Curierul de Iassi, ianuarie-iunie 1873 (Anul 6, Nr. 1-69)

1873-05-16 / nr. 56

Anul VI. PREȚUL ABONAMENTULUI: lasi! Apare de TRÉS ori pe septamana DUMINICĂ, MERCU­RI și VINERI. Redactiunea si Administratiunea in localul TIPOGRAFIEI NAȚIONALE. CALENDARUL SEPTAMANEI. ANUNCIURI. Exemplarul 20 bani. Manu­­ ­­iții: Pe un an 20 lei noi;— Pe șese luni 11 lei noi; —Pe trei luni C lei noi. Districte: Pe un an 24 lei noi; —Pe șese luni 18 lei noi; —Pe trei luni 7 lei noi. Austria: Pe 6 luni 14 franci;—­Germania: Pe 6 luni 18 franci Italia, Belgia, Elveția: —Pe șese luni 22 franci; — Francia: Pe șese luni 26 franci. ’fig." Din causa Sf. sărbători a Inăl­­țărei Domnului. No. viitor al Ioaei, va apăre Duminică. Respunsul principesei E. Cuza, la de­peșa primăriului urbei Iași. D-lm primar a urbei Iași. Bine-voiți a spune membrilor consili­ului municipal că eu sunt adânc mișcată de sentimentele de afecțiune și de recu­noștință, exprimate pentru memoria Prin­țului. Superez că va voiu mulțumi tuturor la Huginoasa. Principesa Elena Cum. Răndul sau locul seu 15 bani. Insorțiuni și reclame. Rândul 60 bani.—Epistole nefrancate nu se primesc, scriptele nepublicate se vor arde. Stil Stil DIOR PATRONUL PILEI. Răsăritul Apusul Stil Stil PIOA. 1­ .1 T­R­ANUL f>­­­L­E­I. I Strarîdu­ i vechiu. n­o­u. ”AVA 1 A­1 K 1 ^ 1 ” r * 1 Soarelui. Soarelui. vechiu. j n­p­u. * j| boarelui. Soarelui. Malul Malii. ~ ~ 1Öre. ni. Dre. m. Main. “ Main. I­II Cre. ni. Dre. ni. 13 25 Duminică. Mart. Glicheria. I 4 25 7 31 17 29 Joi. (t) înălțarea Domnului. 1 4 21 7 35 14 26 Luni. Mart. Issidor. 1 4 24 7 32 18 30 Vineri. j M. leod. Petru și Dionis.­­ 4 20 7 36 15 27 Marți. Păr. Pahomie. .­ ii 4 23 7 33 19 31 Sâmbătă. 8f. Muc. Parachie episc. 4 19 7 37 16 28 Mercuri. I Martirul Theodor. li 4 22 7 34 20 Iunie 1 Duminică......Si. Siuc..Jalaleu . 4 19 7 33 ȘTIRI DE PE URMĂ. O noutate gravă, care pare a nu fi fără temeiu, s’a împrăștiat in orașul nostru. Să zice că D. Thiers a fost resturnat și înlocuit prin mareșalul Mac-Mahon.­A­­ceastă noutate, de se va confirma, va fi fără indoială, începutul unei nouă ere de lupte civile in Franția. ȘTIRI DIN INTRU. DISCURSUL Pronunciat de cătră Eminența Sa mitropolitul-pri­­mat, in zioa de intăru­tain curent, cu ocasiunea des­chiderii sfântului Sinod al sfintei biserici autocefale ortodoxă Romană. In numele Tatălui și al Fiului și al sfân­tului Duh, amin! Casei Tale se cuvine sfințenie, Doamne, intru lungime de zile. (Ps. 92, 7). Iubiți frați episcopi și arh­ierei, Bată trecu mai bine de o zecime de ani de grele și a mari incercări pentru sfânta noastră Biserică, in care i se crease o ast­fel de situații me anormale, incăt inspira cele mai mari îngrijiri și temeri tuturor fiilor noștri sufletești Romani, un adevăr luminați, cari doresc prosperitatea țarei lor pe base solide și sigure. Insă, cu toate acestea, cu ochii­ minții și ai credinței, noi nu puteam șil nu vedem cărările ne­adjunse ale provedinței lui Dum­nezeu, care dispune de toate in mod abso­lut și care ingădue, câte o dată, ca fiii săi cei abătuți să cunoască prin întuneric pre­țul luminei, prin amărăciunea răului, dulceața binelui, prin rătăciri, valoarea și sanctitatea adevărului divin, și așteptăm cu credință tare sosirea mântuirii. Acum, deci, intorcăndu-și fața sa cătră noi