexare. Camera a dat dreptate d-lui Gladstone și a hotărăt cu 86 voturi contra a 50 că Anglia refuză de a mai face posesiuni coloniale. GERMANIA. „Gazeta de Colonia“ zice că prințul de Bismark a simțit necesitatea de a reorga­niza diplomația germană, compunându-o de elemente mai tinere și mai puțin rutinare. Intențiunea sa ar fi intr’un cuvânt, de a democratiza corpul diplomatic, făcând să in­tre in el oameni capabili, aleși din toate regiunile politice și administrative. Parlamentul german s’a putut in fine găsi in complect spre a vota. In ședința din 13 iunie, el s’a ocupat de a căuta un remediu absentărei deputaților. Doue propuneri fusese depuse spre acest sfârșit cea ăntăi a d-lui Schultze, cerea ca la deschiderea Parlamen­­tului, toate proectele de lege să fie gata pentru ca lucrările legislative a Adunărei să poată continua fără­ intrerumpere; ea cerea asemenea să se fee măsuri spre a evita si­multaneitatea sesiunii Parlamentului și a se­­­siunilor diverselor camere germane. A doua­ propunere, present­at­ă de d. Lasker, expri­­mă dorința ca sesiunea Reichstagului să aibă loc in cele trei luni de pe urmă ale anului, pentru ca camerile să se poată în­truni in terminul fixat de constituție, in luna Ianuarie, cel mai târziu. Cancelarul d. Bis­­mark, care a luat parte la desbatere, a presentat căte­va obiecțiuni, dar nu s’a opus la adoptarea moțiunilor Lasker și Schultze, pentru că ele nu exprimau decât dorințele Parlamentului, de care guvernul va ținea socoteală in marginile putincioase. Alte pro­puneri care aveau de scop, sau de a reduce numărul voturilor necesare pentru a valida hotărârile, sau de a da ordinului de zi a sesiunii proporții mai modeste, sau in sfâr­șit de a înlocui bugetul anual printr’un bu­get votat pentru timp de doi ani, n’au în­trunit consimțimentul Adunărei. SPANIA. Noul Mini­steriu Spaniol și-a publicat pro­grama sa. Sarcina ce-și impune este tot atăt de urgentă căt și îngrozitoare; e vorba de a preface și de a organiza toate­ finanțele care lasă un deficit de aproape trei miliarde de reali (750,000,000 franci); armata care e in­complectă disolvare; administrația, ce va trebui să o adopteze cu forma federativă; statul însuși a căruia condițiuni noue vor trebui a fi determinate. Va trebui de asemi­nea a regula cesti­unea socială intre patroni și lucrători spre a evita grevele și a da sa­tisfacere claselor muncitoare. Ministerul, in respunsul ce a făcut Camerei, așa că firește in resfrunte organizarea republicei federative și demarcarea sfaturilor federale ce o vor com­pune. El va incepe acțiunea sa prin această transformare, a căria studiu va fi încredințată unei comisiuni ad-hoc. TURCIA. Mai nici o zi fără un nou ministru, a­ceasta e diviza forței otomane. E cu nepu­tință de a pătrunde înțelesul acestor necon­tenite schimbări, dacă ele au un adevăr vre­un înțeles. Nu de mult ex-marele vizir, Mah­mud pașa, era trimis guvernator in Asia mică, exilul obicinuit a oamenilor de stat că­zuți ; acum e rândul lui Riza pașa, ministrul de marină, care e revocat și înlocuit de gu­vernatorul Dardanelelor, Ah­met pașa.. E un adevărat joc de umbre chinezești. Ce se pe­trece oare din dosul perdelei? singur Allah și profetul său o știu. ȘTIR! LOCALE. ***­­(Vizită domnească la Sf. Spiridon). Măria Sa Domnitorul în­soțit de D. Primar și de DD. Prefecți, a vizitat