Curierul de Iassi, ianuarie-iunie 1873 (Anul 6, Nr. 1-69)
1873-04-22 / nr. 46
Anul VI. PREȚUL ABONAMENTULUI: Iassi, Duminica, 22 Aprilie 1873. DUMINICĂ, MERCURI i VINERI. Redectiunea si Administratiunea in localul TIPOGRAFIEI NATIONALE. No. 48. ATUNCIURI. Modul sau locul seu 15 bani Insertirii si reclame: in CALENDARUL SEPTAMANEI. „Ti.. I .Tu. I "•••»»Milli |SSS|«S. i„T..| ,“l. I VIDA- II MIU.ÜOL t ", í I. jtKdlsÄl. ■■'ApfilieT“ MáíuT="" ~ |Ore. m. Ore. m. Aprilie. Main. ... . jöreT m. Öre. m 22 4 Duminică. Cuv. Teod. Sicheotul. I 4 45 7 8 26 8 Joi. j| Mart Vasilie episc. 4 40 7 13 23 5 Luni. I (f) St. Mart. Gheorghie. i 4 44 7 9 27 9 Vineri. Mart. Simeon rudă Domnului. 4 39 7 14 24 0 Marți. Mart. Sava Stratilatul. 4 48 7 11 28 10 Sâmbătă. Apost. lasen. 4 37 7 16 25 7 Mercuri. 1 1* Apost. Marcu evang. I 4 41 7 12 29 11 Duminică. " Sf Mart. din Chiuie. 4 36 7 17 lași. Pe un an 20 lei noi. — Pe șese luni 11 lei noi. — Pe trei luni 6 lei noi. Districte: Pe un an 24 lei noi;— Pe șese luni 13 lei noi; —Pe trei luni 7 lei noi. Austria: Pe lunii 14 franci; — Germania: Pe 6 luni 13 franci- Italia, Belgia, Elveția: — Pe șese luni 22 franci;— Francia: Pe șese luni 26 franci. Apare de TREi ori pe septamana Rândul 60 bani.—Epistole nefrancate nu se primesc."—Manuscriptele nepublicate se vor arde. Exemplarul 20 bani. I nțiavis. Sunt rugați toți D-nii abonați ai foaei noastre, care iși vor schimba domiciliul de la Sf. Gheorghie viitor, se binevoiască a incunosciința Administrațiunea, spre a nu suferi întârziere in primirea fonei. Administratiunea. ȘTIRI DIN INTRU. în Cetimia „Românul“ Guvernul a găsit cu cale de-a trage in judecată criminală pe d. A. Papiu Ilarian, pentru cunoscuta sa proclamațiune cătră cetățenii bivoldari și toți Giurgiovenii. Asupra recisitorului ministeriului public, judecătoriului de instrucțiune al tribunalului Ilfov, prin mandat de infățișare, comunicat in ziua de Duminica tomei, citează innaintea sa, pentru ziua de 16 Aprile, pe d. Papiu Ilarian ca să fie întrebat și ascultat asupra faptelor de provocare 1« resbel oivii, ce i se impută, crimă prevăzută la art. 81 cod. penal. Luni, 16 Aprilie, la 11 oare dimineața, d. Papiu s’a presentat înaintea judecătorului, asistând și primul procuror. Interogatorul ținu până după trei oare. In urma interogatorului, judecătorul declară D-lui Papiu că „este liber“. LEGE. pentru incuragiarea introducerei industriei zahărului in țară. Art. I. Se autorisă instituirea in țară a societăților, ce s’au presintat deja și care se vor mai presinta in viitor cu cerere la guvern, in scop de a introduce fabricațiunea zahărului din sfecle. Asemenea autorisațiuni se vor putea da de guvern și particularilor cari, in numele lor propii, ar cere înființarea unor aseminea fabrice. Art. II. Tot zaharul din fabricele societăților ce se vor autorisa de guvern, pe timp de 20 ani, nu va fi supus la nici un imposit al Statului sau taxă comunale in toată întinderea țerei. Art. III. Acțiunile ce se vor emite la fondarea societăților pentru formarea capitalului vor fi scutite de timbru. Art. IV. Vor fi libere de plata vămei și a taxei comunale toate mașinele ce se vor aduce in țară de cătră societăți, pentru trebuința fabricelor de zahar in timp de 20 ani. Art. V. Lacas de a se dovedi că societățile sau particularii cărora li s-au acordat concesiunea de a înființa asemenea fabrici, vor fi introdus din străinătate zahar sau sirop pe care vor incerca a le trece ca produs al fabricelor lor, sau vor introduce mașine pentru speculă sau alte destinațiuni, sub cuvânt că ar fi pentru fabrica de zahar, pe lângă confiscarea lor, li se va ridica totodată și dreptul de concesiune. Art. VI. Un regulament de administrațiune publică se va întocmi de guvern pentru aplicarea legei de față. Circulara D-lui Ministru de inton»ar.