Domnul și revărsănd mila Sa asupra noastră, iată Biserica Română rechiemată la drepturile sale, pentru care scop ne am și adunat astăzi cu toții aici in Sinod, conform sfintelor canoane și tradițiunilor străbune ale sfintei noastre biserici ortodoxă de răsărit. Pentru aceasta, ca și ori­cănd împăratul și profetul David, care observa cu ochiu pătrunzetor cărările providenței lui Dumne­zeu asupra bisericei vechiului testament, să esclamăm cu toții: „casei Tale se cuvine sfințenie, Doamne, intru lungime de zile!“ Și așa casei sau bisericei Domnului se cu­vine sfințenie, pentru că ea insăși Sate sfân­tă, precum zice apostolul Pavel, ca să fie sfântă și fără prihană, (1­ 5, 26 și 27) ca ceea ce a primit începutul său de la cel mai sfânt dintre sfinți, Domnul nostru Isus Chris­tos, și, aflănduse tot­dea­una in cea mai strânsă legătură cu Dânsul, este stabilită pentru sfințirea și mântuirea oamenilor. De aceea, cine, cănd­va, din cei ce s’au atins de cele sfinte cu nevrednicie, a rămas nepedepsit ?—Nici unul! Sfănta scriptură și istoria bisericei nu pre­­sintă mulțime de fapte cari pun in evidență acest adevăr. Ast­fel Oza, in vechiul testament, c­are cu­tezase a opri din mersul său chivotul legii Domnului, a fost îndată lovit cu moarte (2, Imp. 6, 7). Arie, in biserica noului testa­ment, turburând pacea bisericei cu nedrep­tele sale cugetări, a dispărut intr’un mod neprevăzut și îngrozitor. filai in urmă, Iulian Apostatul, suflănd cu ură asupra bisericei lui Christos, de pe tro­nul imperial, a dispărut intr’un mod nea­șteptat, și toată urzirea lui de planuri, fă­cută cu multă viclenie, pentru ruinarea bi­sericii, s’a stricat și s’a nimicit, incăt cu toți aceștia, precum și cu alții mulți, s’au împlinit cuvintele profetului Psalmist, vă­zut’am pe cel necurat prea inălțăndu-se și ridicăndu-se ca Chedri Libanului, și am tre­cut și cată nu era!! Perit’au pomenirea lor cu sunet! Și nici nu putea fi alt­fel căci Dumneze­­escul fondator al bisericei Domnului nostru Isus Christos, a zis: zidi-voin biserica Mea, și porțile iadului nu o vor birui pe ea (Mat. 16, 18), iară apostolul Pavel adăogă: de va strica cineva casa lui Dumnezeu, strica’ l-va pe acela Dumnezeu, că biserica lui Dumnezeu sfântă este (1 Cor. 3, 17). Pătrunși cu toții de acest mare adevăr, să dăm laudă și mărire lui Dumnezeu, că minunate și mari sunt lucrurile Lui, câte El, in toți timpii, a sevărșit in biserica Sa, și care acum a făcut milă și eu noi, trecând cu vederea greșelele noastre. Glorie clară și mulțumire Măriei Sale Dom­nului Carol I, care protege biserica țarei Sale și pentru care providența lui Dumne­zeu a bine-voit ca in timpul Domnirii Sale, să se ridice biserica română la demnitatea ei legitimă și să-și reia splendoarea străbună. Onoare și mulțumire domnului și patrio­ticului său guvern și­­ corpurilor­ legiuitoare ale țarei, cari au participat cu bunăvoință la această măreață opera. Acestea zise și întruniți de astăzi in Si­nod, pentru a aprofunda și a satisface ne­cesitățile bisericei, pentru ca biserica insăși, cari ’și cunoaște mai bine nevoile, să dea și măsurile ce le va socoti mai proprii, spre nimicirea relelor introduse și restabilirea u­nei stări normale demnă de dânsa. Nevoile bisericei noastre sunt multe, de aceea și materiile ce au a face obiectul