ori pe la 2 oare, Biserica și Spitalul Sf. Spiridon. In Biserică, Măria Sa a fost primit de d-nii epitropi Sutzu și Dr. Bendella și de egumenul Spita­lului, Sf. La­zăr, archimandrite Calinic Dima, împreună cu toți medicii primari și secundari. După o scurtă rugăciune, Măria Sa s’a urcat prin secție, visitănd toate odăile bolnavilor, și adresând m­ud­­­emirile Sale d-lor epitropi, și doctori­lor pentru buna regulă, și curățenie. Vi­zita a durat o oră, după care Măria Sa a părăsit Spitalul. *** (Concertul) dat de d-ra Maria René a fost un destul de visitat cu toată căldura cea mare ce i­ra in acea zi, bucățile au fost frumoase și bine­ execu­tate cu deosebire aria din la Fille du regiment și romanța naționala. Doi Och­i, cântate de d-ra René, asemine a fost bine cântate și chansonetele d-lui Génot. *** (Insultă făcută justiției române), intr’un jurnal din Berlin gă­sim o gravă insultă aruncată in contra intregei justiții din România, de cătră consulul imperial german. Lipsa de spa­țiu ne oprește de a ne ocupa acuma de acest incident necalificat. Vom reveni a­­supra lui in numerul viitor. *** (Rea credință și nelealita­­te). Mai multe corespondențe, mai ales sosite din străinătate pentru redacția „Curierului de Iași“ au fost in mod nedemn primite de către d. Balasan, sub pretest că purtau adresa „Curierul.“ In modul acesta a pus măna pe niște clicei ce ni se trimisese din Paris, pe care a­­cum refuză de a ni le inapoi. Lăsăm pe public să judece această purtare și să o califice precum merită. *** (Bătăl­ie). In grădina Primăriei s’au intamplat o bătălie, intre d-nul... și d-na ***..., persoane din societate. Că­ușele acestei scene nu ne sunt cunoscute, ea au fost insă din cele mai neplăcute. Dacă vor urma tot asemene scandalur. in grădina Primăriei, atunci va fi cu to­­tul părăsită de persoanele ce se respectă- Inserțiuuri și Reclame. Domnule R­edactor, Vă rugăm să bine-voiți a publica in sti­mabilul (i­v. ziar următoarele rânduri: Primiți vâ­rag­etc. Comitetul Templului Beth Iacob. Precum in toate Sâmbetele, s’au pronunțat focului și de osteneala ce-și dăduse. O în­treită salvă de aplausuri ilu salută. Care de care venea s’ăl stringă de mănă, care de care se întrecea in complimente. Leonardo era eroul serei. Elu mulțămi in dreapta și’n strigă ș’apoi merse spre tatal seu care șe­dea, după aparință, nepăsător intr’un ungh­iu al salonului, simulând o conversațiune adân­că ca un alt domn bătrân. Leonardo se a­­propie cu puțină sfială de părintele seu, a­­cesta, iisă, se întoarse spru­jind cătră dân­sul și­­ i <jise: —Venit m ai iarăși, cavaleriu salvator de fecioare condamnate la moarte? Are să ne cheme indată la cină... Bea un pahar de vin curat, Leonardo, apa care te-a udat pănă la pere, poate să fi lasat vre-o receală in tine. Și altă dată, signore, nu uita, te rog, că ai un bătrân părinte, care nu trebue să aibă emoțiuni pre mari la vârsta sa.“ Aceste din urmă cuvinte fură rostite incet, incăt numai eroul nostru le auz­i. Aceasta, se depărta acum cu ochii la pământ, fără a respunde, și se îndreptă spre partea opusă a salonu­lui unde văzuse lucind ochii Albertinei, nu făcu vise, mulți pași și se intălai cu doam­na da Transchini, care­ lu opri. — Ne au chemat la cină... dă-mi brațul, signore, vrea să beu in sanatatea D-tale... ești favoritul meu de acum.