∈ inf f D-nii prefecți de districte. Domnule Prefect. Doi ani s’au împlinit de când M. S. Domnitorul a încredințat ministeriului actual guvernul țărei. Deși fiecare din noi cunoștea situațiunea afacerilor publice când ministerial de la 11 Martie 1871 a luat frânele guvernului in mănă, totuși simt astăzi imperioasa necesitate de a ve aminti dificultățile imense ale acelei situațiuni, diferitele rase prin care ele au trecut de atunci și până in present, și are precisa starea de lucruri in care ne aflăm după doi ani de lupte continue in contra nevoilor care apăsau și care mai apasă incă țara. Această amintire, d lc prefect, ’mi pare cu atât mai necesară cu cât vedem crescând din ce in ce mai tare înverșunarea cu care oposițiunea sistematică și aprinsă de setea puterii atacă necontenit regimul actual, oposițiunea care speră că, timpul de patru ani de când cărma afacerilor publice ’i-a alunecat din mână, a șters din memoria țerei toate faptele petrecute in anii 1867 și 1868, și ce este mai mult, care vine astăzi să pună in sarcina și respunderea guvernului actual, cu o cuteitare fără exemplu, toate consecințele faptelor sevărșite in timpul când ea a guvernat in modul cel mai exclusiv. Să restabilim dară faptele după adevărata lor ființă, și țara va judeca impartial. Ce situațiune a găsit ministeriul actual la Martie 1871? El a găsit toate casele publice sleite; ministeriul financiiar asediat de creditori fără ai putea satisface; funcționarii Statului neplătiți; armata fără mijloace de dilnicul traiu, și din această causă pe calea desorganizației celei mai periculoase; pensionarii neplătiți de mai mult timp! in fine un nămol de bonuri de thesaur și de mandate emise in cea mai complectă suferință! discreditul era generalii, eară legămintele Statului sguduite intr’atât in cât toți priviam cu spaimă prăpastia la care eram ajunși. Această teribilă actualitate cerea o repede vindecare. Prin emisiunea împrumutului de 78 milioane in obligațiuni domeniale, am reușit a opri o catastrofă eminentă. Reușita acelui împrumut in țară a relansit fala României. Creditul s’a restabilit intr’un moment, eară suferințele au contenit d’odată toate. Să nu uităm incă că prin acest împrumut de 78 milioane cheltuelile budgetului au sporit cu 8 milioane anuități. Dară actualitatea aceasta abia invinsă, și un alt nor deja se aidica pe horizont. Acest nor se cheamă concesiunea Strasberg cedată in anul 1868. Țara trebuia se facă față unei nouucoîuuite obligațiuni in străinătate pentru colosala sumă de 245 milioane franci și a 600 kilometri de drum de fer început, dar g reu construit, și neterminat nici macar pe jumătate, și tot«’o dată înaintea unor concesionari care oprise toate lucrările fără a le mai putea continua. Cine nu -și aduce aminte de această mare catastrofa ? A trebuit să găsim mijlocul de a feri Statul de pretențiunele detentorilor de obligațiuni înșelați, și de a se asigura fără paguba pentru noi terminarea reicului întreg de 900 kilometri și pentru care cea mai mare parte a capitalului adunat de la public se încasase deja de concesionarul Strasberg. S’a resolvat insă și această immensă delimitare fără alt