o­­cupațiunilor noastre, atât in această sesiune căt și in cele viitoare, sunt de asemenea multe. Ele toate la rândul lor vor fi supuse deliberațiunei și den­siunei sfântului Sinod. In toate acestea, precum și in ori­care alte chestiuni relative, să fie cunoscut tuturor celor ce iubesc podoaba casei Domnului că biserica română ortodoxă autocefală are a­­celași mod de a vedea, de a lucra și de a regula, care le-a avut de la începutul ei, și se va ține cu neclintire pe aceeași cale pe care a mers tot­dea­una fără șovăire, calea credinței orthodoxă și a naționalității româ­ne , pentru că unul și neschimbat este Dom­nul și vecinicul ei cap, care o conduce, o luminează și petrece intr’insa, precum însuși a zis: eată Eu cu voi sunt in toate zilele, pană la sfirșitul veacului, (M. 28, 20) și a invățat’o că chiar ăngerii din cer de va pro­­povedui voă, afară de ce am propovednit voă, anatema să fie (Gal. 1, 8). Ast­fel dară, pătrunși de umilință pentru cele ce a făcut Domnul cu noi, și tami in credință că harul Său divin ne va umbri tot­dea­una, să pășim la lucrare in via Dom­nului cu toată luarea aminte, cu toată săr­­guința și devotamentul, incăt din lucrările noastre să se vadă ceea ce zice profetul: râvna casei Tale m’au mâncat, și legea Ta, cugetarea mea este Doamne! (Ps. 68, 11 Ps. 118, 77), pentru ca ast­fel, cănd­va să pu­tem zice și noi, după dreptate, cu Dumne­­zecănul apostol: „lupta cea bună m’am lup­tat, călătoria am săvârșit, credința am păzit,“ și să sperăm împreună cu Dansul cununa dreptății, pregătită de nepărtinitorul jude­cător aleșilor săi. Amin­ (2 Tim­. 4, 7, 8). (Monitorul.) NUMIRI. Prin decret cu No. 980, din 3 ale curen­tei, d. inginer inspector Sp. Soreeanu mem­bru in consiliul lucrărilor publice, s’a însăr­cinat a­gera lucrările atribuite directorului generale la acest minister, pe timpul cat titularul D. N. A. Nicolescu se va absenta de la post, in urma concediului ce a obți­nut, pentru căutarea sănătăței sale.­­ Prin decret cu data din 28 Aprilie 1873 d. lom Vasiliescu, actualul comptabil și adjutare al secretarului comitetului permanent din ju­dețul Rom­anațy s’a numit directore al pre­fecturei acelui județ, in locul d-lui N. Do­­bruneatiu, încetat din viață.­­ Prin decret sub No. 974, cu data din 3 Mai 1873, pe temeiul art. 83 și 84 din legea comunală, s’a confirmat d. Spirache Taciu in funcția de primar al comunei urbană Miziliu, din districtul Buzău, eară in acea de adjutare pe lângă d-sa, d. Taki Crăciunescu și Ște­fan Pitiș.­Prin decret cu No. 963, din 28 Aprilie 1873, d. G. Petrescu, licențiat in drept de la facultatea din București, s’a numit advocat al Statului, clasa I, la tri­bunalul Covurlui-Brăila, in locul d-lui V. FOILETON. B­A­T­A­R sau DIAVOLUL LA PARIS. Tradus de S. C. A. Comedie vodevil in 4­ acte, un prolog și un epilog. (Fine). Necunoscuta, Priveștemă Fernand I Fernand, O! Totu­dea­una, totdeauna! Necunoscuta, Da, tot­dea­una, căci singur ai zis că vei fi al meu. Fernand, Da voi fi al meu, și aceasta nui decât singur zapisul care l’are făcut, acea­­tai o nouă pasiune teribila, infernală, acea­­stai amorul născut din ură, un sentiment străin care t­e lovește, care me face a te iubi, când tu vei fi Batana . . . care m­e face a te urma când tu me vei conduce in infern . . . Necunoscuta, (suspinând) lată’s vindicat, ta­­tăl consolat ! Fernand, Ce zici ? Necunoscuta, Că uiți așa repede jurămin­tele ce faci. Fernand, Jurăminte și nu ești tu care le-ai deslegatu? . . . Da, iubesc, iubesc ca tandreță oarbă, cu un amor care isurezătoriu, cu un amor care trebue a fi uitat ca toate amorurile de pe pămet. Acea femeie am iubito din toată inima me, pa tine te iu­besc din sufletul meu din toate fantaziele rad­e . . . Divinitate cerescă sau infernală, te iubesc cum­ iubește cineva pe D-zeu. Ur­mărite din acea zi, cănd mi ai apărut zi­­căndu-mi „Fernand, tu ești fericit, ai amici, ai avere, ai o fidanță ta, fericirea ta vine de la mine; amicii tei, averea ta, fidența ta ta, ți io ieu toate, și tu vei fi al meu in virtutea unui zapis subscris de mâna ta:“ Ei bine! Ba ca acela pe care ’l chemai­ pe care lai răpit, nu mai am nimica alta decât pe tine, și de acuma ’s al teu și aceia ce vi­p ești e­­ste Infernul dacă ești Satana, Cerni dacă ești ingeru, fericire dacă ești femeie. Necunoscuta, Și dacă, in sfărșit n’ași fi de­cât o muritoare pute-voi ocupa in inima ta locul pe care l’ai acordat diavolului ? FernandȘi citiu o «ub­itoare ar putea i! spune trecutul, schimba presentul și prezice viitorul ? Necunoscuta. Tu singur ai spus, că mai greu de a preveni falimentul unui bancheriu și că nu trebue pentru aceasta decăt a a­­vea confiența sa. Fernand, Și D-tao aveai pe a lui Gustav? Necunoscuta, Atât mai bine că prin in­­j grijirele cel fals și portofoliul l’am oprit la frontieră și iată portofoliul pe care i l am luat. Fernand, Portofoliul meu! Necunoscuta, Aice-i întreaga averea pe care l’o restituesc. Fernand, Da, tot­­dea­una acea putere misterioasă care comandă oamenilor, soarta, norocul­ care pentru a mii scapa din m­ăna bandiților te-a condus pană ’n fundul pa­­mentului. Necunoscuta, Ei! D-zeul meu, dacă ai ști cătăi de ușor de a juca rolul unui perso­­naj" . . . chiar acela a diavolului, imagina­­țiunea este atât de repede, atât de u­­șoara, că ea primește foarte bucuros tot aceia ce uimește, tot aceia ce spâi­­mănta­ cu scrisoare prin un servitor a lui Gustat", că el are se recurgă la un pasport, fals. Vrând a-ți arata ca duelistul 1­lector nu este brav precum Gustav nu era loca­l­ul, am angajat unul din acei oameni care pe prețul argintului vănd secretele compli­celor mei și că m- a făcut o cheie la o mi­că ușă părăsită de mult timp și care con­ducea din cavernă in uliță, aceasta a fost planul meu. Siliiu pe Gustav, prin servito­rul sei care uu cn devotat, spre a se du­ce la acea cavernă, spre ai lua pașaportul seu. Fernand, Dară acele scrisori ? portretul. D-nei de Nantes ? . . . Necunoscuta, Oh! Aceasta a fost o diplo­mație femeiască. Diavolul pentru a îm­prăștia suposițiele jaluze a crezut de datoria sa, a sacrifica pe rivala sa, dacă vrai acuma a ști cum pistoalele nu mau omorât, ajunge un singur cuvânt a spune spre a risipi misterul care ne ’ncun­­jura, și scriind aice nu aveam de fel inten­­țiunea de a mă bate de aceia am făcut foarte ințelepțește scoț­nd plumbii de la cartușe. Fernand. Dar este adevarat ca rațiu­nea ma a fost un moment tulburată prin toate ilusiunele prin toate misterile ce mc­i ncunjurau . . . dacă este a­­devarat că mi ești decât o muritoare, apoi dar ec interes te a condus aice ? V *

Next