“­­Ase ea suri­ Rind și se în­dreptă spre ușă luând brațul ce’i oferea a­­micul nostru. —„Sunteți un inger de bunătate signora!“ ,jise Leonardo luănd de mănă pe dama sa, la intrarea in sala de cină. —„Și D-ta un erou de bravură“ respinse aceasta, fără a retrage măna. Leonardo se uită lung la dansa, și apoi pusă o sărutare ușoară pe măna ce i se lăsă fără improzi­­vire. D-na da Traschini nu­­mise nimica și amicul nostru, o privi incă odată. Fața ti­nerei femei era colorată de daniu și emo­­țiune, ochii sei lucea de plăcere . Ea era incăntătoare. Privirea eroului nostru renase cu admirațiune asupră-i. In fine societatea se puse la masă. D na da Traschini ridică paharul și purtă un toast eroului nostru. Toată societatea aclamă cu furie. O mănă timidă întindea paharul spre a ciocni cu Leo­nardo. Acesta ridică ochii, era măma Al­bertinei. Leonardo ciocni și deșertă paha­rul de­odată. El a fu silit să mai bee in sanatatea tatălui seu, in sanatatea regelui, estel la masa unui procuror general acest toast trebuia să fie, in sanatatea copilei pe care o scapase din foc, in sanatatea gazdelor. Cănd se sculă de la masă, amicul nostru se simțea amețit și simțea că puterile ilu pă­­răsescu. Elu preteestă dară o indisposițiune și eși din bal dinpreună cu tatăl seu care se ținea in aproprierea sa, cu îngrijire. La venirea sa in patrie, Leonardo d’Al­­boni, depusese un strălucit esamen de stat. Esaminatori sei declarase, in unanimitate, că de mult timp nu se prescntau dinaintea lor un tânăr cu capacitatea și cunoștințele eroului nostru, și-i dădură un testimoniu in consecință. Această probă evidentă de ca­pacitate, numele său devenit tradițional in magistratura piemonteză, renumele de omu integru și de judecător, aproape infailibil de care se bucură tatăl său, care era bine vă­z­ut in sferile guvernamentale și prețuit de însuși regele, concesiuni puternice și no­rocul in sine, făcură ca Leonardo să fie nu­mit de­odată, substitut al procurorului ge­neral. Această favoare neobicinuită, îl fă­cuse d’intăiți rivali, și, de nu inimici, cela puțin invidioși intre colegii, și mai ales in­feriorii sei. Cu purtarea sa francă și ama­bila, insă, amicul nostru căștigă in curând stima și bunăvoință generală. Procurorul general D. Barbini, vechiu amic și coleg a bătrânului Alboni, din partea sa, nu negli­­gea de a da fiului președintelui o pasiune de a se distinge. Ast­fel ajunsese Leonardo, in puține luni, abia in etate de două­­zeci și cinci de ani, a ave o posițiune destul de bună și a fi prețuit și stimat. Inaintta sa avea o carieră lentă dar sigură, și sieuma planurile sale pentru viitor păreau aproape de a se realisa nu tocmai după cum elu le descoperise amicilor sei in café de la paix din Paris, câteva oare înainte de a-i părăsi. Pentru ca previsiunele sale să fie in totul îndeplinite, nu lipsea amicului nostru, decăt numai de a se căsători cu o femea iubită și iubitoare, și acest punct nu-i părea cel mai greu, mai ales că bătrânul său părinte, in­­grija, să nu vadă stins vechiul său nume, dorea mult ca fiiul seu, de­și incă tânăr, să se căsătorească căt mai curând. Și posițiu­­nea materială a tânărului substitut nu era tocmai rea; el­ avea, afară de salariul seu, un capital bănescu de 50,000 livre, moște­nire de la maica sa, suma pe care tatal seu i o și încredințase la sosirea sa in patrie. (Va urma.) ■i x N *

Next