sacrificiu decăt suma de 9,525,000 lei noi, numărați sub titlul de avans in urma subscrierii convențiunei definitive cu detentorii de obligațiuni, dară și aceasta in realitate ca compensațiune pentru liniile care erau puse in circulațiune de mai multe luni. Bară de mentorii obligațiunilor Strasberg au asumat asupră-le toate pagubile, și esecutarea restului întreg s’a garantat definitiv. Corpurile legiuitoare combinând sforțele lor cu ale guvernului, și insuflate de un adevărat patriotism, au știut a pune capăt acestor nenorocite împleticiri, punăndu-ne in posițiune de a putea realiza asemenea eficace resultate. Cine insă a creat această penibilă situațiune de la Martie 1871? Cine a negociat și contractat concesiunea Strasberg? Desigur nu guvernul actual! Greutățile insă moștenite nu s’au mărginit numai aci.—Învingânduse o crisă așa de mare prin liquidarea creanțelor in suferință, resolvânduse încurcătura fără exemplu a concesiunei Strasberg era oare țara ușurată de toate greutățile ce o apasă? — Nu! — Țara eșind din două mari impase mai avea a învinge incă consecințele fatale a angajamentelor luate, și pe care viitorul avea a le liquida. Spre a ne da bine seama de acest adevăr, să resumăm sarcinele care au decurs din situațiunea de la Martie 1871, și din angajamentele contractate in intervalul anilor 1867 și 1868. Aceste sarcini să resumă in cifrele următoare: Anuitarea căei ferate Suceava dași Boreau........................ 3,7000,000 lei. Anuitarea împrumutului de 78 milioane................................... 8,000,000 „ Suma plătită conform convențiunii indhiate cu dementorii de obligațiuni pentru concesiunea Roman-București-Pitești .... 9,525,00O „ Anuitatea căei ferate Roman -București-Pitești..................... 13,132,000 „ Total 7 . 34,357,0000,7 Pe lângă aceste sume daja intrate in rândul sarcinilor puse in lucrare adăugănduse mai bine de 5 milioane anuitatea de la Pitești-Verciorova, care peste 20 luni va incepe a curge, ajungem la cifra rotundă de 40 milioane ca consecință a angajamentelor contractate in anul 1868 și a situațiunei de la Martie 1871, din care 9,525,000 lei plătiți conform convențiunii cu dementorii de obligațiuni Strasberg și 29.475,000 lei anuități in sarcina budgetului pentru un timp îndelungat. Fie cine poate judeca dacă resursele budgetare ordinare puteau face față acestei situațiuni. Nu voim a acusa, nu putem insă tolera a fi noi acusați pe nedrept.—Departe dată de noi cugetarea de a face o crimă guvernului care a voit a dota țara căt mai curând de bine făcătoarea inovațiune a căilor ferate căci ea poartă in sine mari coip cusațiuni de care țara se resimte astăzi in modul cel mai evident. Sacrificiile tăcute vor fi, suntem convinși, in puțin timp pe larg compensate; peste puțin ele vor transforma și FOILETON. SCENE ISTORICE DIN CHRONICILE MOLDAVIEI. ALECSANDRU LĂPUȘNEANU. 1564—1569. (Urmare) Nimine nu indrăsnea a vorbi împotriva lui cu căt mai vărtos a lucra ceva. O gvardie numeroasă de lefecii Albanezi, Șerbi, Unguri, isgoniți pentru relele lor fapte, iși afla să scăpare lângă Alecsandru, care plătindu’i bine, ii avea hărăziți.—Iar oștile Moldovene subt Căpitani creatura lui, le ținea pe margini, slobozind insă pre ostași pe la casele lor, le mărginise iu puțin număr. Intr’o zi el se preumbla singur prin sala palatului Domnesc. Avusăsă o lungă vorbă cu Moțoc, care intrasă iar in favor, și care acum eșia, după ce ii infățoșasă planul unei noi contribuții. Să părea nestămparat, vorbia singur și se cunoștea că meditează vre o noă moarte, vre o noă datină, cănd o ușă lăturalnică deschizinduse, lăsă să intre Doamna Rucsanda. La moartea părintelui ei, bunului Petru Rareș care, (zice broaica) cu multă jale și măhniciunea tuturor, sau îngropat in Sf. Monastire Probota zidită de el, Rucsanda rămăsese in fragedă vrăstă subt tuturotul a doi frați mai mari, Iliaș și Ștefan, Iliaș urmând in tronu părintelui seu, după o scurtă și desfrânată Domnie, se duse la Constantinopol, unde imbrățoșă mahomitismul; și in locul lui se sui pe tron Stefan. Acesta fu mai reu decât fratele seu, incepu a sili pre streini și pre Catolici a-și lepăda religia, și multe familii bogate ce să lăcuisără in țară, pribegită din pricina aceasta, aducând sărăcie pământului, și cădere negoțului. Boerii care cei mai mulți, era incuscriți cu Polonii și cu Ungurii, se supărară, și corespunzinduse cu boerii prebegi, hotărără peirca lui. Poate ar fi mai intărziet a’și pune in lucrare planul, dacă desfrănarea lui nu ’i ar fi grăbit. „Nu hălăduia de răul lui nici o jupăneasă, dacă era frumoasă,“ zice Hronicarul in naivitatea sa. Intru o zi cănd se afla la Țuțora, ne mai așteptând sosirea Boerilor pribegi, Boerii ce era cu dânsul, ca se nu’i scape, au tăet frânghiile cortului subt carele ei ședea, și dând năvală, ’i au ucis. Acum numai Rucsanda rămăsese din farilia lui Petru Rareș, și pre dănsa Boerii ucigași o hotăriseră a fi soție un oare câini numit Jalde, pre care ei il alesesără de Domn. Dar Lăpușneanu ales de Boerii pribegi, intimpinănd pre Joldea il birui, și prinzindu’l ii tăe nasul și ’i dete la călugărie ; și ca să tragă inimile norodului iu care vrea incă pomenirea lui Rareș, se insură, și luă cl pre fiica lui. Astfel gingașa bucsandă ajunse să a fi parte biruitorului. Cănd intră in sală, ea era imbracată cu toată pompa cuvenită unei soții, fiice, și surori de Domn. Peste robotiul * de stofă aurită, purta un benișel de felendreș * **) albastru, blănit cu samura căruia măuiec atârna dinapoi. Era încinsă cu un colan de aur, ce se ridhica cu mari paftale de matestat, impregiurate cu petre scumpe, iar pe grumazii ei atârna o salbă de multe șiruri de mărgăritar. Șlicul de samur pus cam intr’o parte era împodobit cu um surguciu alb, și sprijinit cu o floare mare de smargoi. Părul * O haină lungă deschise dinainte. ** Catifea, ci după moda de atuncea se împărțea despletit pe umerii și spatele ei. Figura ei avea acea frumuseță, care făcea odinioară vestite pre femeile Romaniei, și care se găsește rar acum, degenerând cu amestecul națiilor streine. Ea insă era tristă și tănjitoare, ca floarea supusă arșiții Soarelui, ce nu are nimica s’o umbrească. Ea văzuse murind pre părinții sei, privise pre un frate lepădându’și religia și pre celalat ucis, și mai intăi hotărită de obștie a fi soția lui Jolde (pre care nici il știa), acum fusese silită de aceiași obștie, care dispusa de inima ei iar a o mai întreba, a da mana lui Alecsandru Vodă, pre care cinstindu’l și suprinduse ca unui bărbat, ar fi voit să’l iubească, dacă ar fi aflat nu el căt de puțină simțire omenească. Apropiinduse, se plecă și’i sărută mâna. Lăpușneanu o apucă de mijloc, și rădicănduo ca pre o pană o puse pe genunchii sei. — Ce veste, frumoasa Mica Doamnă? ii zise el, sărutănduo pre frunte, ce pricină te face astăzi cănd nu’i serbătoare, a’ți lasa fusele? Cine te-au trezit ușa dimineață? — Lacrimile jupăneselor văduve care se varsă la ușa orș, și care strigă răsplătire